6.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 144/22

(1)

Deşi fiecare stat membru contribuie la un nivel înalt şi uniform de control al persoanelor şi de supraveghere a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene în cadrul normelor comune, unele state membre au o sarcină mai grea decât altele.

(2)

Diferenţa de sarcină se explică prin diferitele situaţii care prevalează în statele membre cu privire la geografia frontierelor lor externe, numărul de puncte autorizate şi funcţionale de trecere a frontierei, nivelul de presiune exercitată de migraţie, atât cea legală, cât şi cea ilegală, riscurile şi ameninţările întâlnite şi, în final, volumul de muncă al serviciilor naţionale în materie de analiză a solicitărilor şi de eliberare de vize.

(3)

Distribuirea sarcinilor între statele membre şi Uniunea Europeană în privinţa gestionării frontierelor externe este una dintre cele cinci componente ale politicii comune de gestiune a frontierelor externe, conform propunerii Comisiei, formulată în Comunicarea sa din 7 mai 2002, „Către gestionarea integrată a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene” şi confirmată de către Consiliu în „Planul de gestionare a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene” din 14 iunie 2002.

(4)

Deşi Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (4) reprezintă un pas important în direcţia unei dezvoltări treptate a dimensiunii operaţionale a sistemului european comun de gestionare integrată a frontierelor, punerea în aplicare a unor standarde comune şi eficiente de control şi supraveghere a frontierelor externe face necesar un mecanism de solidaritate financiară comunitară în scopul de a sprijini statele membre care suportă, în beneficiul Comunităţii, o sarcină financiară durabilă şi grea.

(5)

Legislaţia comună, aşa cum este definită în special în Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (5), prevede controale la trecerea frontierelor în scopul combaterii imigraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane, precum şi în scopul de a preveni orice ameninţare la adresa securităţii interne a statelor membre, prevăzând în acelaşi timp efectuarea controalelor la trecerea frontierei în aşa fel încât să respecte pe deplin demnitatea umană.

(6)

Fondul pentru Frontierele Externe (denumit în continuare „fondul”) ar trebui să exprime solidaritatea prin intermediul asistenţei financiare acordate acelor state membre care aplică dispoziţiile Schengen la frontierele externe.

(7)

O astfel de asistenţă financiară trebuie să fie structurată în aşa fel încât să constituie în acelaşi timp o punte care leagă contribuţiile financiare anterioare ale Uniunii Europene acordate statelor membre care, la data intrării în vigoare a prezentei decizii, nu aplică încă toate dispoziţiile acquis-ului Schengen, fără a reprezenta însă o simplă continuare a acţiunilor finanţate anterior din alte surse alimentate de bugetul general al Uniunii Europene. În astfel de cazuri, fondul ar trebui să ofere asistenţă statelor membre respective care îşi pregătesc participarea integrală cât mai curând posibil, în conformitate cu Programul de la Haga din 4-5 noiembrie 2004.

(8)

Mai mult, fondul ar trebui să ţină seama de situaţii specifice, cum ar fi tranzitul terestru al resortisanţilor ţărilor terţe care trebuie neapărat să traverseze teritoriul unuia sau mai multor state membre pentru a călători între două părţi ale propriei lor ţări ale căror teritorii nu sunt contigue din punct de vedere geografic, nu doar în interesul propriu al statului sau statelor membre în cauză, ci şi în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controalele la frontierele lor interne. În astfel de cazuri, acţiunile care urmează să fie finanţate ar trebui să fie definite exhaustiv, iar alocările de resurse ar trebui să fie stabilite pe baza evaluării de fapt a necesităţilor existente în raport cu aceste acţiuni.

(9)

În vederea asigurării unui control uniform şi de înaltă calitate al frontierelor externe, precum şi o circulaţie transfrontalieră flexibilă, fondul ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui sistem european comun de gestionare integrată a frontierelor, care cuprinde toate măsurile referitoare la politici, legislaţie, cooperare sistematică, distribuţie a sarcinii, personal, echipamente şi tehnologie luate la diferite niveluri de către autorităţile competente ale statelor membre în cooperare şi, după caz, împreună cu alte entităţi, utilizând, printre altele, modelul de securitate frontalieră pe patru niveluri şi analiza integrată de risc a Uniunii Europene.

(10)

În conformitate cu Protocolul nr. 5 la Actul de aderare din 2003 (6) privind tranzitul terestru al persoanelor între regiunea Kaliningrad şi alte părţi ale Federaţiei Ruse, fondul ar trebui să suporte toate costurile suplimentare apărute în urma punerii în aplicare a dispoziţiei specifice a acquis-ului prevăzute pentru un astfel de tranzit.

(11)

Pentru a completa cooperarea operaţională dezvoltată sub egida Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, înfiinţate prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 (denumită în continuare „agenţia”), şi pentru a suplimenta alocarea de fonduri către statele membre, fondul ar trebui să creeze şi posibilitatea unui răspuns comunitar la vulnerabilităţile existente în punctele strategice de trecere a frontierei prin cofinanţarea unor acţiuni specifice care vizează aceste vulnerabilităţi, pe baza unor sume exacte alocate anual acţiunilor respective.

(12)

Fondul ar trebui să includă sprijinul acordat măsurilor naţionale şi cooperării între statele membre în domeniul politicii vizelor şi al altor activităţi prefrontaliere, care se desfăşoară înainte de controalele la frontierele externe. Gestionarea eficientă a activităţilor organizate de serviciile consulare ale statelor membre în ţările terţe este în interesul politicii comune a vizelor în cadrul unui sistem organizat pe mai multe niveluri, menit a facilita călătoriile justificate şi a aborda imigraţia ilegală în Uniunea Europeană, reprezentând de asemenea o parte integrantă a sistemului european comun de gestionare integrată a frontierelor.

(13)

Având în vedere domeniul de aplicare şi scopul fondului, acesta nu poate în nici un caz să susţină acţiuni privind zone şi centre de reţinere a persoanelor situate în ţări terţe.

(14)

Ar trebui instituite criterii obiective de alocare a resurselor anuale disponibile către statele membre. Aceste criterii ar trebui defalcate în funcţie de tipul de frontieră, ţinând seama de fluxul şi de nivelurile de ameninţare la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(15)

Aplicarea acestor criterii trebuie reanalizată în 2010 pentru a permite luarea în considerare a oricăror situaţii nou apărute, mai ales a celor rezultate din modificările aduse frontierelor externe însele.

(16)

Având în vedere misiunea agenţiei de a oferi asistenţă statelor membre pentru punerea în aplicare a aspectelor operaţionale ale gestionării frontierelor externe şi în scopul de a dezvolta complementaritate între misiunea acesteia şi responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte controlul şi supravegherea frontierelor externe, agenţia ar trebui consultată de Comisie cu privire la proiectele programelor multianuale prezentate de statele membre, precum şi cu privire la orientările strategice întocmite de către Comisie.

(17)

Mai mult, Comisia poate cere agenţiei să contribuie la evaluarea realizată de Comisie privind impactul fondului asupra dezvoltării politicii şi legislaţiei privind controlul la frontierele externe, sinergiile dintre fond şi sarcinile agenţiei, precum şi oportunitatea criteriilor de împărţire a fondurilor între statele membre în lumina obiectivelor urmărite de Uniunea Europeană în acest domeniu.

(18)

Prezenta decizie este concepută să facă parte dintr-un cadru coerent, care cuprinde de asemenea Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European pentru Refugiaţi pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (7), Decizia nr. 575/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European de Returnare pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (8) şi Decizia 2007/…/CE a Consiliului din … de instituire a Fondului European de Integrare a resortisanţilor ţărilor terţe pentru perioada 2007-2013 ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (9), al cărui scop îl reprezintă abordarea problemei distribuirii echitabile a responsabilităţilor între statele membre în ceea ce priveşte obligaţiile financiare generate de introducerea gestionării integrate a frontierelor externe ale Uniunii Europene şi de punerea în aplicare a politicilor comune în domeniul azilului şi al imigraţiei, dezvoltate în conformitate cu titlul IV al părţii a treia din tratat.

(19)

Participarea unui stat membru la prezentul fond nu ar trebui să coincidă cu participarea acestuia la un viitor instrument temporar menit a oferi ajutor statelor membre beneficiare pentru finanţarea acţiunilor la noi frontiere externe ale Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi controlul frontierelor externe.

(20)

Acţiunile sprijinite în cadrul prezentului fond trebuie să se afle în sinergie cu acţiunile sprijinite de instrumentele comunitare privind asistenţa externă şi să se deruleze în cadrul politicii de relaţii externe a Uniunii Europene, în special în cadrul strategiei privind dimensiunea externă a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

(21)

Sprijinul oferit de fond ar fi mai eficient şi mai bine focalizat în cazul în care cofinanţarea acţiunilor eligibile se bazează pe programarea strategică multianuală, elaborată de către fiecare stat membru în dialog cu Comisia.

(22)

Pe baza orientărilor strategice adoptate de către Comisie, fiecare stat membru ar trebui să întocmească un document de programare multianuală care să ţină seama de situaţia şi de necesităţile sale specifice şi să enunţe strategia sa de dezvoltare care ar trebui să constituie cadrul de pregătire a punerii în aplicare a acţiunilor care urmează să fie enumerate în programele anuale.

(23)

În conformitate cu metodele de punere în aplicare menţionate la articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (10) (denumit în continuare „regulamentul financiar”), condiţiile care permit Comisiei să îşi exercite responsabilităţile privind execuţia bugetului general al Uniunii Europene trebuie să fie specificate, iar obligaţiile de cooperare ale statelor membre ar trebui să fie clarificate. Aplicarea acestor condiţii ar permite Comisiei să se convingă că statele membre folosesc fondul în mod legal şi corect şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare în înţelesul articolelor 27 şi 48 alineatul (2) din regulamentul financiar.

(24)

Statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta funcţionarea corectă a sistemului de gestionare şi control, precum şi calitatea punerii în aplicare. În acest scop, este necesar să se stabilească principiile generale şi funcţiile necesare pe care ar trebui să le îndeplinească toate programele.

(25)

Întrucât fondul poate sprijini măsurile naţionale ale unui stat membru de punere în aplicare a dispoziţiilor Schengen, mergând de la controlul frontierelor externe şi până la politica în domeniul vizelor la diferite niveluri şi în locuri diferite, ar putea fi implicate mai multe autorităţi ale unui stat membru. De aceea, statelor membre ar trebui să li se permită să desemneze mai multe autorităţi de certificare şi audit sau autorităţi delegate, cu condiţia să existe o distribuţie clară a funcţiilor fiecăreia dintre aceste autorităţi.

(26)

În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, statele membre ar trebui să aibă responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare şi controlul intervenţiilor fondului.

(27)

Pentru a garanta punerea în aplicare eficientă şi corectă a programelor multianuale şi anuale ale statelor membre, ar trebui precizate obligaţiile acestora cu privire la sistemele de gestionare şi control, certificarea cheltuielilor şi prevenirea, depistarea şi corectarea neregulilor şi a încălcărilor dreptului comunitar. În ceea ce priveşte gestionarea şi controlul, este necesar să se stabilească în special modalităţile prin care statele membre se asigură că sistemele relevante există şi funcţionează satisfăcător.

(28)

Fără a aduce atingere competenţelor Comisiei în ceea ce priveşte controlul financiar, ar trebui încurajată cooperarea între statele membre şi Comisie în acest domeniu.

(29)

Eficienţa şi impactul acţiunilor sprijinite de fond depind, de asemenea, de evaluarea acţiunilor respective şi de difuzarea rezultatelor lor. Ar trebui precizate în mod formal responsabilităţile statelor membre şi ale Comisiei în această privinţă, precum şi modalităţile de garantare a fiabilităţii evaluării şi a calităţii informaţiilor conexe.

(30)

Acţiunile ar trebui evaluate ţinând seama de reanalizarea lor la jumătatea perioadei şi de evaluarea impactului, iar procesul de evaluare ar trebui inclus în modalităţile de monitorizare a proiectului.

(31)

Având în vedere importanţa vizibilităţii finanţării comunitare, Comisia trebuie să ofere îndrumare pentru a facilita recunoaşterea adecvată a sprijinului primit de orice autoritate, organizaţie neguvernamentală, organizaţie internaţională sau altă entitate care primeşte o subvenţie din partea prezentului fond, ţinând seama de practica privind alte instrumente cu gestiune partajată, cum ar fi fondurile structurale.

(32)

Prezenta decizie stabileşte un pachet financiar pe întreaga durată a programului, care constituie referinţa principală pentru autoritatea bugetară, în cursul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (11).

(33)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, respectiv sprijinirea înfiinţării unui sistem european comun de gestionare integrată a frontierelor, ceea ce include, printre altele, gestionarea activităţilor organizate de serviciile consulare şi de altă natură ale statelor membre în ţări terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi din ţări terţe către teritoriile statelor membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(34)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (12).

(35)

Întrucât măsura referitoare la adoptarea orientărilor strategice, prevăzută de prezenta decizie, are un domeniu general de aplicare şi este destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentei decizii, între altele prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea prezentei decizii prin adăugarea de elemente noi neesenţiale, aceasta ar trebui adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Din motive de eficienţă, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse pentru adoptarea orientărilor strategice.

(36)

Pentru a asigura punerea la timp în aplicare a fondului, anumite dispoziţii din prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2007.

(37)

În ceea ce priveşte Islanda şi Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen care intră sub incidenţa domeniului menţionat la articolul 1 punctele A şi B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (13).

(38)

Ar trebui stabilită o modalitate care să permită reprezentanţilor Islandei şi Norvegiei să se asocieze activităţii comitetelor care asistă Comisia în exercitarea competenţelor sale de executare. O astfel de modalitate a fost preconizată în Acordul sub formă de schimb de scrisori dintre Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei cu privire la comitetele care asistă Comisia Europeană în exercitarea competenţelor sale de executare (14), anexat la acordul menţionat în considerentul 37.

(39)

În ceea ce priveşte Elveţia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, care face parte din domeniul menţionat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2004/860/CE a Consiliului referitoare la semnarea, în numele Comunităţii Europene, şi la aplicarea provizorie a anumitor dispoziţii ale acordului (15).

(40)

Ar trebui stabilită o modalitate care să permită reprezentanţilor Elveţiei să se asocieze activităţii comitetelor care asistă Comisia în exercitarea competenţelor sale de executare. O astfel de modalitate a fost preconizată în Schimbul de scrisori dintre Consiliul Uniunii Europene şi Elveţia, anexat la acordul menţionat la considerentul 39.

(41)

Ar trebui încheiat un acord între Comunitate şi Elveţia, Islanda şi Norvegia cu scopul de a stabili normele suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a prezentului instrument.

(42)

În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta şi nu i se aplică. Având în vedere faptul că prezenta decizie are drept obiectiv dezvoltarea acquis-ului Schengen în temeiul dispoziţiilor prevăzute în partea a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, decide, în termen de şase luni de la data adoptării prezentei decizii, dacă o transpune sau nu în legislaţia sa internă.

(43)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (16) şi cu Decizia ulterioară 2004/926/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind punerea în aplicare a unor părţi din acquis-ul Schengen de către Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (17). În consecinţă, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru acesta şi nu i se aplică.

(44)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (18). În consecinţă, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta şi nu i se aplică.

(45)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) a doua liniuţă din tratat, Decizia 2004/927/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 stabilind ca anumite domenii reglementate de partea a treia titlul IV din tratat să fie reglementate de procedura prevăzută la articolul 251 din tratatul menţionat (19) a extins aplicabilitatea procedurii menţionate la articolul 251 din tratat la domeniile reglementate de articolul 62 alineatele (1), (2) litera (a) şi (3) şi articolul 63 alineatul (2) litera (b) şi alineatul (3) litera (b) din tratat,

1.

„frontiere externe” înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale şi cele aflate pe lacuri, frontierele maritime şi aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime şi porturile aflate pe lacuri ale statelor membre cărora li se aplică dispoziţiile de drept comunitar la trecerea frontierelor externe, indiferent dacă aceste frontiere sunt temporare;

2.

„frontiere externe temporare” înseamnă

3.

punct de trecere a frontierei înseamnă orice punct de trecere autorizat de către autorităţile competente pentru trecerea frontierelor externe, potrivit notificării efectuate în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006;

4.

„agenţie” înseamnă Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004.

(a)

organizarea eficientă a controalelor, care cuprind atât misiunile de verificare, cât şi pe cele de supraveghere, referitoare la frontierele externe;

(b)

gestionarea eficientă de către statele membre a fluxurilor de persoane la frontierele externe, cu scopul de a asigura, pe de o parte, un nivel înalt de protecţie la frontierele externe şi, pe de altă parte, o trecere în bune condiţii a frontierelor externe, în conformitate cu acquis-ul Schengen şi cu principiile tratamentului respectuos şi demnităţii;

(c)

aplicarea uniformă de către personalul pentru paza frontierelor a dispoziţiilor de drept comunitar privind trecerea frontierelor externe şi, în special, a Regulamentului (CE) nr. 562/2006;

(d)

îmbunătăţirea gestionării activităţilor organizate de serviciile consulare şi de alte servicii ale statelor membre în ţările terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi ai ţărilor terţe care intră pe teritoriul statelor membre şi la cooperarea dintre statele membre în această privinţă.

(a)

punerea în aplicare a recomandărilor, a standardelor operaţionale şi a celor mai bune practici care rezultă din cooperarea operaţională dintre statele membre în domeniul controlului la frontieră;

(b)

dezvoltarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea sistemelor de supraveghere dintre punctele de trecere a frontierei;

(c)

introducerea de măsuri sau dezvoltarea de sisteme eficiente care permit colectarea metodică de informaţii relevante cu privire la situaţia evolutivă din teren, în zona frontierelor externe şi în imediata apropiere a acestora;

(d)

asigurarea înregistrării adecvate a numărului de persoane care trec toate tipurile de frontiere externe (terestre, aeriene, maritime);

(e)

introducerea sau modernizarea unui sistem de colectare a datelor statistice şi administrative cu privire la categoriile de călători, la numărul şi natura controalelor şi a măsurilor de supraveghere la diferitele tipuri de frontiere externe, pe baza înregistrărilor şi a altor surse de colectare a datelor;

(f)

stabilirea unei coordonări eficiente, structurale, strategice şi operaţionale între toate autorităţile care funcţionează la punctele de trecere a frontierei;

(g)

îmbunătăţirea capacităţii şi a calificării personalului pentru paza frontierelor în vederea îndeplinirii sarcinilor sale de supraveghere, consiliere şi control;

(h)

îmbunătăţirea schimbului de informaţii la nivel naţional între autorităţile responsabile de gestionarea frontierelor externe şi între aceste autorităţi şi alte autorităţi responsabile de migraţie, azil şi alte chestiuni conexe;

(i)

promovarea standardelor de gestionare a calităţii.

(a)

cu excepţia frontierelor externe temporare, elaborarea de noi metode de lucru, măsuri logistice şi tehnologii de ultimă generaţie pentru întărirea controalelor sistematice ale persoanelor la intrare şi la ieşire la punctele de trecere a frontierei;

(b)

promovarea utilizării tehnologiei şi formarea specializată a personalului responsabil de exploatarea eficientă a acestei tehnologii;

(c)

promovarea schimbului de informaţii şi îmbunătăţirea formării cu privire la documentele de călătorie falsificate sau false, inclusiv crearea şi distribuirea de instrumente şi practici comune de depistare a unor astfel de documente;

(d)

promovarea consultării eficiente şi în timp real a datelor la punctele de trecere a frontierei prin intermediul utilizării unor sisteme informatice de scară largă, cum ar fi Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) şi Sistemul de Informaţii privind Vizele (VIS), precum şi a unui schimb eficient de informaţii, în timp real, între toate punctele de trecere a frontierei aflate de-a lungul frontierelor externe;

(e)

asigurarea punerii optime în aplicare, la nivel operaţional şi tehnic, a rezultatelor analizelor de risc.

(a)

instituirea treptată în toate statele membre a pregătirii, formării şi calificării uniforme a personalului pentru paza frontierelor, în special prin punerea în aplicare a unei programe fundamentale comune de formare, aşa cum a fost elaborată de agenţie, şi prin suplimentarea coerentă a activităţilor agenţiei în acest domeniu;

(b)

sprijinirea şi sporirea schimburilor şi detaşărilor de membrii ai personalului pentru paza frontierelor între statele membre, care să fie complementare orientărilor şi activităţilor agenţiei în acest domeniu;

(c)

promovarea utilizării unei tehnologii de ultimă generaţie compatibile de-a lungul frontierelor externe, ori de câte ori acest lucru este indispensabil pentru utilizarea corectă, eficientă şi uniformă a normelor;

(d)

promovarea capacităţii autorităţilor de a aplica aceleaşi proceduri şi de a lua decizii consecvente, rapide şi de bună calitate privind trecerea frontierelor externe, inclusiv privind eliberarea vizelor;

(e)

promovarea utilizării Manualului practic comun al poliţistului de frontieră;

(f)

construirea şi modernizarea de zone şi centre destinate persoanelor cărora li se refuză accesul într-o anumită ţară, precum şi persoanelor interceptate după trecerea ilegală a frontierei sau la apropierea de frontierele externe în vederea intrării ilegale pe teritoriul statelor membre;

(g)

modernizarea sistemului de securitate în incinta punctelor de trecere a frontierelor în vederea asigurării siguranţei membrilor personalului pentru paza frontierelor şi a protecţiei echipamentelor, sistemelor de supraveghere şi a mijloacelor de transport.

(a)

întărirea capacităţii operaţionale a reţelei de ofiţeri de legătură pentru imigraţie şi promovarea unei cooperări mai eficiente prin intermediul reţelei care reuneşte serviciile statelor membre;

(b)

introducerea de măsuri menite să ofere asistenţă statelor membre şi operatorilor de transport pentru îndeplinirea obligaţiilor care le sunt impuse în virtutea Directivei 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligaţia operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii (20) şi a articolului 26 din Convenţia din 19 iunie 1990 care pune în aplicare Acordul Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (21) (denumită în continuare „Convenţia Schengen”) cu scopul de a preveni sosirile ilegale la frontierele externe;

(c)

promovarea unei cooperări mai eficiente cu operatorii de transport în aeroporturile din ţările de origine, inclusiv formarea uniformă a personalului operatorilor de transport în domeniul documentelor de călătorie;

(d)

promovarea gestionării calităţii, a serviciilor şi incintelor de bună calitate în ceea ce priveşte infrastructura în procesul de solicitare de vize;

(e)

promovarea cooperării între statele membre cu scopul de a spori capacitatea serviciilor consulare de a examina cererile de viză;

(f)

promovarea practicilor comune de investigare, a uniformităţii procedurilor şi deciziilor administrative în materie de vize, luate de către serviciile consulare ale unui stat membru, localizate în ţări terţe diferite;

(g)

promovarea progreselor în direcţia unei cooperări sistematice şi regulate între serviciile consulare şi alte servicii din state membre diferite, în special în legătură cu VIS, incluzând folosirea în comun a resurselor şi a mijloacelor de eliberare a vizelor, de schimb de informaţii, studii şi investigaţii privind cererile de viză şi crearea de centre comune de solicitare de vize;

(h)

promovarea de iniţiative naţionale care au drept scop practicile comune de investigare, procedurile şi deciziile administrative uniforme privind vizele de către serviciile consulare ale diferitelor state membre;

(i)

dezvoltarea de oficii consulare comune.

(a)

infrastructura pentru trecerea frontierei şi clădirile aferente, cum ar fi staţiile de frontieră, locurile de aterizare pentru elicoptere sau culoarele ori ghişeele amenajate pentru autovehicule sau persoane, la punctele de trecere a frontierei;

(b)

infrastructura, clădirile şi sistemele necesare pentru supravegherea dintre punctele de trecere a frontierei, precum şi pentru protecţia împotriva trecerii ilegale a frontierei externe;

(c)

echipamentele necesare funcţionării, cum ar fi senzorii, supravegherea video, instrumentele de examinare a documentelor, instrumentele de depistare şi terminalele mobile sau fixe pentru consultarea SIS, a VIS, a Sistemului European de Arhivare a Imaginilor (FADO) şi a altor sisteme europene şi naţionale;

(d)

mijloacele de transport destinate controlului la frontierele externe, cum ar fi vehiculele, navele, elicopterele şi aparatele uşoare de zbor, cu dotări speciale constând în echipamente electronice de supraveghere a frontierei şi de depistare a persoanelor aflate în mijloace de transport;

(e)

echipamentele destinate schimbului de informaţii în timp real între autorităţile relevante;

(f)

sistemele de tehnologie a informaţiei şi de comunicare;

(g)

programele de detaşare şi schimb de personal, cum ar fi poliţiştii de frontieră, funcţionarii din domeniul imigraţiei şi agenţii consulari;

(h)

formarea şi educarea personalului autorităţilor relevante, inclusiv cursuri de limbi străine;

(i)

investiţii în dezvoltarea, testarea şi instalarea de tehnologii de ultimă generaţie;

(j)

studii şi proiecte-pilot destinate punerii în aplicare a recomandărilor, a standardelor operaţionale şi a celor mai bune practici care rezultă din cooperarea operaţională între statele membre în domeniul controlului la frontieră;

(k)

studii şi proiecte pilot menite să stimuleze inovarea, să faciliteze schimburile de experienţă şi de bune practici şi să îmbunătăţească calitatea gestionării activităţilor organizate de serviciile consulare şi de alte servicii ale statelor membre în ţările terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi ai ţărilor terţe care intră pe teritoriul statelor membre, precum şi cooperarea dintre statele membre în această privinţă.

(a)

investiţia în infrastructuri;

(b)

formarea personalului care pune în aplicare schema specială de tranzit;

(c)

costurile suplimentare de funcţionare, inclusiv salariile personalului responsabil în mod direct de funcţionarea schemei speciale de tranzit.

(a)

contribuţia la dezvoltarea activităţilor organizate de către serviciile consulare şi de către alte servicii ale statelor membre în ţările terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi ai ţărilor terţe care intră pe teritoriul statelor membre şi la cooperarea dintre statele membre în această privinţă, inclusiv activităţile ofiţerilor de legătură pentru transportul aerian şi ale ofiţerilor de legătură pentru imigraţie;

(b)

promovarea includerii treptate a controalelor vamale, veterinare şi fitosanitare în rândul activităţilor integrate de gestionare a frontierelor, în conformitate cu evoluţia politicii în acest domeniu;

(c)

prestarea de servicii de sprijin pentru statele membre în cazul unor situaţii de urgenţă temeinic justificate şi care necesită o acţiune imediată la frontierele externe.

(a)

să promoveze cooperarea comunitară în vederea punerii în aplicare a dreptului comunitar şi a bunelor practici;

(b)

să susţină înfiinţarea de reţele transnaţionale de cooperare şi de proiecte pilot bazate pe parteneriate transnaţionale între servicii consulare din două sau mai multe state membre, menite să stimuleze inovaţia şi să faciliteze schimburile de experienţă şi de bune practici;

(c)

să sprijine studiile, difuzarea şi schimbul de informaţii privind bunele practici şi toate celelalte aspecte ale obiectivului general de a contribui la dezvoltarea activităţilor organizate de către serviciile consulare ale statelor membre în ţări terţe şi la cooperarea dintre statele membre în acest domeniu, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei de ultimă generaţie;

(d)

să sprijine proiectele şi studiile care explorează posibilitatea unor noi forme de cooperare şi de legislaţie comunitară în acest domeniu şi, în special, a unor centre comune pentru depunerea de cereri;

(e)

să susţină dezvoltarea şi aplicarea de către statele membre a unor instrumente, metode şi indicatori statistici comuni pentru cuantificarea progreselor înregistrate în cadrul politicii în domeniul vizelor şi al cooperării consulare.

(a)

verificarea existenţei şi funcţionării adecvate a sistemelor de gestionare şi control din statele membre, în conformitate cu procedurile descrise la articolul 34;

(b)

reţinerea sau suspendarea integrală sau parţială a plăţilor, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 43 şi 44, dacă sistemele naţionale de gestionare şi control nu funcţionează corespunzător, precum şi aplicarea oricărei alte măsuri financiare de corecţie necesare, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 47 şi 48.

(a)

30 % pentru frontiera externă terestră;

(b)

35 % pentru frontiera externă maritimă;

(c)

20 % pentru aeroporturi;

(d)

15 % pentru oficiile consulare.

(a)

70 % în funcţie de lungimea frontierei, care va fi calculată pe baza factorilor de ponderare pentru fiecare secţiune în parte, stabilită în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (a) şi

(b)

30 % în funcţie de volumul de lucru la frontierele lor externe terestre, aşa cum este stabilit în conformitate cu alineatul (7) litera (a).

(a)

70 % în funcţie de lungimea frontierei, care va fi calculată pe baza factorilor de ponderare pentru fiecare secţiune în parte, stabilită în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (b) şi

(b)

30 % în funcţie de volumul de lucru la frontierele lor externe maritime, aşa cum este stabilit în conformitate cu alineatul (7) litera (a).

(a)

50 % în funcţie de numărul de oficii consulare ale statelor membre, situate în ţările enumerate la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (24) şi

(b)

50 % în funcţie de volumul de lucru legat de gestionarea politicii vizelor la oficiile consulare ale statelor membre aflate în ţările enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu alineatul (7) litera (c) din prezentul articol.

(a)

se va lua în considerare, deşi nu constituie o frontieră externă terestră atât timp cât rămân aplicabile dispoziţiile articolului 1 din Protocolul nr. 10 la Actul de aderare din 2003, linia care delimitează zonele menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 866/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind regimul stabilit în conformitate cu articolul 2 din Protocolul nr. 10 la Actul de aderare (25), dar nu lungimea frontierei maritime situată la nord de linia respectivă;

(b)

„frontiere maritime externe” înseamnă, exclusiv în sensul prezentei decizii şi cu respectarea dreptului internaţional, limita exterioară a mării teritoriale a statelor membre, definită în conformitate cu articolele 4-16 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării, cu precizarea că, în cazurile în care sunt necesare operaţii pe o rază întinsă, defăşurate cu regularitate, în scopul prevenirii migraţiei sau intrărilor ilegale, aceasta constituie limita exterioară a zonei de risc deosebit, care se determină prin luarea în considerare a datelor operaţionale din cursul ultimilor doi ani, astfel cum sunt furnizate de statele membre în cauză. Prezenta definiţie a „frontierelor maritime externe” este utilizată exclusiv pentru necesităţile prezentei decizii şi toate operaţiunile trebuie să respecte dreptul internaţional.

(a)

la frontierele externe terestre şi la frontierele externe maritime:

(b)

la aeroporturi:

(c)

la oficiile consulare:

numărul de cereri de viză.

(a)

numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe cărora le-a fost refuzată intrarea la frontiera externă;

(b)

numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe care au fost reţinuţi când traversau sau încercau să traverseze ilegal frontiera externă;

(c)

numărul de călăuze prinse care au ajutat cu intenţie resortisanţi din ţări terţe la intrarea neautorizată;

(d)

numărul de documente de călătorie falsificate sau false şi numărul de documente de călătorie şi vize emise pe temeiuri false care au fost detectate la punctele de trecere a frontierei în conformitate cu Codul frontierelor Schengen.

(a)

frontiera externă terestră:

(b)

frontiera externă maritimă:

(a)

situaţia şi cerinţele din statele membre în cauză;

(b)

rentabilitatea cheltuielilor, având în vedere, printre altele, numărul de persoane vizate de proiect;

(c)

experienţa, competenţa, fiabilitatea şi contribuţia financiară a organizaţiei care solicită finanţare şi a oricărei organizaţii partenere;

(d)

măsura în care proiectele completează alte acţiuni finanţate din bugetul general al Uniunii Europene sau în cadrul programelor naţionale.

(a)

studii, evaluări, expertize şi statistici, inclusiv cele cu caracter general, privind funcţionarea fondului;

(b)

măsuri de informare pentru statele membre, beneficiarii finali şi publicul larg, inclusiv campanii de sensibilizare şi o bază de date comună privind proiectele finanţate de fond;

(c)

instalarea, funcţionarea şi interconectarea sistemelor informatice de gestionare, monitorizare, inspecţie şi evaluare;

(d)

elaborarea unui cadru comun de evaluare şi monitorizare, precum şi a unui sistem de indicatori, ţinând seama, după caz, de indicatorii naţionali;

(e)

îmbunătăţirea metodelor de evaluare şi schimbul de informaţii privind practicile din acest domeniu;

(f)

acţiuni de informare şi formare pentru autorităţile desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 27, complementare eforturilor statelor membre de a oferi îndrumare autorităţilor lor în conformitate cu articolul 33 alineatul (2).

(a)

pentru perioada 2007-2010, 7 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR şi

(b)

pentru perioada 2011-2013, 4 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR.

(a)

o descriere a situaţiei curente din respectivul stat membru cu privire la infrastructura, echipamentele, mijloacele de transport, sistemele de tehnologie a informaţiei şi de comunicare şi modalităţile de formare şi educare a personalului care deserveşte autorităţile de frontieră şi, respectiv, autorităţile consulare;

(b)

o analiză a cerinţelor din statul membru respectiv cu privire la infrastructura, echipamentele, mijloacele de transport, sistemele de tehnologie a informaţiei şi de comunicare şi modalităţile de formare şi educare a personalului care deserveşte autorităţile de frontieră şi, respectiv, autorităţile consulare şi o indicare a obiectivelor operaţionale care au drept scop îndeplinirea acestor cerinţe în decursul perioadei acoperite de programul multianual;

(c)

prezentarea unei strategii adecvate destinate îndeplinirii acestor obiective şi a priorităţilor stabilite în vederea atingerii lor, precum şi o descriere a acţiunilor prevăzute pentru aplicarea acestor priorităţi;

(d)

indicarea nivelului de compatibilitate a strategiei respective cu alte instrumente regionale, naţionale şi comunitare;

(e)

informarea cu privire la priorităţi şi la obiectivele specifice ale acestora. Aceste obiective sunt cuantificate pe baza unui număr limitat de indicatori, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. Indicatorii trebuie să permită cuantificarea progresului înregistrat raportat la situaţia iniţială, precum şi a eficienţei obiectivelor asociate punerii în aplicare a priorităţilor;

(f)

o descriere a abordării alese pentru aplicarea principiului parteneriatului prevăzut la articolul 12;

(g)

un proiect de plan de finanţare care prevede, pentru fiecare prioritate şi pentru fiecare program anual, contribuţia financiară propusă din partea fondului şi suma totală aferentă cofinanţării publice sau private;

(h)

dispoziţiile prevăzute pentru a asigura aducerea la cunoştinţa publicului a programului multianual.

(a)

concordanţa proiectului de program multianual cu obiectivele fondului şi cu orientările strategice menţionate la articolul 20;

(b)

relevanţa acţiunilor avute în vedere în proiectul de program multianual în lumina strategiei propuse;

(c)

conformitatea cu dispoziţiile prezentei decizii a modalităţilor de gestionare şi control instituite de statul membru pentru punerea în aplicare a intervenţiilor fondului;

(d)

conformitatea proiectului de program multianual cu dreptul comunitar şi, în special, cu dispoziţiile dreptului comunitar privind asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, corelată cu măsurile complementare direct legate de aceasta şi care privesc controalele la frontierele externe, azilul şi imigraţia.

(a)

regulile generale de selecţie a proiectelor care urmează să fie finanţate în cadrul programului anual;

(b)

o descriere a acţiunilor care urmează să fie sprijinite în cadrul programului anual;

(c)

propunerea de defalcare financiară a contribuţiei fondului între diferitele acţiuni din cadrul programului şi indicarea sumei necesare pentru asigurarea asistenţei tehnice în temeiul articolului 18, în scopul punerii în aplicare a programului anual.

(a)

definirea funcţiilor organismelor în cauză în cadrul gestionării şi controlului, precum şi repartizarea funcţiilor în interiorul fiecărui organism;

(b)

respectarea principiului separării funcţiilor între organismele respective şi în interiorul lor;

(c)

resurse adecvate pentru fiecare organism, care să îi permită să-şi îndeplinească funcţiile care i-au fost repartizate pe toată perioada de aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(d)

proceduri de asigurare a corectitudinii şi regularităţii cheltuielilor declarate în cadrul programelor anuale;

(e)

sisteme contabile, de monitorizare şi de raportare financiară fiabile, în format electronic;

(f)

un sistem de raportare şi monitorizare, în cazul în care organismul responsabil încredinţează îndeplinirea sarcinilor unui alt organism;

(g)

manuale de proceduri privind funcţiile care urmează a fi îndeplinite;

(h)

modalităţi pentru auditarea funcţionării sistemului;

(i)

sisteme şi proceduri care să asigure o pistă de audit adecvată;

(j)

proceduri de raportare şi monitorizare a neregulilor şi de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat.

(a)

o autoritate responsabilă: un organism funcţional al statului membru, o autoritate sau un organism naţional public desemnat de către statul membru sau un organism de drept privat din statul membru îndeplinind o misiune de serviciu public, care are responsabilitatea gestionării programului multianual şi a programelor anuale sprijinite de fond, precum şi a întregii comunicări cu Comisia;

(b)

o autoritate de certificare: o autoritate sau un organism naţional public sau o persoană fizică acţionând în calitate de organism sau de autoritate de acest fel, desemnată de statul membru să certifice declaraţiile de cheltuieli înaintea transmiterii acestora către Comisie;

(c)

o autoritate de audit: o autoritate sau un organism naţional public, cu condiţia să fie independent din punct de vedere funcţional în raport cu autoritatea responsabilă şi cu cea de certificare, desemnat de statul membru şi responsabil de verificarea funcţionării eficiente a sistemului de gestionare şi control;

(d)

după caz, o autoritate delegată.

(a)

dispune de personalitate juridică, cu excepţia cazurilor în care este un organism funcţional al statului membru;

(b)

dispune de infrastructura necesară pentru comunicarea facilă cu o gamă largă de utilizatori şi cu organismele responsabile din celelalte state membre, precum şi cu Comisia;

(c)

îşi desfăşoară activitatea într-un context administrativ care îi permite să îşi îndeplinească sarcinile corect şi să evite orice conflict de interese;

(d)

este în măsură să aplice reguli de gestionare a fondurilor comunitare;

(e)

dispune de o capacitate financiară şi administrativă proporţională cu volumul fondurilor comunitare pe care este chemată să le gestioneze;

(f)

are la dispoziţie personal posedând calificări profesionale adecvate pentru munca administrativă într-un mediu internaţional.

(a)

desfăşoară consultări cu partenerii în conformitate cu articolul 12;

(b)

prezintă Comisiei propuneri de programe multianuale şi anuale la care se referă articolele 21 şi 23;

(c)

organizează şi asigură publicitatea anunţurilor de participare şi a ofertelor, după caz;

(d)

organizează selecţia proiectelor în vederea cofinanţării lor din cadrul fondului, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 16 alineatul (5);

(e)

este destinatara plăţilor efectuate de Comisie şi face plăţi către beneficiarii finali;

(f)

asigură coerenţa şi complementaritatea dintre cofinanţarea din fond şi din alte instrumente financiare naţionale şi comunitare relevante;

(g)

monitorizează livrarea produselor şi prestarea serviciilor cofinanţate, verificând dacă cheltuielile declarate pentru acţiuni au fost cu adevărat efectuate şi dacă se respectă normele comunitare şi naţionale;

(h)

asigură existenţa unui sistem de înregistrare şi stocare pe suport electronic a înregistrărilor contabile aferente fiecărei acţiuni din cadrul programelor anuale, precum şi colectarea datelor privind punerea în aplicare necesară pentru gestiunea financiară, monitorizare, control şi evaluare;

(i)

se asigură că beneficiarii finali şi alte organisme implicate în punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond au fie un sistem contabil separat, fie un cod contabil adecvat pentru toate tranzacţiile asociate acţiunii respective, fără să aducă atingere normelor contabile naţionale;

(j)

asigură că evaluările fondului menţionate la articolul 51 respectă termenele prevăzute la articolul 52 alineatul (2) şi standardele de calitate convenite între Comisie şi statul membru;

(k)

instituie proceduri care să asigure păstrarea în conformitate cu cerinţele menţionate la articolul 45 a tuturor documentelor privind cheltuielile şi auditul, necesare pentru a oferi o pistă de audit adecvată;

(l)

se asigură că autoritatea de audit primeşte, în scopul desfăşurării auditurilor definite la articolul 32 alineatul (1), toate informaţiile necesare privind procedurile de gestionare utilizate şi proiectele cofinanţate de fond;

(m)

se asigură că autoritatea de certificare primeşte, în scopul certificării, toate informaţiile necesare privind procedurile şi verificările legate de cheltuieli;

(n)

elaborează şi prezintă Comisiei rapoarte intermediare şi finale privind punerea în aplicare a programelor anuale, declaraţii de cheltuieli certificate de către autoritatea de certificare şi cereri de plăţi sau, după caz, declaraţii de restituire;

(o)

desfăşoară acţiuni informative şi consultative şi difuzează rezultatele acţiunilor susţinute;

(p)

cooperează cu Comisia şi cu autorităţile responsabile din celelalte state membre;

(q)

verifică punerea în aplicare de către beneficiarii finali a orientărilor menţionate la articolul 35 alineatul (6).

(a)

confirmă că:

(b)

se asigură, în scopul certificării, că a primit din partea autorităţii responsabile informaţii corespunzătoare privind procedurile şi verificările efectuate în raport cu cheltuielile cuprinse în declaraţiile de cheltuieli;

(c)

ţine seama, în scopul certificării, de rezultatele tuturor auditurilor efectuate de către autoritatea de audit sau sub responsabilitatea acesteia;

(d)

ţine registre contabile computerizate ale cheltuielilor declarate Comisiei;

(e)

verifică recuperarea oricărei finanţări comunitare care s-a dovedit a fi plătită nejustificat ca urmare a unor nereguli constatate, la care se adaugă o dobândă, dacă este cazul;

(f)

ţine contabilitatea sumelor de recuperat şi a sumelor recuperate la bugetul general al Uniunii Europene prin deducerea acestora, dacă este posibil, din următoarea declaraţie de cheltuieli.

(a)

se asigură că sunt efectuate audituri cu scopul de a verifica funcţionarea eficientă a sistemului de gestionare şi control;

(b)

se asigură că sunt efectuate audituri privind acţiunile, pe baza unui eşantion corespunzător, pentru a verifica cheltuielile declarate; eşantionul trebuie să reprezinte cel puţin 10 % din totalul cheltuielilor eligibile pentru fiecare program anual;

(c)

prezintă Comisiei, în termen de şase luni de la data aprobării programului multianual, o strategie de audit care vizează organismele care vor efectua auditurile menţionate la literele (a) şi (b), pentru a se asigura de auditarea principalilor beneficiari ai cofinanţării din partea fondului şi de repartizarea uniformă a auditurilor în decursul întregii perioade de programare.

(a)

un raport de audit anual care expune concluziile auditurilor efectuate în conformitate cu strategia de audit privind programul anual şi care indică orice lacună constatată în sistemele de gestionare şi control ale programului;

(b)

un aviz, redactat pe baza controalelor şi a auditurilor care au fost efectuate sub responsabilitatea autorităţii de audit, care să indice dacă funcţionarea sistemului de gestionare şi control poate garanta într-o măsură rezonabilă că declaraţiile de cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte şi că tranzacţiile pe care acestea se bazează sunt legale şi se desfăşoară cu regularitate;

(c)

o declaraţie care să evalueze validitatea cererii de plată sau o declaraţie de restituire a soldului final, precum şi legalitatea şi regularitatea cheltuielilor în cauză.

(a)

o declaraţie certificată de cheltuieli şi o cerere de plată a soldului sau o declaraţie de restituire redactată corespunzător în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 37;

(b)

raportul final privind punerea în aplicare a programului anual, astfel cum este stabilit la articolul 53;

(c)

raportul anual de audit, avizul şi declaraţia prevăzute la articolul 32 alineatul (3).

(a)

într-un raport al unui organism de audit naţional sau comunitar există dovezi care indică o deficienţă semnificativă în funcţionarea sistemelor de gestionare şi control;

(b)

respectivul ordonator trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma obţinerii de informaţii care indică faptul că cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată.

(a)

există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului, care afectează fiabilitatea procedurii de certificare a plăţilor şi pentru care nu au fost luate măsuri de corecţie sau

(b)

cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată sau

(c)

unul dintre statele membre nu a respectat obligaţiile care decurg din articolele 33 şi 34.

(a)

există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului care pune în pericol contribuţia comunitară plătită deja în cadrul programului;

(b)

cheltuielile conţinute într-o anumită declaraţie certificată de cheltuieli sunt neregulamentare şi nu au fost corectate de statul membru înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat;

(c)

un stat membru nu a respectat obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 33 înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat.

(a)

până la 30 iunie 2010, un raport de evaluare privind punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(b)

până la 30 iunie 2012 pentru perioada 2007-2010 şi, respectiv, până la 30 iunie 2015 pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare a rezultatelor şi a impactului acţiunilor cofinanţate de fond.

(a)

până la 30 iunie 2010, un raport în vederea reanalizării articolelor 14 şi 15, împreună cu propuneri de modificare, dacă este necesar;

(b)

până la 31 decembrie 2010, un raport intermediar privind rezultatele obţinute şi aspectele calitative şi cantitative ale punerii în aplicare a fondului, împreună cu o propunere privind dezvoltarea viitoare a fondului;

(c)

până la 31 decembrie 2012 pentru perioada 2007-2010 şi, respectiv, până la 31 decembrie 2015 pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare ex post.

(a)

punerea în aplicare a programului anual din punct de vedere financiar şi operaţional;

(b)

progresele realizate în punerea în aplicare a programului multianual şi a priorităţilor acestuia privind obiectivele sale specifice verificabile, însoţite de o cuantificare a indicatorilor, în cazul în care aceasta este posibilă;

(c)

măsurile luate de către autoritatea responsabilă pentru a asigura calitatea şi eficienţa punerii în aplicare şi, în special:

(d)

măsurile luate pentru a furniza informaţii şi pentru a aduce la cunoştinţa publicului programele anuale şi multianuale.

(a)

cât mai curând după 7 iunie 2007, dar până la 22 iunie 2007, desemnează autoritatea naţională responsabilă menţionată la articolul 27 alineatul (1) litera (a), precum şi autoritatea delegată, după caz;

(b)

până la 30 septembrie 2007, înaintează descrierea sistemelor de gestionare şi control menţionate la articolul 34 alineatul (2).

(a)

o estimare a sumelor care le-au fost alocate pentru exerciţiul financiar 2007;

(b)

estimări ale sumelor care urmează a le fi alocate pentru exerciţiile financiare 2008-2013, pe baza unei extrapolări a calculului sumelor estimate pentru exerciţiul financiar 2007, ţinând seama de creditele anuale propuse pentru exerciţiile 2007-2013, prevăzute de cadrul financiar.

(a)

până la 1 iulie 2007, Comisia furnizează statelor membre o estimare a sumelor care le sunt alocate pentru exerciţiul financiar 2007;

(b)

până la 1 decembrie 2007, statele membre prezintă Comisiei proiectul de program anual 2007;

(c)

până la 1 martie 2008, statele membre prezintă Comisiei proiectul programului anual 2008.