EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document DD_2007_05_001_RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Ediție specială 2007
05.Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
Volumul 01

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

-

European flag

Ediţia în limba română

05.   Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

Volumul 001

 


Referințe

 

Cuprins

 

Anul

JO

Pagina

 

 

 

 

Notă introductivă

1

1962

P 057

1650

 

 

31962L0302

 

 

 

Directiva privind liberul acces la locurile de muncă pentru personal calificat în domeniul nuclear

3

1963

P 063

1338

 

 

31963D0266

 

 

 

Decizia Consiliului din 2 aprilie 1963 de stabilire a principiilor generale pentru punerea în aplicare a unei politici de formare profesională comune

7

1968

L 257

2

 

 

31968R1612

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității

11

1970

L 142

24

 

 

31970R1251

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1251/70 al Comisiei din 29 iunie 1970 privind dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au ocupat un loc de muncă

23

1971

L 149

2

 

 

31971R1408

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității

26

1972

L 074

1

 

 

31972R0574

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității

74

1975

L 039

1

 

 

31975R0337

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 337/75 al Consiliului din 10 februarie 1975 privind înființarea Centrului European pentru dezvoltarea formării profesionale

152

1975

L 045

19

 

 

31975L0117

 

 

 

Directiva Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin

156

1975

L 139

1

 

 

31975R1365

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1365/75 al Consiliului din 26 mai 1975 privind constituirea Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

158

1976

L 039

1

 

 

31976R0311

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 311/76 al Consiliului din 9 februarie 1976 privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini

162

1976

L 039

2

 

 

31976R0312

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 312/76 al Consiliului din 9 februarie 1976 de modificare a dispozițiilor referitoare la drepturile sindicale ale lucrătorilor, prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității

163

1976

L 039

40

 

 

31976L0207

 

 

 

Directiva Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă

164

1976

L 214

24

 

 

31976R1860

 

 

 

Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 al Consiliului din 29 iunie 1976 de stabilire a condițiilor de încadrare a personalului Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă

167

1977

L 199

32

 

 

31977L0486

 

 

 

Directiva Consiliului din 25 iulie 1977 privind educația copiilor lucrătorilor migranți

190

1979

L 006

24

 

 

31979L0007

 

 

 

Directiva Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale

192

1980

L 127

4

 

 

31980R1238

 

 

 

Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 1238/80 al Consiliului din 13 mai 1980 de modificare a Regulamentului (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 de stabilire a condițiilor de angajare aplicabile personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

194

1980

L 283

23

 

 

31980L0987

 

 

 

Directiva Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului

197

1981

L 143

1

 

 

31981R1390

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1390/81 al Consiliului din 12 mai 1981 de extindere în raport cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii de familie ai acestora a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității

202

1982

L 020

35

 

 

31982D0043

 

 

 

Decizia Comisiei din 9 decembrie 1981 privind constituirea Comitetului consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați

234

1982

L 064

15

 

 

31982R0510

 

 

 

Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 510/82 al Consiliului din 22 februarie 1982 de modificare a Regulamentului (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 de stabilire a condițiilor de angajare aplicabile personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

237

1982

L 075

1

 

 

31982R0620

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 620/82 al Consiliului din 16 martie 1982 privind stabilirea, în raporturile dintre instituțiile italiene și instituțiile din celelalte state membre, a măsurilor speciale de rambursare în natură a prestațiilor de asigurări de sănătate și de maternitate

251

1983

L 263

25

 

 

31983L0477

 

 

 

Directiva Consiliului din 19 septembrie 1983 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE)

258

1983

L 289

38

 

 

31983D0516

 

 

 

Decizia Consiliului din 17 octombrie 1983 privind misiunile Fondului Social European

267


05/Volumul 001

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1




/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

Legislație („L”),

Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


31962L0302


P 057/1650

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA

privind liberul acces la locurile de muncă pentru personal calificat în domeniul nuclear

CONSILIUL COMUNITĂȚII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE,

având în vedere dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, ale articolului 96 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

după consultarea Adunării Parlamentare Europene,

întrucât garantarea liberului acces la locurile de muncă pentru personal calificat în domeniul nuclear reprezintă o condiție de bază pentru realizarea obiectivelor Comunității Europene a Energiei Atomice;

întrucât activitatea în aceste locuri de muncă impune cunoștințe specific nucleare, iar formarea profesională specială pentru aceste locuri de muncă este încă în stadiu de organizare și adesea cunoștințele specific nucleare se obțin doar prin practică;

întrucât se cuvine să fie armonizate, pe cât posibil, regulile aplicabile accesului la locurile de muncă pentru personal calificat în domeniul nuclear cu cele care se aplică în materie de liberă circulație a lucrătorilor în interiorul Comunității Economice Europene;

întrucât dispozițiile adoptate în conformitate cu articolele 48 și 49 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene prevăd acordarea automată a autorizațiilor necesare lucrătorilor vizați de oferte nominale pentru anumite categorii de locuri de muncă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru eliminarea, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, a oricărei restricții pe criterii de cetățenie privind accesul la locurile de muncă pentru personalul calificat în domeniul nuclear în ceea ce-i privește pe resortisanții unuia din statele membre.

Articolul 2

Trebuie să fie recunoscute ca locuri de muncă pentru personalul calificat în domeniul nuclear, în înțelesul prezentei directive, locurile de muncă ce solicită cunoștințe specific nucleare a căror dobândire necesită o formare profesională specială sau cel puțin cinci luni de practică și care se referă la:

(a)

cercetările privind energia nucleară în domeniile enumerate în anexa I la tratat;

(b)

conducerea, întreținerea, repararea sau exploatarea tehnică a instalațiilor și a aparaturii servind la:

producția, separarea sau orice utilizare a minereurilor, a materiilor prime și a materiilor fisionabile speciale, precum și la retratarea combustibililor nucleari iradiați,

separarea izotopilor,

producția de materii speciale necesare în domeniul nuclear, cum ar fi moderatori și materiale de structură, de placare și de protecție elaborate special în scopuri nucleare,

producerea de energie nucleară,

eliminarea deșeurilor atomice și a impurităților radioactive,

transportul sau depozitarea materiilor radioactive,

producția, prepararea sau utilizarea izotopilor radioactivi;

(c)

conceperea, studiul sau construirea instalațiilor și aparaturii, precum și a elementelor instalațiilor și aparaturii utilizate în domeniile enumerate la literele (a) și (b);

(d)

protecția împotriva radiațiilor.

Articolul 3

Locurile de muncă a căror listă este anexată prezentei directive trebuie să fie recunoscute în orice caz ca răspunzând definiției locurilor de muncă calificate prevăzute la articolul 2.

Articolul 4

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru acordarea automată a autorizațiilor solicitate pentru desfășurarea activității în locurile de muncă prevăzute la articolele 2 și 3. Condițiile acordării acestor autorizații nu vor fi în nici un caz mai restrictive decât cele ale regimului stabilit pentru ofertele nominale prin dispozițiile adoptate în conformitate cu articolele 48 și 49 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

Articolul 5

În orice domeniu care nu este reglementat prin prezenta directivă, statele membre aplică dispozițiile adoptate în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene privind libera circulație a lucrătorilor.

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor adoptate în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului privind lucrătorii cu calificare atestată în profesiile cărbunelui și oțelului.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 5 martie 1962.

Pentru Consiliu

Președintele

M. COUVE de MURVILLE


ANEXĂ

Prima listă de locuri de muncă pentru personal calificat în înțelesul articolului 2 din prezenta directivă

Locuri de muncă pentru care este nevoie de cunoștințe echivalente celor cerute unui inginer sau tehnician în domeniul nuclear

Locuri de muncă pentru care este nevoie de cunoștințe în unul din următoarele domenii:

condiții de muncă proprii domeniului nuclear și conceperea de dotări nucleare (inginer și tehnician în domeniul nuclear),

probleme mecanice proprii domeniului nuclear și conceperea de dotări auxiliare (inginer și tehnician mecanic),

acțiunea radiațiilor asupra materiei și proprietățile nucleare ale diferitelor corpuri utilizate ca și combustibili, moderatori sau materiale de structură ale dotărilor nucleare, prepararea substanțelor nucleare, retratarea combustibililor iradiați, eliminarea deșeurilor radioactive sau decontaminarea (inginer și tehnician chimist),

proprietăți ale ceramicilor utilizate în domeniul energiei nucleare (oxizi de uraniu și de toriu, carbură de uraniu etc.) (inginer și tehnician ceramist),

proprietăți ale materialelor de structură pentru reactoarele nucleare, ale materialelor de placare a combustibililor și a combustibililor metalici; comportamentul acestora la iradiere și în prezența corpurilor utilizate în reactoare sau în uzinele de retratare (inginer și tehnician metalurgist),

controlul reactoarelor nucleare; măsurarea radioactivității (inginer și tehnician electronist),

neutronica reactoarelor nucleare și imperativele care rezultă din aceasta (inginer și tehnician în termodinamică),

particularitățile și monitorizarea funcționării unui reactor atomic și măsurile necesare în caz de avarie importantă (inginer și tehnician de exploatare),

aprecierea și controlul securității tehnice a reactorului atomic și a instalației nucleare experimentale (inginer și tehnician de securitate).

Locul de muncă: prospector

Loc de muncă presupunând cercetarea cu ajutorul instrumentelor speciale (contoare Geiger, Müller etc.) a urmelor de radioactivitate, fie acestea minime, pe teren sau pe amplasamentele semnalate de geologi, interpretând indicațiile obținute în scopul orientării cercetărilor ulterioare.

Locul de muncă: sondor de mine de uraniu

Loc de muncă pentru care este nevoie de aptitudinea de a conduce operațiunile legate de sondarea terenului, cu scopul determinării naturii acestuia și al stabilirii prezenței materialelor radioactive, precum și al interpretării indicațiilor obținute în scopul orientării cercetărilor ulterioare.

Locul de muncă: maistru în minele de uraniu

Loc de muncă implicând conducerea, supravegherea și controlul uneia, mai multora sau a tuturor secțiunilor ori activităților subterane dintr-o mină de uraniu, sau executarea de cercetări tehnice ori măsurători complicate și supravegherea respectării măsurilor de siguranță impuse de caracterul special al acestor mine.

Locul de muncă: laborant

Loc de muncă implicând studierea minereurilor radioactive, executarea, în colaborare cu analiștii, a analizelor chimice și fizice ale probelor prelevate, în scopul determinării intensității radiației acestor probe, a compoziției lor chimice și a oricăror alte caracteristici.

Loc de muncă: operator pentru prepararea elementelor de combustibili

Loc de muncă implicând executarea operațiunilor de fabricare, prin forjare, a elementelor de combustibili, controlul și testarea lor, prepararea și recepția cămășilor metalice destinate placării combustibilului.

Locul de muncă: operator pentru reactorul atomic

Loc de muncă implicând supravegherea unui reactor atomic și pentru care sunt necesare cunoștințe de electronică și de dinamică a reactoarelor, precum și de aptitudinea de a interpreta schemele, de a localiza și repara avariile minore.

Locul de muncă: șef de echipă pentru supravegherea reactorului atomic

Loc de muncă implicând supravegherea reactorului atomic și pentru care sunt necesare cunoștințe generale solide și o cunoaștere perfectă a tuturor particularităților reactorului și capacitatea de a da ordine și de a lua decizii.

Locul de muncă: operator pentru dispozitivele de încărcare, descărcare și de dezactivare a combustibililor nucleari

Loc de muncă pentru care este nevoie de capacitatea de a manevra urmând instrucțiunile dispozitive de încărcare, de descărcare și de dezactivare a combustibililor nucleari.

Locul de muncă: asistent tehnic pentru laboratorul la cald

Loc de muncă pentru care este nevoie de aptitudinea de a interpreta o schemă și de a realiza montaje și reglaje corespunzătoare, de a conduce singur un test urmând instrucțiuni detaliate și de a evalua rezultatele, pentru care este necesară, de asemenea, cunoașterea pericolelor rezultate în urma radiațiilor și aptitudinea de a utiliza dispozitivele de manipulare la distanță.

Locul de muncă: desenator tehnic cu specializare nucleară

Loc de muncă pentru care este necesară aptitudinea de a întocmi un studiu simplu propus în scris și de a-l ilustra cu desene sau schițe realizate rapid reprezentând grafic obiectul de studiu, astfel cum a fost definit, și de a aplica prevederile în vigoare în ceea ce privește protecția împotriva radiațiilor.

Locul de muncă: asistent pentru acceleratorul de particule

Loc de muncă implicând asigurarea funcționării și întreținerea instalațiilor de înaltă tensiune pentru acceleratoarele electrostatice; realizarea, utilizarea și întreținerea surselor de ioni; întreținerea și asigurarea funcționării aparatelor de detectare și măsurare a radioactivității etc.

Locul de muncă: asistent însărcinat cu protecția împotriva radiațiilor

Loc de muncă implicând supravegherea siguranței personalului de exploatare a reactoarelor atomice, din minele de uraniu și din alte instalații nucleare și pentru care sunt necesare cunoștințe solide în ceea ce privește pericolele rezultate din radiații și protecția împotriva radiațiilor.

Locul de muncă: decontaminator

Loc de muncă pentru care este necesară aptitudinea de a efectua, în caz de contaminare, măsurările care se impun și anumite lucrări speciale de decontaminare, precum și, dacă este cazul, de a lua inițiative practice.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

7


31963D0266


P 063/1338

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 2 aprilie 1963

de stabilire a principiilor generale pentru punerea în aplicare a unei politici de formare profesională comune

(63/266/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 128 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

având în vedere avizul Adunării (1),

întrucât, pentru a îndeplini obligația, care le este impusă prin tratat, de a desfășura politici economice care să asigure îndeosebi menținerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, statele membre trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a adapta calificările forței de muncă la tendințele dezvoltării economice generale și la evoluția tehnologiilor de producție;

întrucât, în perspectiva realizării rapide a pieței comune și corelativ cu coordonarea politicilor regionale și cu realizarea treptată a unei politici agricole comune, modificările structurale care au loc în prezent în anumite sectoare economice ridică o serie de probleme urgente în ceea ce privește formarea profesională și recalificarea;

întrucât trebuie definită o politică de formare profesională comună care, în conformitate cu articolul 128 din tratat, poate contribui la dezvoltarea armonioasă atât a economiilor naționale, cât și a pieței comune, în temeiul obiectivelor generale ale tratatului și, în special, a preambulului și a articolului 2;

întrucât punerea în aplicare a unei politici eficiente de formare profesională comune va favoriza realizarea liberei circulații a lucrătorilor;

întrucât trebuie respectat dreptul fundamental al fiecărei persoane de a-și alege în mod liber ocupația, instituția și locul de formare, precum și locul de muncă;

întrucât, în cursul diferitelor etape ale vieții profesionale, fiecare persoană trebuie să poată beneficia de formare și de perfecționare, precum și de recalificarea profesională de care are nevoie;

întrucât principiile generale pentru punerea în practică a unei politici de formare profesională comune trebuie să se aplice tuturor tipurilor de formare profesională a tinerilor și adulților care ar putea fi sau sunt deja angajați într-o activitate profesională, până la nivelul posturilor medii, și întrucât trebuie acordată o importanță specială formării și perfecționării personalului didactic și a instructorilor;

întrucât atingerea obiectivelor prevăzute în principiile generale de mai jos impune nu numai acțiuni la nivel național, ci și abilitarea Comisiei de a propune măsuri corespunzătoare Consiliului sau statelor membre, conform tratatului; și întrucât acest lucru implică o strânsă colaborare atât între statele membre, cât și între statele membre și instituțiile comunitare competente;

întrucât este de dorit să se asigure, în special prin înființarea unui Comitet consultativ pe lângă Comisie, cooperarea între acele organisme publice și private din statele membre care sunt în mod deosebit preocupate de aspectele formării profesionale;

întrucât principiile generale de mai jos sunt relevante pentru condițiile economice și sociale actuale ale Comunității; și întrucât aceste principii pot fi treptat completate ulterior, în funcție de evoluția cerințelor la nivelul Comunității,

DECIDE:

Prin prezenta se stabilesc următoarele principii generale de punere în aplicare a unei politici comune de formare profesională:

Primul principiu

Prin politica de formare profesională comună se înțelege o acțiune comună coerentă și progresivă, care implică elaborarea de programe de către fiecare stat membru și garantarea realizării acestor programe în conformitate cu prezentele principii generale și cu măsurile de aplicare care decurg din acestea.

Principiile generale trebuie să permită fiecărei persoane să beneficieze de o formare adecvată, cu condiția respectării libertății de a-și alege profesia, instituția și locul de formare, precum și locul de muncă.

Prezentele principii generale au în vedere tinerii și adulții care pot fi sau sunt deja angajați într-o activitate profesională, până la nivelul posturilor medii.

Aplicarea acestor principii generale revine statelor membre și instituțiilor competente ale Comunității, în cadrul tratatului.

Al doilea principiu

Politica de formare profesională comună are următoarele obiective fundamentale:

(a)

să asigure condițiile care să garanteze o formare profesională corespunzătoare pentru toți;

(b)

să organizeze în timp util mijloacele adecvate de formare profesională pentru asigurarea forței de muncă necesare diverselor sectoare ale activității economice;

(c)

să extindă formarea profesională, pe baza învățământului general, astfel încât să favorizeze dezvoltarea armonioasă a personalității și să răspundă cerințelor impuse de progresul tehnic, de noile metode de producție și de evoluțiile sociale și economice;

(d)

să permită fiecărei persoane să dobândească cunoștințele și aptitudinile tehnice necesare pentru desfășurarea unei anumite activități profesionale și să atingă cel mai înalt nivel posibil de pregătire, încurajând, în special în ceea ce privește tinerii, evoluția intelectuală și etică, educația civică și dezvoltarea fizică;

(e)

să evite orice întrerupere cu consecințe negative, fie în perioada dintre încheierea învățământului general și începutul formării profesionale, fie pe parcursul acesteia din urmă;

(f)

să favorizeze, pe parcursul diferitelor etape ale vieții profesionale, o formare și perfecționare profesională adaptate și, acolo unde este cazul, reconversia și recalificarea;

(g)

să ofere fiecărei persoane, potrivit înclinațiilor, aptitudinilor, cunoștințelor și experienței sale, prin intermediul unor mijloace permanente de perfecționare profesională, posibilitatea de a obține promovarea într-un post superior sau de a beneficia de pregătire pentru un nivel superior de activitate;

(h)

să stabilească cele mai strânse relații între diversele forme de formare profesională și sectoarele economice, astfel încât, pe de-o parte, formarea profesională să răspundă mai bine atât necesităților economiei, cât și intereselor beneficiarilor formării, și, pe de altă parte, cercurile de afaceri și profesionale de pretutindeni să acorde atenția cuvenită problemelor pe care le ridică formarea profesională.

Al treilea principiu

La punerea în aplicare a politicii comune de formare profesională, o importanță deosebită trebuie acordată:

previziunilor și estimărilor, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar, cu privire la necesarul cantitativ și calitativ de lucrători al diferitelor sectoare productive,

unui sistem permanent de informații și de orientare sau îndrumare profesională pentru tineri și adulți, pe baza cunoașterii aptitudinilor individuale, a mijloacelor de formare și a posibilităților de angajare, care funcționează în strânsă colaborare cu sectoarele economice de producție și distribuție, cu serviciile de formare profesională și cu școlile,

asigurării condițiilor ca fiecare persoană să poată recurge în timp util la sistemul prevăzut mai sus înainte de alegerea profesiei, în cursul formării sale profesionale și de-a lungul întregii sale activități profesionale.

Al patrulea principiu

În conformitate cu aceste principii generale și pentru atingerea obiectivelor prevăzute în prezenta decizie, Comisia poate propune Consiliului sau statelor membre, conform tratatului, măsurile adecvate care se pot dovedi necesare.

De asemenea, în strânsă colaborare cu statele membre, Comisia efectuează studii și cercetări în domeniul formării profesionale care vor asigura realizarea unei politici comune, în special în ceea ce privește promovarea facilităților de angajare în muncă și a mobilității geografice și profesionale a lucrătorilor în cadrul Comunității.

Pe de altă parte, Comisia întocmește o listă a mijloacelor de formare din statele membre și le compară cu cerințele actuale pentru a determina ce acțiuni să recomande statelor membre, indicând o ordine a priorităților, acolo unde este cazul; dacă situația o cere, Comisia încurajează încheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale.

Comisia urmărește evoluția acestor măsuri, compară rezultatele acestora și le aduce la cunoștința statelor membre.

În îndeplinirea sarcinilor ce i-au fost atribuite în domeniul formării profesionale, Comisia este sprijinită de un Comitet consultativ tripartit, ale cărui componență și statut sunt adoptate de Consiliu, după avizul Comisiei.

Al cincilea principiu

Pentru promovarea unei cunoașteri mai bune a tuturor datelor și publicațiilor privind situația și dezvoltarea formării profesionale în cadrul Comunității și pentru a sprijini actualizarea metodelor de predare actuale, Comisia ia toate măsurile necesare pentru strângerea, difuzarea și schimbul tuturor informațiilor utile, a documentației și materialelor didactice, între statele membre. Comisia asigură în special difuzarea sistematică a documentației privind inovațiile aflate deja în uz sau care urmează a fi introduse. La rândul lor, statele membre acordă Comisiei tot ajutorul și sprijinul necesar pentru realizarea diverselor sarcini și, în mod deosebit, furnizează orice informații utile privind situația actuală și dezvoltarea sistemelor naționale de formare profesională.

Al șaselea principiu

În cooperare cu statele membre, Comisia favorizează astfel de schimburi directe de experiență în domeniul formării profesionale, care ar putea permite serviciilor responsabile cu formarea profesională și specialiștilor în acest domeniu să cunoască și să studieze realizările și noile tendințe din alte țări ale Comunității în domeniul formării profesionale.

Aceste schimburi sunt realizate în special prin intermediul seminariilor de studiu și prin programe de vizite și stagii la instituții de formare profesională.

Al șaptelea principiu

Pregătirea adecvată a personalului didactic și a instructorilor, care trebuie să sporească numeric și ale căror abilități tehnice și pedagogice trebuie să se dezvolte, constituie unul din factorii de bază ai oricărei politici eficiente de formare profesională.

Cu sprijinul Comisiei, acolo unde este necesar, statele membre încurajează orice măsuri care pot contribui la îmbunătățirea și dezvoltarea acestei formări și, în special, acele măsuri care pot să asigure o adaptare constantă la progresul realizat în domeniile economic și tehnic.

Va fi favorizată formarea instructorilor recrutați din rândul lucrătorilor cu calificări speciale. Se va urmări armonizarea formării instructorilor; vor putea contribui la aceasta orice schimburi de experiență și alte mijloace adecvate de același tip și, în special, cele menționate la cel de-al șaselea principiu.

Țările din Comunitate vor adopta măsuri speciale pentru a promova formarea și perfecționarea profesională a personalului didactic și a instructorilor care își desfășoară activitatea în regiunile mai puțin favorizate ale Comunității, precum și în statele și teritoriile în curs de dezvoltare și, în special, în cele asociate la Comunitate.

Al optulea principiu

Politica de formare profesională comună trebuie, în special, să fie astfel orientată încât să permită apropierea treptată a nivelurilor de formare.

Comisia stabilește, în colaborare cu statele membre și în funcție de necesități, pentru diferitele ocupații ce necesită o formare specifică, o descriere armonizată a calificărilor de bază necesare la diferitele niveluri de formare.

Pe această bază, se va urmări apropierea condițiilor obiective cerute pentru reușita la examenele finale, pentru a se ajunge la o recunoaștere reciprocă a certificatelor și a altor titluri care confirmă încheierea formării profesionale.

Statele membre și Comisia încurajează organizarea de concursuri și examene la nivel european.

Al nouălea principiu

Pentru a contribui la asigurarea unui echilibru global între cererea și oferta de forță de muncă în cadrul Comunității și ținând cont de prognozele realizate în acest scop, statele membre și Comisia pot să colaboreze în adoptarea măsurilor adecvate, în special pentru realizarea de programe de formare corespunzătoare.

Aceste inițiative și programe trebuie să vizeze formarea profesională accelerată a adulților și recalificarea, ținând seama de situațiile cauzate de expansiunea sau recesiunea economică, de transformările structurale și tehnologice și de cerințele speciale ale anumitor ocupații, categorii profesionale sau regiuni specifice.

Al zecelea principiu

Pentru aplicarea principiilor generale ale politicii de formare profesională comune, o atenție deosebită este acordată problemelor speciale care privesc sectoare de activitate sau categorii de persoane determinate; măsuri speciale pot fi adoptate în acest sens.

Acțiunile întreprinse pentru realizarea obiectivelor politicii de formare profesională comune vor putea face obiectul unei finanțări comune.

Adoptată la Bruxelles, 2 aprilie 1963.

Pentru Consiliu

Președintele

Eugène SCHAUS


(1)  JO 31, 26.4.1962, p. 1034/62.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

11


31968R1612


L 257/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1612/68 AL CONSILIULUI

din 15 octombrie 1968

privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 49 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării Parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât este necesar ca libera circulație a lucrătorilor să fie asigurată în cadrul Comunității până cel târziu la sfârșitul perioadei de tranziție; întrucât realizarea acestui obiectiv implică eliminarea oricărei discriminări între lucrătorii statelor membre pe criteriul cetățeniei în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și alte condiții de muncă, precum și dreptul acestor lucrători de a se deplasa liber în cadrul Comunității pentru a desfășura o activitate salariată, sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică;

întrucât, ținând seama în special de accelerarea intervenită în punerea în practică a uniunii vamale și pentru a asigura realizarea simultană a fundamentelor esențiale ale Comunității, este necesară adoptarea unor dispoziții care să permită realizarea obiectivelor prevăzute la articolele 48 și 49 din tratat cu privire la libera circulație și să perfecționeze măsurile adoptate succesiv în cadrul Regulamentului nr. 15 privind primele măsuri pentru realizarea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Comunității (3) și al Regulamentului nr. 38/64/CEE al Consiliului din 25 martie 1964 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (4);

întrucât libera circulație reprezintă un drept fundamental al lucrătorilor și familiilor acestora; întrucât mobilitatea forței de muncă în cadrul Comunității trebuie să constituie unul dintre mijloacele prin care li se garantează lucrătorilor posibilitatea de a-și îmbunătăți condițiile de viață și de muncă și de a avansa pe plan social, contribuind totodată la satisfacerea nevoilor economiei statelor membre; întrucât este necesară afirmarea dreptului tuturor lucrătorilor din statele membre de a desfășura, în cadrul Comunității, o activitate la alegerea lor;

întrucât acest drept trebuie recunoscut, fără discriminare, lucrătorilor „permanenți”, sezonieri și frontalieri, precum și celor angajați în activități de prestare de servicii;

întrucât exercitarea nestingherită și demnă a dreptului la libera circulație necesită, conform unor standarde obiective, asigurarea unui tratament egal, în fapt și în drept, în ceea ce privește toate aspectele legate de desfășurarea în sine a unei activități salariate și de accesul la locuință, precum și înlăturarea obstacolelor în ceea ce privește mobilitatea lucrătorilor, în special în ceea ce privește dreptul lucrătorilor de a a-și întregi familia și condițiile de integrare a familiei în țara gazdă;

întrucât principiul nediscriminării între lucrătorii Comunității implică, pentru toți resortisanții statelor membre, recunoașterea aceleiași priorități la încadrarea în muncă ca și cea de care beneficiază lucrătorii care sunt resortisanți ai statului membru în cauză;

întrucât este necesară întărirea mecanismelor de contact și de compensare, în special prin dezvoltarea unei colaborări directe între serviciile centrale de ocupare a forței de muncă și, de asemenea, între serviciile regionale, precum și prin intensificarea și coordonarea acțiunii de informare, pentru a asigura, în general, o mai mare transparență a pieței muncii; întrucât este necesar ca lucrătorii ce doresc să se deplaseze să fie informați în mod constant despre condițiile de viață și de muncă; întrucât, de asemenea, este necesar să se prevadă măsuri în cazul în care într-un stat membru există sau se prevăd perturbări pe piața muncii care pot amenința serios nivelul de viață sau gradul de ocupare a forței de muncă într-o regiune sau într-o ramură industrială; întrucât, în acest scop, acțiunea de informare menită să descurajeze deplasarea lucrătorilor în regiunea sau ramura industrială respectivă constituie metoda care trebuie aplicată în primul rând, dar, dacă este cazul, rezultatele acestei acțiuni trebuie să poată fi întărite prin suspendarea temporară a mecanismelor menționate anterior, o decizie în acest sens urmând să fie luată la nivelul Comunității;

întrucât există legături strânse între libera circulație a lucrătorilor, ocuparea forței de muncă și formarea profesională, în măsura în care aceasta urmărește să dea lucrătorilor posibilitatea de a răspunde unor oferte concrete de încadrare în muncă provenind din alte regiuni ale Comunității; întrucât astfel de legături impun ca problemele care se ivesc în această privință să fie studiate în interdependența lor și nu izolat, ținând seama, de asemenea, de aspectele ocupării forței de muncă pe plan regional și întrucât este, prin urmare, necesar ca eforturile statelor membre să fie îndreptate în direcția coordonării politicilor lor de ocupare a forței de muncă la nivel comunitar;

întrucât Consiliul, prin decizia sa din 15 octombrie 1968 (5) a hotărât ca articolele 48 și 49 din tratat, precum și dispozițiile adoptate pentru aplicarea acestora să fie aplicabile și teritoriilor franceze de peste mări,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA ÎNTÂI

ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ ȘI FAMILIA LUCRĂTORILOR

TITLUL I

Accesul la încadrarea în muncă

Articolul 1

(1)   Orice resortisant al unui stat membru, indiferent de reședința sa, are dreptul de acces la o activitate salariată și de a desfășura această activitate pe teritoriul altui stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a resortisanților statului respectiv.

(2)   Acesta beneficiază, în special, pe teritoriul unui alt stat membru, de aceeași prioritate ca și resortisanții statului respectiv în ceea ce privește accesul la locurile de muncă disponibile.

Articolul 2

Orice resortisant al unui stat membru și orice angajator care desfășoară o activitate pe teritoriul unui stat membru pot face schimb de cereri și de oferte de încadrare în muncă și pot încheia și executa contracte de muncă, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative în vigoare, fără a da naștere la discriminări.

Articolul 3

(1)   În domeniul de aplicare al prezentului regulament nu sunt aplicabile actele cu putere de lege și actele administrative sau practicile administrative ale unui stat membru care:

restrâng sau supun unor condiții care nu se aplică propriilor lor cetățeni cererea și oferta de locuri de muncă, accesul la ocuparea unui loc de muncă sau dreptul străinilor de a desfășura o activitate sau care,

deși se aplică indiferent de cetățenie, scopul sau efectul lor exclusiv sau principal este de a împiedica accesul resortisanților altui stat membru la locurile de muncă oferite.

Prezenta dispoziție nu se aplică în cazul condițiilor privind cunoștințele lingvistice solicitate în raport cu natura locului de muncă urmând a fi ocupat.

(2)   Printre dispozițiile și practicile unui stat membru menționate la alineatul (1) primul paragraf se numără în special cele care, într-un stat membru:

(a)

fac obligatorie recurgerea la proceduri speciale de recrutare pentru străini;

(b)

restrâng sau supun unor condiții diferite de cele aplicabile angajatorilor care desfășoară activități pe teritoriul statului membru respectiv oferta de muncă publicată în presă sau prin orice alt mijloc;

(c)

supune eligibilitatea pentru ocuparea unui loc de muncă unor condiții de înregistrare la oficiile de ocupare a forței de muncă sau împiedică recrutarea nominală a lucrătorilor în cazul persoanelor care nu își au reședința pe teritoriul statului membru respectiv.

Articolul 4

(1)   Actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre care restricționează încadrarea în muncă a străinilor, ca număr sau ca procentaj, în funcție de întreprindere, de ramura de activitate sau de regiune ori la nivel național, nu se aplică resortisanților celorlalte state membre.

(2)   În cazul în care, într-un stat membru, acordarea unor beneficii de orice natură întreprinderilor este condiționată de încadrarea în muncă a unui procentaj minim de lucrători naționali, resortisanții celorlalte state membre sunt considerați lucrători naționali, sub rezerva dispozițiilor Directivei Consiliului din 15 octombrie 1963 (6).

Articolul 5

Resortisantul unui stat membru care caută un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru primește pe teritoriul acestuia aceeași asistență ca și cea acordată de către oficiile de ocupare a forței de muncă propriilor resortisanți care caută un loc de muncă.

Articolul 6

(1)   Încadrarea în muncă și recrutarea unui resortisant al unui stat membru pentru un loc de muncă într-un alt stat membru nu pot depinde de criterii medicale, profesionale sau altele care sunt discriminatorii pe criterii de cetățenie, în comparație cu cele aplicate resortisanților din celălalt stat membru care doresc să desfășoare aceeași activitate.

(2)   Cu toate acestea, resortisantul care deține o ofertă nominală de la un angajator dintr-un alt stat membru decât cel al cărui resortisant este poate fi supus unei examinări profesionale, dacă angajatorul solicită în mod expres acest lucru în momentul prezentării ofertei sale.

TITLUL II

Desfășurarea activității salariate și egalitatea de tratament

Articolul 7

(1)   Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, față de lucrătorii naționali, pe criterii de cetățenie, în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă și, în special, în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în cazul în care rămân fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea.

(2)   Acesta beneficiază de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali.

(3)   În același temei și în aceleași condiții ca și lucrătorii naționali, acesta are acces la formare în școli profesionale și centre de recalificare.

(4)   Orice clauză a unei convenții colective sau individuale sau a altei reglementări colective privind accesul la încadrarea în muncă, încadrarea, remunerarea și alte condiții de muncă sau concedierea este nulă de drept, în măsura în care prevede sau permite condiții discriminatorii pentru lucrătorii care sunt resortisanți ai celorlalte state membre.

Articolul 8

(1)   Lucrătorul care este resortisant al unui stat membru și ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază de egalitate de tratament în ceea ce privește afilierea la organizații sindicale și exercitarea drepturilor sindicale, inclusiv a dreptului de vot; acesta poate fi exclus de la participarea la gestionarea organismelor de drept public și de la exercitarea unei funcții de drept public. Mai mult, acesta beneficiază de dreptul de a fi ales în organele reprezentative ale lucrătorilor din cadrul întreprinderii. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere legislațiilor sau reglementărilor care, în anumite state membre, acordă drepturi mai întinse lucrătorilor provenind din alte state membre.

(2)   Prezentul articol va fi reanalizat de Consiliu, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, prezentată în termen de cel mult doi ani.

Articolul 9

(1)   Lucrătorul care este resortisant al unui stat membru și care ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază de toate drepturile și avantajele acordate lucrătorilor naționali în ceea ce privește locuințele, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuinței de care are nevoie.

(2)   Acest lucrător poate, în același temei ca și resortisanții acelui stat, să se înscrie pe lista cererilor de locuință, în regiunea în care ocupă un loc de muncă, în cazul în care astfel de liste sunt ținute, și beneficiază de avantajele și prioritățile care decurg din aceasta.

Familia sa rămasă în țara de proveniență este considerată, în acest sens, ca avându-și reședința în regiunea menționată, în cazul în care lucrătorii naționali beneficiază de o prezumție similară.

TITLUL III

Familiile lucrătorilor

Articolul 10

(1)   Indiferent de cetățenie, următoarele persoane au dreptul să se stabilească împreună cu lucrătorii care sunt resortisanți ai unui stat membru și ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru:

(a)

soțul și descendenții sub vârsta de 21 ani sau care se află în întreținere;

(b)

ascendenții lucrătorului și ai soțului și care se află în întreținerea lucrătorului.

(2)   Statele membre favorizează admiterea oricărui membru de familie care nu beneficiază de dispozițiile alineatului 1, dacă acesta se află în întreținerea lucrătorului sau locuiește împreună cu acesta în țara de proveniență a lucrătorului.

(3)   În aplicarea alineatelor (1) și (2), lucrătorul trebuie să dispună pentru familia sa de o locuință considerată normală pentru lucrătorii naționali din regiunea în care este încadrat în muncă, fără ca această dispoziție să poate da naștere la discriminare între lucrătorii naționali și lucrătorii provenind din alte state membre.

Articolul 11

În cazul în care un resortisant al unui stat membru desfășoară o activitate salariată sau nesalariată pe teritoriul altui stat membru, soțul și copiii sub vârsta de 21 de ani sau care se află în întreținere au dreptul de acces la orice activitate salariată pe întreg teritoriul statului respectiv, chiar dacă aceștia nu au cetățenia unui stat membru.

Articolul 12

Copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru sunt admiși în sistemul de învățământ general, la cursurile de ucenici și de formare profesională în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, dacă aceștia domiciliază pe teritoriul acelui stat.

Statele membre încurajează inițiativele care le permit acestor copii să urmeze cursurile menționate în cele mai bune condiții.

PARTEA A DOUA

PUNEREA ÎN CONTACT ȘI COMPENSAREA OFERTELOR ȘI CERERILOR DE LOCURI DE MUNCĂ

TITLUL I

Cooperarea între statele membre și între acestea și Comisie

Articolul 13

(1)   Statele membre sau Comisia inițiază sau efectuează împreună orice studiu privind ocuparea forței de muncă sau șomajul, studiu pe care îl consideră necesar în vederea asigurării liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Comunității.

Serviciile centrale de forță de muncă din statele membre cooperează strâns între ele și cu Comisia în vederea unei acțiuni comune în ceea ce privește compensarea cererilor și ofertelor de locuri de muncă în cadrul Comunității, precum și plasarea lucrătorilor care rezultă din aceasta.

(2)   În acest scop, statele membre desemnează servicii specializate care au sarcina de a organiza activitatea în domeniile menționate anterior și de a colabora între ele și cu serviciile Comisiei.

Comisiei îi este comunicată, de către statele membre, orice modificare în ceea ce privește desemnarea acestor servicii, iar aceasta o publică, spre informare, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 14

(1)   Statele membre adresează Comisiei informațiile despre problemele și datele referitoare la libera circulație și încadrarea în muncă a lucrătorilor, precum și informații privind situația și evoluția ocupării forței de muncă pe regiuni și ramuri de activitate.

(2)   Comisia stabilește, în colaborare cu Comitetul tehnic, modul în care informațiile menționate la alineatul (1) sunt elaborate și periodicitatea comunicării lor. Pentru a evalua situația propriei piețe a muncii, statele membre utilizează criteriile uniforme stabilite de Comisie potrivit rezultatelor lucrărilor efectuate de Comitetul tehnic în aplicarea articolului 33 litera (d), după obținerea avizului Comitetului consultativ.

(3)   În conformitate cu procedura stabilită de Comisie, de comun acord cu Comitetul tehnic, serviciile specializate din fiecare stat membru trimit serviciilor specializate din celelalte state membre și Biroului european de coordonare informațiile privind condițiile de viață și de muncă, precum și situația pieței muncii, care pot servi lucrătorilor din alte state membre pentru orientare. Aceste informații se actualizează cu regularitate.

Serviciile specializate ale celorlalte state membre asigură publicitatea acestor informații, în special prin difuzarea acestora pe lângă serviciile relevante de forță de muncă și prin toate mijloacele de comunicare adecvate pentru a informa lucrătorii interesați.

TITLUL II

Mecanismul de compensare

Articolul 15

(1)   Cel puțin o dată pe lună, serviciul specializat din fiecare stat membru adresează serviciilor specializate din celelalte state membre și Biroului european de coordonare un raport pe profesii și regiuni privind:

(a)

ofertele de locuri de muncă nesatisfăcute sau care nu sunt susceptibile să fie satisfăcute de forța de muncă de pe piața națională a muncii;

(b)

solicitanții de încadrare în muncă care s-au declarat efectiv dispuși să ocupe un loc de muncă într-o altă țară.

Serviciul specializat din fiecare stat membru transmite aceste informații serviciilor și organismelor de ocupare a forței de muncă competente.

(2)   Rapoartele menționate la alineatul (1) sunt difuzate conform unui sistem uniformizat stabilit de Biroul european de coordonare în colaborare cu Comitetul tehnic, în termen de optsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 16

(1)   Orice ofertă de loc de muncă adresată serviciilor de ocupare a forței de muncă dintr-un stat membru, care nu poate fi satisfăcută de piața națională a muncii și care, pe baza rapoartelor menționate la articolul 15, poate face obiectul unei compensări în cadrul Comunității, este comunicată serviciilor competente de ocupare a forței de muncă ale statului membru care a semnalat un disponibil de forță de muncă în acel domeniu.

(2)   Aceste servicii adresează candidaturile precise și adecvate serviciilor din primul stat membru. În termen de 18 zile de la primirea ofertei de către serviciile din cel de-al doilea stat membru, aceste candidaturi sunt prezentate angajatorilor cu aceeași prioritate ca și cea acordată lucrătorilor naționali față de resortisanții statelor nemembre. În cursul termenului menționat anterior, ofertele de muncă sunt comunicate statelor nemembre numai dacă statul membru care dispune de aceste oferte consideră că disponibilul de lucrători resortisanți ai statelor membre este insuficient pentru profesia care corespunde acestor oferte.

(3)   Dispozițiile alineatului (1) nu sunt aplicabile ofertelor de muncă adresate lucrătorilor care sunt resortisanți ai unor state nemembre în cazul în care:

(a)

aceste oferte sunt nominale și prezintă un caracter special întemeiat pe:

(i)

motive de ordin profesional privind specializarea, încrederea pe care o presupune postul oferit sau relațiile profesionale anterioare;

(ii)

existența unor legături de rudenie fie între angajator și lucrătorul solicitat, fie între acesta din urmă și un lucrător încadrat de cel puțin un an în întreprindere.

Punctele (i) și (ii) se aplică conform dispozițiilor menționate în anexă;

(b)

aceste oferte se referă la recrutarea unor echipe omogene de lucrători sezonieri dintre care cel puțin unul face obiectul unei oferte nominale;

(c)

ofertele provin de la angajatori și se referă la lucrători rezidenți în regiuni limitrofe situate de ambele părți ale frontierei comune dintre un stat membru și un stat nemembru;

(d)

ofertele care vizează în mod expres lucrători provenind din state nemembre sunt menținute de către angajator din motive inerente bunei funcționări a întreprinderii, după intervenția serviciilor de ocupare a forței de muncă, care tind să asigure încadrarea unei forțe de muncă naționale sau originare din alte state membre ale Comunității și dacă aceste servicii consideră că motivele expuse de angajator sunt justificate.

Articolul 17

(1)   Operațiunile definite la articolul 16 sunt îndeplinite de serviciile specializate. Cu toate acestea, în măsura în care au fost autorizate de către serviciile centrale și în măsura în care organizarea serviciilor de forță de muncă dintr-un stat membru și tehnicile de plasare utilizate permit acest lucru:

(a)

serviciile regionale de forță de muncă din statele membre:

(i)

pe baza rapoartelor menționate la articolul 15, în legătură cu care se iau măsuri corespunzătoare, procedează direct la operațiuni de punere în contact și de compensare a cererilor și ofertelor de locuri de muncă;

(ii)

stabilesc relații directe de compensare în cazul:

ofertelor nominale,

cererilor de încadrare individuale adresate fie unui anumit serviciu de forță de muncă, fie unui angajator care își desfășoară activitatea în domeniul de competență al acestui serviciu,

în care operațiunile de compensare se referă la forța de muncă sezonieră care trebuie recrutată în cel mai scurt timp posibil;

(b)

serviciile în a căror competență teritorială se află regiuni limitrofe ale două sau mai multor state membre fac, cu regularitate, schimb de date privind ofertele și cererile de locuri de muncă nesatisfăcute la nivelul lor și procedează direct între ele, în conformitate cu normele relațiilor lor cu alte servicii de ocupare a forței de muncă din țările lor, la operațiuni de punere în contact și de compensare a ofertelor și cererilor de locuri de muncă;

(c)

serviciile oficiale de plasare specializate pentru anumite profesii și pentru categorii determinate de persoane stabilesc între ele o cooperare directă.

(2)   Comisiei îi este comunicată, de către statele membre interesate, lista serviciilor menționate la alineatul (1), hotărâtă de comun acord, iar Comisia publică această listă, spre informare, precum și orice modificare adusă acesteia, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 18

Recurgerea la procedurile de recrutare utilizate de organismele de executare prevăzute de acordurile încheiate între două sau mai multe state membre nu este obligatorie.

TITLUL III

Măsuri de reglementare în favoarea echilibrului pe piața muncii

Articolul 19

(1)   De două ori pe an, pe baza unui raport al Comisiei elaborat pornind de la informațiile furnizate de statele membre, acestea din urmă analizează împreună cu Comisia:

rezultatele activităților de punere în contact și de compensare comunitară a ofertelor și cererilor de locuri de muncă,

numărul de plasamente ale resortisanților din state nemembre,

evoluția previzibilă a situației pieței muncii, precum și, pe cât posibil, circulația forței de muncă în cadrul Comunității.

(2)   Statele membre examinează împreună cu Comisia toate posibilitățile de a acorda prioritate resortisanților statelor membre la ocuparea locurilor de muncă vacante, în vederea realizării echilibrului între ofertele și cererile de locuri de muncă în cadrul Comunității. Acestea adoptă toate măsurile necesare în acest scop.

Articolul 20

(1)   În cazul în care într-un stat membru au loc sau se prevăd perturbări pe propria piață a muncii, care ar putea amenința serios nivelul de trai și gradul de ocupare a forței de muncă într-o anumită regiune sau în cadrul unei profesii, acel stat informează Comisia și celelalte state membre și le furnizează toate detaliile relevante.

(2)   Statele membre și Comisia adoptă orice măsură utilă în materie de informare, astfel încât lucrătorii din cadrul Comunității să nu se orienteze spre locuri de muncă din regiunea sau profesia respectivă.

(3)   Fără a aduce atingere aplicării dispozițiilor tratatului și ale protocoalelor anexate acestuia, statul membru menționat la alineatul (1) poate cere Comisiei să constate că, pentru a asigura restabilirea situației în regiunea sau profesia respectivă, mecanismele de compensare prevăzute la articolele 15, 16 și 17 trebuie suspendate parțial sau total.

Comisia decide asupra suspendării propriu-zise și asupra duratei acesteia în termen de cel mult două săptămâni de la primirea cererii. Într-un termen de decădere de două săptămâni, orice stat membru poate solicita Consiliului să anuleze sau să modifice orice astfel de decizie. Consiliul hotărăște asupra acestei cereri în termen de două săptămâni.

(4)   În măsura în care se decide suspendarea, serviciile de ocupare a forței de muncă din celelalte state membre care au anunțat că au lucrători disponibili nu dau curs ofertelor de locuri de muncă adresate lor direct de către angajatorii din statul membru menționat la alineatul (1).

TITLUL IV

Biroul european de coordonare

Articolul 21

Biroul european de coordonare a compensării ofertelor și cererilor de locuri de muncă, instituit în cadrul Comisiei și denumit în prezentul regulament „Biroul european de coordonare”, are ca misiune generală favorizarea, la nivelul Comunității, a punerii în contact și a compensării ofertelor și cererilor de locuri de muncă. Biroul răspunde, în special, de toate aspectele tehnice din acest domeniu care sunt atribuite Comisiei conform dispozițiilor prezentului regulament și, în mod deosebit, de asistența acordată serviciilor naționale de ocupare a forței de muncă.

Biroul sintetizează informațiile menționate la articolele 14 și 15, precum și datele care rezultă din studiile și cercetările efectuate în aplicarea articolului 13, astfel încât să fie evidențiate informațiile utile despre evoluția previzibilă a pieței muncii în cadrul Comunității; aceste informații sunt comunicate serviciilor specializate din statele membre, precum și Comitetului consultativ și Comitetului tehnic.

Articolul 22

(1)   Biroul european de coordonare răspunde, în special, de:

(a)

coordonarea operațiunilor practice necesare pentru punerea în contact și compensarea cererilor și ofertelor de locuri de muncă vacante în cadrul Comunității și de analiza circulației lucrătorilor care rezultă din aceasta;

(b)

contribuția, în colaborare cu Comitetul tehnic, la punerea în practică a unor metode comune de acțiune la nivel administrativ și tehnic;

(c)

punerea în contact, atunci când apare o nevoie specifică și cu acordul serviciilor specializate, a ofertelor și cererilor de locuri de muncă, a căror compensare va fi realizată de aceste servicii.

(2)   Biroul transmite serviciilor specializate ofertele și cererile de locuri de muncă direct adresate Comisiei și este informat asupra măsurilor luate în acest sens.

Articolul 23

Acționând de comun acord cu autoritatea competentă din fiecare stat membru și în conformitate cu condițiile și procedurile pe care le stabilește cu avizul Comitetului tehnic, Comisia poate organiza vizite și misiuni ale funcționarilor din celelalte state membre, precum și programe de perfecționare a personalului specializat.

PARTEA A TREIA

ORGANISME ÎNSĂRCINATE CU ASIGURAREA UNEI STRÂNSE COLABORĂRI ÎNTRE STATELE MEMBRE ÎN MATERIE DE LIBERĂ CIRCULAȚIE A LUCRĂTORILOR ȘI DE ÎNCADRARE A ACESTORA ÎN MUNCĂ

TITLUL I

Comitetul consultativ

Articolul 24

Comitetul consultativ este însărcinat să sprijine Comisia în examinarea tuturor chestiunilor care rezultă din aplicarea tratatului și a măsurilor adoptate în vederea aplicării sale, în ceea ce privește libera circulație și încadrarea în muncă a lucrătorilor.

Articolul 25

Comitetul consultativ răspunde în principal de:

(a)

examinarea problemelor privind libera circulație și ocuparea forței în muncă în cadrul politicilor naționale privind forța de muncă, în vederea coordonării la nivel comunitar a politicilor statelor membre privind ocuparea forței de muncă, contribuind astfel la dezvoltarea economiilor și la îmbunătățirea echilibrului pe piața muncii;

(b)

realizarea unui studiu general referitor la efectele punerii în aplicare a prezentului regulament și a celorlalte eventuale măsuri suplimentare;

(c)

prezentarea, dacă este cazul, către Comisie a unor propuneri motivate de revizuire a prezentului regulament;

(d)

formularea, la cererea Comisiei sau din proprie inițiativă, a unor avize motivate asupra unor chestiuni generale sau de principiu, în special cu privire la schimbul de informații despre evoluțiile de pe piața muncii, la circulația lucrătorilor între statele membre, la programele sau măsurile menite să dezvolte orientarea profesională și formarea profesională și care pot spori posibilitățile de liberă circulație și de ocupare a forței de muncă, precum și cu privire la orice formă de asistență în favoarea lucrătorilor și a familiilor acestora, inclusiv la asistența socială și la locuințele pentru lucrători.

Articolul 26

(1)   Comitetul consultativ este constituit din șase membri titulari din partea fiecărui stat membru, dintre care doi reprezintă guvernul, doi reprezintă sindicatele, iar doi reprezintă asociațiile patronale.

(2)   Pentru fiecare din categoriile menționate la alineatul (1), fiecare stat numește câte un membru supleant.

(3)   Durata mandatului membrilor titulari și membrilor supleanți este de doi ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

La expirarea mandatului, membrii titulari și membrii supleanți rămân în funcție până la înlocuire sau la reînnoirea mandatului.

Articolul 27

Membrii titulari și membrii supleanți ai Comitetului consultativ sunt numiți de Consiliu, care, în selectarea reprezentanților sindicatelor și asociațiilor patronale, depune eforturi să realizeze o reprezentare adecvată în comitet a diverselor sectoare economice interesate.

Lista membrilor titulari și a membrilor supleanți se publică de către Consiliu spre informare, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 28

Comitetul consultativ este prezidat de un membru al Comisiei sau de reprezentantul acestuia. Președintele nu participă la vot. Comitetul se întrunește cel puțin de două ori pe an. Acesta este convocat de președinte, la inițiativa sa ori la cererea a cel puțin o treime din numărul membrilor. Serviciile Comisiei asigură secretariatul Comitetului.

Articolul 29

Președintele poate invita să participe la reuniuni, în calitate de observatori sau experți, persoane sau reprezentanți ai unor organisme care au o largă experiență în domeniul ocupării forței de muncă sau al circulației lucrătorilor. Președintele poate fi sprijinit de consilieri tehnici.

Articolul 30

(1)   Avizul Comitetului este valabil numai în cazul în care a fost emis în prezența a două treimi dintre membri.

(2)   Avizele trebuie motivate; ele sunt adoptate cu majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate și sunt însoțite de o notă indicând opiniile minorității, în cazul în care aceasta o cere.

Articolul 31

Comitetul consultativ își stabilește metodele de lucru printr-un regulament de procedură care intră în vigoare după aprobarea de către Consiliu, cu avizul Comisiei. Intrarea în vigoare a eventualelor modificări decise de Comitet se supune aceleiași proceduri.

TITLUL II

Comitetul tehnic

Articolul 32

Comitetul tehnic are ca misiune să sprijine Comisia în pregătirea, promovarea și urmărirea activității și a măsurilor tehnice de aplicare a prezentului regulament și a eventualelor dispoziții suplimentare.

Articolul 33

Comitetul tehnic răspunde în principal de:

(a)

promovarea și perfecționarea colaborării dintre administrațiile publice interesate ale statelor membre cu privire la aspectele tehnice legate de libera circulație și de încadrarea în muncă a lucrătorilor;

(b)

elaborarea procedurilor de organizare a activităților comune ale administrațiilor publice interesate;

(c)

facilitarea strângerii de informații utile Comisiei și realizarea studiilor și cercetărilor prevăzute în prezentul regulament, precum și favorizarea schimburilor de informații și de experiență între administrațiile publice interesate;

(d)

studierea din punct de vedere tehnic a armonizării criteriilor conform cărora statele membre evaluează situația propriilor piețe ale muncii.

Articolul 34

(1)   Comitetul tehnic este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre. Fiecare guvern numește ca membri titulari ai Comitetului tehnic pe unul dintre membrii titulari care îl reprezintă în cadrul Comitetului consultativ.

(2)   Fiecare guvern numește un membru supleant dintre ceilalți reprezentanți ai săi – membri titulari sau membri supleanți – din cadrul Comitetului consultativ.

Articolul 35

Comitetul tehnic este prezidat de un membru al Comisiei sau de reprezentantul acestuia. Președintele nu participă la vot. Președintele și membrii comitetului pot fi sprijiniți de consilieri tehnici.

Serviciile Comisiei asigură secretariatul Comitetului.

Articolul 36

Propunerile și avizele formulate de Comitetul tehnic sunt prezentate Comisiei și aduse la cunoștința Comitetului consultativ. Aceste propuneri și avize sunt însoțite de o notă indicând opiniile exprimate de diferiți membri ai Comitetului tehnic, în cazul în care aceștia o cer.

Articolul 37

Comitetul tehnic își stabilește metodele de lucru printr-un regulament de procedură care intră în vigoare după aprobarea de către Consiliu, cu avizul Comisiei. Intrarea în vigoare a eventualelor modificări decise de Comitet se supune aceleiași proceduri.

PARTEA A PATRA

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

TITLUL I

Dispoziții tranzitorii

Articolul 38

Până la adoptarea de către Comisie a sistemului uniformizat menționat la articolul 15 alineatul (2), Biroul european de coordonare sugerează orice măsură utilă pentru elaborarea și difuzarea rapoartelor prevăzute la articolul 15 alineatul (1).

Articolul 39

Regulamentul de procedură al Comitetului consultativ și al Comitetului tehnic, aplicabile la data intrării în vigoare a prezentului regulament, continuă să se aplice.

Articolul 40

Până la intrarea în vigoare a măsurilor care trebuie luate de statele membre în aplicarea Directivei Consiliului din 15 octombrie 1968 (7) și în măsura în care, în temeiul dispozițiilor adoptate de statele membre în aplicarea Directivei Consiliului din 25 martie 1964 (8), permisul de muncă prevăzut la articolul 22 din Regulamentul nr. 38/64/CEE este necesar în vederea determinării duratei de valabilitate și a prelungirii permisului de ședere, în locul unui asemenea permis se poate folosi confirmarea scrisă de angajare din partea angajatorului sau un certificat de angajare care specifică perioada de angajare. Orice confirmare scrisă din partea angajatorului sau certificat de angajare care arată că lucrătorul a fost angajat pentru o perioadă nedeterminată are același efecte ca și permisul de muncă permanent.

Articolul 41

În cazul în care, din cauza eliminării permisului de lucru, un stat membru nu mai are posibilitatea de a elabora anumite studii statistice privind angajarea lucrătorilor străini, acel stat membru poate menține, în scopuri statistice, permisul de muncă al resortisanților din celelalte state membre până la introducerea unor metode statistice noi, dar nu mai târziu de 31 decembrie 1969. Permisul de muncă trebuie emis automat și trebuie să fie valabil până la eliminarea efectivă a permiselor de muncă în acel stat membru.

TITLUL II

Dispoziții finale

Articolul 42

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului care se referă la lucrătorii cu calificare recunoscută în domeniul mineritului și al siderurgiei, dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice privind accesul la locuri de muncă calificate în domeniul energiei nucleare și nici dispozițiilor adoptate în aplicarea acestor tratate.

Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică categoriilor de lucrători menționate în primul paragraf și membrilor familiilor acestora, în măsura în care situația lor juridică nu este reglementată de tratatele sau dispozițiile menționate anterior.

(2)   Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor adoptate în conformitate cu articolul 51 din tratat.

(3)   Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre care decurg din:

relații speciale sau viitoare acorduri cu anumite țări sau teritorii din afara Europei, bazate pe legături instituționale existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament sau

acorduri existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, încheiate cu anumite țări sau teritorii din afara Europei, bazate pe legături instituționale.

Lucrătorii din aceste țări sau teritorii care, conform prezentei dispoziții, desfășoară o activitate salariată pe teritoriul unuia dintre aceste state membre nu se pot prevala de avantajele acestei dispoziții pe teritoriul celorlalte state membre.

Articolul 43

Statele membre comunică Comisiei, spre informare, textele acordurilor, convențiilor sau aranjamentelor încheiate între ele în domeniul forței de muncă în perioada dintre data semnării acestora și data intrării lor în vigoare.

Articolul 44

Comisia hotărăște măsurile de executare necesare în vederea aplicării prezentului regulament. În acest scop, Comisia acționează în strânsă colaborare cu administrațiile publice centrale din statele membre.

Articolul 45

Comisia va prezenta Consiliului propuneri menite să desființeze, în condițiile prevăzute de tratat, restricțiile privind accesul la încadrarea în muncă al lucrătorilor care sunt resortisanți ai statelor membre, în măsura în care absența recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor sau a altor titluri naționale pot împiedica libera circulație a lucrătorilor.

Articolul 46

Cheltuielile de funcționare a comitetelor prevăzute de partea III sunt înscrise în bugetul Comunităților Europene în secțiunea referitoare la Comisie.

Articolul 47

Prezentul regulament se aplică teritoriilor statelor membre în favoarea resortisanților acestora, fără a aduce atingere articolelor 2, 3, 10 și 11.

Articolul 48

Regulamentul nr. 38/64/CEE încetează să se aplice la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 15 octombrie 1968.

Pentru Consiliu,

Președintele

G. SEDATI


(1)  JO 268, 6.11.1967, p. 9.

(2)  JO 298, 7.12.1967, p. 10.

(3)  JO 57, 26.8.1961, p. 1073/61.

(4)  JO 62, 17.4.1964, p. 965/64.

(5)  JO L 257, 19.10.1968, p. 1.

(6)  JO 159, 2.11.1963, p. 2661/63.

(7)  JO L 257, 19.10.1968, p. 13.

(8)  JO 62, 17.4.1964, p. 981/64.


ANEXĂ

În sensul articolului 16 alineatul (3) litera (a):

1.

Termenul „specializare” indică o calificare înaltă sau rară într-o profesie sau meserie în care se cer cunoștințe tehnice specifice; acesta se referă, în special, la șefii de echipă în cazul lucrătorilor sezonieri recrutați în grupuri.

2.

Expresia „încrederea pe care o presupune postul” se referă la acele posturi care în țara gazdă implică relații speciale de încredere între angajator și lucrător, potrivit uzanțelor țării gazdă.

3.

Expresia „relații profesionale anterioare” se aplică în cazul în care angajatorul cere încadrarea pe teritoriul unui stat membru a unui lucrător pe care l-a mai angajat pe același teritoriu pe o perioadă de cel puțin 12 luni în ultimii patru ani.

4.

Expresia „legături familiale” înseamnă legături de rudenie sau alianță până la gradul al doilea între angajator și lucrător și legături de rudenie de gradul întâi între doi lucrători.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

23


31970R1251


L 142/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1251/70 AL COMISIEI

din 29 iunie 1970

privind dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au ocupat un loc de muncă

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 48 alineatul 3 litera (d) al acestuia, precum și articolul 2 din Protocolul privind Marele Ducat al Luxemburgului,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului (2) din 15 octombrie 1968 și Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 (3) au permis asigurarea liberei circulații a lucrătorilor în urma unei serii de măsuri care trebuie îndeplinite treptat; întrucât dreptul de ședere dobândit de lucrătorii activi are ca și corolar dreptul acestor lucrători, garantat prin tratat, de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au ocupat un loc de muncă; întrucât este important să fie stabilite condițiile de exercitare a acestui drept;

întrucât regulamentul Consiliului și directiva Consiliului menționate cuprind dispozițiile corespunzătoare privind dreptul de ședere al lucrătorilor pe teritoriul unui stat membru în scopul desfășurării unei activități salariate; întrucât dreptul de a rămâne, prevăzut la articolul 48 alineatul (3) litera (d) din tratat, este interpretat ca drept al lucrătorului de a-și menține reședința pe teritoriul unui stat membru după ce acesta încetează să mai ocupe un loc de muncă;

întrucât mobilitatea forței de muncă în cadrul Comunității cere ca lucrătorii să poată ocupa succesiv mai multe locuri de muncă în mai multe state membre, fără ca prin aceasta să fie defavorizați;

întrucât este important ca, în primul rând, lucrătorului care locuiește pe teritoriul unui stat membru să i se garanteze dreptul de a rămâne pe acel teritoriu, după ce încetează să mai ocupe un loc de muncă în acel stat ca urmare a atingerii vârstei de pensionare sau din cauza incapacității permanente de muncă; întrucât este totuși important, în egală măsură, să se asigure acest drept lucrătorului care, după o perioadă de activitate salariată și de ședere pe teritoriul unui stat membru, ocupă un loc de muncă salariat pe teritoriul altui stat membru, păstrându-și în continuare reședința pe teritoriul primului stat membru;

întrucât, la stabilirea condițiilor în care ia naștere dreptul de a rămâne, trebuie să se aibă în vedere motivele care au condus la încetarea activității pe teritoriul statului membru respectiv și, în special, diferența dintre pensionare, încetarea normală și previzibilă a vieții profesionale și incapacitatea de muncă ce conduce la o încetare prematură și imprevizibilă a activității; întrucât trebuie stabilite condiții speciale pentru cazul încetării activității ca rezultat al unui accident de muncă sau al unei boli profesionale sau pentru cazul în care soțul lucrătorului este sau a fost resortisant al statului membru respectiv;

întrucât lucrătorul, care a ajuns la încheierea activității sale profesionale, trebuie să dispună de un termen corespunzător pentru a decide unde dorește să-și stabilească reședința finală;

întrucât exercitarea dreptului de a rămâne de către lucrător implică extinderea acestui drept asupra membrilor familiei acestuia; întrucât, în cazul decesului lucrătorului în cursul perioadei de activitate profesională, menținerea dreptului de ședere de către membrii de familie ai acestuia trebuie, de asemenea, să fie recunoscută și să facă obiectul unor condiții speciale;

întrucât persoanele cărora li se aplică dreptul de a rămâne trebuie să se bucure de egalitate de tratament cu lucrătorii resortisanți care și-au încetat activitatea profesională,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Dispozițiile prezentului regulament se aplică resortisanților unui stat membru care au desfășurat o activitate în calitate de lucrători salariați pe teritoriul altui stat membru, precum și membrilor familiei acestora, după cum sunt definiți la articolul 10 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității.

Articolul 2

(1)   Au dreptul de a rămâne permanent pe teritoriul unui stat membru următoarele persoane:

(a)

lucrătorul care, la data încetării activității sale, a atins vârsta prevăzută de legislația statului membru respectiv pentru a beneficia de dreptul la pensie pentru limită de vârstă și care a ocupat un loc de muncă în cursul a cel puțin ultimelor douăsprezece luni și a locuit în acel stat cel puțin trei ani fără întrerupere;

(b)

lucrătorul care, după ce a locuit mai mult de doi ani fără întrerupere pe teritoriul acelui stat, încetează să mai ocupe un loc de muncă în calitate de salariat ca urmare a incapacității permanente de muncă.

În cazul în care incapacitatea este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale care îl îndreptățesc la o pensie plătită total sau parțial de o instituție publică din statul respectiv, nu se cere nici o condiție privind durata șederii;

(c)

lucrătorul care, după trei ani de activitate salariată și ședere neîntrerupte pe teritoriul acelui stat, ocupă un loc de muncă salariat pe teritoriul altui stat membru, păstrându-și reședința pe teritoriul primului stat, unde se întoarce, de regulă, zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână.

Perioadele de activitate salariată petrecute astfel pe teritoriul celuilalt stat membru sunt considerate, în scopul dobândirii drepturilor la care se face referire la literele (a) și (b), ca fiind efectuate pe teritoriul statului de reședință.

(2)   Condițiile privind durata șederii și de activitate salariată prevăzute la alineatul (1) litera (a) și condiția privind durata șederii prevăzută la alineatul (1) litera (b) nu se impun dacă soțul lucrătorului este resortisant al statului membru în cauză sau dacă a pierdut cetățenia acelui stat prin căsătoria cu acest lucrător.

Articolul 3

(1)   Membrii de familie ai unui lucrător menționați la articolul 1 din prezentul regulament, care locuiesc împreună cu acesta pe teritoriul unui stat membru, au dreptul să rămână acolo permanent, chiar și după decesul acestuia, dacă lucrătorul a dobândit dreptul de a rămâne pe teritoriul statului respectiv în conformitate cu articolul 2.

(2)   Cu toate acestea, în cazul în care lucrătorul decedează în cursul activității sale profesionale și înainte de a fi dobândit dreptul de a rămâne pe teritoriul statului în cauză, membrii de familie au dreptul să rămână permanent acolo, cu condiția ca:

lucrătorul, la data decesului său, să fi locuit fără întrerupere cel puțin doi ani pe teritoriul acelui stat membru sau

decesul să fi survenit ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale sau

soțul supraviețuitor să fie resortisant al statului de reședință sau să fi pierdut cetățenia acelui stat prin căsătoria cu lucrătorul respectiv.

Articolul 4

(1)   Continuitatea șederii, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (2), poate fi dovedită prin orice mijloc de probă admisibil în țara de reședință. Aceasta nu este afectată de absențele temporare care nu depășesc în total trei luni pe an și nici de absențele mai lungi cauzate de îndeplinirea serviciului militar obligatoriu.

(2)   Perioadele de șomaj involuntar, constatate în mod corespunzător de oficiul de forță de muncă competent, precum și absențele cauzate de boală sau accidente, sunt considerate ca perioade de activitate în sensul articolului 2 alineatul (1).

Articolul 5

(1)   Titularul dreptului de a rămâne pe teritoriu poate exercita acest drept în termen de doi ani din momentul în care dreptul se naște în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) și cu articolul 3. În această perioadă, titularul poate să părăsească teritoriul statului membru fără ca prin aceasta să fie adusă atingere dreptului de a rămâne.

(2)   Persoanei în cauză nu i se solicită să îndeplinească nici o formalitate cu privire la exercitarea dreptului de a rămâne.

Articolul 6

(1)   Beneficiarii prezentului regulament au dreptul la un permis de ședere care:

(a)

se eliberează și se reînnoiește gratuit sau contra unei sume al cărei cuantum nu poate depăși cuantumul taxelor aplicate cetățenilor pentru eliberarea sau reînnoirea cărților de identitate;

(b)

trebuie să fie valabil pe tot teritoriul statului membru care l-a eliberat;

(c)

trebuie să aibă o valabilitate de cel puțin cinci ani și să poată fi reînnoit în mod automat.

(2)   Perioadele de întrerupere a șederii ce nu depășesc șase luni consecutive nu afectează valabilitatea permisului de ședere.

Articolul 7

Dreptul la un tratament egal, prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului, se aplică tuturor beneficiarilor prezentului regulament.

Articolul 8

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative ale unui stat membru ale căror dispoziții sunt mai favorabile resortisanților altor state membre.

(2)   Statele membre facilitează readmisia pe teritoriul lor a lucrătorilor care au părăsit aceste teritorii după ce au locuit permanent acolo o perioadă îndelungată și au ocupat un loc de muncă acolo și care doresc să se reîntoarcă după ce au atins vârsta de pensionare sau se află în incapacitate permanentă de muncă.

Articolul 9

(1)   Ținând seama de situația demografică a Marelui Ducat al Luxemburgului, Comisia poate stabili, la cererea acestui stat, condiții diferite de cele prevăzute prin prezentul regulament privind exercitarea dreptului de a rămâne pe teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului.

(2)   În termen de două luni de la primirea cererii care cuprinde toate detaliile corespunzătoare, Comisia adoptă o decizie motivată.

Comisia notifică această decizie Marelui Ducat al Luxemburgului și informează celelalte state membre în acest sens.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 iunie 1970.

Pentru Comisie

Președintele

Jean REY


(1)  JO C 65, 5.6.1970, p. 16.

(2)  JO L 257, 19.10.1968, p. 2.

(3)  JO L 257, 19.10.1968, p. 13.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

26


31971R1408


L 149/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1408/71 AL CONSILIULUI

din 14 iunie 1971

privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității

Cuprins

TITLUL I:

DISPOZIȚII GENERALE (articolele 1 - 12)

TITLUL II:

STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE (articolele 13 - 17)

TITLUL III:

DISPOZIȚII SPECIALE REFERITOARE LA DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

Capitolul 1:

Secțiunea 1:

Dispoziții comune (articolul 18)

Secțiunea 2:

Lucrătorii și membrii familiilor lor (articolele 19 - 24)

Secțiunea 3:

Șomerii și membrii familiilor lor (articolul 25)

Secțiunea 4:

Solicitanții de pensii sau de indemnizații și membrii familiilor lor (articolul 26)

Secțiunea 5:

Titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii familiilor lor (articolele 27 - 34)

Secțiunea 6:

Dispoziții diverse (articolul 35)

Secțiunea 7:

Rambursarea între instituții (articolul 36)

Capitolul 2:

Secțiunea 1:

Lucrătorii supuși exclusiv legislațiilor conform cărora valoarea prestațiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare (articolele 37 - 39)

Secțiunea 2:

Lucrătorii care se supun fie exclusiv legislațiilor în conformitate cu care valoarea prestației de invaliditate depinde de durata perioadelor de asigurare, fie legislațiilor de acest tip și de tipul la care se face referire în secțiunea 1 (articolul 40)

Secțiunea 3:

Agravarea invalidității (articolul 41)

Secțiunea 4:

Reluarea furnizării prestațiilor după suspendarea sau retragerea lor. Transformarea prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limită de vârstă (articolele 42 și 43)

Capitolul 3:

Limita de vârstă și decesul (pensii) (articolele 44 - 51)

Capitolul 4:

Secțiunea 1:

Dreptul la prestații (articolele 52 - 59)

Secțiunea 2:

Agravarea unei boli profesionale pentru care s-a acordat prestația (articolul 60)

Secțiunea 3:

Dispoziții diverse (articolele 61 și 62)

Secțiunea 4:

Rambursări între instituții (articolul 63)

Capitolul 5:

Ajutoarele de deces (articolele 64 - 66)

Capitolul 6:

Secțiunea 1:

Dispoziții comune (articolele 67 și 68)

Secțiunea 2:

Șomeri care se deplasează într-un alt stat membru decât statul competent (articolele 69 și 70)

Secțiunea 3:

Șomeri care, în perioada ultimului loc de muncă, rezidau într-un alt stat membru decât statul competent (articolul 71)

Capitolul 7:

Secțiunea 1:

Dispoziții comune (articolul 72)

Secțiunea 2:

Lucrătorii și șomerii ai căror membri de familie își au reședința într-un alt stat membru decât statul competent (articolele 73 -76)

Capitolul 8:

Prestații pentru copiii aflați în întreținerea titularilor unor pensii sau indemnizații și pentru orfani (articolele 77 - 79)

TITLUL IV:

COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI (articolele 80 și 81)

TITLUL V:

COMITETUL CONSULTATIV PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI (articolele 82 și 83)

TITLUL VI:

DISPOZIȚII DIVERSE (articolele 84 - 93)

TITLUL VII:

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE (articolele 94 - 99)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolele 2, 7 și 51 ale acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei, elaborată după consultarea Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți (1),

având în vedere avizele Adunării Parlamentare (2),

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social (3),

întrucât o revizuire generală a Regulamentului nr. 3 al Consiliului (4) privind securitatea socială a lucrătorilor migranți devine din ce în ce mai necesară, atât pe baza experienței practice a aplicării sale începând din 1959, cât și ca rezultat al modificărilor aduse legislațiilor naționale;

întrucât normele de coordonare stabilite pot fi, în întregul lor, dezvoltate, îmbunătățite și, într-o oarecare măsură, simplificate în același timp, ținând seama de diferențele considerabile existente între legislațiile naționale privind securitatea socială;

întrucât este adecvat în acest moment să se reunească într-un singur instrument legislativ toate dispozițiile de fond adoptate pentru aplicarea articolului 51 din tratat în beneficiul lucrătorilor, inclusiv al lucrătorilor frontalieri, al lucrătorilor sezonieri și al navigatorilor;

întrucât, date fiind diferențele considerabile existente între legislațiile naționale în privința persoanelor cărora li se aplică, este preferabil să se stabilească principiul potrivit căruia regulamentul se aplică tuturor resortisanților statelor membre asigurați în cadrul regimurilor de securitate socială organizate în beneficiul lucrătorilor salariați;

întrucât normele de coordonare a legislațiilor naționale în domeniul securității sociale se încadrează în libera circulație a lucrătorilor care sunt resortisanți ai statelor membre și trebuie, în acest scop, să contribuie la îmbunătățirea standardului lor de viață și a condițiilor de încadrare în muncă, garantând în interiorul Comunității, pe de o parte, tuturor resortisanților statelor membre egalitatea de tratament în privința diferitelor legislații naționale și, pe de altă parte, lucrătorilor și membrilor familiilor acestora beneficiul prestațiilor de securitate socială, indiferent de locul lor de încadrare în muncă sau de reședință;

întrucât aceste obiective trebuie atinse, în special prin cumularea tuturor perioadelor luate în considerare în cadrul diferitelor legislații naționale în scopul dobândirii și menținerii dreptului la prestații și al calculării acestora, precum și prin acordarea de prestații diferitelor categorii de persoane cuprinse în regulament, indiferent de locul lor de reședință în interiorul Comunității;

întrucât normele de coordonare adoptate pentru aplicarea articolului 51 din tratat trebuie să asigure lucrătorilor care se deplasează în interiorul Comunității drepturile și avantajele lor dobândite, fără ca acestea să ducă la cumularea nejustificată a prestațiilor;

întrucât, în acest scop, în ceea ce privește prestațiile pentru invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii), persoanele în cauză trebuie să poată beneficia de toate prestațiile dobândite în diferitele state membre în limita - necesară pentru a evita cumulările nejustificate, care rezultă în special din suprapunerea perioadelor de asigurare și a perioadelor asimilate - celei mai ridicate valori a prestațiilor pe care unul din aceste state le-ar datora unui lucrător care și-a încheiat cariera în acest stat;

întrucât, pentru a permite mobilitatea forței de muncă în condiții mai bune, este de acum înainte necesar să se asigure o coordonare mai strânsă între regimurile de asigurări de șomaj și programele de asigurare și de asistență pentru șomaj din toate statele membre; întrucât, în acest spirit, pentru a se facilita căutarea unui loc de muncă în diferitele state membre, este adecvat, în special, să se acorde lucrătorului șomer, pentru o perioadă limitată, ajutorul de șomaj prevăzut de legislația statului membru sub a cărei incidență s-a aflat ultima dată;

întrucât este de dorit să se îmbunătățească sistemul aplicabil în materie de prestații familiale în cadrul Regulamentului nr. 3, în cazul familiilor destrămate, atât în privința categoriilor de persoane care au dreptul la aceste prestații, cât și în privința mecanismelor de atribuire a lor;

întrucât, luând în considerare problemele legate de șomaj, este adecvat să se generalizeze dreptul la prestații familiale pentru membrii de familie ai șomerilor care își au reședința într-un alt stat membru decât cel care răspunde de plata ajutorului de șomaj;

întrucât, în plus, este necesară eliminarea restricțiilor actuale privind acordarea de prestații familiale și întrucât, pentru asigurarea plății prestațiilor pentru întreținerea membrilor familiilor separate, fără a lua în considerare acele prestații care au în mare măsură drept scop încurajarea creșterii populației, ar fi de preferat să se stabilească norme comune pentru toate statele membre și trebuie continuate eforturile în această direcție, dar, date fiind diferențele mari dintre legislațiile naționale, este necesar să se adopte soluții adaptate acestei situații: plata prestațiilor familiale din țara de încadrare în muncă pentru cinci țări și plata alocațiilor familiale din țara de reședință a membrilor de familie, în cazul în care țara de încadrare în muncă este Franța;

întrucât, prin analogie cu soluțiile reținute în cadrul Regulamentului (CEE) 1621/68 (5) al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, este de dorit să asocieze, în cadrul unui comitet consultativ, reprezentanți ai lucrătorilor și angajatorilor pentru a examina problemele de care se ocupă Comisia administrativă;

întrucât prezentul regulament poate înlocui dispozițiile prevăzute la articolul 69 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul aplicării prezentului regulament:

(a)

termenul „lucrător” desemnează orice persoană:

(i)

care este asigurată în temeiul unei asigurări obligatorii sau facultative continue împotriva unuia sau mai multor riscuri acoperite de ramurile unui regim de securitate socială, care se aplică lucrătorilor salariați, sub rezerva restricțiilor menționate în anexa V;

(ii)

care este asigurată obligatoriu împotriva unuia sau mai multora dintre riscurile corespunzătoare ramurilor cărora li se aplică prezentul regulament, în cadrul unui regim de securitate socială care se aplică tuturor rezidenților sau întregii populații active profesional:

dacă modurile de gestionare sau de finanțare a acestui regim permit identificarea ca lucrător salariat sau

în absența unor astfel de criterii, atunci când este asigurată în cadrul unei asigurări obligatorii sau facultative continue împotriva unui alt risc prevăzut în anexa V în cadrul unui regim organizat pentru lucrătorii salariați;

(iii)

care este asigurată în mod voluntar împotriva unuia sau mai multor riscuri corespunzătoare ramurilor cărora li se aplică prezentul regulament, în cadrul unui regim de securitate socială al unui stat membru pentru lucrătorii salariați sau pentru toții rezidenții sau pentru anumite categorii de rezidenți, dacă această persoană a fost anterior asigurată obligatoriu împotriva acelorași riscuri, în cadrul unui regim pentru lucrătorii salariați din același stat membru;

(b)

„lucrător frontalier” reprezintă orice lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru și avându-și reședința pe teritoriul unui alt stat membru în care se întoarce, în principiu, zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână; cu toate acestea, un lucrător frontalier care este detașat de întreprinderea de care aparține în mod normal, pe teritoriul aceluiași stat membru sau al unui alt stat membru, își păstrează calitatea de lucrător frontalier pentru o perioadă care nu depășește patru luni, chiar dacă, în cursul acestei detașări, acesta nu se poate întoarce zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână la locul său de reședință;

(c)

„lucrător sezonier” reprezintă orice lucrător care se deplasează pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care își are reședința, pentru a desfășura acolo o activitate cu caracter sezonier pentru o întreprindere sau un angajator din acel stat, o activitate cu caracter sezonier a cărei durată nu poate depăși în nici un caz opt luni, dacă acesta are drept de ședere pe teritoriul statului respectiv pe durata activității sale; prin activitate cu caracter sezonier trebuie să se înțeleagă o activitate care depinde de succesiunea anotimpurilor și se repetă în mod automat în fiecare an;

(d)

„refugiat” are sensul care i se atribuie în articolul 1 din Convenția privind statutul refugiaților, semnată la Geneva la 28 iulie 1951;

(e)

„apatrid” are sensul care i se atribuie în articolul 1 din Convenția privind statutul apatrizilor, semnată la New York la 28 septembrie 1954;

(f)

„membru de familie” reprezintă orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de legislația în temeiul căreia se acordă prestațiile sau, în cazurile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (a) și articolul 39, de legislația statului membru pe al cărei teritoriu își are reședința persoana respectivă; cu toate acestea, în cazurile în care legislațiile menționate consideră ca membru al familiei sau membru al unei gospodării numai o persoană care locuiește sub același acoperiș cu lucrătorul, această condiție se consideră îndeplinită dacă persoana respectivă se află în principal în întreținerea lucrătorului menționat;

(g)

„urmaș” reprezintă orice persoană definită sau recunoscută ca urmaș de legislația în temeiul căreia se acordă prestațiile; cu toate acestea, în cazul în care legislația menționată consideră ca urmaș numai o persoană care locuia sub același acoperiș cu lucrătorul defunct, această condiție se consideră îndeplinită dacă persoana în cauză se afla în principal în întreținerea lucrătorului defunct;

(h)

„reședință” reprezintă reședința obișnuită;

(i)

„ședere” reprezintă reședința temporară;

(j)

„legislație” reprezintă, pentru fiecare stat membru, toate actele cu putere de lege, precum și toate celelalte măsuri de aplicare, existente sau viitoare, din fiecare stat membru, legate de ramurile și regimurile de securitate socială prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2);

Acest termen exclude dispozițiile convențiilor existente sau viitoare dintre partenerii sociali, indiferent dacă ele au făcut sau nu obiectul unei decizii a autorităților prin care ele devin obligatorii sau domeniul lor este extins. Cu toate acestea, în cazurile în care astfel de convenții între partenerii sociali servesc la punerea în aplicare a unei obligații de asigurare care rezultă din actele cu putere de lege prevăzute în paragraful anterior, această restricție poate fi ridicată oricând printr-o declarație a statului membru respectiv, menționând regimurile de acest tip cărora li se aplică prezentul regulament. Această declarație este notificată și publicată în conformitate cu dispozițiile articolului 96. Dispozițiile paragrafului anterior nu pot avea ca efect excluderea din domeniul de aplicare a prezentului regulament a regimurilor cărora li s-a aplicat Regulamentul nr. 3;

(k)

„convenție de securitate socială” reprezintă orice instrument bilateral sau multilateral care leagă sau va lega două sau mai multe state membre, precum și orice instrument multilateral care leagă sau va lega cel puțin două state membre și unul sau mai multe alte state în domeniul securității sociale, pentru toate sau pentru o parte din ramurile și regimurile prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2), precum și acordurile de orice fel încheiate în cadrul instrumentelor menționate;

(l)

„autoritate competentă” reprezintă, pentru fiecare stat membru, ministrul, miniștrii sau o altă autoritate corespunzătoare de care aparțin regimurile de securitate socială pe întregul teritoriu sau în oricare parte a teritoriului statului respectiv;

(m)

„Comisia administrativă” reprezintă comisia prevăzută la articolul 80;

(n)

„instituție” reprezintă, pentru fiecare stat membru, organismul sau autoritatea însărcinată cu aplicarea întregii legislații sau a unei părți a acesteia;

(o)

„instituție competentă” reprezintă:

(i)

instituția la care este afiliată persoana respectivă în momentul solicitării prestației sau

(ii)

instituția de la care persoana respectivă are dreptul sau ar avea dreptul să primească prestații dacă aceasta sau un membru sau membri ai familiei sale ar avea reședința pe teritoriul statului membru în care este situată instituția sau

(iii)

instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru respectiv sau

(iv)

în cazul unui regim referitor la obligațiile unui angajator în privința prestațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), fie angajatorul, fie asigurătorul implicat sau, în lipsa acestora, un organism sau o autoritate desemnată de autoritatea competentă din statul membru respectiv;

(p)

„instituția de la locul de reședință” și „instituția de la locul de ședere” reprezintă instituția care este competentă pentru acordarea prestațiilor la locul de reședință al persoanei în cauză și, respectiv, instituția care are competența de a acorda prestațiile la locul de ședere al persoanei în cauză, în temeiul legislației aplicate de instituția respectivă sau, dacă nu există o asemenea instituție, instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru respectiv;

(q)

„stat competent” reprezintă statul membru pe al cărui teritoriu este situată instituția competentă;

(r)

„perioade de asigurare” reprezintă perioadele de cotizare sau de încadrare în muncă, astfel cum sunt definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de legislația în temeiul căreia au fost realizate sau au fost considerate realizate, precum și toate perioadele asimilate, în măsura în care acestea sunt recunoscute de legislația menționată ca echivalente cu perioadele de asigurare;

(s)

„perioade de încadrare în muncă” reprezintă perioadele definite sau recunoscute ca atare de legislația în temeiul căreia au fost realizate, precum și toate perioadele asimilate, în măsura în care acestea sunt recunoscute de legislația menționată ca echivalente cu perioadele de încadrare în muncă;

(t)

„prestații”, „pensii” și „indemnizații” reprezintă toate prestațiile în natură și în numerar, inclusiv toate elementele acestora plătibile din fonduri publice, creșteri de revalorizare sau alocații suplimentare, sub rezerva dispozițiilor de la titlul III, precum și prestațiile în sumă forfetară care pot fi substituite pensiilor și indemnizațiilor și plățile efectuate prin rambursarea cotizațiilor;

(u)

(i)

„prestații familiale” reprezintă toate prestațiile în natură sau în numerar destinate acoperirii cheltuielilor familiale, în cadrul legislației prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (h), cu excepția alocațiilor speciale de naștere menționate în anexa I;

(ii)

„alocații familiale” reprezintă prestațiile periodice în numerar acordate exclusiv prin raportare la numărul și, după caz, vârsta membrilor de familie;

(v)

„ajutoare de înmormântare” reprezintă orice sumă plătită o singură dată în cazul unui deces, excluzând prestațiile în sumă forfetară la care se face referire la litera (t).

Articolul 2

Domeniul de aplicare personal

(1)   Prezentul regulament se aplică lucrătorilor care fac sau au făcut obiectul legislației unuia sau mai multor state membre și care sunt resortisanți ai unui stat membru sau care sunt apatrizi sau refugiați, avându-și reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.

(2)   De asemenea, prezentul regulament se aplică urmașilor lucrătorilor care au făcut obiectul legislației din unul sau mai multe state membre, indiferent de cetățenia acestor lucrători, în cazul în care urmașii lor sunt resortisanți ai unuia dintre statele membre sau apatrizi sau refugiați avându-și reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre.

(3)   Prezentul regulament se aplică funcționarilor și personalului care, în conformitate cu legislația aplicabilă, le este asimilat, în măsura în care aceștia fac sau au făcut obiectul legislației unui stat membru în care se aplică prezentul regulament.

Articolul 3

Egalitatea de tratament

(1)   Persoanele cu reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre, cărora li se aplică dispozițiile prezentului regulament, se supun acelorași obligații și beneficiază de legislația oricărui stat membru în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat, sub rezerva dispozițiilor speciale ale prezentului regulament.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică dreptului de a alege membrii organelor instituțiilor de securitate socială sau de a participa la desemnarea lor, dar nu aduc atingere dispozițiilor legislației statelor membre privind eligibilitatea sau modurile de desemnare a persoanelor în cauză în aceste organe.

(3)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa II, dispozițiile convențiilor de securitate socială care rămân aplicabile în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (c), precum și cele ale convențiilor încheiate în temeiul articolului 8 alineatul (1), se aplică tuturor persoanelor cărora li se aplică prezentul regulament.

Articolul 4

Domeniul de aplicare material

(1)   Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială care se referă la:

(a)

prestații de boală și de maternitate;

(b)

prestații de invaliditate, inclusiv cele destinate menținerii sau îmbunătățirii capacității de obținere a unor venituri;

(c)

prestații pentru limită de vârstă;

(d)

prestații de urmaș;

(e)

prestații pentru accidente de muncă și boli profesionale;

(f)

ajutoare de înmormântare;

(g)

ajutoare de șomaj;

(h)

prestații familiale.

(2)   Prezentul regulament se aplică tuturor regimurilor de securitate socială generale și speciale, de tip contributiv sau necontributiv, precum și regimurilor referitoare la obligațiile unui angajator sau armator în ceea ce privește prestațiile prevăzute la alineatul (1).

(3)   Dispozițiile titlului III din prezentul regulament nu aduc atingere, cu toate acestea, dispozițiilor legislației statelor membre privind obligațiile unui armator.

(4)   Prezentul regulament nu se aplică nici asistenței sociale și medicale, nici regimurilor de prestații pentru victimele sau consecințele războiului sau regimurilor speciale pentru funcționarii publici și persoanele asimilate acestora.

Articolul 5

Declarațiile statelor membre privind domeniul de aplicare al prezentului regulament

Statele membre menționează legislațiile și regimurile prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2), prestațiile minime prevăzute la articolul 50, precum și prestațiile prevăzute la articolele 77 și 78, în declarații care sunt notificate și publicate în conformitate cu articolul 96.

Articolul 6

Convențiile de securitate socială înlocuite de prezentul regulament

Sub rezerva dispozițiilor articolelor 7, 8 și 46 alineatul (4), prezentul regulament înlocuiește, în cadrul domeniului de aplicare personal și al domeniului de aplicare material, dispozițiile oricărei convenții de securitate socială care creează obligații:

(a)

fie în mod exclusiv pentru două sau mai multe state membre;

(b)

fie cel puțin pentru două state membre și unul sau mai multe alte state, dacă soluționarea cazurilor respective nu implică nici o instituție din unul dintre statele acestea din urmă.

Articolul 7

Dispoziții internaționale cărora prezentul regulament nu le aduce atingere

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor rezultate din:

(a)

orice convenție adoptată de Conferința Internațională a Muncii care, după ratificarea de către unul sau mai multe state membre, a intrat în vigoare;

(b)

acordurile europene interimare privind securitatea socială încheiate la 11 decembrie 1953 între statele membre ale Consiliului Europei.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, continuă să se aplice:

(a)

Acordul din 27 iulie 1950 privind securitatea socială pentru marinarii de pe Rin, revizuit la 13 februarie 1961;

(b)

Convenția europeană din 9 iulie 1956 privind securitatea socială a lucrătorilor din transportul internațional;

(c)

convențiile de securitate socială menționate în anexa II.

Articolul 8

Încheierea de convenții între statele membre

(1)   În cazul în care acest lucru este necesar, două sau mai multe state membre pot încheia convenții întemeiate pe principiile și pe spiritul prezentului regulament.

(2)   Fiecare stat membru notifică, în conformitate cu articolul 96 alineatul (1), orice convenție încheiată cu un alt stat membru în temeiul alineatului (1).

Articolul 9

Admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă

(1)   Dispozițiile legislației unui stat membru care condiționează admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de reședința pe teritoriul acelui stat nu sunt opozabile lucrătorilor cărora li se aplică prezentul regulament și care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, la o dată oarecare din activitatea lor trecută de muncă, ei să se fi aflat sub incidența legislației din primul stat.

(2)   În cazul în care legislația unui stat membru condiționează admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de realizarea perioadelor de asigurare, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru sunt luate în considerare, în măsura necesară, ca și când ar fi fost vorba despre perioade de asigurare realizate în temeiul legislației din primul stat.

Articolul 10

Renunțarea la clauzele de reședință. Efectul asigurării obligatorii asupra rambursării cotizațiilor

(1)   Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, prestațiile în numerar pentru invaliditate, limită de vârstă sau cele de urmaș, indemnizațiile pentru accidente de muncă sau boli profesionale și ajutoarele de deces dobândite în conformitate cu legislația unuia sau mai multor state nu pot face obiectul nici unei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări, dat fiind faptul că beneficiarul își are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care este situată instituția responsabilă pentru plată.

Paragraful anterior se aplică și prestațiilor în sumă forfetară acordate în cazul recăsătoririi soțului supraviețuitor care avea dreptul la o pensie sau indemnizație de urmaș.

(2)   În cazul în care legislația unui stat membru condiționează rambursarea contribuțiilor de faptul ca persoana respectivă să fi încetat să mai fie supusă asigurării obligatorii, această condiție nu este considerată satisfăcută atât timp cât persoana în cauză este supusă asigurării obligatorii ca lucrător, în temeiul legislației unui alt stat membru.

Articolul 11

Reevaluarea prestațiilor

Regulile de reevaluare prevăzute de legislația unui stat membru se aplică prestațiilor datorate în conformitate cu respectiva legislație, ținând seama de dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 12

Evitarea cumulului de prestații

(1)   Prezentul regulament nu poate nici să confere, nici să mențină dreptul de a beneficia de mai multe prestații de același fel pentru una și aceeași perioadă de asigurare obligatorie. Cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică prestațiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă, de deces (pensii) sau de boli profesionale care sunt acordate de instituțiile din două sau mai multe state membre, în conformitate cu articolul 41, articolul 43 alineatele (2) și (3), articolele 46, 50 și 51 sau cu articolul 60 alineatul (1) litera (b).

(2)   Clauzele de reducere, suspendare sau retragere a unei prestații prevăzute de legislația unui stat membru în caz de cumul cu alte prestații de securitate socială sau cu alte venituri sunt opozabile beneficiarului, chiar dacă dreptul la aceste prestații a fost dobândit în temeiul legislației unui alt stat membru sau dacă acest venit a fost realizat pe teritoriul unui alt stat membru. Cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică atunci când persoana în cauză beneficiază de prestații de același tip pentru invaliditate, limită de vârstă, deces (pensii) sau boli profesionale care sunt acordate de instituții din două sau mai multe state membre, în conformitate cu dispozițiile articolelor 46, 50 și 51 sau ale articolului 60 alineatul (1) litera (b).

(3)   Clauzele de reducere, suspendare sau retragere a unei prestații prevăzute de legislația unui stat membru în cazul în care beneficiarul prestațiilor de invaliditate sau al prestațiilor anticipate pentru limită de vârstă, care desfășoară o activitate profesională, îi sunt opozabile, chiar dacă acesta își desfășoară activitatea pe teritoriul unui alt stat membru.

(4)   În cazul în care instituția din Țările de Jos este obligată, în temeiul articolului 57 alineatul (3) litera (c) sau articolului 60 alineatul (2) litera (a), să contribuie și la costul unei prestații pentru boli profesionale acordate în temeiul legislației dintr-un alt stat membru, o pensie de invaliditate datorată în temeiul legislației din Țările de Jos se reduce cu suma datorată instituției din celălalt stat membru care este responsabilă pentru acordarea prestațiilor pentru boli profesionale.

TITLUL II

STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE

Articolul 13

Reguli generale

(1)   Un lucrător căruia i se aplică prezentul regulament este supus numai legislației dintr-un singur stat membru. Această legislație este stabilită în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor articolelor 14 – 17:

(a)

un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru este supus legislației acelui stat, chiar dacă acesta își are reședința pe teritoriul unui alt stat membru sau dacă sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatorului este situat pe teritoriul unui alt stat membru;

(b)

un lucrător încadrat la bordul unei nave aflate sub pavilionul unui stat membru este supus legislației acelui stat;

(c)

funcționarii și personalul asimilat acestora se supun legislației statului membru căreia i se supune administrația care i-a încadrat în muncă;

(d)

un lucrător care efectuează serviciul militar sau convocări ulterioare în cadrul forțelor armate ale unui stat membru își păstrează statutul de lucrător și se supune legislației acelui stat; dacă drepturile sale în conformitate cu respectiva legislație sunt condiționate de realizarea perioadei de asigurare înainte de încorporare sau după liberarea din serviciul militar, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației din oricare alt stat membru se iau în calcul, în măsura necesară, ca și când ar fi vorba despre perioade de asigurare încheiate în temeiul legislației din primul stat.

Articolul 14

Reguli speciale

(1)   Regula enunțată la articolul 13 alineatul (2) litera (a) se aplică sub rezerva următoarelor excepții sau circumstanțe:

(a)

(i)

un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru de către o întreprindere pentru care lucrează în mod obișnuit și detașat pe teritoriul unui alt stat membru de către această întreprindere pentru a desfășura o activitate acolo pentru acea întreprindere continuă să fie supus legislației din primul stat membru, cu condiția ca durata anticipată a acelei activități să nu depășească douăsprezece luni, iar el să nu fie trimis să înlocuiască un alt lucrător care și-a încheiat perioada de detașare;

(ii)

dacă durata activității care urmează să fie desfășurată se prelungește peste durata prevăzută inițial din cauza unor împrejurări neprevăzute și depășește douăsprezece luni, legislația primului stat continuă să fie aplicată până la încheierea respectivei activități, cu condiția ca autoritatea competentă din statul pe al cărui teritoriu este detașat lucrătorul sau organismul desemnat de acea autoritate să-și fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat înainte de sfârșitul perioadei inițiale de douăsprezece luni. Cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioadă care depășește douăsprezece luni;

(b)

un lucrător angajat în transporturile internaționale pe teritoriul a două sau mai multe state membre ca membru al echipajului sau personalului de bord și care lucrează pentru o întreprindere care, în numele unui terț sau în nume propriu, operează servicii de transport de pasageri sau mărfuri pe calea ferată, pe căi rutiere, căi aeriene sau căi navigabile interioare și își are sediul pe teritoriul unui stat membru se supune legislației acestui din urmă stat, cu următoarele restricții:

(i)

un lucrător încadrat în muncă de o sucursală sau de o reprezentanță permanentă pe care întreprinderea respectivă o are pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care își are sediul se supune legislației statului membru pe al cărei teritoriu este situată această sucursală sau reprezentanță permanentă;

(ii)

un lucrător încadrat în muncă în principal pe teritoriul statului membru în care își are reședința se supune legislației acelui stat, chiar dacă întreprinderea care îl încadrează nu își are nici sediul, nici sucursala, nici reprezentanța permanentă pe acel teritoriu;

(c)

un lucrător, altul decât cel angajat în transportul internațional, care în mod normal își desfășoară activitatea pe teritoriul a două sau mai multe state, se supune:

(i)

legislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, dacă își desfășoară activitatea parțial pe acel teritoriu sau dacă este legat de mai multe întreprinderi sau de mai mulți angajatori care își au sediul sau locul de desfășurare a activității pe teritoriul unor state membre diferite;

(ii)

legislației statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau persoanei care l-a încadrat, dacă nu își are reședința pe teritoriul oricăruia dintre statele în care își desfășoară activitatea;

(d)

un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru de o întreprindere care își are sediul pe teritoriul unui alt stat membru și care se găsește pe frontiera comună a acestor state se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu întreprinderea își are sediul sau locul de desfășurare a activității.

(2)   Regula enunțată la articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplică sub rezerva următoarelor excepții și circumstanțe:

(a)

un lucrător încadrat în muncă de o întreprindere de care aparține în mod obișnuit, fie pe teritoriul unui stat membru, fie la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru, care este detașat de respectiva întreprindere pentru a desfășura o activitate, pentru respectiva întreprindere, la bordul unei nave sub pavilionul unui alt stat membru, continuă să se supună legislației din primul stat membru, în condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a);

(b)

un lucrător care, deși nu își desfășoară activitatea în mod normal pe mare, este încadrat în muncă în apele teritoriale sau într-un port al unui stat membru pe o navă sub pavilionul unui alt stat membru, dar nu este membru al echipajului, se supune legislației primului stat;

(c)

un lucrător încadrat în muncă la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru și remunerat pentru munca sa de o întreprindere sau o persoană fizică al cărei sediu sau loc de desfășurare a activității se găsește pe teritoriul unui alt stat membru se supune legislației acestui din urmă stat, dacă își are reședința pe teritoriul acelui stat; întreprinderea sau persoana fizică plătitoare a remunerației este considerată angajator pentru aplicarea legislației menționate.

(3)   Dispozițiile legislației unui stat membru care prevăd că titularul unei pensii sau unei indemnizații care desfășoară o activitate profesională sau comercială nu face obiectul unei asigurări obligatorii pentru acea activitate se aplică, de asemenea, titularului unei pensii sau indemnizații dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru.

Articolul 15

Reguli privind asigurarea voluntară sau asigurarea facultativă continuă

(1)   Dispozițiile articolelor 13 și 14 nu se aplică asigurării voluntare sau asigurării facultative continue.

(2)   În cazul în care aplicarea legislației a două sau mai multe state membre determină cumulul afilierilor:

la un regim de asigurare obligatorie și unuia sau mai multor regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză se supune exclusiv regimului de asigurare obligatorie,

la două sau mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză poate adera numai la regimul de asigurare voluntară sau facultativă continuă pentru care a optat.

(3)   Cu toate acestea, în materie de invaliditate, pentru limită de vârstă și deces (pensii), persoana în cauză poate adera la un regim de asigurare voluntară sau facultativă continuă dintr-un stat membru, chiar dacă aceasta se supune în mod obligatoriu legislației unui alt stat membru, în măsura în care un astfel de cumul este admis explicit sau implicit în primul stat membru.

Persoana în cauză care solicită aderarea la un regim de asigurare voluntară sau facultativă continuă într-un stat membru a cărui legislație prevede, pe lângă această asigurare, o asigurare suplimentară facultativă poate adera numai la această din urmă asigurare.

Articolul 16

Reguli speciale privind personalul de serviciu angajat de misiunile diplomatice și oficiile consulare, precum și agenții auxiliari ai Comunităților Europene

(1)   Dispozițiile articolului 13 alineatul (2) litera (a) se aplică personalului de serviciu al misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare și personalului casnic privat în serviciul agenților acestor misiuni sau posturi.

(2)   Cu toate acestea, lucrătorii prevăzuți la alineatul (1) care sunt resortisanți ai statului membru de acreditare sau ai statului membru de trimitere pot opta pentru aplicarea legislației acelui stat. Acest drept de opțiune poate fi reînnoit la sfârșitul fiecărui an calendaristic și nu are efect retroactiv.

(3)   Agenții auxiliari ai Comunităților Europene pot opta între aplicarea legislației statului membru pe al cărui teritoriu sunt încadrați în muncă și aplicarea legislației statului membru căreia i s-au supus ultima dată sau a statului membru ai cărui resortisanți sunt, în privința altor dispoziții decât cele referitoare la alocațiile familiale, a căror acordare este reglementată de regimul aplicabil acestor agenți. Acest drept de opțiune, care poate fi exercitat numai o singură dată, intră în vigoare de la data intrării în serviciu.

Articolul 17

Exceptări de la dispozițiile articolelor 13 – 16

Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state pot prevedea, de comun acord, exceptări de la dispozițiile articolelor 13 – 16 în interesul anumitor lucrători sau categorii de lucrători.

TITLUL III

DISPOZIȚII SPECIALE REFERITOARE LA DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

CAPITOLUL 1

BOALA ȘI MATERNITATEA

Secțiunea 1

Dispoziții comune

Articolul 18

Cumularea perioadelor de asigurare

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea sau recuperarea dreptului la prestații de realizarea unor perioade de asigurare ia în calcul, în măsura în care este necesar, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică lucrătorilor sezonieri, chiar dacă este vorba despre perioade anterioare oricărei întreruperi a asigurării, care depășesc perioada permisă de legislația statului competent, cu condiția, cu toate acestea, ca lucrătorul respectiv să nu fi încetat să fie asigurat pe o perioadă mai mare de patru luni.

Secțiunea 2

Lucrătorii și membrii familiilor lor

Articolul 19

Reședința într-un alt stat membru decât statul competent. Reguli generale

(1)   Un lucrător care își are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent în privința dreptului la prestații, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18, beneficiază în statul de reședință de:

(a)

prestații în natură acordate, în numele instituției competente, de instituția de la locul de reședință în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și când ar fi afiliat la aceasta;

(b)

prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituția competentă și instituția de la locul de reședință, aceste prestații pot fi furnizate de această din urmă instituție în numele primei instituții, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) litera (a) se aplică prin analogie membrilor de familie care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, în măsura în care ei nu au dreptul la aceste prestații în temeiul legislației statului pe al cărui teritoriu își au reședința.

Articolul 20

Lucrătorii frontalieri și membrii familiilor lor. Reguli speciale

Un lucrător frontalier poate obține prestații și pe teritoriul statului competent. Aceste prestații sunt acordate de instituția competentă în conformitate cu legislația statului respectiv, ca și când lucrătorul și-ar avea reședința acolo. Membrii familiei sale pot beneficia de prestații în natură în aceleași condiții; cu toate acestea, beneficiul acestor prestații este condiționat, cu excepția cazurilor urgente, de un acord între statele respective sau între autoritățile competente din acele state sau, în absența acestuia, de autorizarea prealabilă de către instituția competentă.

Articolul 21

Șederea sau transferul domiciliului în statul competent

(1)   Un lucrător și membrii familiei sale prevăzuți la articolul 19 care au drept de ședere pe teritoriul statului competent beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, ca și când și-ar avea reședința în acel stat, chiar dacă au beneficiat deja de prestații pentru același caz de boală sau maternitate anterior șederii. Această dispoziție nu se aplică, cu toate acestea, lucrătorilor frontalieri și membrilor familiilor acestora.

(2)   Un lucrător și membrii familiei sale prevăzuți la articolul 19 care își transferă reședința pe teritoriul statului competent beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, chiar dacă au beneficiat deja de prestații pentru același caz de boală sau de maternitate înainte de transferarea reședinței.

Articolul 22

Șederea în afara statului competent. Întoarcerea sau transferul reședinței într-un alt stat membru pe timpul bolii sau maternității. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru primirea tratamentului adecvat

(1)   Un lucrător care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent în privința dreptului la prestații, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18 și:

(a)

a cărui stare necesită imediat prestații pe parcursul șederii pe teritoriul unui alt stat membru sau

(b)

care, după ce a dobândit dreptul la prestații plătibile de instituția competentă, este autorizat de respectiva instituție să revină pe teritoriul statului membru în care își are reședința sau să-și transfere reședința pe teritoriul unui alt stat membru sau

(c)

care este autorizat de instituția competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării sale are dreptul:

(i)

la prestații în natură acordate, în numele instituției competente, de către instituția de la locul de ședere sau de reședință în conformitate cu legislația pe care o aplică, ca și când ar fi afiliat la aceasta, durata perioadei pe parcursul căreia se furnizează prestații fiind reglementată, cu toate acestea, de legislația statului competent;

(ii)

la prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației pe care aceasta o aplică. Cu toate acestea, după acordul între instituția competentă și instituția de la locul de ședere sau de reședință, aceste prestații pot fi acordate de această din urmă instituție în numele primei instituții, în conformitate cu legislația statului competent.

(2)   Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă se stabilește că deplasarea persoanei respective ar prejudicia starea sănătății sale sau primirea de tratament medical.

Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi asigurat pentru persoana respectivă pe teritoriul statului membru în care își are reședința.

(3)   Membrii de familie ai unui lucrător beneficiază de dispozițiile alineatelor (1) și (2) în ceea ce privește prestațiile în natură.

(4)   Faptul că un lucrător beneficiază de dispozițiile alineatului (1) nu aduce atingere dreptului la prestații al membrilor familiei sale.

Articolul 23

Calcularea prestațiilor în numerar

(1)   Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație prevede că, la calcularea prestațiilor în numerar, se ia în considerare salariul mediu stabilește respectivul salariu mediu exclusiv în funcție de salariile înregistrate în perioadele realizate în temeiul legislației menționate.

(2)   Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile în numerar se calculează pe baza unui salariu forfetar ia în considerare exclusiv salariul forfetar sau, după caz, media salariilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislației menționate.

(3)   Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație prevede că valoarea prestațiilor în numerar variază în funcție de numărul membrilor de familie ia în considerare și membrii de familie ai persoanei respective care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și când aceștia și-ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

Articolul 24

Prestații în natură substanțiale

(1)   În cazul în care dreptul unui lucrător sau al unui membru al familiei sale la o proteză, la o aparatură mare sau la alte prestații substanțiale în natură a fost recunoscut de instituția dintr-un stat membru înainte ca acesta să se asigure la instituția dintr-un alt stat membru, respectivul lucrător beneficiază de aceste prestații pe cheltuiala primei instituții, chiar dacă acestea sunt acordate după ce lucrătorul se asigură la cea de-a doua instituție.

(2)   Comisia administrativă întocmește lista prestațiilor cărora li se aplică dispozițiile alineatului (1).

Secțiunea 3

Șomerii și membrii familiilor lor

Articolul 25

(1)   Un șomer căruia i se aplică articolul 69 alineatul (1) și articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) a doua teză și care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent în legătură cu drepturile la prestații în natură și în numerar, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18, beneficiază, pentru perioada prevăzută la articolul 69 alineatul (1) litera (c), de:

(a)

prestații în natură acordate, în numele instituției competente, de către instituția din statul membru în care el își caută un loc de muncă în conformitate cu legislația celei din urmă instituții, ca și când ar fi asigurat la ea;

(b)

prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu legislația pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituția competentă și instituția din statul membru în care șomerul caută un loc de muncă, cea de-a doua instituție poate să acorde prestații în numele primei instituții în conformitate cu legislația statului competent. Ajutoarele de șomaj prevăzute la articolul 69 alineatul (1) nu se acordă pe perioada în care se primesc prestații în numerar.

(2)   O persoană aflată în șomaj total, căreia i se aplică dispozițiile articolului 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau litera (b) punctul (ii) prima teză beneficiază de prestații în natură și în numerar în conformitate cu dispozițiile legislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, ca și când ar fi fost supus respectivei legislații pe parcursul ultimei sale încadrări în muncă, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18; costul acestor prestații este suportat de instituția din țara de reședință.

(3)   În cazul în care un șomer îndeplinește condițiile impuse de legislația statului membru care trebuie să plătească ajutorul de șomaj pentru acordarea dreptului la prestații în natură, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18, membrii familiei sale beneficiază de aceste prestații, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu își au reședința sau au drept de ședere. Aceste prestații sunt acordate de instituția de la locul de reședință sau de ședere, în conformitate cu legislația pe care aceasta o aplică, în numele instituției competente din statul membru care trebuie să plătească ajutorul de șomaj.

(4)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor din legislația unui stat membru care permit o prelungire a perioadei în care pot fi acordate prestații de boală, perioada prevăzută la alineatul (1) poate fi prelungită, în cazuri de forță majoră, de către instituția competentă în limitele stabilite de legislația aplicată de respectiva instituție.

Secțiunea 4

Solicitanții de pensii sau de indemnizații și membrii familiilor lor

Articolul 26

Dreptul la prestații în natură în cazul încetării dreptului la prestații de la ultima instituție competentă

(1)   Un lucrător, membrii familiei acestuia sau urmașii săi care, în timpul examinării unei cereri de pensie sau de indemnizație, încetează să aibă dreptul la prestații în natură în temeiul legislației ultimului stat membru competent beneficiază, cu toate acestea, de aceste prestații în următoarele condiții: prestațiile în natură sunt acordate în conformitate cu legislația statului membru pe teritoriul căruia își au reședința persoana sau persoanele respective, în măsura în care acestea au dreptul la aceste prestații în temeiul legislației respective sau ar fi avut dreptul la ele în temeiul legislației unui alt stat membru, dacă și-ar fi avut reședința pe teritoriul acelui stat, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18.

(2)   Un solicitant de pensie sau de indemnizație al cărui drept la prestații în natură rezultă din legislația unui stat membru care obligă persoana respectivă să plătească ea însăși cotizațiile pentru asigurarea de sănătate pe durata examinării cererii sale de pensie încetează să aibă dreptul la prestații în natură la sfârșitul celei de-a doua luni pentru care nu a plătit cotizațiile datorate.

(3)   Prestațiile în natură acordate în temeiul dispozițiilor alineatului (1) sunt plătite de instituția care a perceput cotizațiile, în aplicarea dispozițiilor alineatului (2); în cazul în care nu există cotizații plătibile în conformitate cu dispozițiile alineatului (2), instituția care trebuie să plătească prestațiile în natură returnează instituției de la locul de reședință, după acordarea pensiei sau indemnizației în temeiul articolului 28, valoarea prestațiilor furnizate.

Secțiunea 5

Titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii familiilor lor

Articolul 27

Pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislației mai multor state în cazul în care persoanele respective se bucură de dreptul la prestații în natură în țara de reședință

Titularul unei pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislației unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multe state membre, care are dreptul la prestații în natură în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18 și ale anexei V, precum și membrii familiei sale, obțin aceste prestații de la instituția de la locul de reședință și pe cheltuiala acelei instituții, ca și când persoana în cauză ar fi titular al unei pensii sau indemnizații plătibile numai în conformitate cu legislația celui din urmă stat.

Articolul 28

Pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislației unuia sau mai multor state, în cazul în care persoanele respective nu se bucură de nici un drept la prestații în natură în țara de reședință

(1)   Titularul unei pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislației unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multe state membre, care nu are dreptul la prestații în natură în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, beneficiază, cu toate acestea, de aceste prestații pentru sine și pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea dreptul la acestea în temeiul legislației statului membru sau cel puțin a unuia dintre statele membre competente în privința pensiilor, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18 și ale anexei V, dacă acesta și-ar avea reședința pe teritoriul statului în cauză. Prestațiile sunt acordate, în numele instituției prevăzute la alineatul (2), de instituția de la locul de reședință, ca și când persoana în cauză ar fi titularul unei pensii sau indemnizații în temeiul legislației statului pe teritoriul căruia își are reședința și ar avea dreptul la prestații în natură.

(2)   În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestațiilor în natură este suportat de instituția determinată în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

în cazul în care titularul are dreptul la prestațiile menționate în temeiul legislației unui singur stat membru, costul este suportat de instituția competentă din acel stat;

(b)

în cazul în care titularul are dreptul la respectivele prestații în temeiul legislațiilor din două sau mai multe state membre, costul acestora este suportat de instituția competentă din statul membru în conformitate cu a cărui legislație titularul a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare; dacă aplicarea acestei reguli are drept rezultat responsabilitatea mai multor instituții pentru costul prestațiilor, costul este suportat de instituția la care titularul a fost ultima dată asigurat.

Articolul 29

Reședința membrilor de familie într-un alt stat decât cel în care își are reședința titularul. Transferul reședinței în statul în care își are reședința titularul

(1)   Membrii familiei titularului uneia sau mai multor pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, care își au reședința pe teritoriul unui alt stat decât cel în care își are reședința titularul, beneficiază de prestații în natură, ca și când titularul și-ar avea reședința pe același teritoriu ca și ei, cu condiția ca acesta să aibă dreptul la prestațiile arătate în temeiul legislației unui stat membru. Aceste prestații se plătesc de către instituția de la locul de reședință al membrilor de familie, în conformitate cu dispozițiile legislației aplicate de acea instituție și sunt în sarcina instituției de la locul de reședință al titularului.

(2)   Membrii de familie la care se face referire la alineatul (1), care își transferă reședința pe teritoriul statului membru în care își are reședința titularul, beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației acelui stat, chiar dacă au beneficiat deja de prestații pentru același caz de boală sau de maternitate, înainte de transferul reședinței sale.

Articolul 30

Prestații în natură substanțiale

Dispozițiile articolului 24 se aplică prin analogie titularilor de pensii sau indemnizații.

Articolul 31

Șederea titularului și a membrilor familiei sale într-un alt stat decât statul în care își au reședința

Titularul unei pensii sau al unei rente datorate în temeiul unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multor state, care are dreptul la prestații în natură în temeiul legislației unuia dintre aceste state, precum și membrii familiei sale, beneficiază de aceste prestații pe durata șederii pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care își are reședința. Aceste prestații se plătesc de către instituția de la locul de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică și sunt în sarcina instituției de la locul de reședință al titularului.

Articolul 32

Dispoziții speciale privind responsabilitatea pentru costul prestațiilor acordate foștilor lucrători frontalieri, membrilor familiilor acestora sau urmașilor lor

Costul prestațiilor în natură acordate titularului prevăzut la articolul 27, fost lucrător frontalier, sau urmașul unui lucrător frontalier, precum și membrilor familiei sale în temeiul dispozițiilor articolului 27 sau 31 se împart în mod egal între instituția de la locul de reședință al titularului și instituția la care a fost asigurat ultima dată, în măsura în care a avut calitatea de lucrător frontalier în timpul celor trei luni imediat anterioare datei la care pensia sau indemnizația a devenit plătibilă sau datei decesului său.

Articolul 33

Cotizații care trebuie plătite de către titularii pensiilor sau indemnizațiilor

Instituția care este responsabilă pentru plata unei pensii sau indemnizații și care aparține unui stat membru a cărui legislație prevede rețineri din cotizații care trebuie plătite de titularul unei pensii sau indemnizații pentru acoperirea prestațiilor în natură este autorizată să opereze aceste rețineri, calculate în conformitate cu legislația respectivă, în măsura în care costul prestațiilor în natură, din pensia sau indemnizația datorată în temeiul articolelor 27, 28, 29, 31 și 32 urmează să fie suportat de o instituție din statul membru respectiv.

Articolul 34

Dispoziție generală

Dispozițiile articolelor 27 – 33 nu se aplică titularului unei pensii sau indemnizații sau membrilor familiei sale care au dreptul la prestații în natură în temeiul legislației unui stat membru ca rezultat al desfășurării unei activități profesionale. În acest caz, persoana în cauză este considerată, în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, lucrător sau membru al familiei unui lucrător.

Secțiunea 6

Dispoziții diverse

Articolul 35

Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în țara de reședință sau de ședere. Boli anterioare. Perioada maximă pe parcursul căreia se acordă prestații

(1)   În cazul în care legislația din țara de ședere sau de reședință conține mai multe regimuri de asigurare pentru boală sau maternitate, dispozițiile aplicabile în temeiul articolelor 19, 21 alineatul (1), 22, 25, 26, 28 alineatul (1), 29 alineatul (1) sau 31 sunt cele ale regimului de care aparțin lucrătorii manuali din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă această legislație include un sistem special pentru lucrătorii din mine și unități asimilate, dispozițiile unui astfel de regim se aplică acestei categorii de lucrători și membrilor familiilor acestora, în cazul în care instituția de la locul de ședere sau de reședință căreia i se adresează este competentă pentru aplicarea unui astfel de regim.

(2)   Dacă în legislația unui stat membru, acordarea prestațiilor este condiționată de originea bolii, această condiție nu este opozabilă nici lucrătorilor, nici membrilor de familie cărora li se aplică prezentul regulament, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu își au reședința.

(3)   În cazul în care legislația unui stat membru stabilește o perioadă maximă pentru acordarea prestațiilor, instituția care aplică această legislație poate, după caz, să ia în considerare perioada pe parcursul căreia au fost deja acordate prestații de către instituția dintr-un alt stat pentru același caz de boală sau de maternitate.

Secțiunea 7

Rambursarea între instituții

Articolul 36

(1)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 32, prestațiile în natură acordate de instituția dintr-un stat membru în numele instituției dintr-un alt stat membru, în temeiul dispozițiilor prezentului capitol, se rambursează integral.

(2)   Rambursările prevăzute la alineatul (1) sunt stabilite și efectuate în conformitate cu procedura prevăzută de regulamentul de aplicare menționat la articolul 97, fie la prezentarea unei dovezi privitoare la cheltuielile efective, fie pe baza unor plăți forfetare.

În cel de-al doilea caz, plățile forfetare sunt de așa natură încât suma returnată să fie cât mai apropiată de cheltuielile efectiv realizate.

(3)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state pot prevedea alte moduri de rambursare sau pot renunța la orice rambursare între instituțiile aflate sub jurisdicția lor.

CAPITOLUL 2

INVALIDITATEA

Secțiunea 1

Lucrătorii supuși exclusiv legislațiilor conform cărora valoarea prestațiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare

Articolul 37

Dispoziții generale

(1)   Un lucrător care a fost în mod succesiv sau alternativ supus legislațiilor a două sau mai multe state membre și care a realizat perioade de asigurare exclusiv în temeiul legislațiilor în conformitate cu care suma prestațiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare primește prestații în conformitate cu articolul 39. Prezentul articol nu se referă la majorările de pensii sau suplimentele de pensie pentru copii acordate în conformitate cu dispozițiile capitolului 8.

(2)   Anexa III menționează, pentru fiecare stat membru în cauză, legislațiile în vigoare pe teritoriul acestora, care sunt de tipul prevăzut la alineatul (1).

Articolul 38

Cumulul perioadelor de asigurare

(1)   Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

(2)   Dacă legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de realizarea perioadelor de asigurare într-o profesie care face obiectul unui regim special sau, după caz, într-un anumit post, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislațiilor altor state membre sunt luate în considerare în vederea acordării acestor prestații numai dacă au fost realizate în cadrul unui sistem de asigurare corespunzător sau, dacă această condiție nu este îndeplinită, în aceeași profesie sau, după caz, în același post. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de prestațiile respective, aceste perioade se iau în calcul pentru acordarea prestațiilor în cadrul regimului general sau, dacă această condiție nu este îndeplinită, în conformitate cu regimul aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz.

Articolul 39

Acordarea prestațiilor

(1)   Instituția statului membru a cărui legislație era aplicabilă în momentul în care s-a produs incapacitatea de muncă urmată de invaliditate stabilește, în conformitate cu dispozițiile acestei legislații, dacă persoana respectivă îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea dreptului la prestații, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 38.

(2)   O persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) obține prestațiile exclusiv de la respectiva instituție, în conformitate cu legislația pe care o aplică.

(3)   O persoană care nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) beneficiază de prestații la care are încă dreptul în temeiul legislației unui alt stat membru, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 38.

(4)   Dacă legislația aplicabilă în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) sau (3) prevede că valoarea prestațiilor se stabilește luându-se în calcul existența altor membri de familie decât copiii, instituția competentă ia în considerare și membrii de familie ai persoanei respective care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și când ei și-ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

Secțiunea 2

Lucrătorii care se supun fie exclusiv legislațiilor în conformitate cu care valoarea prestației de invaliditate depinde de durata perioadelor de asigurare, fie legislațiilor de acest tip și de tipul la care se face referire în secțiunea 1

Articolul 40

Dispoziții generale

(1)   Un lucrător care a fost în mod succesiv sau alternativ supus legislațiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cel puțin una nu este de tipul prevăzut la articolul 37 alineatul (1), beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile capitolului 3, care se aplică prin analogie, luându-se în considerare dispozițiile alineatului (3).

(2)   Cu toate acestea, un lucrător care suferă de incapacitate de muncă urmată de invaliditate în timp ce se supune unei legislații menționate în anexa III beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1) cu două condiții:

ca el să îndeplinească condițiile impuse de legislația respectivă sau de alte legislații de același tip, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 38, dar fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislațiilor care nu sunt menționate în anexa III,

ca el să nu îndeplinească condițiile care i-ar da dreptul la prestații în conformitate cu o legislație care nu este cuprinsă în anexa III.

(3)   Decizia luată de instituția dintr-un stat membru referitoare la gradul de invaliditate a unui solicitant este obligatorie pentru instituția din oricare alt stat membru, cu condiția ca acea concordanță a condițiilor referitoare la gradul de invaliditate între legislațiile statelor respective să fie confirmată în anexa IV.

Secțiunea 3

Agravarea invalidității

Articolul 41

(1)   În cazul agravării unei invalidități pentru care un lucrător beneficiază de prestații în temeiul legislației unui singur stat membru, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

dacă persoana în cauză nu a făcut obiectul legislației unui alt stat membru din momentul în care beneficiază de prestații, instituția competentă din primul stat este obligată să acorde prestațiile, luând în considerare agravarea, în conformitate cu legislația pe care o aplică;

(b)

dacă persoana în cauză a făcut obiectul legislației unuia sau mai multor alte state membre de când primește prestații, i se acordă prestații luându-se în considerare agravarea, în conformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1) sau articolului 40 alineatul (1) sau (2), după caz;

(c)

dacă valoarea totală a prestației sau a prestațiilor datorate în conformitate cu dispozițiile literei (b) este mai mică decât valoarea prestației de care persoana respectivă beneficia pe cheltuiala instituției care răspundea anterior de plată, această instituție este obligată să-i plătească o sumă suplimentară egală cu diferența dintre cele două sume;

(d)

dacă, în cazul prevăzut la litera (b), instituția competentă pentru incapacitatea inițială este o instituție din Țările de Jos și dacă, în mod cumulativ:

(i)

boala care a cauzat agravarea este identică cu cea care a dat naștere la acordarea prestațiilor în temeiul legislației Țărilor de Jos;

(ii)

această afecțiune este o boală profesională în sensul legislației statului membru căreia i s-a supus ultima dată persoana în cauză și îi dă dreptul la plata suplimentului prevăzut la articolul 60 alineatul (1) litera (b) și

(iii)

legislația sau legislațiile cărora li s-a supus persoana respectivă din momentul în care beneficiază de prestații sunt menționate în anexa III,

instituția din Țările de Jos continuă să furnizeze prestația inițială după ce se produce agravarea, iar din prestația datorată în temeiul legislației ultimului stat membru căreia i s-a supus persoana respectivă se scade valoarea prestației din Țările de Jos;

(e)

dacă, în cazul prevăzut la litera (b), persoana respectivă nu are dreptul la prestații pe cheltuiala instituției dintr-un alt stat membru, instituția competentă din primul stat este obligată să acorde prestații, în conformitate cu legislația acelui stat, ținând seama de agravare și, după caz, de dispozițiile articolului 38.

(2)   În cazul agravării unei invalidități pentru care un lucrător beneficiază de prestații în temeiul legislațiilor a două sau mai multor state, i se acordă prestațiile ținând seama de agravare, în conformitate cu dispozițiile articolului 40 alineatul (1).

Secțiunea 4

Reluarea furnizării prestațiilor după suspendarea sau retragerea lor. Transformarea prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limită de vârstă

Articolul 42

Stabilirea instituției responsabile pentru furnizarea de prestații în cazul reluării furnizării indemnizațiilor de invaliditate

(1)   Dacă furnizarea indemnizațiilor urmează să fie reluată după suspendarea lor, această furnizare este asigurată de instituția sau instituțiile care erau răspunzătoare de furnizarea indemnizațiilor în momentul suspendării lor, fără a se aduce atingere articolului 43.

(2)   Dacă, după retragerea indemnizațiilor, starea persoanei în cauză justifică acordarea de noi prestații, acestea se acordă în conformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1) sau ale articolului 40 alineatul (1) sau (2), după caz.

Articolul 43

Conversia prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limită de vârstă

(1)   Prestațiile de invaliditate se convertesc în prestații pentru limită de vârstă, după caz, în condițiile prevăzute de legislația sau legislațiile în conformitate cu care au fost acordate și în conformitate cu dispozițiile capitolului 3.

(2)   În cazul în care o persoană care primește prestații de invaliditate poate, în temeiul articolului 49, să solicite prestații de limită de vârstă în conformitate cu legislația altor state membre, orice instituție a unui stat membru care răspunde de furnizarea prestațiilor de invaliditate continuă să furnizeze acestei persoane prestațiile de invaliditate la care are dreptul în conformitate cu legislația pe care o aplică până când dispozițiile alineatului (1) devin aplicabile în privința acelei instituții.

(3)   Cu toate acestea, dacă în cazul prevăzut la alineatul (2), prestațiile de invaliditate au fost acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 39, instituția care rămâne responsabilă pentru furnizarea acestor indemnizații poate aplica dispozițiile articolului 49 alineatul (1) litera (a), ca și când beneficiarul prestațiilor respective ar îndeplini condițiile impuse de legislația statului membru respectiv privind acordarea dreptului la prestații pentru limită de vârstă, prin înlocuirea sumei prestațiilor de invaliditate datorate de respectiva instituție cu suma teoretică prevăzută la articolul 46 alineatul (2) litera (a).

CAPITOLUL 3

LIMITA DE VÂRSTĂ ȘI DECESUL (PENSII)

Articolul 44

Dispoziții generale pentru acordarea prestațiilor în cazul în care un lucrător a fost supus legislației a două sau mai multe state membre

(1)   Dreptul la prestații al unui lucrător care a fost supus legislației a două sau mai multe state membre sau al urmașilor săi se stabilește în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 49, trebuie să se inițieze operațiunile de acordare a prestațiilor, avându-se în vedere toate legislațiile sub incidența cărora lucrătorul s-a aflat din momentul în care persoana în cauză a depus cererea. Se face excepție de la această regulă în cazul în care persoana respectivă cere în mod expres amânarea acordării prestațiilor pentru limită de vârstă la care ar fi avut dreptul în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, cu condiția ca perioadele realizate în conformitate cu acea legislație sau acele legislații să nu fie luate în calcul în scopul dobândirii dreptului la prestații într-un alt stat membru.

(3)   Prezentul capitol nu se referă nici la majorările sau pensiile suplimentare pentru copii, nici la sau pensiile pentru orfani acordate în temeiul dispozițiilor capitolului 8.

Articolul 45

Luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislațiilor cărora li s-a supus lucrătorul pentru dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații

(1)   O instituție a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații de realizarea unor perioade de asigurare ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației oricărui stat membru, ca și când acestea ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care ea o aplică.

(2)   În cazul în care legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de realizarea perioadelor de asigurare într-o profesie care face obiectul unui regim special sau, după caz, într-un post specific, perioadele realizate în temeiul legislațiilor altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestații numai dacă sunt realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, dacă această condiție nu este îndeplinită, în aceeași profesie sau, după caz, în același loc de muncă. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de prestațiile menționate, aceste perioade se iau în calcul pentru acordarea prestațiilor în cadrul regimului general sau, dacă această condiție nu este îndeplinită, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz.

(3)   În cazul în care legislația unui stat membru care condiționează acordarea anumitor prestații de faptul că un lucrător trebuie să fie supus legislației sale în momentul materializării riscului nu are cerințe privind durata perioadelor de asigurare nici pentru dobândirea dreptului la prestații, nici pentru calcularea prestațiilor, orice lucrător care nu mai este supus legislației respective este considerat ca fiind încă supus respectivei legislații în momentul materializării riscului, în sensul prezentului capitol, dacă, în acel moment, acesta se află sub incidența legislației unui alt stat membru sau, în cazul în care această condiție nu este îndeplinită, dacă poate revendica dreptul la prestații în temeiul legislației unui alt stat membru. Cu toate acestea, în cazul prevăzut la articolul 48 alineatul (1), această ultimă condiție se consideră satisfăcută.

Articolul 46

Acordarea prestațiilor

(1)   Instituția competentă din fiecare din statele membre sub incidența legislației căruia s-a aflat lucrătorul și ale cărei condiții le îndeplinește pentru dobândirea dreptului la prestații, fără să mai fie necesară aplicarea dispozițiilor articolului 45, stabilește, în conformitate cu legislația pe care o aplică, valoarea prestației corespunzătoare duratei totale a perioadelor de asigurare care urmează să fie luate în calcul în temeiul acelei legislații.

Instituția calculează și suma prestației care ar fi obținută prin aplicarea regulilor prevăzute la alineatul (2) literele (a) și (b). Se ia în calcul numai valoarea cea mai mare.

(2)   Instituția competentă din fiecare din statele membre sub incidența legislației căruia s-a aflat lucrătorul aplică următoarele reguli, în cazul în care condițiile impuse pentru dobândirea dreptului la prestații sunt îndeplinite numai având în vedere dispozițiile articolului 45:

(a)

instituția calculează valoarea teoretică a prestației pe care persoana respectivă ar putea să o pretindă, dacă toate perioadele de asigurare realizate în temeiul legislațiilor statelor membre sub a căror incidență s-a aflat persoana respectivă ar fi fost realizate în statul în cauză și în temeiul legislației aplicate de ea la data acordării prestației. Dacă, în conformitate cu acea legislație, valoarea prestației nu depinde de durata perioadelor de asigurare, această valoare se consideră ca fiind valoarea teoretică prevăzută la prezenta literă;

(b)

instituția stabilește apoi valoarea efectivă a prestației pe baza valorii teoretice prevăzute la litera precedentă și a raportului dintre durata perioadelor de asigurare efectuate înainte de materializarea riscului în temeiul legislației aplicate de acea instituție și durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislațiilor tuturor statelor membre respective;

(c)

dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislațiilor tuturor statelor membre respective este mai mare decât perioada maximă cerută de legislația unuia dintre aceste state pentru a beneficia de prestația completă, instituția competentă din acel stat ia în considerare, atunci când aplică dispozițiile prezentului alineat, această perioadă maximă în locul duratei totale a perioadelor realizate; această metodă de calcul nu trebuie să aibă drept rezultat impunerea asupra acelei instituții a costurilor unei prestații mai mari decât prestația integrală prevăzută de legislația pe care o aplică;

(d)

în vederea aplicării regulilor de calcul stabilite în prezentul alineat, procedura de luare în calcul a perioadelor care se suprapun se stabilește în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.

(3)   Persoana în cauză are dreptul la suma totală a prestațiilor calculate în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2), în limitele celei mai mari dintre valorile teoretice ale prestațiilor calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

Dacă valoarea prevăzută în paragraful anterior este depășită, orice instituție care aplică alineatul (1) ajustează prestația cu o valoare corespunzătoare raportului dintre valoarea prestației respective și totalul prestațiilor stabilite în conformitate cu alineatul (1).

(4)   Dacă, în cazul pensiilor sau indemnizațiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, totalul prestațiilor datorate de două sau mai multe state, în aplicarea dispozițiilor unei convenții multilaterale de securitate socială prevăzute la articolul 6 litera (b), este mai mic decât totalul care ar fi datorat de aceste state membre în aplicarea dispozițiilor alineatelor (1) și (3), persoana în cauză beneficiază de dispozițiile prezentului capitol.

Articolul 47

Dispoziții suplimentare pentru calcularea prestațiilor

(1)   Pentru calcularea valorii teoretice prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (a), se aplică următoarele reguli:

(a)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile sunt calculate pe baza unui salariu mediu, a unei cotizații medii, a unei majorări medii sau a raportului care a existat, pe durata perioadelor de asigurare, între salariul brut al persoanei în cauză și media salariilor brute ale tuturor persoanelor asigurate, cu excepția ucenicilor, stabilește aceste cifre medii sau rapoarte numai pe baza perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației statului menționat sau a salariului brut primit de persoana respectivă numai pe durata acelor perioade;

(b)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile sunt calculate pe baza cuantumului salariilor, cotizațiilor sau majorărilor stabilește salariile, cotizațiile sau majorările care urmează să fie luate în calcul în privința perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislațiilor altor state membre, pe baza mediei salariilor, cotizațiilor sau majorărilor medii înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(c)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile sunt calculate pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare consideră salariul sau suma care urmează să fie luată în calcul în privința perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislațiilor altor state membre ca fiind egale cu salariul sau cu suma forfetară sau, după caz, cu media salariilor sau a valorilor forfetare corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(d)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile sunt calculate, pentru unele perioade, pe baza cuantumului salariilor și, pentru alte perioade, pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare, instituția competentă ia în calcul, în privința perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislațiilor altor state membre, salariile sau valorile determinate în conformitate cu dispozițiile de la litera (b) sau (c) sau, după caz, media acestor salarii sau sume; dacă, pentru toate perioadele realizate în temeiul legislației pe care o aplică, prestațiile se calculează pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare, instituția competentă consideră salariul care urmează să fie luat în calcul în privința perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislațiilor altor state membre ca fiind egal cu salariul teoretic corespunzător respectivului salariu sau respectivei sume forfetare.

(2)   Regulile legislației unui stat membru privind reevaluarea factorilor care se iau în considerare pentru calcularea prestațiilor se aplică, după caz, factorilor care urmează să fie luați în calcul de instituția competentă a acelui stat, în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), în privința perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislațiilor altor state membre.

(3)   În cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, valoarea prestațiilor este stabilită luându-se în considerare existența membrilor de familie, alții decât copiii, instituția competentă a respectivului stat ia în considerare și membrii de familie ai persoanei respective care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și când și-ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

Articolul 48

Perioadele de asigurare mai mici de un an

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 46 alineatul (2), dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației unui stat membru nu se ridică la un an și dacă, luându-se în calcul numai acele perioade, nu se dobândește nici un drept la prestații în conformitate cu respectiva legislație, instituția statului respectiv nu este obligată să acorde prestații pentru aceste perioade.

(2)   Instituția competentă din fiecare dintre celelalte state membre implicate ia în calcul perioadele prevăzute la alineatul (1), în vederea aplicării dispozițiilor articolului 46 alineatul (2), cu excepția celor de la litera (b).

(3)   Dacă efectul aplicării dispozițiilor alineatului (1) ar fi acela de a descărca de obligații toate instituțiile statelor respective, prestațiile se acordă exclusiv în temeiul legislației celui din urmă dintre aceste state ale cărei condiții sunt îndeplinite, ca și când toate perioadele de asigurare realizate și luate în calcul în conformitate cu articolul 45 alineatele (1) și (2) ar fi fost realizate în temeiul legislației acelui stat.

Articolul 49

Calcularea prestațiilor atunci când persoana în cauză nu îndeplinește simultan condițiile impuse de toate legislațiile sub incidența cărora au fost realizate perioadele de asigurare

(1)   Dacă, la un moment dat, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea prestațiilor de către toate legislațiile statelor membre cărora li s-a supus, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 45, dar îndeplinește numai condițiile uneia sau ale mai multora dintre ele, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

fiecare dintre instituțiile competente care aplică o legislație ale cărei condiții sunt îndeplinite calculează valoarea prestației datorate în conformitate cu dispozițiile articolului 46;

(b)

cu toate acestea:

(i)

dacă persoana respectivă îndeplinește condițiile a cel puțin două legislații fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislațiilor ale căror condiții nu sunt îndeplinite, aceste perioade nu se iau în calcul în vederea aplicării articolului 46 alineatul (2);

(ii)

dacă persoana respectivă îndeplinește numai condițiile unei singure legislații fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislațiilor ale căror condiții nu sunt îndeplinite, valoarea prestației datorate se calculează numai în conformitate cu dispozițiile legislației ale căror condiții sunt îndeplinite, luându-se în calcul numai perioadele realizate în temeiul acelei legislații.

(2)   Prestația sau prestațiile acordate în temeiul uneia sau mai multora dintre legislațiile respective, în cazul prevăzut la alineatul (1), este recalculată (sunt recalculate) în mod automat, în conformitate cu articolul 46, în măsura în care condițiile impuse de una sau mai multe dintre celelalte legislații sub incidența cărora s-a aflat persoana respectivă sunt îndeplinite, luându-se în considerare, după caz, dispozițiile articolului 45.

(3)   O recalculare se face în mod automat în conformitate cu alineatul (1) și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 40 alineatul (2), atunci când condițiile impuse de una sau mai multe dintre legislațiile respective nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 50

Acordarea unui supliment când totalul prestațiilor datorate în temeiul legislațiilor diferitelor state membre nu se ridică la nivelul minim prevăzut de legislația statului pe al cărui teritoriu își are reședința beneficiarul

Beneficiarului prestațiilor căruia i s-a aplicat prezentul capitol nu i se poate acorda, în statul pe al cărui teritoriu își are reședința și în conformitate cu legislația căruia îi este datorată o prestație, o prestație mai mică decât prestația minimă stabilită de respectiva legislație pentru o perioadă de asigurare egală cu toate perioadele de asigurare luate în calcul pentru acordarea prestațiilor în conformitate cu articolele precedente. Dacă este necesar, instituția competentă din acel stat îi plătește, pe întreaga perioadă în care își are reședința pe teritoriul statului respectiv, un supliment egal cu diferența dintre totalul prestațiilor datorate în temeiul prezentului capitol și valoare prestației minime.

Articolul 51

Reevaluarea și recalcularea prestațiilor

(1)   Dacă, din cauza unei creșteri a costului vieții, a unei variații a nivelului salariilor sau a altor cauze de ajustare, prestațiile statelor respective sunt modificate cu un procent fix sau cu o valoare fixă, acest procent sau această valoare trebuie aplicate direct prestațiilor stabilite în conformitate cu articolul 46, fără să mai fie necesară o recalculare în conformitate cu dispozițiile respectivului articol.

(2)   Pe de altă parte, dacă metoda de stabilire sau regulile de calculare a prestațiilor trebuie modificate, se face o recalculare în conformitate cu dispozițiile articolului 46.

CAPITOLUL 4

ACCIDENTELE DE MUNCĂ ȘI BOLILE PROFESIONALE

Secțiunea 1

Dreptul la prestații

Articolul 52

Reședința într-un alt stat decât statul competent. Reguli generale

Un lucrător care își are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, și care este victima unui accident de muncă sau a unei boli profesionale beneficiază în statul de reședință de:

(a)

prestații în natură acordate, în numele instituției competente, de către instituția de la locul său de reședință, în conformitate cu legislația pe care o aplică, ca și când ar fi afiliat la aceasta;

(b)

prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu legislația pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituția competentă și instituția de la locul de reședință, aceste prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție în numele celei dintâi, în conformitate cu legislația statului competent.

Articolul 53

Lucrătorii frontalieri. Regulă specială

Un lucrător frontalier poate obține prestații și pe teritoriul statului competent. Aceste prestații sunt acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației acelui stat, ca și când lucrătorul și-ar avea reședința acolo.

Articolul 54

Șederea sau transferul reședinței în statul competent

(1)   Un lucrător prevăzut la articolul 52, care are drept de ședere pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestații în temeiul legislației acelui stat, chiar dacă acesta a beneficiat deja de prestații anterior șederii sale. Cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică lucrătorilor frontalieri.

(2)   Un lucrător prevăzut la articolul 52, care își transferă reședința pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestații în temeiul legislației acelui stat, chiar dacă acesta a beneficiat deja de prestații înainte de transferul reședinței sale.

Articolul 55

Șederea în afara statului competent. Întoarcerea sau transferul reședinței într-un alt stat membru după suferirea unui accident sau contractarea unei boli profesionale. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru a primi tratament adecvat

(1)   Un lucrător care suferă un accident de muncă sau contractează o boală profesională și:

(a)

care are drept de ședere pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent sau

(b)

care, după ce a dobândit dreptul la prestații pe cheltuiala instituției competente, este autorizat de acea instituție să se întoarcă pe teritoriul statului membru în care își are reședința sau să-și transfere reședința pe teritoriul unui alt stat membru sau

(c)

care este autorizat de instituția competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratament adecvat stării sale

are dreptul:

(i)

la prestații în natură acordate în numele instituției competente de instituția de la locul de ședere sau de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și când ar fi afiliat la aceasta, perioada de acordare a prestațiilor urmând să fie, cu toate acestea, reglementată de legislația statului competent;

(ii)

la prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu legislația pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituția competentă și instituția de la locul de ședere sau de reședință, aceste prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție în numele celei dintâi instituții, în conformitate cu legislația statului competent.

(2)   Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă s-a stabilit că deplasarea persoanei în cauză este de natură să-i compromită starea sănătății sau tratamentul pe care îl primește.

Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi acordat persoanei respective pe teritoriul statului membru pe care își are reședința.

Articolul 56

Accidente de traseu

Se consideră că un accident de traseu produs pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent s-a produs pe teritoriul statului competent.

Articolul 57

Prestații pentru o boală profesională, în cazul în care persoana în cauză a fost expusă aceluiași risc în mai multe state membre

(1)   În cazul în care o persoană care a contractat o boală profesională a desfășurat, în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, o activitate care este posibil să fi cauzat acea boală, prestațiile pe care aceasta sau urmașii acesteia le pot pretinde se acordă exclusiv în temeiul legislației ultimului dintre aceste state ale cărei condiții sunt îndeplinite, ținând seama, după caz, de dispozițiile alineatelor (2) și (3).

(2)   Dacă, în conformitate cu legislația unui stat membru, acordarea prestațiilor pentru o boală profesională este condiționată de diagnosticarea bolii respective mai întâi pe teritoriul său, se consideră că această condiție este îndeplinită, dacă boala a fost diagnosticată mai întâi pe teritoriul unui alt stat membru.

(3)   În cazul pneumoconiozei sclerogene, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

dacă, în conformitate cu legislația unui stat membru, acordarea prestațiilor pentru o boală profesională este condiționată de diagnosticarea bolii respective într-o limită de timp specifică în urma încetării ultimei activități care poate să fi cauzat această boală, instituția competentă a statului respectiv, atunci când examinează perioada în care s-a desfășurat această activitate, ia în calcul, în măsura necesară, activități de aceeași natură desfășurate în temeiul legislației altor state membre, ca și când ele ar fi fost desfășurate în temeiul legislației celui dintâi stat;

(b)

dacă, în conformitate cu legislația unui stat membru, acordarea prestațiilor pentru o boală profesională este condiționată de faptul ca activitatea care este posibil să fi cauzat boala respectivă să fi fost desfășurată pe o anumită perioadă de timp, instituția competentă din acel stat ia în calcul, în măsura necesară, perioadele pe parcursul cărora a fost desfășurată această activitate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi fost desfășurată în temeiul legislației celui dintâi stat;

(c)

costul prestațiilor în numerar, inclusiv indemnizațiile, se împarte între instituțiile competente ale statelor membre pe ale căror teritorii persoana respectivă a desfășurat o activitate care ar fi putut cauza boala. Această împărțire se face conform raportului dintre durata perioadelor de asigurare pentru limită de vârstă efectuate în temeiul legislațiilor fiecăruia dintre state și durata totală a perioadelor de asigurare pentru limită de vârstă realizate în cadrul legislațiilor tuturor acestor state la data la care au început prestațiile.

(4)   Consiliul stabilește în unanimitate, la propunerea Comisiei, bolile profesionale cărora li se aplică dispozițiile alineatului (3).

Articolul 58

Calcularea prestațiilor în numerar

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că, la calcularea prestațiilor în numerar, se are în vedere un salariu mediu stabilește acest salariu mediu exclusiv în funcție de salariile înregistrate în timpul perioadelor realizate în temeiul respectivei legislații.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că, la calcularea prestațiilor în numerar, se are în vedere un salariu forfetar are în vedere exclusiv acest salariu forfetar sau, după caz, media salariilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul respectivei legislații.

(3)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că suma prestațiilor în numerar variază în funcție de numărul de membri ai familiei ia în calcul și membrii de familie ai persoanei în cauză care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și când ei și-ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

Articolul 59

Cheltuielile de transport al victimei

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede suportarea cheltuielilor de transport al victimei, fie până la reședința sa, fie până la unitatea spitalicească, a unei persoane care a suferit un accident de muncă sau suferă de o boală profesională suportă aceste cheltuieli până la locul corespunzător de pe teritoriul unui alt stat membru pe care își are reședința persoana respectivă, cu condiția ca acea instituție să fi autorizat în prealabil un astfel de transport, ținând seama pe deplin de motivele care îl justifică. Această autorizare nu este solicitată în cazul unui lucrător frontalier.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede suportarea cheltuielilor de transport al corpului neînsuflețit al victimei până la locul înhumării suportă aceste cheltuieli până la locul corespunzător de pe teritoriul unui alt stat membru în care își avea reședința persoana respectivă în momentul accidentului, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică.

Secțiunea 2

Agravarea unei boli profesionale pentru care s-a acordat prestația

Articolul 60

(1)   În cazul agravării unei boli profesionale pentru care un lucrător a beneficiat sau beneficiază de o prestație în temeiul legislației unui stat membru, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

dacă lucrătorul, din momentul în care beneficiază de prestații, nu a desfășurat, în temeiul legislației unui alt stat membru, o activitate care ar fi putut să-i provoace sau să-i agraveze boala respectivă, instituția competentă a celui dintâi stat membru este obligată să suporte costul prestațiilor, având în vedere agravarea, în conformitate cu legislația pe care o aplică;

(b)

dacă lucrătorul, din momentul în care beneficiază de prestații, a desfășurat o astfel de activitate în temeiul legislației unui alt stat membru, instituția competentă a celui dintâi stat este obligată să suporte costul prestațiilor, fără să ia în considerare agravarea, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică. Instituția competentă din cel de-al doilea stat acordă lucrătorului un supliment, al cărui cuantum este egal cu diferența dintre valoarea prestațiilor datorate după agravare și cea a prestațiilor care ar fi fost datorate înainte de agravare, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, dacă boala respectivă s-ar fi produs sub incidența legislației acelui stat;

(c)

dacă, în cazul prevăzut la litera (b), un lucrător care suferă de pneumoconioză sclerogenă sau de o boală care este stabilită în aplicarea dispozițiilor articolului 57 alineatul (4) nu are dreptul la prestații în temeiul legislației celui de-al doilea stat, instituția competentă a celui dintâi stat este obligată să furnizeze prestații, luând în considerare agravarea, în temeiul legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, instituția competentă a celui de-al doilea stat suportă costul diferenței dintre valoarea prestațiilor în numerar, inclusiv a indemnizațiilor, datorate de instituția competentă a celui dintâi stat, luând în considerare agravarea și valoarea prestațiilor corespunzătoare care erau datorate înainte de agravare.

(2)   În cazul agravării unei boli profesionale care a determinat aplicarea dispozițiilor articolului 57 alineatul (3) litera (c), se aplică următoarele dispoziții:

(a)

instituția competentă care a acordat prestațiile în temeiul dispozițiilor articolului 57 alineatul (1) este obligată să furnizeze prestații în conformitate cu legislația pe care o aplică, luând în considerare agravarea;

(b)

costul prestațiilor în numerar, inclusiv al indemnizațiilor, continuă să fie împărțit între instituțiile care au suportat împreună costurile prestațiilor anterioare în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) litera (c). Cu toate acestea, în cazul în care victima a desfășurat din nou o activitate care i-ar putea cauza sau agrava boala profesională respectivă, fie în temeiul legislației unuia dintre statele membre în care aceasta a desfășurat deja o activitate de aceeași natură, fie în temeiul legislației unui alt stat membru, instituția competentă a statului respectiv suportă costul diferenței dintre valoarea prestațiilor datorate, luând în considerare agravarea, și valoarea prestațiilor datorate înainte de agravare.

Secțiunea 3

Dispoziții diverse

Articolul 61

Reguli pentru luarea în considerare a caracteristicilor anumitor legislații

(1)   Dacă nu există nici o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau bolilor profesionale pe teritoriul statului membru în care se găsește lucrătorul sau dacă această asigurare există, dar nu există nici o instituție responsabilă pentru acordarea prestațiilor în natură, prestațiile respective sunt acordate de instituția de la locul de ședere sau de reședință care răspunde de acordarea prestațiilor în natură în cazuri de boală.

(2)   În cazul în care legislația statului competent condiționează prestațiile în natură complet gratuite de utilizarea unui serviciu medical organizat de angajator, se consideră că prestațiile în natură acordate în cazurile menționate la articolele 52 și 55 alineatul (1) au fost acordate de un astfel de serviciu medical.

(3)   În cazul în care legislația statului competent include un regim care prevede obligațiile angajatorului, se consideră că prestațiile în natură acordate în cazurile prevăzute la articolele 52 și 55 alineatul (1) au fost acordate la solicitarea instituției competente.

(4)   În cazul în care regimul din statul competent privind compensațiile acordate pentru accidente de muncă nu are caracter de asigurare obligatorie, acordarea prestațiilor în natură se face în mod direct de către angajator sau de către asigurătorul implicat.

(5)   În cazul în care legislația unui stat membru prevede în mod explicit sau implicit că accidentele de muncă sau bolile profesionale care s-au produs sau care au fost înregistrate anterior sunt luate în considerare pentru evaluarea gradului de incapacitate, instituția competentă a acelui stat ia în considerare și accidentele de muncă sau bolile profesionale care s-au produs sau au fost înregistrate anterior în temeiul legislației unui alt stat membru, ca și cum ele s-ar fi produs sau ar fi fost înregistrate în temeiul legislației pe care o aplică.

Articolul 62

Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în țara de reședință sau de ședere. Durata maximă a acestor prestații

(1)   Dacă legislația țării de ședere sau de reședință include mai multe regimuri de asigurare, dispozițiile aplicabile lucrătorilor prevăzuți la articolul 52 sau la articolul 55 alineatul (1) sunt cele ale regimului de care aparțin lucrătorii manuali din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă legislația menționată include un regim special pentru lucrătorii din mine și unități asimilate, dispozițiile regimului respectiv se aplică acelei categorii de lucrători în cazul în care instituția de la locul de ședere sau de reședință căreia i se adresează este competentă să aplice regimul respectiv.

(2)   Dacă legislația unui stat membru stabilește o perioadă maximă pentru acordarea prestațiilor, instituția care aplică această legislație poate să ia în considerare orice perioadă pe parcursul căreia prestațiile au fost deja acordate de instituția unui alt stat membru.

Secțiunea 4

Rambursări între instituții

Articolul 63

(1)   Instituția competentă este obligată să ramburseze valoarea prestațiilor în natură acordate în numele său în temeiul dispozițiilor articolelor 52 și 55 alineatul (1).

(2)   Rambursările prevăzute la alineatul (1) se stabilesc și se efectuează în conformitate cu modalitățile prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97, la prezentarea dovezii cheltuielilor efectiv realizate.

(3)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente din aceste state pot prevedea alte metode de rambursare sau pot renunța la orice rambursare între instituțiile care intră sub jurisdicția lor.

CAPITOLUL 5

AJUTOARELE DE DECES

Articolul 64

Cumularea perioadelor de asigurare

Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea și redobândirea dreptului la ajutoare de deces de realizarea perioadelor de asigurare ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

Articolul 65

Dreptul la ajutor în cazul decesului sau în cazul în care beneficiarul își are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent

(1)   În cazul în care un lucrător, titularul sau solicitantul unei pensii sau indemnizații sau un membru al familiei sale decedează pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, se consideră că decesul s-a produs pe teritoriul statului competent.

(2)   Instituția competentă este obligată să acorde ajutoare de deces plătibile în temeiul legislației pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul își are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică și în cazurile în care decesul este rezultatul unui accident la locul de muncă sau al unei boli profesionale.

Articolul 66

Acordarea prestațiilor în cazul decesului titularului unei pensii sau indemnizații care și-a avut reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât cel a cărui instituție era răspunzătoare pentru plata prestațiilor în natură

În cazul decesului titularului unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al legislațiilor a două sau mai multe state membre, în cazul în care titularul își avea reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât cel a cărui instituție era răspunzătoare pentru plata prestațiilor în natură în temeiul dispozițiilor articolului 28, ajutoarele de deces care trebuie plătite în temeiul legislației aplicate de acea instituție se acordă de respectiva instituție pe propria sa cheltuială, ca și cum, în momentul decesului, titularul și-ar fi avut reședința pe teritoriul statului membru al respectivei instituții.

Dispozițiile paragrafului anterior se aplică, prin analogie, membrilor familiei titularului unei pensii sau indemnizații.

CAPITOLUL 6

ȘOMAJUL

Secțiunea 1

Dispoziții comune

Articolul 67

Cumularea perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea și redobândirea dreptului la prestații de realizarea unor perioade de asigurare ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislației pe care o aplică, cu condiția, cu toate acestea, ca perioadele de încadrare în muncă să fi fost considerate perioade de asigurare, dacă ar fi fost realizate în temeiul legislației respective.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea și redobândirea dreptului la prestații de realizarea unor perioade de încadrare în muncă ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorba despre perioade de activitate realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

(3)   Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii), aplicarea dispozițiilor alineatelor (1) și (2) este condiționată de faptul ca persoana respectivă să fi realizat în ultimul timp:

în cazul alineatului (1), perioade de asigurare,

în cazul alineatului (2), perioade de încadrare în muncă,

în conformitate cu dispozițiile legislației în temeiul căreia se solicită prestațiile.

(4)   În cazul în care perioada de acordare a prestației depinde de durata perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă, se aplică, după caz, dispozițiile alineatului (1) sau (2).

Articolul 68

Calcularea prestațiilor

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile se calculează pe baza cuantumului salariului anterior iau în calcul exclusiv salariul primit de persoana respectivă la ultimul său loc de muncă pe teritoriul acelui stat. Cu toate acestea, dacă persoana respectivă a avut ultimul loc de muncă pe acel teritoriu pe o perioadă mai mică de patru săptămâni, prestațiile se calculează pe baza salariului obișnuit corespunzător, la locul de reședință sau de ședere al șomerului respectiv, unui loc de muncă echivalent sau analog cu ultimul său loc de muncă de pe teritoriul unui alt stat membru.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că valoarea prestațiilor variază în funcție de numărul membrilor de familie ia în calcul și membrii de familie ai persoanei în cauză care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și când și-ar avea reședința pe teritoriul statului competent. Această dispoziție nu se aplică dacă, în țara de reședință a membrilor de familie, o altă persoană are dreptul la ajutor de șomaj pentru calcularea căruia sunt luați în calcul membrii de familie.

Secțiunea 2

Șomeri care se deplasează într-un alt stat membru decât statul competent

Articolul 69

Condiții și limite pentru păstrarea dreptului la prestații

(1)   Un lucrător aflat în șomaj total care îndeplinește condițiile impuse de legislația unui stat membru privind dreptul la prestații și se deplasează în unul sau mai multe alte state membre pentru a căuta un loc de muncă își păstrează dreptul la prestațiile respective în condițiile și în limitele indicate mai jos:

(a)

înainte de plecare, acesta trebuie să se fi înregistrat ca persoană care caută un loc de muncă la serviciile de ocupare a forței de muncă din statul competent și să fi rămas la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă timp de cel puțin patru săptămâni după ce a devenit șomer. Cu toate acestea, serviciile sau instituțiile competente pot autoriza plecarea sa înainte de expirarea acestui termen;

(b)

acesta trebuie să se înregistreze ca persoană care caută un loc de muncă la serviciile de ocupare a forței de muncă din fiecare dintre statele membre în care se deplasează și să se supună procedurilor de control efectuate acolo. Această condiție este considerată îndeplinită pentru perioada anterioară înregistrării, dacă persoana respectivă s-a înregistrat în termen de șapte zile de la data la care a încetat să fie la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă ale statului din care a plecat. În cazuri excepționale, această perioadă poate fi prelungită de către serviciile sau instituțiile competente;

(c)

dreptul la prestații continuă să existe pe o perioadă maximă de trei luni de la data la care persoana respectivă a încetat să se mai afle la dispoziția serviciile de ocupare a forței de muncă ale statului din care a plecat, cu condiția ca durata totală a prestațiilor să nu depășească durata perioadei prestațiilor la care avea dreptul în temeiul legislației acelui stat. În plus, în cazul unui lucrător sezonier această durată este limitată la perioada rămasă până la sfârșitul sezonului pentru care a fost angajat.

(2)   Dacă persoana în cauză revine în statul competent înainte de expirarea perioadei în timpul căreia are dreptul la prestații în temeiul dispozițiilor alineatului (1) litera (c), aceasta continuă să aibă dreptul la prestații conform legislației acelui stat; ea pierde în întregime dreptul la prestații în temeiul legislației statului competent, dacă nu revine acolo înainte de expirarea acelei perioade. În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit de serviciile sau instituțiile competente.

(3)   Dispozițiile alineatului (1) pot fi invocate numai o singură dată între două perioade de încadrare în muncă.

(4)   Dacă statul competent este Belgia, un șomer care revine în acest stat după expirarea termenului de trei luni stabilit la alineatul (1) litera (c) se recalifică pentru prestații în acea țară numai dacă a fost angajat acolo timp de cel puțin trei luni.

Articolul 70

Acordarea prestațiilor și rambursările

(1)   În cazurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1), prestațiile se acordă de instituția fiecăruia dintre statele în care se deplasează un șomer pentru a căuta un loc de muncă.

Instituția competentă din statul membru a cărui legislație i s-a aplicat unui lucrător în timpul ultimului său loc de muncă este obligată să ramburseze valoarea acestor prestații.

(2)   Rambursările prevăzute la alineatul (1) sunt stabilite și efectuate în conformitate cu modalitățile prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97, fie la prezentarea dovezii cheltuielilor efective, fie pe baza unor plăți forfetare.

(3)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state pot prevedea alte metode de rambursare sau de plată sau pot renunța la orice rambursare între instituțiile care se află sub jurisdicția lor.

Secțiunea 3

Șomeri care, în perioada ultimului loc de muncă, rezidau într-un alt stat membru decât statul competent

Articolul 71

(1)   Un șomer care, în perioada ultimei încadrări în muncă, și-a avut reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile următoare:

(a)

(i)

un lucrător frontalier care se află în șomaj parțial sau accidental la întreprinderea care îl încadrează beneficiază de prestații în conformitate cu legislația statului competent, ca și când și-ar fi avut reședința pe teritoriul acelui stat; aceste prestații sunt acordate de instituția competentă;

(ii)

un lucrător frontalier aflat în șomaj total beneficiază de prestații în conformitate cu legislația statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, ca și când ar fi fost supus legislației respective pe perioada ultimei încadrări în muncă; instituția de la locul de reședință acordă aceste prestații pe propria sa cheltuială;

(b)

(i)

un lucrător, altul decât un lucrător frontalier care se află în șomaj parțial, accidental sau total și care rămâne la dispoziția angajatorului său sau a serviciilor de ocupare a forței de muncă de pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestații în temeiul legislației statului respectiv, ca și când și-ar avea reședința pe teritoriul acestuia; aceste prestații sunt acordate de instituția competentă;

(ii)

un lucrător, altul decât un lucrător frontalier care se află în șomaj total și se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă de pe teritoriul statului membru în care își are reședința sau care revine pe acest teritoriu beneficiază de prestații în conformitate cu legislația acelui stat, ca și când ar fi fost angajat acolo; aceste prestații sunt acordate de instituția de la locul de reședință pe cheltuiala proprie. Cu toate acestea, dacă un astfel de lucrător a dobândit dreptul la prestații pe cheltuiala instituției competente a statului membru sub incidența legislației căruia s-a aflat ultima dată, acesta beneficiază de prestații în temeiul dispozițiilor articolului 69. Beneficierea de prestații în temeiul legislației statului în care își are reședința se suspendă pentru oricare perioadă pe parcursul căreia șomerul poate, în temeiul articolului 69, să pretindă prestații în temeiul legislației sub incidența căreia s-a aflat ultima dată.

(2)   Un șomer nu poate solicita prestații în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința atât timp cât are dreptul la prestații în temeiul alineatului (1) litera (a) punctul (i) sau litera (b) punctul (i).

CAPITOLUL 7

PRESTAȚII ȘI ALOCAȚII FAMILIALE PENTRU LUCRĂTORI ȘI ȘOMERI

Secțiunea 1

Dispoziții comune

Articolul 72

Cumularea perioadelor de încadrare în muncă

Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea dreptului la prestații de realizarea unor perioade de încadrare în muncă ia în considerare în acest scop, în măsura necesară, perioadele de încadrare în muncă realizate pe teritoriul oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorba despre perioade realizate în conformitate cu legislația pe care o aplică.

Secțiunea 2

Lucrătorii și șomerii ai căror membri de familie își au reședința într-un alt stat membru decât statul competent

Articolul 73

Lucrătorii

(1)   Un lucrător care face obiectul legislației unui stat membru, altul decât Franța, are dreptul la prestații familiale prevăzute de legislația primului stat pentru membrii de familie care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și când și-ar avea reședința pe teritoriul primului stat.

(2)   Un lucrător care face obiectul legislației franceze are dreptul, pentru membrii familiei sale care își au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât Franța, la alocații familiale prevăzute de legislația acestui stat membru; lucrătorul trebuie să îndeplinească condițiile referitoare la încadrarea în muncă pe care se bazează dobândirea dreptului la aceste prestații în legislația franceză.

(3)   Cu toate acestea, un lucrător care face obiectul legislației franceze în aplicarea dispozițiilor articolului 14 alineatul (1) litera (a) are dreptul la prestațiile familiale prevăzute de legislația franceză și definite în anexa V pentru membrii familiei sale care îl însoțesc pe teritoriul statului membru în care este detașat.

Articolul 74

Șomerii

(1)   Un șomer care beneficiază de prestații de șomaj în temeiul legislației unui stat membru, altul decât Franța, are dreptul la prestațiile familiale prevăzute de legislația primului stat membru pentru membrii familiei sale care își au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și când și-ar avea reședința pe teritoriul primului stat.

(2)   Un șomer care beneficiază de ajutor de șomaj în temeiul legislației franceze are dreptul, pentru membrii familiei sale care își au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât Franța, la alocațiile familiale prevăzute de legislația statului pe al cărui teritoriu își au reședința acei membri ai familiei.

Articolul 75

Acordarea prestațiilor și rambursările

(1)

(a)

Prestațiile familiale se acordă, în cazurile prevăzute la articolul 73 alineatele (1) și (3), de către instituția competentă a statului sub incidența legislației căruia se află lucrătorul și, în cazul prevăzut la articolul 74 alineatul (1), de către instituția competentă a statului în temeiul legislației căruia șomerul beneficiază de ajutorul de șomaj. Ele se acordă, în conformitate cu dispozițiile aplicate de aceste instituții, indiferent dacă persoana fizică sau juridică căreia îi trebuie plătite aceste prestații își are reședința sau are drept de ședere pe teritoriul statului competent sau pe cel al unui alt stat membru;

(b)

cu toate acestea, dacă prestațiile familiale nu sunt utilizate pentru întreținerea membrilor de familie de către persoana căreia ar trebui să-i fie acordate, instituția competentă acordă prestațiile menționate, acordând aceste prestații persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii familiei, la solicitarea și prin intermediul instituției de la locul lor de reședință sau a instituției desemnate sau organismului stabilit în acest scop de către autoritatea competentă din țara lor de reședință;

(c)

două sau mai multe state membre pot conveni, în conformitate cu articolul 8, ca instituția competentă să acorde prestațiile familiale datorate în temeiul legislației unuia sau mai multora dintre acele state persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii familiei, direct sau prin intermediul instituției de la locul lor de reședință.

(2)

(a)

Alocațiile familiale se acordă, în cazurile prevăzute la articolele 73 alineatul (2) și 74 alineatul (2), de către instituția de la locul de reședință al membrilor familiei, în conformitate cu legislația aplicată de respectiva instituție;

(b)

cu toate acestea, dacă, în aplicarea legislației respective, alocațiile trebuie acordate lucrătorului, instituția menționată la litera precedentă plătește aceste alocații persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii de familie la locul lor de reședință sau, după caz, direct membrilor de familie;

(c)

instituția competentă rambursează suma integrală a alocațiilor acordate în conformitate cu dispozițiile de la literele precedente. Rambursările sunt stabilite și se efectuează în conformitate cu modalitățile prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.

Articolul 76

Reguli de prioritate în cazul cumulului drepturilor la prestații sau alocații familiale în temeiul dispozițiilor articolelor 73 și 74 din motivul desfășurării unei activități profesionale în țara de reședință a membrilor de familie

Dreptul la prestații sau alocații familiale datorate în temeiul articolelor 73 și 74 se suspendă dacă, din cauza desfășurării unei activități profesionale, trebuie plătite, de asemenea, prestații sau alocații familiale și în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu își au reședința membrii de familie.

CAPITOLUL 8

PRESTAȚII PENTRU COPIII AFLAȚI ÎN ÎNTREȚINEREA TITULARILOR UNOR PENSII SAU INDEMNIZAȚII ȘI PENTRU ORFANI

Articolul 77

Copiii aflați în întreținerea titularilor unor pensii sau indemnizații

(1)   Termenul „prestații”, în sensul prezentului articol, înseamnă alocații familiale prevăzute pentru titularii unei pensii sau indemnizații pentru limită de vârstă, de invaliditate, pentru un accident de muncă sau o boală profesională, precum și majorări sau suplimentări ale acestor pensii sau indemnizații pentru copiii acestor titulari, cu excepția suplimentelor acordate în temeiul asigurărilor împotriva accidentelor de muncă și bolilor profesionale.

(2)   Prestațiile se acordă în conformitate cu regulile următoare, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu își are reședința titularul pensiilor sau indemnizațiilor sau copiii lui:

(a)

titularului unei pensii sau indemnizații acordate în temeiul legislației unui singur stat membru, în conformitate cu legislația statului membru responsabil pentru pensie sau indemnizație;

(b)

titularului unor pensii sau indemnizații în temeiul legislației mai multor state membre:

(i)

în conformitate cu legislația aceluia dintre aceste state pe teritoriul căruia își are reședința, dacă dreptul la una dintre prestațiile prevăzute la alineatul (1) este dobândit în temeiul legislației acelui stat, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a) sau

(ii)

în celelalte cazuri, în conformitate cu aceea dintre legislațiile acestor state în temeiul căreia persoana în cauză a realizat cea mai îndelungată perioadă de asigurare, cu condiția ca, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), un drept la una dintre prestațiile menționate la punctul (i) să fi fost dobândit în temeiul legislației respective; dacă nici un drept la prestații nu este dobândit în temeiul acelei legislații, condițiile pentru dobândirea unui astfel de drept în temeiul legislațiilor celorlalte state respective sunt examinate în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației acelor state.

Articolul 78

Orfanii

(1)   Termenul „prestații” în sensul prezentului articol însemnă alocații familiale și, după caz, alocații suplimentare sau speciale pentru orfani, precum și pensiile sau indemnizațiile pentru orfani, cu excepția indemnizațiilor pentru orfani acordate în temeiul asigurărilor împotriva accidentelor de muncă și bolilor profesionale.

(2)   Prestațiile pentru orfani se acordă în conformitate cu următoarele reguli, indiferent de statul membru pe teritoriul căruia își are reședința sau, după caz, sediul orfanul ori persoana fizică sau juridică în întreținerea căreia se află:

(a)

pentru orfanul unui lucrător defunct care a făcut obiectul legislației unui singur stat membru, în conformitate cu legislația acelui stat;

(b)

pentru orfanul unui lucrător defunct care a făcut obiectul legislației mai multor state membre:

(i)

în conformitate cu legislația statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința orfanul, cu condiția ca, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), un drept la una dintre prestațiile menționate la alineatul (1) să fie dobândit în temeiul legislației acelui stat sau

(ii)

în celelalte cazuri, în conformitate cu aceea dintre legislațiile statelor membre în temeiul căreia lucrătorul defunct a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare, cu condiția ca, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), dreptul la una dintre prestațiile menționate la alineatul (1) să fi fost dobândit în temeiul legislației acelui stat; dacă nici un drept nu este dobândit în temeiul acestei legislații, condițiile pentru dobândirea unui astfel de drept sunt analizate în lumina legislațiilor celorlalte state respective, în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare realizate sub imperiul legislației acestor state.

Cu toate acestea, legislația statului membru aplicabilă în privința acordării prestațiilor prevăzute la articolul 77 pentru copiii titularului unei pensii sau indemnizații rămâne aplicabilă după decesul titularului menționat în privința acordării prestațiilor către orfanii săi.

Articolul 79

Dispoziții comune privind prestațiile pentru copiii aflați în întreținerea titularilor de pensii sau indemnizații și pentru orfani

(1)   Prestațiile, în sensul articolelor 77 și 78, se acordă, în conformitate cu legislația stabilită prin aplicarea dispozițiilor respectivelor articole, de către instituția responsabilă pentru aplicarea acestei legislații și pe cheltuiala ei, ca și când titularul pensiilor sau indemnizațiilor sau lucrătorul defunct s-ar fi aflat numai sub incidența legislației statului competent.

Cu toate acestea:

(a)

dacă legislația prevede că dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații depinde de durata perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă, aceste durate se stabilesc ținându-se seama, după caz, de dispozițiile articolului 45 sau ale articolului 72;

(b)

dacă această legislație prevede că valoarea prestațiilor se calculează în funcție de valoarea pensiei sau depinde de durata perioadelor de asigurare, valoarea acestor prestații se calculează în funcție de valoarea teoretică stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul (2).

(2)   În cazul în care efectul aplicării regulii stabilite la articolul 77 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) și la articolul 78 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) ar fi acela ca mai multe state să fie responsabile, durata perioadelor de asigurare fiind egală, prestațiile în sensul articolului 77 sau al articolului 78, după caz, se acordă în conformitate cu legislația statului membru sub incidența căreia s-a aflat ultima dată lucrătorul.

(3)   Dreptul la prestațiile datorate în temeiul alineatului (2) și al articolelor 77 și 78 se suspendă în cazul în care copiii dobândesc dreptul la prestații sau alocații familiale în temeiul legislației unui stat membru pentru desfășurarea unei activități profesionale. În acest caz, persoanele respective sunt considerate ca membri ai familiei unui lucrător.

TITLUL IV

COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI

Articolul 80

Componența și funcționarea

(1)   Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți (denumită în continuare „Comisia administrativă”), constituită pe lângă Comisia Comunităților Europene, este compusă dintr-un reprezentant al guvernului fiecărui stat membru, asistat, după caz, de consilieri tehnici. La ședințele Comisiei administrative participă un reprezentant al Comisiei Comunităților Europene, în calitate de consultant.

(2)   Comisia administrativă beneficiază de asistența tehnică a Biroului Internațional al Muncii, în cadrul acordurilor încheiate în acest scop între Comunitatea Economică Europeană și Organizația Internațională a Muncii.

(3)   Statutul Comisiei administrative se stabilește de comun acord de către membri.

Deciziile privind problemele de interpretare prevăzute la articolul 81 litera (a) se iau numai în unanimitate. Acestea trebuie să fie făcute publice în mod corespunzător.

(4)   Secretariatul Comisiei administrative este asigurat de serviciile Comisiei Comunităților Europene.

Articolul 81

Sarcinile Comisiei administrative

Comisia administrativă are următoarele îndatoriri:

(a)

să se ocupe de toate problemele administrative sau de interpretare rezultate din prezentul regulament și din regulamentele ulterioare sau din orice acord sau înțelegere încheiată în temeiul acestora, fără a aduce atingere dreptului autorităților, instituțiilor și persoanelor în cauză de a recurge la procedurile și la jurisdicțiile prevăzute de legislațiile statelor membre, de prezentul regulament sau de tratat;

(b)

să realizeze toate traducerile documentelor legate de aplicarea prezentului regulament la solicitarea autorităților, instituțiilor și jurisdicțiilor competente din statele membre, în special traducerea revendicărilor înaintate de persoanele care pot avea dreptul la prestații în temeiul prezentului regulament;

(c)

să promoveze și să dezvolte cooperarea dintre statele membre în domeniul securității sociale, în special în ceea ce privește măsurile sociale și de sănătate de interes comun;

(d)

să promoveze și să dezvolte cooperarea dintre statele membre, ținând seama de evoluția tehnicilor de gestionare administrativă, pentru a urgenta acordarea prestațiilor, în special a celor datorate pentru invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii) în aplicarea prezentului regulament;

(e)

să asambleze factorii care urmează să fie luați în considerare pentru realizarea situațiilor contabile legat de costurile care urmează să fie suportate de instituțiile statelor membre în conformitate cu prezentul regulament și să adopte situația contabilă anuală dintre aceste instituții;

(f)

să îndeplinească orice altă funcție care ține de competența sa în temeiul dispozițiilor prezentului regulament și ale regulamentelor ulterioare sau ale oricărui acord sau înțelegere încheiată în conformitate cu acestea;

(g)

să înainteze propuneri Comisiei Comunităților Economice Europene în vederea elaborării regulamentelor ulterioare și a revizuirii prezentului regulament și a regulamentelor ulterioare.

TITLUL V

COMITETUL CONSULTATIV PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI

Articolul 82

Constituirea, componența și funcționarea

(1)   Se constituie un Comitet consultativ pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți (denumit în continuare „Comitetul consultativ”), compus din treizeci și șase de membri, incluzând, pentru fiecare stat membru:

(a)

doi reprezentanți ai guvernului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie membru al Comisiei administrative;

(b)

doi reprezentanți ai sindicatelor;

(c)

doi reprezentanți ai organizațiilor patronale.

Pentru fiecare dintre categoriile prevăzute anterior, se numește un membru supleant pentru fiecare stat membru.

(2)   Membrii Comitetului consultativ și supleanții lor sunt numiți de Consiliu care se străduiește, în ceea ce-i privește pe reprezentanții sindicatelor și ai organizațiilor patronale, să realizeze o reprezentare adecvată în comitet a diferitelor sectoare interesate.

Lista membrilor și a supleanților se publică de către Consiliu în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Mandatul membrilor și supleanților este de doi ani. Acesta poate fi reînnoit. La expirarea mandatului, membrii și supleanții rămân în funcție până când sunt înlocuiți sau până când mandatul lor este reînnoit.

(4)   Comitetul consultativ este prezidat de un membru al Comisiei sau de reprezentantul său. Președintele nu participă la vot.

(5)   Comitetul consultativ se întrunește cel puțin o dată pe an. El este convocat de președintele său, fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei cereri scrise adresate acestuia de cel puțin o treime din membri. Această cerere trebuie să includă propuneri concrete referitoare la ordinea de zi.

(6)   La propunerea președintelui său, Comitetul consultativ poate decide, cu titlu excepțional, să audieze orice persoane sau reprezentanți ai organizațiilor cu o vastă experiență în domeniul securității sociale. De asemenea, Comitetul primește asistență tehnică de la Biroul Internațional al Muncii, în aceleași condiții ca și Comisia administrativă, în cadrul acordurilor încheiate între Comunitatea Economică Europeană și Organizația Internațională a Muncii.

(7)   Avizele și propunerile Comitetului consultativ trebuie motivate. Ele se adoptă cu majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate.

Comitetul își elaborează, cu majoritatea membrilor săi, regulamentul de procedură care este aprobat de Consiliu, după primirea avizului Comisiei.

(8)   Secretariatul Comitetului consultativ este asigurat de serviciile Comisiei Comunităților Europene.

Articolul 83

Sarcinile Comitetului consultativ

Comitetul consultativ este împuternicit, la cererea Comisiei Comunităților Europene, a Comisiei administrative sau din proprie inițiativă:

(a)

să examineze probleme generale sau chestiuni de principiu și probleme care decurg din aplicarea regulamentelor adoptate în cadrul dispozițiilor articolului 51 din tratat;

(b)

să formuleze avize privind subiectul respectiv pentru Comisia administrativă și propuneri în vederea unei eventuale revizuiri a regulamentelor.

TITLUL VI

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 84

Cooperarea dintre autoritățile competente

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre își comunică reciproc toate informațiile referitoare la:

(a)

măsurile luate pentru aplicarea prezentului regulament;

(b)

modificările din legislația lor care ar putea afecta aplicarea prezentului regulament.

(2)   În scopul aplicării prezentului regulament, autoritățile și instituțiile statelor membre își oferă serviciile și acționează ca și când ar aplica propria lor legislație. Asistența administrativă asigurată de aceste autorități și instituții este, de regulă, gratuită. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre pot conveni asupra rambursării anumitor cheltuieli.

(3)   Autoritățile și instituțiile statelor membre pot, în scopul aplicării prezentului regulament, să comunice direct între ele, precum și cu persoanele în cauză sau cu reprezentanții acestora.

(4)   Autoritățile, instituțiile și jurisdicțiile unui stat membru nu pot respinge cererile sau alte documente care li se înaintează pe motivul că acestea sunt scrise în limba oficială a unui alt stat membru. Dacă este cazul, acestea recurg la dispozițiile articolului 81 litera (b).

Articolul 85

Scutirile sau reducerile de taxe. Scutirea de autentificare

(1)   Orice scutire de taxe sau reducere a taxelor, taxelor de timbru, taxelor notariale sau de înregistrare prevăzută în legislația unui stat membru în privința certificatelor sau documentelor care trebuie prezentate în aplicarea legislației statului respectiv se extinde asupra certificatelor sau documentelor similare care trebuie prezentate în aplicarea legislației unui alt stat membru sau în aplicarea prezentului regulament.

(2)   Toate actele, documentele și certificatele de orice fel solicitate în scopul aplicării prezentului regulament sunt scutite de autentificarea de către autoritățile diplomatice sau consulare.

Articolul 86

Cereri, declarații sau apeluri înaintate unei autorități, instituții sau instanțe judecătorești a unui stat membru, altul decât statul competent

Orice cerere, declarație sau apel care ar fi trebuit înaintate, în aplicarea legislației unui stat membru, într-un anumit interval de timp, unei autorități, instituții sau instanțe judecătorești a acelui stat se admite dacă este înaintată în același interval de timp unei autorități, instituții sau instanțe judecătorești corespunzătoare a unui alt stat membru. În acest caz, autoritatea, instituția sau instanța astfel sesizată înaintează cererile, declarațiile sau apelurile fără întârziere autorității, instituției sau instanței judecătorești competente a primului stat, fie direct, fie prin autoritățile competente ale statelor membre respective. Data la care aceste cereri, declarații sau apeluri au fost înaintate autorității, instituției sau instanței judecătorești a celui de-al doilea stat este considerată ca data înaintării lor către autoritatea, instituția sau instanța competentă.

Articolul 87

Examene medicale

(1)   Examenele medicale prevăzute de legislația unui stat membru pot fi efectuate la cererea instituției competente, pe teritoriul unui alt stat membru, de către instituția de la locul de ședere sau de reședință al beneficiarului prestațiilor, în condițiile menționate în regulamentul de aplicare prevăzute la articolul 97 sau, în lipsa acestora, în condițiile convenite între autoritățile competente ale statelor membre respective.

(2)   Se consideră că examenele medicale efectuate în condițiile prevăzute la alineatul (1) au fost efectuate pe teritoriul statului competent.

Articolul 88

Transferuri dintr-un stat membru în altul ale unor sume de bani care trebuie plătite în aplicarea prezentului regulament

Sub rezerva dispozițiilor articolului 106 din tratat, transferurile de bani efectuate în aplicarea prezentului regulament se fac în conformitate cu acordurile în vigoare dintre statele membre respective, în vigoare la data transferului. În cazul în care nu este în vigoare nici un astfel de acord între două state membre, autoritățile competente ale respectivelor state sau autoritățile care răspund de plățile internaționale stabilesc, de comun acord, măsurile necesare pentru efectuarea acestor transferuri.

Articolul 89

Proceduri speciale de aplicare a anumitor legislații

Procedurile speciale de aplicare a legislațiilor anumitor state membre sunt menționate în anexa V.

Articolul 90

Alocații pentru locuință și prestații familiale introduse după intrarea în vigoare a prezentului regulament

Alocațiile pentru locuință și, în cazul Luxemburgului, prestațiile familiale introduse după intrarea în vigoare a prezentului regulament din motive demografice nu se acordă persoanelor care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent.

Articolul 91

Cotizațiile plătite de angajatori sau întreprinderi care nu au sediul în statul competent

Un angajator nu poate fi constrâns să plătească cotizații majorate, dat fiind faptul că sediul sau locul în care își desfășoară activitatea întreprinderea sa este pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent.

Articolul 92

Încasarea cotizațiilor

(1)   Cotizațiile care trebuie plătite unei instituții a unui stat membru pot fi recuperate pe teritoriul unui alt stat membru, în conformitate cu procedura administrativă și cu garanțiile și privilegiile aplicabile recuperării cotizațiilor care trebuie plătite instituțiilor corespunzătoare din cel de-al doilea stat.

(2)   Modalitățile de aplicare a alineatului (1) sunt reglementate, în măsura în care este necesar, de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97 sau prin intermediul acordurilor dintre statele membre. Aceste modalități de aplicare pot cuprinde și procedurile de recuperare silită.

Articolul 93

Drepturile instituțiilor responsabile pentru plată față de terți responsabili

(1)   Dacă o persoană beneficiază de prestații în temeiul legislației unui stat membru pentru daune rezultate dintr-un eveniment produs pe teritoriul unui alt stat, eventualele drepturi ale instituției responsabile pentru plată față de un terț obligat să plătească reparații sunt reglementate de următoarele reguli:

(a)

în cazul în care, în temeiul legislației pe care o aplică, instituția responsabilă pentru plată este subrogată drepturilor pe care le are beneficiarul față de terța parte, această subrogare este recunoscută de fiecare stat membru;

(b)

în cazul în care instituția responsabilă pentru plată are drepturi directe față de terț, aceste drepturi sunt recunoscute de fiecare stat membru.

(2)   Dacă o persoană beneficiază de prestații în temeiul legislației unui stat membru pentru daune rezultate dintr-un eveniment produs pe teritoriul unui alt stat membru, se aplică dispozițiile legislației menționate care stabilesc cazurile în care se exclude răspunderea civilă a angajatorilor sau a lucrătorilor lor cu privire la persoana respectivă sau la instituția competentă.

Dispozițiile alineatului (1) se aplică și oricăror drepturi ale instituției responsabile pentru plată față de un angajator sau de lucrătorii acestuia în cazurile în care răspunderea lor nu este exclusă.

TITLUL VII

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 94

Dispoziții diverse

(1)   În temeiul prezentului regulament nu se dobândește nici un drept pentru o perioadă anterioară datei intrării sale în vigoare.

(2)   Toate perioadele de asigurare și, după caz, toate perioadele de încadrare în muncă sau de reședință realizate în temeiul legislației unui stat membru înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament se iau în considerare pentru stabilirea drepturilor la prestații în conformitate cu prezentul regulament.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), un drept este dobândit, în temeiul prezentului regulament, chiar dacă este legat de un risc care s-a materializat înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(4)   Orice prestație care nu a fost acordată sau care a fost suspendată pe motive de cetățenie sau de reședință a persoanei în cauză se acordă sau se restabilește, la cererea acesteia, de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu condiția ca drepturile acordate anterior să nu fi dat naștere unei plăți forfetare.

(5)   Drepturile unei persoane căreia i s-a acordat o pensie înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament pot fi revizuite, la cererea persoanei respective, luându-se în calcul dispozițiile prezentului regulament. Această dispoziție se aplică și celorlalte prestații prevăzute la articolul 78.

(6)   Dacă cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) este depusă în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, drepturile dobândite în temeiul prezentului regulament sunt valabile de la acea dată, fără ca dispozițiile legislației oricărui stat membru referitoare la decăderea din drepturi sau la prescrierea drepturilor să poată fi opozabile persoanelor în cauză.

(7)   Dacă cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) este depusă după expirarea termenului de doi ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament, drepturile care nu au devenit caduce sau nu sunt prescrise sunt dobândite de la data depunerii cererii, sub rezerva dispozițiilor mai favorabile ale legislației oricărui stat membru.

(8)   În cazurile de pneumoconioză sclerogenă, articolul 57 alineatul (3) litera (c) se aplică prestațiilor în numerar pentru o boală profesională ale cărei cheltuieli, în absența unui acord între instituțiile respective, nu au putut fi împărțite între acele instituții înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(9)   Aplicarea articolului 73 alineatul (2) nu poate avea ca efect reducerea drepturilor de care beneficiază persoanele în cauză la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În privința persoanelor care beneficiază, la acea dată, de prestații mai favorabile în temeiul acordurilor bilaterale încheiate cu Franța, acele acorduri continuă să se aplice acestor persoane atât timp cât fac obiectul legislației franceze. Nu se iau în calcul întreruperile cu o durată mai mică de o lună și nici perioadele în care se obține ajutor de șomaj sau de boală. Modalitățile de aplicare a acelor dispoziții se stabilesc în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.

Articolul 95

Anexele la prezentul regulament

La cererea statului sau statelor membre interesate și după avizul Comisiei administrative, anexele la prezentul regulament pot fi modificate de un regulament adoptat de Consiliu, la propunerea Comisiei.

Articolul 96

Notificări privind anumite dispoziții

(1)   Notificările prevăzute la articolele 1 litera (j), 5 și 8 alineatul (2) se adresează președintelui Consiliului Comunităților Europene. Acestea indică data intrării în vigoare a legilor și regimurilor în cauză sau, în cazul notificărilor prevăzute la articolul 1 litera (j), data de la care prezentul regulament se aplică regimurilor menționate în declarațiile statelor membre.

(2)   Notificările primite în conformitate cu alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 97

Regulamentul de aplicare

Un regulament ulterior stabilește modalitățile de aplicare a prezentului regulament.

Articolul 98

Reexaminarea problemei plății prestațiilor familiale

La propunerea Comisiei, Consiliul examinează, înainte de 1 ianuarie 1973, întreaga problemă a plății prestațiilor familiale către membrii de familie care nu își au reședința pe teritoriul statului competent, pentru a se ajunge la o soluție uniformă pentru toate statele membre.

Articolul 99

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a celei de-a șaptea luni care urmează publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a regulamentului de aplicare prevăzut la articolul 97.

Aceste două regulamente abrogă următoarele regulamente:

Regulamentul nr. 3 al Consiliului privind securitatea socială a lucrătorilor migranți,

Regulamentul nr. 4 al Consiliului de stabilire a modalităților de aplicare și de completare a dispozițiilor Regulamentului nr. 3 (6) și

Regulamentul nr. 36/63/CEE al Consiliului din 2 aprilie 1963 privind securitatea socială a lucrătorilor frontalieri (7).

Cu toate acestea, dispozițiile articolelor 82 și 83 privind crearea Comitetului consultativ sunt aplicabile din ziua publicării regulamentului de aplicare prevăzut la articolul 97.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 14 iunie 1971.

Pentru Consiliu

Președintele

M. COINTAT


(1)  JO 194, 28.10.1966, p. 3333/66 și JO C 95, 21.9.1968, p. 18.

(2)  JO C 10, 14.2.1968, p. 30 și JO C 135, 14.12.1968, p. 4.

(3)  JO 64, 5.4.1967, p. 1009/67 și JO C 21, 20.2.1969, p. 18.

(4)  JO 30, 16.12.1958, p. 561/58.

(5)  JO 259, 19.10.1968, p. 2.

(6)  JO 30, 16.12.1958, p. 597/58.

(7)  JO 62, 20.4.1963, p. 1314/63.


ANEXA I

[articolul 1 litera (u) din regulament]

Indemnizații speciale de naștere excluse din domeniul de aplicare a regulamentului în temeiul articolului 1 litera (u)

A.   BELGIA

Indemnizații de naștere.

B.   GERMANIA

Nici una.

C.   FRANȚA

(a)

Alocații prenatale;

(b)

Indemnizații de maternitate conform codului de securitate socială (code de la sécurité sociale).

D.   ITALIA

Nici una.

E.   LUXEMBURG

Indemnizații de naștere.

F.   ȚĂRILE DE JOS

Nici una.


ANEXA II

[articolul 7 alineatul (2) litera (c) și articolul 3 alineatul (3) din regulament]

Dispoziții ale convențiilor de securitate socială care rămân aplicabile fără a aduce atingere articolului 6 din regulament. Dispoziții ale convențiilor de securitate socială care nu se aplică tuturor persoanelor cărora li se aplică regulamentul

OBSERVAȚII GENERALE

1.

În măsura în care dispozițiile menționate în prezenta anexă prevăd trimiteri la dispozițiile altor convenții, trimiterile se înlocuiesc cu trimiteri la dispozițiile corespunzătoare ale prezentului regulament, în afara cazurilor în care dispozițiile convențiilor respective sunt menționate ele însele în prezenta anexă.

2.

Clauza de denunțare prevăzută într-o convenție de securitate socială, unele dintre dispozițiile căreia sunt menționate în prezenta anexă, continuă să se aplice în privința acelor dispoziții.

A   Dispoziții ale convențiilor de securitate socială rămase aplicabile fără a aduce atingere articolului 6 din regulament

[articolul 7 alineatul (2) litera (c) din regulament]

1.   BELGIA - GERMANIA

(a)

Articolele 3 și 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenția generală de la aceeași dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960;

(b)

Acordul suplimentar nr. 3 din 7 decembrie 1957 la Convenția generală de la aceeași dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960 (plata pensiilor și indemnizațiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Convenției generale).

2.   BELGIA - FRANȚA

(a)

Articolele 13, 16 și 23 ale Acordului suplimentar din 17 ianuarie 1948 la Convenția generală de la aceeași dată (lucrătorii din mine și unități asimilate);

(b)

Schimbul de scrisori din 27 februarie 1953 [aplicarea articolului 4 alineatul (2) al Convenției generale din 17 ianuarie 1948];

(c)

Schimbul de scrisori din 29 iulie 1953 privind alocațiile acordate lucrătorilor salariați în vârstă.

3.   BELGIA - ITALIA

Articolul 29 al Convenției din 30 aprilie 1948.

4.   BELGIA – LUXEMBURG

Articolele 3, 4, 5, 6 și 7 ale Convenției din 16 noiembrie 1959, în versiunea care apare în Convenția din 12 februarie 1964 (lucrătorii frontalieri).

5.   BELGIA - ȚĂRILE DE JOS

Nici una.

6.   GERMANIA - FRANȚA

(a)

Articolul 11 alineatul (1), articolul 16 al doilea paragraf și articolul 19 din Convenția generală din 10 iulie 1950;

(b)

Articolul 9 din Acordul suplimentar nr. 1 din 10 iulie 1950 la Convenția generală de la aceeași dată (lucrătorii din mine și unități asimilate);

(c)

Acordul suplimentar nr. 4 din 10 iulie 1950 la Convenția generală de la aceeași dată, în versiunea care apare în Apendicele nr. 2 din 18 iunie 1955;

(d)

Titlurile I și III din Apendicele nr. 2 din 18 iunie 1955;

(e)

Punctele 6, 7 și 8 ale Protocolului general din 10 iulie 1950 la Convenția generală de la aceeași dată;

(f)

Titlurile II, III și IV ale Acordului din 20 decembrie 1963 (securitatea socială în Saar).

7.   GERMANIA - ITALIA

(a)

Articolele 3 alineatul (2), 23 alineatul (2), 26 și 36 alineatul (3) ale Convenției din 5 mai 1953 (asigurări sociale);

(b)

Acordul suplimentar din 12 mai 1953 la Convenția din 5 mai 1953 (plata pensiilor și indemnizațiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a convenției).

8.   GERMANIA - LUXEMBURG

Articolele 4 – 7 ale tratatului din 11 iulie 1959 (reglementarea diferendului germano-luxemburghez) și articolul 11 alineatul (2) litera (b) al convenției din 14 iulie 1960 (prestații în caz de boală și de maternitate pentru persoanele care au optat pentru aplicarea legislației din țara de origine).

9.   GERMANIA - ȚĂRILE DE JOS

(a)

Articolul 3 alineatul (2) al Convenției din 29 martie 1951;

(b)

Articolele 2 și 3 ale Acordului suplimentar nr. 4 din 21 decembrie 1956 la Convenția din 29 martie 1951 (reglementarea drepturilor dobândite în cadrul regimului german de asigurări sociale de lucrătorii având cetățenia Țărilor de Jos între 13 mai 1940 și 1 septembrie 1945).

10.   FRANȚA - ITALIA

(a)

Articolele 20 și 24 ale Convenției generale din 31 martie 1948;

(b)

Schimbul de scrisori din 3 martie 1956 (prestații de boală pentru lucrătorii sezonieri angajați în agricultură).

11.   FRANȚA - LUXEMBURG

Articolele 11 și 14 ale Acordului suplimentar din 12 noiembrie 1949 la Convenția Generală de la aceeași dată (lucrătorii din mine și unități asimilate).

12.   FRANȚA - ȚĂRILE DE JOS

Articolul 11 al Acordului suplimentar din 1 iunie 1954 la Convenția generală din 7 ianuarie 1950 (lucrătorii din mine și unități asimilate).

13.   ITALIA - LUXEMBURG

Articolul 18 alineatul (2) și articolul 24 al Convenției generale din 29 mai 1951.

14.   ITALIA - ȚĂRILE DE JOS

Articolul 21 alineatul (2) al Convenției generale din 28 octombrie 1952.

15.   LUXEMBURG - ȚĂRILE DE JOS

Nici una.

B   Dispoziții ale convențiilor care nu se aplică tuturor persoanelor cărora li se aplică regulamentul

[articolul 3 alineatul (3) din regulament]

1.   BELGIA - GERMANIA

(a)

Articolele 3 și 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenția generală de la aceeași dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960;

(b)

Acordul suplimentar nr. 3 din 7 decembrie 1957 la Convenția generală de la aceeași dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960 (plata pensiilor și indemnizațiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Convenției generale).

2.   BELGIA - FRANȚA

(a)

Schimbul de scrisori din 29 iulie 1953 privind alocațiile pentru lucrătorii salariați în vârstă;

(b)

Articolul 23 al Acordului suplimentar din 17 ianuarie 1948 la Convenția generală de la aceeași dată (lucrătorii din mine și unități asimilate);

(c)

Schimbul de scrisori din 27 februarie 1953 [aplicarea articolului 4 alineatul (2) al Convenției generale din 17 ianuarie 1948].

3.   BELGIA - ITALIA

Nici una.

4.   BELGIA - LUXEMBURG

Nici una.

5.   BELGIA - ȚĂRILE DE JOS

Nici una.

6.   GERMANIA - FRANȚA

(a)

Articolele 16 alineatul (2) și 19 ale Convenției generale din 10 iulie 1950;

(b)

Acordul suplimentar nr. 4 din 10 iulie la Convenția generală de la aceeași dată, în versiunea în care apare în Apendicele nr. 2 din 18 iunie 1955;

(c)

Titlurile I și III ale Apendicelui nr. 2 din 18 iunie 1955;

(d)

Punctele 6, 7 și 8 ale Protocolului general din 10 iulie 1950 la Convenția generală de la aceeași dată;

(e)

Titlurile II, III și IV ale Acordului din 20 decembrie 1963 (securitatea socială în Saar).

7.   GERMANIA - ITALIA

(a)

Articolele 3 alineatul (2) și 26 ale Convenției din 5 mai 1953 (asigurări sociale);

(b)

Acordul suplimentar din 12 mai 1953 la Convenția din 5 mai 1953 (plata pensiilor și indemnizațiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a convenției).

8.   GERMANIA - LUXEMBURG

Articolele 4, 5, 6 și 7 ale Tratatului din 11 iunie 1959 (reglementarea disputei dintre Germania și Luxemburg).

9.   GERMANIA - ȚĂRILE DE JOS

(a)

Articolul 3 alineatul (2) al Convenției din 29 martie 1951;

(b)

Articolele 2 și 3 ale Acordului suplimentar nr. 4 din 21 decembrie 1956 la Convenția din 29 martie 1951 (reglementarea drepturilor dobândite în cadrul regimului german de asigurări sociale de către lucrătorii având cetățenia Țărilor de Jos între 13 mai 1940 și 1 septembrie 1945).

10.   FRANȚA – ITALIA

(a)

Articolele 20 și 24 ale Convenției generale din 31 martie 1948;

(b)

Schimbul de scrisori din 3 martie 1956 (prestații de boală pentru lucrătorii sezonieri angajați în agricultură).

11.   FRANȚA - LUXEMBURG

Nici una.

12.   FRANȚA - ȚĂRILE DE JOS

Nici una.

13.   ITALIA - LUXEMBURG

Nici una.

14.   ITALIA - ȚĂRILE DE JOS

Nici una.

15.   LUXEMBURG – ȚĂRILE DE JOS

Nici una.


ANEXA III

[articolul 37 alineatul (2) din regulament]

Legislații prevăzute la articolul 37 alineatul (1) din regulament în conformitate cu care valoarea prestațiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare

A.   BELGIA

Legislațiile referitoare la regimul general de invaliditate, la regimul special de invaliditate pentru mineri și la regimul special pentru marinarii din marina comercială.

B.   GERMANIA

Nici una.

C.   FRANȚA

Toate legislațiile privind asigurările de invaliditate, cu excepția legislației privind asigurarea de invaliditate din cadrul regimului de securitate socială pentru mineri.

D.   ITALIA

Nici una.

E.   LUXEMBURG

Nici una.

F.   ȚĂRILE DE JOS

Legea din 18 februarie 1966 privind asigurarea împotriva incapacității de muncă.


ANEXA IV

[articolul 40 alineatul (3) din regulament]

Concordanța dintre legislațiile statelor membre în privința condițiilor legate de gradul de invaliditate

BELGIA

State membre

Regimuri aplicate de instituții ale statelor membre care au luat o decizie privind recunoașterea gradului de invaliditate

Regimuri aplicate de instituțiile belgiene pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanță

Regim general

Regim destinat minerilor

Invaliditate profesională

Regimuri pentru marinari

Invaliditate generală

FRANȚA

1.

Regimul general:

 

 

 

 

- Grup III (îngrijire permanentă)

Concordanță

Concordanță

Concordanță

Concordanță

- Grup II

- Grup I

2.

Regim pentru agricultură:

 

 

 

 

- invaliditate generală totală

Concordanță

Concordanță

Concordanță

Concordanță

- două treimi invaliditate generală

- îngrijire permanentă

3.

Regim destinat minerilor:

 

 

 

 

- invaliditate generală parțială

Concordanță

Concordanță

Concordanță

Concordanță

- îngrijire permanentă

- invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

4.

Regim destinat marinarilor:

 

 

 

 

- invaliditate generală

Concordanță

Concordanță

Concordanță

Concordanță

- îngrijire permanentă

- invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

ITALIA

1.

Regimul general:

 

 

 

 

- invaliditate – muncitori

Concordanță

Concordanță

Concordanță

Concordanță

- invaliditate – angajați

2.

Regim destinat marinarilor:

 

 

 

 

Inapt pentru navigație

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

LUXEMBURG

Lucrători

Concordanță

Concordanță

Concordanță

Concordanță

Invaliditate – muncitori

Invaliditate – angajați

FRANȚA

State membre

Regimuri aplicate de instituțiile statelor membre care au luat o decizie privind recunoașterea gradului de invaliditate

Regimuri aplicate de instituții franceze asupra cărora decizia este obligatorie în cazurile de concordanță

Regim general

Regim pentru agricultură

Regim destinat minerilor

Regim destinat marinarilor

Grupul I

Grupul II

Grupul III Îngrijire permanentă

2/3 invaliditate

Invaliditate totală

Îngrijire permanentă

2/3 invaliditate generală

Îngrijire permanentă

Invaliditate profesională

2/3 invaliditate generală

Invaliditate profesională totală

Îngrijire permanentă

BELGIA

1.

Regim general

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

2.

Regim destinat minerilor:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-

invaliditate generală parțială

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

-

invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță (1)

 

 

 

3.

Regim destinat marinarilor

Concordanță (2)

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță (2)

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță (2)

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

ITALIA

1.

Regim general:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- invaliditate

- muncitori

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

- invaliditate

- angajați

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

2.

Regim destinat marinarilor:

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

LUXEMBURG

Invaliditate

- muncitori

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Concordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Invaliditate

- angajați

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

ITALIA

State membre

Regimuri aplicate de instituții ale statelor membre care au luat o decizie de recunoaștere a gradului de invaliditate

Regimuri aplicate de instituții din Italia pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanță

Regim general

Marinari

Inapt pentru navigație

Muncitori

Angajați

BELGIA

1.

Regim general

Concordanță

Concordanță

Neconcordanță

2.

Regim destinat minerilor:

 

 

 

- invaliditate generală parțială

Concordanță

Concordanță

Neconcordanță

- invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

3.

Regim destinat marinarilor:

 

 

 

- inapt pentru navigație

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

FRANȚA

1.

Regim general:

 

 

 

- Grup III (îngrijire permanentă)

Concordanță

Concordanță

Neconcordanță

- Grup II

- Grup I

2.

Regim pentru agricultură:

 

 

 

- invaliditate generală totală

Concordanță

Concordanță

Neconcordanță

- invaliditate generală parțială

- îngrijire permanentă

3.

Regim destinat minerilor:

 

 

 

- invaliditate generală parțială

Concordanță

Concordanță

Neconcordanță

- îngrijire permanentă

- invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

4.

Regim destinat marinarilor:

 

 

 

- invaliditate generală parțială

Neconcordanță

Neconcordanță

Neconcordanță

- îngrijire permanentă

- invaliditate profesională

LUXEMBURG

Invaliditate – muncitori

Concordanță

Concordanță

Neconcordanță

Invaliditate – angajați

Neconcordanță

Neconcordanță

LUXEMBURG

State membre

Regimuri aplicate de instituții ale statelor membre care au luat decizia de recunoaștere a gradului de invaliditate

Regimuri aplicate de instituții din Luxemburg pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanță

Invaliditatea lucrătorilor – muncitori

Invaliditatea – angajați

BELGIA

1.

Regim general

Concordanță

Concordanță

2.

Regim destinat minerilor

 

 

- invaliditate generală parțială

Concordanță

Concordanță

- invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

3.

Regim destinat marinarilor:

Concordanță (3)

Concordanță (3)

FRANȚA

1.

Regim general:

 

 

- Grup III (îngrijire permanentă)

Concordanță

Concordanță

- Grup II

- Grup I

2.

Regim pentru agricultură:

 

 

- invaliditate generală totală

Concordanță

Concordanță

- 2/3 invaliditate generală

- îngrijire permanentă

3.

Regim destinat minerilor:

 

 

- 2/3 invaliditate generală

Concordanță

Concordanță

- îngrijire permanentă

- invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

4.

Regim destinat marinarilor:

 

 

- invaliditate generală parțială

Concordanță

Concordanță

- îngrijire permanentă

- invaliditate profesională

Neconcordanță

Neconcordanță

ITALIA

1.

Regim general:

 

 

Invaliditate – muncitori

Concordanță

Concordanță

Invaliditate – angajați

Neconcordanță

2.

Regim destinat marinarilor:

 

 

- inapt pentru navigație

 

 


(1)  Numai dacă instituția belgiană a recunoscut că lucrătorul este inapt pentru munca în subteran sau la suprafață.

(2)  În măsura în care invaliditatea recunoscută de instituția belgiană este invaliditatea generală.

(3)  În măsura în care invaliditatea recunoscută de instituția belgiană este invaliditatea generală.


ANEXA V

(articolul 89 din regulament)

Modalități speciale de aplicare a legislațiilor anumitor state membre

A.   BELGIA

1.

Dispozițiile articolului 1 litera (a) punctul (i) din regulament nu se aplică lucrătorilor independenți sau altor persoane care beneficiază de tratament medical prin aplicarea Legii din 9 august 1963 de înființare și organizare a unui sistem de asigurări obligatorii de sănătate și invaliditate, în afara cazului în care beneficiază de aceeași protecție ca și salariații în privința acestui tratament.

2.

În scopul aplicării dispozițiilor capitolelor 7 și 8 din titlul III al regulamentului de către instituția competentă belgiană, se consideră că un copil a fost crescut în statul membru pe al cărui teritoriu își are reședința.

3.

În scopul aplicării articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele de asigurare pentru limită de vârstă realizate în temeiul legislației belgiene înainte de 1 ianuarie 1945 sunt considerate și perioade de asigurare realizate în aplicarea legislației belgiene în cadrul regimului general de invaliditate și în cadrul regimului destinat marinarilor.

B.   GERMANIA

1.

(a)

În cazul în care legislația germană nu prevede încă asigurări împotriva accidentelor, instituțiile germane indemnizează, în temeiul acestei legislații, și accidentele de muncă (și bolile profesionale) care s-au produs în Alsacia-Lorena înainte de 1 ianuarie 1919, responsabilitatea pentru costul acestora nefiind asumată de instituțiile franceze în temeiul Deciziei Consiliului Societății Națiunilor din 21 iunie 1921 (Reichsgesetzblatt, p. 1289), în cazul în care victima sau urmașii săi își au reședința într-un stat membru;

(b)

Articolul 10 din regulament nu aduce atingere dispozițiilor în temeiul cărora accidentele (și bolile profesionale) care se produc în afara teritoriului Republicii Federale Germania și perioadele efectuate în afara acestui teritoriu nu determină plata prestațiilor sau determină plata prestațiilor doar în anumite condiții, atunci când cei care au dreptul la ele își au reședința în afara teritoriului Republicii Federale Germania.

2.

(a)

Pentru a se stabili dacă perioadele considerate de legislația germană ca perioade de întrerupere (Ausfallzeiten) sau perioade suplimentare (Zurechnungszeiten) trebuie luate în calcul ca atare, cotizațiile obligatorii plătite în temeiul legislației unui alt stat membru și afilierea la sistemul de asigurări al unui alt stat membru se asimilează cotizațiilor obligatorii plătite în temeiul legislației germane și afilierii la sistemul german de asigurări pentru pensii.

Atunci când se calculează numărul de luni calendaristice care au trecut între data intrării în sistemul de asigurări și materializarea riscului, perioadele asimilate în temeiul legislației unui alt stat membru cuprinse între aceste două date nu sunt luate în calcul. De asemenea, nu sunt luate în calcul perioadele în timpul cărora persoana în cauză a beneficiat de o pensie sau de o indemnizație.

(b)

Litera (a) nu se aplică duratei globale de întrerupere (pauschale Ausfallzeit). Aceasta este stabilită exclusiv pe baza perioadelor de asigurare realizate în Germania.

(c)

Luarea în calcul a unei perioade suplimentare (Zurechnungszeit) în temeiul legislației germane privind asigurările de pensii pentru lucrătorii din mine este supusă și condiției ca ultima contribuție plătită în temeiul legislației germane să fi fost plătită către sistemul de asigurări pentru pensii destinat lucrătorilor din mine.

(d)

Pentru luarea în calcul a perioadelor germane de înlocuire (Ersatzzeiten), se aplică numai legislația națională germană.

(e)

Prin derogare de la dispoziția prevăzută la litera (d), dispoziția de mai jos se aplică persoanelor afiliate la sistemul german de asigurări pentru pensie care au avut reședința pe teritoriile germane aflate sub administrația Țărilor de Jos în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1948 și 31 iulie 1963; pentru luarea în calcul a perioadelor germane de înlocuire (Ersatzzeiten), în sensul articolului 1251 alineatul (2) din legea germană a asigurărilor sociale (RVO) sau al unor dispoziții corespunzătoare, plata cotizațiilor către sistemul de asigurare din Țările de Jos în cursul acestei perioade este asimilată exercitării unei activități salariate sau a unei activități care se încadrează în categoria asigurărilor obligatorii în sensul legislației germane.

3.

În privința plăților care urmează să fie efectuate către fondurile germane de asigurări de boală, plata obligatorie a cotizațiilor menționate la articolul 26 alineatul (2) din regulament se suspendă până la luarea unei decizii în privința solicitărilor de pensii.

4.

Pentru a stabili dacă un copil beneficiază de pensie de orfan, primirea uneia dintre prestațiile menționate la articolul 78 sau a oricărei alte prestații familiale acordate în temeiul legislației franceze pentru minori care au reședința în Franța se asimilează primirii unei pensii de orfan în temeiul legislației germane.

5.

Dacă aplicarea prezentului regulament sau a regulamentelor de securitate socială ulterioare implică cheltuieli excepționale pentru anumite instituții de asigurări de sănătate, aceste cheltuieli pot fi compensate total sau parțial. Asociația federală a caselor regionale de sănătate ca organism de legătură (asigurări de sănătate) decide aceste compensări de comun acord cu celelalte federații centrale ale caselor de sănătate. Resursele necesare pentru efectuarea acestor rambursări sunt furnizate prin taxele impuse asupra tuturor instituțiilor de asigurări de sănătate, proporțional cu numărul mediu de membri din anul precedent, inclusiv persoane pensionate.

6.

Dacă instituția competentă pentru acordarea prestațiilor familiale în conformitate cu titlul III capitolul 7 din prezentul regulament este o instituție germană, o persoană asigurată în mod obligatoriu contra riscului de șomaj sau o persoană care, ca rezultat al unei asemenea asigurări, obține prestații în numerar în cadrul asigurării de sănătate sau prestații comparabile este luată în considerare ca lucrător [articolul 1 litera (a) din regulament].

C.   FRANȚA

1.

(a)

Alocația pentru angajații în vârstă se acordă în condițiile prevăzute pentru lucrătorii francezi de către legislația franceză, tuturor lucrătorilor care sunt resortisanți ai altor state membre și care, la data depunerii cererii, își au reședința pe teritoriul francez;

(b)

Același regim se aplică refugiaților și apatrizilor;

(c)

Dispozițiile regulamentului nu aduc atingere dispozițiilor legislației franceze în temeiul cărora, pentru dobândirea dreptului la alocații pentru lucrătorii salariați în vârstă, se iau în considerare numai perioadele de activitate salariată sau perioadele tratate ca atare care sunt efectuate în teritoriile departamentelor europene și ale provinciilor extracontinentale (Guadelupa, Guyana, Martinica și Reunion) ale Republicii Franceze.

2.

Alocația specială și indemnizația cumulativă prevăzute în legislația specială pentru securitate socială în domeniul mineritului sunt acordate numai pentru lucrătorii încadrați în muncă în minele franceze.

3.

Legea 65-655 din 10 iulie 1965 care acordă francezilor care desfășoară sau au desfășurat o activitate profesională în străinătate dreptul de a fi admiși în regimul asigurărilor voluntare de limită de vârstă se aplică resortisanților altor state membre în următoarele condiții:

activitatea profesională care determină asigurarea voluntară în cadrul regimului francez nu trebuie să fie sau să fi fost desfășurată nici pe teritoriul francez, nici pe teritoriul statului membru al cărui resortisant este lucrătorul respectiv;

la depunerea cererii, lucrătorul trebuie să prezinte dovezi privind fie faptul că a avut reședința în Franța timp de cel puțin zece ani consecutivi, fie că s-a aflat sub incidența legislației franceze, cu titlu obligatoriu sau facultativ continuu, pentru aceeași perioadă de timp.

4.

În sensul articolului 73 alineatul (3) din regulament, expresia „prestații familiale” include:

(a)

alocații prenatale prevăzute la articolul L 516 din Codul securității sociale;

(b)

alocațiile familiale prevăzute la articolele L 524 și L 531 din Codul securității sociale;

(c)

indemnizația compensatorie pentru impozitul pe venit prevăzută la articolul L 532 din Codul securității sociale;

Cu toate acestea, această prestație poate fi plătită numai dacă salariul primit pe perioada activității în postul respectiv este supus impozitului pe venit în Franța;

(d)

alocația unică de salariu prevăzută la articolul L 533 din Codul securității sociale.

D.   ITALIA

Nici una.

E.   LUXEMBURG

Prin derogare de la articolul 94 alineatul (2) din regulament, perioadele de asigurare sau perioadele asimilate realizate înainte de 1 ianuarie 1946 în temeiul legislației din Luxemburg pentru asigurări de pensie de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de deces sunt luate în considerare numai în scopul aplicării acestei legislații în măsura în care drepturile pe cale de a fi dobândite ar trebui menținute până la 1 ianuarie 1959 sau ar trebui recuperate ulterior în conformitate numai cu acea legislație sau în conformitate cu convențiile bilaterale în vigoare sau care urmează să fie încheiate. În cazul în care se aplică mai multe convenții bilaterale, se iau în considerare perioadele de asigurare sau perioadele asimilate începând de la data cea mai îndepărtată.

F.   ȚĂRILE DE JOS

1.   Asigurarea de boală pentru titularii pensiilor pentru limită de vârstă

(a)

În aplicarea articolelor 27 și/sau 28, se consideră că o persoană care primește o pensie pentru limită de vârstă în temeiul legislației din Țările de Jos și o pensie în temeiul legislației unui alt stat membru are dreptul la prestații în natură dacă, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 9, îndeplinește condițiile necesare pentru a fi afiliată la o asigurare voluntară de sănătate pentru persoane în vârstă;

(b)

Cotizația pentru asigurarea voluntară de boală pentru persoanele în vârstă se ridică, pentru persoanele în cauză care au reședința într-unul dintre celelalte state membre, la jumătate din media costurilor suportate în Țările de Jos pentru tratament medical pentru o persoană în vârstă și membrii familiei sale.

2.   Aplicarea legislației din Țările de Jos privind asigurarea generală pentru limită de vârstă

(a)

Perioadele de asigurare de dinainte de 1 ianuarie 1957 în timpul cărora un beneficiar, neîndeplinind condițiile care să-i permită să-i fie considerate aceste perioade ca perioade de asigurare, a avut reședința pe teritoriul Țărilor de Jos după vârsta de 15 ani sau în timpul cărora, în timp ce avea reședința pe teritoriul unui alt stat membru, a desfășurat o activitate salariată pe teritoriul Țărilor de Jos pentru un angajator stabilit în acea țară sunt considerate, de asemenea, perioade de asigurare realizate prin aplicarea legislației din Țările de Jos pentru asigurarea generală pentru limită de vârstă;

(b)

Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a) de mai sus nu sunt luate în calcul în cazul în care coincid cu perioadele luate în calcul pentru calcularea pensiei ce poate fi plătită conform legislației unui alt stat membru pentru asigurarea de limită de vârstă;

(c)

În privința unei femei căsătorite al cărei soț are dreptul la o pensie, în temeiul legislației din Țările de Jos, pentru asigurarea generală de limită de vârstă, perioadele căsătoriei care preced data la care ea a împlinit vârsta de șaizeci și cinci de ani și pe parcursul cărora ea a avut reședința pe teritoriul unuia sau mai multor state membre sunt luate, de asemenea, în calcul ca perioade de asigurare, în măsura în care aceste perioade coincid cu perioadele de asigurare realizate de soțul său în temeiul acelei legislații și cu cele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a);

(d)

Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (c) nu sunt luate în calcul în cazul în care coincid cu perioadele luate în calcul pentru calcularea unei pensii care trebuie plătită femeii căsătorite respective în temeiul legislației privind asigurarea de limită de vârstă dintr-un alt stat membru sau cu perioadele în timpul cărora ea a primit o pensie pentru limită de vârstă în temeiul acelei legislații;

(e)

În cazul unei femei care a fost căsătorită și al cărei soț s-a aflat sub incidența legislației din Țările de Jos în privința asigurării pentru limită de vârstă sau se consideră că a efectuat perioade de asigurare în temeiul literei (a), dispozițiile de la cele două litere precedente se aplică prin analogie;

(f)

Perioadele prevăzute la literele (a) și (c) sunt luate în considerare pentru calcularea pensiei de limită de vârstă numai dacă persoana respectivă a avut reședința timp de șase ani pe teritoriul unuia sau mai multor state membre după vârsta de cincizeci și nouă de ani și atât timp cât persoana respectivă are reședința pe teritoriul unuia dintre acele state membre.

3.   Aplicarea legislației din Țările de Jos referitoare la asigurarea generală pentru văduve și orfani

(a)

În sensul articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele anterioare datei de 1 octombrie 1959 pe parcursul cărora lucrătorul a avut reședința pe teritoriul Țărilor de Jos după împlinirea vârstei de cincisprezece ani sau pe parcursul cărora, în timp ce avea reședința pe teritoriul unui alt stat membru, a desfășurat o activitate salariată pe teritoriul Țărilor de Jos pentru un angajator stabilit în acea țară sunt, de asemenea, considerate perioade de asigurare realizate în temeiul legislației din Țările de Jos în legătură cu asigurarea generală pentru văduve și orfani;

(b)

Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a) nu se iau în calcul dacă ele coincid cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației unui alt stat în privința pensiilor de urmaș.

4.   Aplicarea legislației din Țările de Jos privind asigurarea împotriva incapacității de muncă

(a)

În sensul articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele de activitate salariată și perioadele asimilate realizate în temeiul legislației Țărilor de Jos înainte de 1 iulie 1967 sunt, de asemenea, considerate ca perioade de asigurare realizate în temeiul legislației Țărilor de Jos în privința asigurărilor împotriva incapacității de muncă;

(b)

Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a) sunt considerate perioade de asigurare realizate în temeiul unei legislații de tipul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din regulament.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

74


31972R0574


L 074/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 574/72 AL CONSILIULUI

din 21 martie 1972

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolele 2, 7 și 51 ale acestuia,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (1) din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților și familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în special articolul 97,

având în vedere propunerea Comisiei adoptată după consultarea Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți,

având în vedere avizul Adunării Parlamentare,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât Regulamentul nr. 3 (2) privind securitatea socială a lucrătorilor migranți, înlocuit de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, în care articolul 99 a abrogat, de asemenea, Regulamentul nr. 4 (3) care a stabilit normele de aplicare și a completat dispozițiile Regulamentului nr. 3 privind securitatea socială a lucrătorilor migranți, este necesar să se prevadă norme de aplicare adaptate noilor reguli de fond și experienței dobândite într-o perioadă de doisprezece ani în aplicarea acestor texte;

întrucât este necesar, în special, să se precizeze care sunt instituțiile competente ale fiecărui stat membru, documentele care trebuie furnizate și formalitățile ce trebuie îndeplinite de către persoanele în cauză, pentru a beneficia de prestații, normele de control administrativ și medical, precum și condițiile de rambursare a prestațiilor acordate de instituția unui stat membru în numele instituției unui alt stat membru, precum și atribuțiile Comisiei de audit,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a)

prin „regulament” se înțelege Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

(b)

prin „regulament de aplicare” se înțelege prezentul regulament;

(c)

definițiile prevăzute la articolul 1 din regulament au înțelesul atribuit în articolul respectiv.

Articolul 2

Modele de formulare tipărite. Informații privind legislația. Materiale orientative

(1)   Modelele de certificate, atestatele, declarațiile, cererile și alte documente necesare pentru aplicarea regulamentului și a regulamentului de aplicare, se întocmesc de Comisia administrativă. Două state membre sau autoritățile competente ale acestora pot adopta modele simplificate în raporturile dintre ele, de comun acord și după primirea avizului Comisiei administrative.

(2)   Comisia administrativă poate strânge informații privind dispozițiile legislațiilor interne care intră în domeniul de aplicare al regulamentului, pentru a fi folosite de către autoritățile competente ale fiecărui stat membru.

(3)   Comisia administrativă întocmește materiale orientative pentru informarea persoanelor interesate privind drepturile acestora și formalitățile administrative ce trebuie îndeplinite în vederea exercitării acelor drepturi.

Înainte de întocmirea acestor materiale orientative se consultă Comitetul consultativ.

Articolul 3

Organisme de legătură. Comunicarea între instituții și între beneficiari și instituții

(1)   Autoritățile competente pot desemna organisme de legătură împuternicite să comunice direct între ele.

(2)   Orice instituție a unui stat membru, precum și orice persoană care are reședința sau locuiește pe teritoriul unui stat membru se poate adresa instituției altui stat membru, fie direct, fie prin intermediul organismelor de legătură.

Articolul 4

Anexe

(1)   Autoritatea competentă sau autoritățile competente din fiecare stat membru sunt menționate în anexa 1.

(2)   Instituțiile competente din fiecare stat membru sunt menționate în anexa 2.

(3)   Instituțiile de la locul de reședință și instituțiile de la locul de ședere din fiecare stat membru sunt menționate în anexa 3.

(4)   Organismele de legătură, desemnate în temeiul articolului 3 alineatul 1 din regulamentul de aplicare, sunt menționate în anexa 4.

(5)   Dispozițiile prevăzute la articolul 5, articolul 53 alineatul 3, articolul 104, articolul 105 alineatul 2, articolul 116 și articolul 120 din regulamentul de aplicare sunt menționate în anexa 5.

(6)   Procedura privind plata prestațiilor stabilită de instituțiile debitoare din fiecare stat membru, în conformitate cu dispozițiile articolului 53 alineatul 1 din regulamentul de aplicare, este menționată în anexa 6.

(7)   Denumirea și sediul băncilor prevăzute la articolul 55 alineatul 1 din regulamentul de aplicare sunt menționate în anexa 7.

(8)   Statele membre pentru care, în relațiile dintre ele, se aplică dispozițiile articolului 10 alineatul 2 litera (d) din regulamentul de aplicare, sunt menționate în anexa 8.

(9)   Sistemele ce trebuie luate în considerare în cazul în care se calculează costul mediu anual al prestațiilor în natură, în conformitate cu dispozițiile articolului 94 alineatul 3 litera (a) și articolului 95 alineatul 3 litera (a) din regulamentul de aplicare, sunt menționate în anexa 9.

(10)   Instituțiile sau organismele desemnate de autoritățile competente în temeiul, în special, articolului 6 alineatul 1, articolului 11 alineatul 1, articolului 13 alineatele 2 și 3, articolului 14 alineatele 1, 2 și 3, articolului 38 alineatul 1, articolului 70 alineatul 1, articolului 80 alineatul 2, articolului 81, articolului 82 alineatul 2, articolului 85 alineatul 2, articolului 89 alineatul 1, articolului 91 alineatul 2, articolului 102 alineatul 2, articolului 110, articolului 113 alineatul 2 din regulamentul de aplicare, sunt menționate în anexa 10.

TITLUL II

APLICAREA DISPOZIȚIILOR GENERALE ALE REGULAMENTULUI

Aplicarea articolelor 6 și 7 din regulament

Articolul 5

Înlocuirea regulamentului de aplicare a acordurilor privind aplicarea convențiilor

Dispozițiile regulamentului de aplicare le înlocuiesc pe cele ale acordurilor privind aplicarea convențiilor menționate la articolul 6 din regulament; acestea înlocuiesc, de asemenea, dispozițiile privind aplicarea dispozițiilor convențiilor menționate la articolul 7 alineatul 2 litera (c) din regulament, cu condiția ca acestea să nu fie menționate în anexa 5 la regulament.

Aplicarea articolului 9 din regulament

Articolul 6

Admiterea la asigurarea continuă voluntară sau facultativă

(1)   În cazul în care, având în vedere dispozițiile articolelor 9 și 15 alineatul 3 din regulament, persoana în cauză îndeplinește condițiile impuse pentru admiterea la asigurare continuă voluntară sau facultativă de invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii) în mai multe sisteme de asigurare, conform legislației unui stat membru și dacă aceasta nu a făcut obiectul unei asigurări obligatorii, în unul dintre aceste sisteme, în temeiul ultimului loc de muncă, aceasta poate, conform dispozițiilor menționate anterior, să fie admis în sistemul de asigurare voluntară sau facultativă continuă reglementat de legislația statului membru respectiv sau, în lipsa acestuia, într-un sistem la alegere.

(2)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 9 alineatul 2 din regulament, persoana în cauză este obligată să prezinte instituției statului membru respectiv, un atestat cu privire la perioadele de asigurare realizate conform legislației oricărui alt stat membru. Acest atestat se eliberează, la cererea persoanei în cauză, de către instituția sau instituțiile care aplică legislația conform căreia aceasta a realizat perioadele de asigurare.

Aplicarea articolului 12 din regulament

Articolul 7

Reguli generale de aplicare a dispozițiilor privind prevenirea cumulului de prestații. Aplicarea acestor dispoziții în cazul prestațiilor de invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii)

(1)   În cazul în care beneficiarul unei prestații datorate în temeiul legislației unui stat membru are, de asemenea, dreptul la prestații în temeiul legislației unuia sau mai multor alte state membre, se aplică următoarele reguli:

(a)

dacă aplicarea articolului 12 alineatele 2 sau 3 din regulament determină reducerea sau suspendarea concomitentă a acestor prestații, nici una dintre acestea nu poate fi redusă sau suspendată cu o sumă mai mare decât suma obținută prin împărțirea sumei supusă reducerii sau suspendării, conform legislației în temeiul căreia prestația respectivă este datorată, la numărul prestațiilor supuse reducerii sau suspendării la care are dreptul beneficiarul;

(b)

dacă este vorba despre prestații de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) acordate conform dispozițiilor articolului 46 alineatul 2 din regulament, de către instituția unui stat membru, acea instituție ia în considerare orice prestație de altă natură și orice venit sau remunerație care poate să determine reducerea sau suspendarea prestației cuvenite din partea acelei instituții, nu pentru calcularea sumei teoretice prevăzute la articolul 46 alineatul 2 litera (a) din regulament, ci exclusiv pentru reducerea sau suspendarea sumei prevăzute la articolul 46 alineatul 2 litera (b) din regulament. Cu toate acestea, numai o fracțiune din suma totală a acestor prestații, venituri sau remunerații este luată în considerare și această fracțiune este stabilită proporțional cu durata perioadelor de asigurare realizate, în conformitate cu articolul 46 alineatul 2 litera (b) din regulament;

(c)

dacă este vorba despre prestații de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) acordate, în conformitate cu articolul 46 alineatul 1 primul paragraf din regulament, de către instituția unui stat membru, această instituție ia în considerare, în cazurile în care se aplică dispozițiile articolului 46 alineatul 3 din regulament, orice prestație de altă natură și orice venit sau remunerație care poate să determine reducerea sau suspendarea prestației cuvenite din partea acelei instituții, nu pentru calcularea sumei prevăzute la articolul 46 alineatul 1 din regulament, ci exclusiv pentru reducerea sau suspendarea sumei care rezultă din aplicarea articolului 46 alineatul 3 din regulament. Cu toate acestea, numai o fracțiune din suma acestor prestații, venituri sau remunerații este luată în considerare, fracțiune obținută prin aplicarea la acea sumă a unui coeficient egal cu raportul dintre suma prestației care rezultă din aplicarea articolului 46 alineatul 3 din regulament și suma care rezultă din aplicarea articolului 46 alineatul 1 primul paragraf din regulament.

(2)   În sensul aplicării dispozițiilor articolului 12 alineatele 2, 3 și 4 din regulament, instituțiile competente în cauză își transmit, la cerere, toate informațiile necesare.

Articolul 8

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la indemnizații de maternitate în temeiul legislației mai multor state membre

În cazul în care un lucrător sau un membru de familie al acestuia are dreptul să solicite acordarea de indemnizații de maternitate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, aceste indemnizații se acordă exclusiv în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu are loc nașterea sau, dacă nașterea nu a avut loc pe teritoriul unuia dintre aceste state membre, exclusiv în temeiul legislației statului membru căreia i s-a supus lucrătorul ultima dată.

Articolul 9

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la ajutoare de deces în temeiul legislației mai multor state membre

(1)   În cazul în care decesul survine pe teritoriul unui stat membru, se păstrează numai dreptul la ajutorul de deces dobândit în temeiul legislației acelui stat membru, în timp ce dreptul dobândit în temeiul legislației oricărui alt stat membru se stinge.

(2)   În cazul în care decesul survine pe teritoriul unui stat membru atunci când dreptul la ajutor de deces a fost dobândit în temeiul legislației a două sau mai multe state membre sau în cazul în care decesul survine în afara teritoriului statului membru și dreptul menționat anterior a fost dobândit în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, se păstrează numai dreptul dobândit conform legislației statului membru în care lucrătorul a realizat ultima sa perioadă de asigurare, în timp ce dreptul dobândit în temeiul legislației oricărui alt stat membru se stinge.

Articolul 10

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la prestații sau alocații familiale în cazul în care lucrătorul este supus succesiv legislației mai multor state membre, în cursul aceleiași perioade sau a unei părți a perioadei

(1)   În cazul în care în aceeași perioadă prestațiile sau alocațiile familiale sunt datorate la două persoane pentru același membru de familie, în temeiul articolului 73 alineatele 1 sau 2 sau articolului 74 alineatele 1 sau 2 din regulament și în temeiul legislației țării de reședință a acelui membru de familie, dispozițiile care trebuie aplicate pentru cumulul de drepturi la prestații sau alocații familiale sunt cele prevăzute de legislația țării de reședință a membrului de familie. În acest scop, dreptul la prestații sau alocații familiale, în temeiul articolului 73 alineatele 1 sau 2 sau articolului 74 alineatele 1 sau 2 din regulament, se ia în considerare ca și cum acesta ar fi un drept dobândit în temeiul legislației țării de reședință a membrului de familie în cauză.

(2)   În cazul în care un lucrător este supus succesiv legislației a două state membre în perioada care separă două date scadente pentru plata prestațiilor sau alocațiilor familiale prevăzute de legislația unuia sau ambelor state membre în cauză, se aplică următoarele reguli:

(a)

prestațiile sau alocațiile familiale pe care acest lucrător le poate solicita conform legislației fiecăruia dintre aceste state membre corespund numărului prestațiilor sau alocațiilor zilnice datorate conform legislației în cauză. În cazul în care aceste legislații nu prevăd prestații sau alocații zilnice, prestațiile sau alocațiile familiale se acordă proporțional cu durata de timp în care acest lucrător a fost supus legislației fiecăruia dintre statele membre prin raportare la perioada stabilită prin legislația în cauză;

(b)

în cazul în care prestațiile sau alocațiile familiale au fost acordate de o instituție pentru o perioadă în care acestea ar fi trebuit acordate de o altă instituție, se efectuează o ajustare de conturi între aceste instituții;

(c)

în sensul dispozițiilor literelor (a) și (b), în cazul în care perioadele de încadrare în muncă desfășurate conform legislației unui stat membru sunt exprimate în unități diferite de cele folosite în calcularea prestațiilor sau alocațiilor familiale în temeiul legislației altui stat membru care i-a fost aplicată, de asemenea, lucrătorului în aceeași perioadă, conversia se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolului 15 alineatul 3 din regulamentul de aplicare;

(d)

prin derogare de la dispozițiile literei (a), în cadrul relațiilor dintre statele membre menționate în anexa 8 la regulamentul de aplicare, instituția care suportă costurile prestațiilor sau alocațiilor familiale, datorită primului loc de muncă din perioada respectivă, suportă costurile acestora pe întreaga perioadă curentă.

(3)   În cazul în care membrii de familie ai unui lucrător căruia i se aplică legislația franceză sau ai unui șomer care beneficiază de ajutor de șomaj în temeiul legislației franceze, își schimbă reședința de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, în aceeași lună calendaristică, instituția responsabilă pentru acordarea alocațiilor familiale la începutul acelei luni continuă să le acorde pe toată perioada lunii curente.

TITLUL III

APLICAREA DISPOZIȚIILOR REGULAMENTULUI PRIVIND STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE

Aplicarea articolelor 13 - 16 din regulament

Articolul 11

Formalități în cazul detașării

(1)   În cazurile prevăzute la articolul 14 alineatul 1 litera (a) punctul (i) și alineatul 2 litera (a) din regulament, instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație rămâne aplicabilă, eliberează lucrătorului, la cererea acestuia sau a angajatorului său și dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, un certificat de detașare care atestă că acesta se supune în continuare acelei legislații până la o dată specificată.

(2)   Consimțământul prevăzut la articolul 14 alineatul 1 litera (a) punctul (ii) din regulament se solicită de către angajator.

Articolul 12

Dispoziții speciale privind afilierea la sistemul german de securitate socială

(1)   În cazurile în care, în temeiul articolului 14 alineatul 1 literele (b) sau (c) sau alineatului 2 litera (a) din regulament, legislația germană se aplică în cazul unui lucrător încadrat în muncă de către o întreprindere sau un angajator al cărui sediu sau domiciliu nu este situat pe teritoriul german, această legislație se aplică ca și cum lucrătorul ar fi încadrat în muncă la locul său de reședință pe teritoriul german.

(2)   În cazurile în care se plătesc contribuții pentru o perioadă determinată, în conformitate cu legislația altui stat membru decât Germania, în temeiul asigurării obligatorii în caz de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii), pot fi plătite, de asemenea, contribuții suplimentare pentru asigurare suplimentară pentru aceeași perioadă, conform legislației germane (Höherversicherung).

Articolul 13

Exercitarea dreptului de opțiune de către personalul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare

(1)   Dreptul la opțiune prevăzut la articolul 16 alineatul 2 din regulament trebuie exercitat, în primă fază, în cele trei luni următoare datei la care lucrătorul este angajat de misiunea diplomatică sau oficiul consular respectiv sau la care acesta a intrat în serviciul misiunii sau oficiului. Opțiunea produce efecte la data angajării.

În cazul în care un lucrător își exercită din nou dreptul său la opțiune la sfârșitul anului calendaristic, opțiunea produce efecte în prima zi a următorului an calendaristic.

(2)   Lucrătorul care își exercită dreptul la opțiune informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat, notificând în același timp angajatorul său cu privire la aceasta. Instituția menționată anterior transmite aceste informații, în măsura necesară, tuturor celorlalte instituții ale aceluiași stat membru, în conformitate cu directivele emise de autoritatea competentă a acelui stat membru.

(3)   Instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat lucrătorul, îi eliberează acestuia un certificat care să ateste că acesta se supune legislației acelui stat membru în perioada în care este angajat de către misiunea diplomatică sau oficiul consular respectiv, de reprezentanți ai acestei misiuni sau oficiu.

(4)   Dacă un lucrător optează pentru aplicarea legislației germane, dispozițiile acestei legislații se aplică ca și cum acel lucrător este angajat în locul în care guvernul german își are sediul. Autoritatea competentă desemnează instituția competentă în materia asigurării de sănătate.

Articolul 14

Exercitarea dreptului de opțiune de către agenții auxiliari ai Comunităților Europene

(1)   Dreptul de opțiune prevăzut la articolul 16 alineatul 3 din regulament trebuie exercitat în momentul în care se încheie contractul de încadrare în muncă. Autoritatea împuternicită să încheie acest contract informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat agentul auxiliar. Instituția menționată anterior informează, în măsura necesară, toate celelalte instituții ale aceluiași stat membru.

(2)   Instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat agentul auxiliar, eliberează un certificat care să ateste că acesta se supune legislației acelui stat membru în perioada în care acesta este angajat de Comunitățile Europene, în calitate de agent auxiliar.

(3)   Autoritățile competente ale statelor membre desemnează, în cazul în care este necesar, instituțiile competente în ceea ce privește agenții auxiliari ai Comunităților Europene.

(4)   În cazul în care un agent auxiliar angajat pe teritoriul unui stat membru, altul decât Germania, optează pentru aplicarea legislației germane, dispozițiile acelei legislații se aplică ca și cum acel agent auxiliar ar fi angajat în locul în care Guvernul german își are sediul. Autoritatea competentă desemnează instituția competentă în materia asigurării de sănătate.

TITLUL IV

APLICAREA DISPOZIȚIILOR REGULAMENTULUI PRIVIND DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

CAPITOLUL 1

REGULI GENERALE PRIVIND TOTALIZAREA PERIOADELOR DE ASIGURARE

Articolul 15

(1)   În cazurile prevăzute la articolul 18 alineatul 1, articolul 38, articolul 45 alineatele 1 și 2, articolul 64 și articolul 67 alineatele 1 și 2 din regulament, totalizarea perioadelor de asigurare se efectuează în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

la perioadele de asigurare realizate conform legislației unui stat membru se adaugă perioadele de asigurare realizate conform legislației oricărui alt stat membru, în măsura în care este necesar să se recurgă la aceasta pentru a suplimenta perioadele de asigurare realizate conform legislației primului stat membru, în vederea dobândirii, păstrării sau recuperării dreptului la prestații, cu condiția ca aceste perioade de asigurare să nu se suprapună. În cazul în care prestațiile pentru invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) urmează să fie acordate de instituțiile din două sau mai multe state membre, conform dispozițiilor articolului 46 alineatul 2 din regulament, fiecare dintre instituțiile respective efectuează o totalizare separată, luând în considerare totalul perioadelor de asigurare realizate de lucrător conform legislațiilor tuturor statelor membre cărora acesta s-a supus, fără să aducă atingere, după caz, dispozițiilor articolului 45 alineatul 2 și articolului 46 alineatul 2 litera (c) din regulament;

(b)

în cazul în care o perioadă de asigurare realizată în temeiul unei asigurări obligatorii, conform legislației unui stat membru, coincide cu o perioadă de asigurare realizată în temeiul unei asigurări continue voluntară sau opțională, conform legislației altui stat membru, numai prima se ia în considerare;

(c)

în cazul în care o perioadă de asigurare, alta decât o perioadă asimilată realizată conform legislației unui stat membru, coincide cu o perioadă asimilată în temeiul legislației altui stat membru, numai prima se ia în considerare;

(d)

orice perioadă asimilată în temeiul legislațiilor a două sau mai multor state membre, se ia în considerare numai de către instituția statului membru a cărui legislație i se aplică obligatoriu asiguratului înainte de perioada menționată anterior; în cazul în care asiguratul nu a fost supus obligatoriu legislației unui stat membru înainte de perioada menționată anterior, aceasta se ia în considerare de instituția statului membru a cărui legislație i se aplică obligatoriu asiguratului pentru prima dată după perioada menționată anterior;

(e)

în cazul în care nu este posibilă stabilirea exactă a perioadei de timp în care anumite perioade de asigurare au fost realizate conform legislației unui stat membru, se prezumă că aceste perioade de asigurare nu se suprapun cu perioadele de asigurare realizate conform legislației altui stat membru și, dacă este util, se iau în considerare;

(f)

în cazul în care, conform legislației unui stat membru, anumite perioade de asigurare se iau în considerare numai dacă au fost realizate într-un termen determinat, instituția care aplică această legislație:

(i)

ia în considerare perioadele de asigurare realizate conform legislației altui stat membru numai dacă acestea au fost realizate în termenul menționat anterior sau

(ii)

prorogă acest termen pentru durata perioadelor de asigurare realizate în întregime sau parțial, în termenul menționat anterior, conform legislației altui stat membru, în cazul în care perioadele de asigurare respective, conform legislației celui de-al doilea stat membru, produc numai suspendarea termenului în care trebuie realizate perioadele de asigurare.

(2)   Perioadele de asigurare realizate conform legislației unui stat membru care nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a regulamentului, dar care sunt luate în considerare în temeiul legislației acelui stat membru pentru care regulamentul se aplică, se consideră perioade de asigurare ce trebuie luate în considerare în vederea totalizării.

(3)   Atunci când perioadele de asigurare realizate conform legislației unui stat membru sunt exprimate în unități diferite de cele utilizate de legislația altui stat membru, conversia necesară în vederea totalizării se efectuează conform următoarelor reguli:

(a)

când lucrătorul a fost supus sistemului săptămânii de șase zile:

(i)

o zi este echivalentă cu opt ore și viceversa;

(ii)

șase zile sunt echivalente cu o săptămână și viceversa;

(iii)

douăzeci și șase de zile sunt echivalente cu o lună și viceversa;

(iv)

trei luni sau treisprezece săptămâni sau șaptezeci și opt de zile sunt echivalente cu un trimestru și viceversa;

(v)

pentru conversia săptămânilor în luni și viceversa, săptămânile și lunile se transformă în zile;

(vi)

aplicarea regulilor precedente nu produce, pentru suma totală a perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, un total care să depășească trei sute douăsprezece zile sau cincizeci și două de săptămâni sau douăsprezece luni sau patru trimestre;

(b)

când lucrătorul a fost supus sistemului săptămânii de cinci zile:

(i)

o zi este echivalentă cu nouă ore și viceversa;

(ii)

cinci zile sunt echivalente cu o săptămână și viceversa;

(iii)

douăzeci și două de zile sunt echivalente cu o lună și viceversa;

(iv)

trei luni sau treisprezece săptămâni sau șaizeci și șase de zile sunt echivalente cu un trimestru și viceversa;

(v)

pentru conversia săptămânilor în luni și viceversa, săptămânile și lunile se transformă în zile;

(vi)

aplicarea regulilor precedente nu produce, pentru suma totală a perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, un total care să depășească două sute șaizeci și patru de zile sau cincizeci și două de săptămâni sau douăsprezece luni sau patru trimestre;

CAPITOLUL 2

BOALĂ ȘI MATERNITATE

Aplicarea articolului 18 din regulament

Articolul 16

Atestarea perioadelor de asigurare

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 18 din regulament, un lucrător este obligat să prezinte instituției competente un atestat care să specifice perioadele de asigurare realizate sub incidența legislației căruia s-a aflat.

(2)   Acest atestat se eliberează la cererea lucrătorului de către instituția sau instituțiile statului membru sub incidența legislației căruia s-a aflat ultima dată. Dacă lucrătorul nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția competentă se adresează instituției sau instituțiilor respective.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie, dacă este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare realizate anterior, conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile impuse prin legislația statului competent.

Aplicarea articolului 19 din regulament

Articolul 17

Prestațiile în natură în cazul reședinței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 19 din regulament, lucrătorul trebuie să se înregistreze, precum și pe membrii săi de familie, la instituția de la locul de reședință, prin prezentarea unui atestat care certifică că acesta și membrii de familie ai acestuia au dreptul la prestațiile în natură menționate anterior. Acest atestat se eliberează de instituția competentă, dacă este necesar având în vedere informațiile furnizate de angajator. Dacă lucrătorul sau membrii de familie ai acestuia nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de reședință se adresează instituției competente.

(2)   Atestatul rămâne valabil până când instituția de la locul de reședință primește notificarea cu privire la anularea acestuia. Cu toate acestea, în cazul în care atestatul menționat anterior se eliberează de către o instituție franceză, acesta este valabil numai pentru o perioadă de trei luni de la data eliberării și trebuie reînnoit la fiecare trei luni.

(3)   În cazul în care lucrătorul este lucrător sezonier, atestatul prevăzut la alineatul 1 este valabil pentru întreaga perioadă estimată a activității sezoniere, cu excepția cazului în care, între timp, instituția competentă notifică instituția de la locul de reședință cu privire la anularea acestuia.

(4)   Instituția de la locul de reședință informează instituția competentă cu privire la fiecare înregistrare efectuată în conformitate cu dispozițiile alineatului 1.

(5)   Atunci când solicită orice prestație în natură, persoana interesată prezintă documentele justificative necesare pentru acordarea prestațiilor în natură, conform legislației statului membru pe al cărui teritoriu aceasta are reședința.

(6)   În cazul spitalizării, instituția de la locul de reședință notifică instituția competentă, în termen de trei zile de la data la care aceasta a luat cunoștință de spitalizare, cu privire la data internării în spital, durata probabilă a spitalizării și data părăsirii spitalului. Cu toate acestea, notificarea nu este necesară când costurile prestațiilor în natură fac obiectul unei rambursări în sumă forfetară din partea instituției de la locul de reședință.

(7)   Instituția de la locul de reședință informează în prealabil instituția competentă cu privire la fiecare decizie privind acordarea prestațiilor în natură incluse în lista prevăzută la articolul 24 alineatul 2 din regulament. Instituția competentă dispune de un termen de cincisprezece zile, din ziua în care sunt trimise aceste informații, pentru a notifica, dacă este cazul, orice opoziție motivată; dacă, la expirarea acestui termen, nu a fost primită o astfel de opoziție, instituția de la locul de reședință acordă prestațiile în natură. Dacă aceste prestații în natură trebuie să se acorde în caz de extremă urgență, instituția de la locul de reședință informează imediat instituția competentă cu privire la aceasta. Cu toate acestea, notificarea opoziției sale motivate nu este necesară în cazul în care costurile prestațiilor în natură fac obiectul unei rambursări în sumă forfetară din partea instituției de la locul de reședință.

(8)   Lucrătorul sau membrii de familie ai acestuia trebuie să informeze instituția de la locul de reședință cu privire la orice schimbare a situației lor care poate să modifice dreptul acestora la prestațiile în natură, în special cu privire la orice încetare sau schimbare a locului de muncă a lucrătorului sau orice transfer al reședinței sau locului de ședere a acelui lucrător sau a unui membru de familie al acestuia. Instituția competentă informează, de asemenea, instituția de la locul de reședință în cazul în care lucrătorul încetează să fie asigurat sau dreptul lucrătorului la prestații în natură se stinge. Instituția de la locul de reședință poate, oricând, să solicite instituției competente orice informație privind asigurarea lucrătorului sau dreptul acestuia la prestații în natură.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra unor alte modalități de aplicare.

Articolul 18

Prestațiile în numerar în cazul reședinței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în numerar, în temeiul articolului 19 alineatul 1 litera (b) din regulament, lucrătorul trebuie să se adreseze instituției de la locul de reședință, în termen de trei zile de la debutul incapacității de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activității sau, dacă legislația aplicată de instituția competentă sau instituția de la locul de reședință prevede aceasta, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant al lucrătorului respectiv.

(2)   În cazul în care medicii din țara de reședință nu eliberează certificat de incapacitate de muncă, lucrătorul se adresează direct instituției de la locul de reședință, în termenul stabilit de legislația pe care aceasta o aplică.

Această instituție procedează imediat la constatarea, din punct de vedere medical, a incapacității de muncă și întocmește certificatul menționat la alineatul 1. Acest certificat trebuie să precizeze durata probabilă a incapacității de muncă și se transmite imediat instituției competente.

(3)   În cazurile în care nu se aplică alineatul 2, instituția de la locul de reședință procedează, imediat ce este posibil și în orice caz, în termen de trei zile de la data la care lucrătorul i s-a adresat, la controlul medical al lucrătorului ca și cum acesta ar fi propriul asigurat al instituției. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacității de muncă și se transmite instituției competente de către instituția de la locul de reședință, în termen de trei zile de la data examinării.

(4)   Instituția de la locul de reședință efectuează ulterior, dacă este necesar, orice control administrativ sau medical al lucrătorului ca și cum acesta ar fi propriul asigurat al instituției. Imediat ce aceasta constată că lucrătorul este apt pentru reluarea activității, aceasta notifică imediat lucrătorul și instituția competentă cu privire la aceasta, specificând data la care incapacitatea lucrătorului încetează. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului 6, notificarea lucrătorului este considerată ca o decizie luată în numele instituției competente.

(5)   În toate cazurile, instituția competentă își rezervă dreptul de a proceda la examinarea lucrătorului de către un medic la alegerea sa.

(6)   Dacă instituția competentă decide să refuze acordarea prestațiilor în numerar deoarece lucrătorul nu a respectat formalitățile prevăzute de legislația țării de reședință sau dacă aceasta constată că lucrătorul este apt pentru reluarea activității, notifică lucrătorul cu privire la decizia sa și, simultan, trimite o copie a acestei decizii la instituția de la locul de reședință.

(7)   Atunci când lucrătorul reia activitatea, acesta notifică, în consecință, instituția competentă dacă este astfel prevăzut de legislația aplicată de acea instituție.

(8)   Instituția competentă plătește prestațiile în numerar printr-o modalitate adecvată, în special prin mandat poștal internațional și informează instituția de la locul de reședință și lucrătorul, în consecință. Atunci când prestațiile în numerar sunt plătite de instituția de la locul de reședință în numele instituției competente, aceasta din urmă informează lucrătorul cu privire la drepturile sale și indică instituției de la locul de reședință suma prestațiilor în numerar, datele la care trebuie efectuată plata și perioada maximă în care acestea ar trebui acordate, astfel cum este prevăzut de legislația statului competent.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state pot, după primirea avizului Comisiei administrative, să convină asupra altor modalități de aplicare.

Aplicarea articolului 20 din regulament

Articolul 19

Dispoziții speciale privind lucrătorii frontalieri și membrii de familie ai acestora

În cazul lucrătorilor frontalieri sau al membrilor de familie ai acestora, medicamentele, bandajele, ochelarii și aparatele mici, analizele și testele de laborator pot să fie eliberate, respectiv, efectuate, numai în statul membru pe al cărui teritoriu acestea au fost prescrise, conform dispozițiilor legislației acelui stat membru.

Aplicarea articolului 22 din regulament

Articolul 20

Prestațiile în natură în cazul unei șederi într-un stat membru, altul decât statul competent. Cazul special al lucrătorilor detașați și al lucrătorilor din transportul internațional, precum și al membrilor de familie ai acestora

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură pentru el și membrii de familie ai acestuia care îl însoțesc în momentul detașării, lucrătorul menționat la articolul 14 alineatul 1 litera (a) punctul (i) sau alineatul 2 litera (a) din regulament trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere certificatul prevăzut la articolul 11 din regulamentul de aplicare. Lucrătorul care a prezentat acest certificat este prezumat a îndeplini condițiile pentru a beneficia de dreptul la prestații în natură.

(2)   Pentru a beneficia de prestații în natură pentru el și membrii de familie ai acestuia care îl însoțesc, lucrătorul din transportul internațional menționat la articolul 14 alineatul 1 litera (b) din regulament, care în desfășurarea activității sale se află pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie să prezinte, imediat ce este posibil, instituției de la locul de ședere, un atestat special, eliberat de angajator sau de prepusul acestuia, în cursul lunii calendaristice curente sau în cursul celor două luni calendaristice precedente prezentării. Acest atestat indică, în special, data de la care lucrătorul a fost angajat de către angajatorul menționat anterior, precum și denumirea și sediul instituției competente; în cazul în care, cu toate acestea, conform legislației statului competent, angajatorului nu i se cere să cunoască instituția competentă, lucrătorul trebuie să furnizeze în scris denumirea și sediul acelei instituții atunci când înaintează cererea sa instituției de la locul de ședere. Lucrătorul care a prezentat acest atestat este prezumat a îndeplini condițiile pentru a beneficia de dreptul la prestații în natură. Dacă un lucrător nu poate contacta instituția de la locul de ședere înainte de primirea tratamentului medical, acesta beneficiază totuși de acest tratament în cazul în care prezintă atestatul menționat anterior, ca și cum ar fi asigurat la acea instituție.

(3)   Instituția de la locul de ședere se adresează, în termen de trei zile, instituției competente pentru a afla dacă persoana în cauză îndeplinește condițiile pentru a beneficia de dreptul la prestații în natură. Acea instituție acordă prestațiile în natură până la primirea unui răspuns de la instituția competentă, dar nu mai mult de treizeci de zile.

(4)   Instituția competentă trimite răspunsul său instituției de la locul de ședere, în termen de zece zile de la primirea cererii din partea acelei instituții. Dacă răspunsul este afirmativ, instituția competentă indică, dacă este necesar, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, astfel cum este prevăzut de legislația pe care aceasta o aplică, iar instituția de la locul de ședere continuă să acorde prestațiile menționate anterior.

(5)   În locul certificatului sau atestatului prevăzute la alineatul 1 și, respectiv, 2, lucrătorii menționați de aceste alineate pot prezenta instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice că au fost îndeplinite condițiile pentru a beneficia de dreptul la prestații în natură. Acest atestat, care se eliberează de instituția competentă, precizează în special, în cazul în care este necesar, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația statului competent. În acest caz, alineatele 1 – 4 nu se aplică.

(6)   Dispozițiile articolului 17 alineatele 6, 7 și 9 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(7)   Prestațiile în natură acordate în temeiul prezumției stabilite prin alineatul 1 sau prin alineatul 2 fac obiectul unei rambursări prevăzute la articolul 36 alineatul 1 din regulament.

Articolul 21

Prestațiile în natură în cazul unei șederi într-un stat membru, altul decât statul competent. Alți lucrători decât cei prevăzuți la articolul 20 din regulamentul de aplicare

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 22 alineatul 1 litera (a) punctul (i) din regulament, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 20 din regulamentul de aplicare, lucrătorul trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice că acesta are dreptul la prestații în natură. Acest atestat care se eliberează de instituția competentă la cererea lucrătorului, dacă este posibil înainte ca acesta să părăsească teritoriul statului membru de reședință, indică, în special, dacă este cazul, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația statului competent. Dacă lucrătorul nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de ședere se adresează instituției competente pentru a o obține.

(2)   Dispozițiile articolului 17 alineatele 6, 7 și 9 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Articolul 22

Prestațiile în natură pentru lucrători, în cazul transferului de reședință sau revenirii în țara de reședință și pentru lucrătorii autorizați să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament medical

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 22 alineatul 1 litera (b) punctul (i) din regulament, lucrătorul trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință un atestat care certifică faptul că acesta are dreptul să primească în continuare prestațiile menționate anterior. Acest atestat, care se eliberează de instituția competentă, indică, în special, dacă este cazul, perioada maximă în care aceste prestații pot continua să fie acordate, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent. Atestatul poate fi eliberat, la cererea lucrătorului, după plecarea acestuia, în cazul în care, din motive de forță majoră, aceasta nu a putut fi întocmit anterior.

(2)   Dispozițiile articolului 17 alineatele 6, 7 și 9 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie serviciului de prestații în natură, în cazul menționat la articolul 22 alineatul 1 litera (c) punctul (i) din regulament.

Articolul 23

Prestațiile în natură pentru membrii de familie

Dispozițiile articolului 21 sau articolului 22 din regulamentul de aplicare, după caz, se aplică prin analogie pentru acordarea prestațiilor în natură membrilor de familie prevăzuți la articolul 22 alineatul 3 din regulament.

Articolul 24

Prestațiile în numerar pentru lucrători, în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent

Pentru a beneficia de prestații în numerar în temeiul articolului 22 alineatul 1 litera (a) punctul (ii) din regulament, dispozițiile articolului 18 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligației de a prezenta un certificat de incapacitate de muncă, lucrătorul care locuiește pe teritoriul unui stat membru, fără a desfășura acolo o activitate profesională, nu trebuie să prezinte certificatul de încetare a activității, prevăzut la articolul 18 alineatul 1 din regulamentul de aplicare.

Aplicarea articolului 23 alineatul 3 din regulament

Articolul 25

Atestatul privind membrii de familie ce trebuie luați în considerare la calcularea prestațiilor în numerar

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 23 alineatul 3 din regulament, lucrătorul trebuie să prezinte instituției competente un atestat privind membrii de familie ai acestuia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția menționată anterior.

(2)   Acest atestat se eliberează de instituția de la locul de reședință a membrilor de familie.

Acesta este valabil pentru următoarele douăsprezece luni de la data eliberării. Acesta poate fi reînnoit; în acest caz, durata valabilității sale curge de la data reînnoirii.

Lucrătorul trebuie să notifice imediat instituția competentă despre orice schimbare care impune modificarea atestatului menționat anterior. Această modificare produce efecte de la data schimbării menționate.

(3)   În locul atestatului prevăzut la alineatul 1, instituția competentă poate solicita lucrătorului să prezinte documente recente privind starea civilă a membrilor de familie ai acestuia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția menționată anterior.

Aplicarea articolului 25 alineatul 1 din regulament

Articolul 26

Prestațiile pentru șomerii care se deplasează într-un stat membru, altul decât statul competent, în căutarea unui loc de muncă

(1)   Pentru a beneficia de prestații în numerar și în natură, în temeiul articolului 25 alineatul 1 din regulament, pentru sine și pentru membrii de familie ai acestuia, șomerul trebuie să prezinte instituției pentru asigurare de sănătate de la locul în care s-a deplasat, un atestat pe care ar fi trebuit să îl solicite înainte de plecarea de la instituția competentă pentru asigurare de sănătate. Dacă nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul în care acesta s-a deplasat se adresează instituției competente pentru a o obține.

Acest atestat trebuie să certifice existența dreptului la prestațiile menționate anterior, în condițiile enunțate la articolul 69 alineatul 1 litera (a) din regulament; să indice durata acestui drept, luând în considerare dispozițiile articolului 69 alineatul 1 litera (c) din regulament; și să specifice suma prestațiilor în numerar ce urmează să fie acordate, după caz, pentru asigurarea de sănătate, în perioada menționată mai sus, în cazul incapacității de muncă sau spitalizării.

(2)   Instituția de asigurare pentru șomaj de la locul din care s-a deplasat șomerul certifică, pe o copie a atestatului menționat la articolul 83 din regulamentul de aplicare, care se trimite la instituția pentru asigurare de sănătate din același loc, îndeplinirea condițiilor enunțate la articolul 69 alineatul 1 litera (b) din regulament și precizează data de la care acestea au fost îndeplinite și data de la care șomerul beneficiază de prestații de asigurare pentru pe seama instituției competente.

Acest atestat este valabil pentru perioada prevăzută la articolul 69 alineatul 1 litera (c) din regulament, atât timp cât condițiile sunt îndeplinite. Instituția de asigurare pentru șomaj de la locul din care s-a deplasat șomerul informează, în termen de trei zile, instituția pentru asigurare de sănătate menționată anterior, în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile.

(3)   Dispozițiile articolului 17 alineatele 6 și 7 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 25 alineatul 3 din regulament

Articolul 27

Prestațiile în natură pentru membrii de familie ai șomerilor în cazul în care au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

Dispozițiile articolului 17 din regulament se aplică prin analogie pentru a acorda prestații în natură membrilor de familie ai unui șomer, în cazul în care acești membri de familie au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent. La momentul înregistrării membrilor de familie ai șomerilor care beneficiază de prestații în temeiul articolului 69 alineatul 1 din regulament, trebuie prezentat atestatul menționat la articolul 26 alineatul 1 din regulamentul de aplicare. Acest atestat este valabil pentru perioada de timp în care pot fi acordate prestațiile prevăzute la articolul 69 alineatul 1 din regulament.

Aplicarea articolului 26 din regulament

Articolul 28

Prestațiile în natură pentru solicitanții de pensii sau indemnizații și pentru membrii de familie ai acestora

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură pe teritoriul statului membru în care au reședința, în temeiul articolului 26 alineatul 1 din regulament, solicitantul și membrii de familie ai acestuia trebuie să se înregistrează la instituția de la locul de reședință, prin prezentarea unui atestat care să certifice că are dreptul, în temeiul legislației unui alt stat membru, la prestațiile menționate anterior, pentru sine și pentru membrii de familie ai acestuia. Acest atestat se eliberează de instituția celuilalt stat membru, în a cărei competență intră prestațiile în natură.

(2)   Instituția de la locul de reședință informează instituția care a eliberat atestatul, cu privire la fiecare înregistrare pe care a efectuat-o în conformitate cu dispozițiile alineatului 1.

Aplicarea articolului 28 din regulament

Articolul 29

Prestațiile în natură pentru titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii de familie ai acestora care nu au reședința într-un stat membru în temeiul legislației conform căreia aceștia au dreptul la prestații

(1)   Pentru a beneficia de prestațiile în natură pe teritoriul statului membru în care au reședința, în temeiul articolului 28 alineatul 1 din regulament, beneficiarul pensiei sau indemnizației și membrii de familie ai acestuia se înregistrează la instituția de la locul de reședință, prin prezentarea unui atestat care certifică că acesta are dreptul la prestațiile menționate anterior, pentru sine și membrii de familie ai acestuia, în temeiul legislației sau a uneia dintre legislațiile conform căreia se datorează o pensie sau o indemnizație.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea titularului, de către instituția sau una dintre instituțiile debitoare a pensiei sau indemnizației sau, după caz, de către instituția împuternicită să stabilească dreptul la prestațiile în natură, imediat ce titularul îndeplinește condițiile de obținere a dreptului la aceste prestații. Dacă titularul nu prezintă atestatul, instituția de la locul de reședință se adresează instituției sau instituțiilor care trebuie să plătească pensia sau indemnizația pentru a o obține sau, după caz, instituției împuternicite să elibereze acest atestat. Până la primirea acestui atestat, instituția de la locul de reședință poate înregistra provizoriu titularul și membrii de familie ai acestuia, având în vedere documentele justificative acceptate de aceasta. Această înregistrare nu este opozabilă instituției căreia îi incumbă plata prestațiilor în natură, până când această din urmă instituție nu eliberează atestatul prevăzut la alineatul 1.

(3)   Instituția de la locul de reședință informează instituția care a eliberat atestatul prevăzut la alineatul 1 cu privire la orice înregistrare efectuată în conformitate cu dispozițiile alineatului menționat anterior.

(4)   Atunci când solicită orice prestații în natură, titularul trebuie să dovedească instituției de la locul de reședință că are încă dreptul la pensie sau indemnizație, conform recipisei sau talonului mandatului ultimei plăți efectuate.

(5)   Titularul sau membrii de familie ai acestuia trebuie să informeze instituția de la locul de reședință cu privire la orice schimbare a situației lor care ar putea să modifice dreptul la prestațiile în natură, în special suspendarea sau retragerea pensiei sau indemnizației și cu privire la schimbarea reședinței. Instituțiile care trebuie să plătească pensia sau indemnizația informează, de asemenea, instituția de la locul de reședință al titularului cu privire la orice asemenea schimbare.

(6)   Comisia administrativă stabilește, în măsura în care este necesar, modalitățile care permit determinarea instituției căreia îi incumbă plata prestațiilor în natură, în cazul menționat la articolul 28 alineatul 2 litera (b) din regulament.

Aplicarea articolului 29 din regulament

Articolul 30

Prestațiile în natură pentru membrii de familie care au reședința într-un stat membru, altul decât statul în care are reședința titularul pensiei sau indemnizației

(1)   Pentru a beneficia de prestațiile în natură pe teritoriul statului membru în care au reședința, în temeiul articolului 29 alineatul 1 din regulament, membrii de familie trebuie să se înregistreze la instituția de la locul lor de reședință, prin prezentarea documentelor justificative, în temeiul legislației pe care acea instituție o aplică, pentru acordarea acestor prestații membrilor de familie ai unui titular al pensiei sau indemnizației, împreună cu atestatul care să certifice că titularul are dreptul la prestații în natură pentru el și pentru membrii de familie ai acestuia. Acest atestat, care se eliberează de instituția de la locul de reședință al titularului, rămâne valabil atât timp cât instituția de la locul de reședință al membrilor de familie ai acestuia nu a primit notificarea cu privire la anularea sa. Cu toate acestea, când atestatul prevăzut mai sus se eliberează de către o instituție franceză, acesta este valabil numai pentru o perioadă de douăsprezece luni de la data eliberării și trebuie reînnoit anual.

(2)   Atunci când solicită prestații în natură, membrii de familie trebuie să prezinte instituției de la locul lor de reședință atestatul menționat la alineatul 1, dacă legislația pe care acea instituție o aplică prevede că această solicitare trebuie însoțită de documentul care atestă dreptul la pensie sau indemnizație.

(3)   Instituția de la locul de reședință al titularului informează instituția de la locul de reședință al membrilor de familie, cu privire la suspendarea sau suprimarea pensiei sau indemnizației și cu privire la schimbarea de reședință a titularului. Instituția de la locul de reședință al membrilor de familie poate solicita, oricând, instituției de la locul de reședință a titularului, să îi furnizeze orice informații privind dreptul la prestații în natură.

(4)   Membrii de familie trebuie să informeze instituția de la locul lor de reședință cu privire la orice schimbare a situației care poate să modifice dreptul acestora la prestații în natură, în special cu privire la orice schimbare de reședință.

Aplicarea articolului 31 din regulament

Articolul 31

Prestațiile în natură pentru titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii de familie ai acestora care locuiesc într-un stat membru, altul decât cel în care au reședința

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 31 din regulament, titularul pensiei sau indemnizației trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere, un atestat care să certifice că acesta are dreptul la prestațiile menționate anterior. Acest atestat care se eliberează de instituția de la locul de reședință al titularului, dacă este posibil înainte ca acesta să părăsească teritoriul statului membru în care are reședința, indică, în special, după caz, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația acelui stat membru. Dacă titularul nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de ședere se adresează instituției de la locul de reședință pentru a o obține.

(2)   Dispozițiile articolului 17 alineatele 6, 7 și 9 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie. În acest caz, instituția de la locul de reședință al titularului pensiei sau indemnizației este considerată a fi instituția competentă.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie pentru acordarea prestațiilor în natură membrilor de familie menționați la articolul 31 din regulament.

Aplicarea articolului 35 alineatul 1 din regulament

Articolul 32

Instituțiile cărora li se pot adresa lucrătorii din mine și întreprinderi asimilate în cazul în care locuiesc sau au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazurile menționate la articolul 35 alineatul 1 din regulament și în cazul în care, în țara de ședere sau reședință, prestațiile prevăzute conform sistemului de asigurare pentru boală sau maternitate aplicabil muncitorilor din industria oțelului, sunt echivalente cu cele prevăzute de sistemul special pentru lucrătorii din mine și întreprinderile asimilate, lucrătorii care fac parte din această categorie și membrii de familie ai acestora se pot adresa celei mai apropiate instituții de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reședința, menționată în anexa 3 la regulamentul de aplicare, chiar dacă aceasta din urmă este o instituție din cadrul sistemului aplicabil muncitorilor din industria oțelului, așadar obligată să acorde aceste prestații.

(2)   În cazul în care prestațiile prevăzute de sistemul special pentru lucrătorii din mine și întreprinderi asimilate sunt mai avantajoase, acești lucrători sau membrii de familie ai acestora au posibilitatea de a se adresa fie instituției responsabile cu aplicarea acelui sistem, fie celei mai apropiate instituții de pe teritoriul statului membru în care aceștia locuiesc sau au reședința, care aplică sistemul pentru muncitorii din industria oțelului. În ultimul caz, instituția în cauză este obligată să atragă atenția persoanei interesate asupra faptului că, adresându-se instituției responsabile cu aplicarea sistemului special menționat anterior, va obține prestații mai avantajoase; mai mult decât atât, aceasta trebuie să-l informeze cu privire la denumirea și adresa acestei instituții.

Aplicarea articolului 35 alineatul 3 din regulament

Articolul 33

Luarea în considerare a perioadei în care prestațiile au fost deja acordate de către instituția altui stat membru

În sensul aplicării dispozițiilor articolului 35 alineatul 3 din regulament, instituția unui stat membru solicitată să acorde prestații, poate cere instituției altui stat membru să trimită informații cu privire la perioada în care aceasta din urmă a acordat deja prestații pentru același caz de boală sau maternitate.

Articolul 34

Rambursarea de către instituția competentă a unui stat membru a cheltuielilor efectuate în timpul șederii într-un alt stat membru

(1)   Dacă formalitățile prevăzute la articolul 20 alineatele 1, 2 și 5 și la articolele 21, 23 și 31 din regulamentul de aplicare, nu au putut fi îndeplinite pe perioada șederii într-un stat membru, altul decât statul competent, cheltuielile pretinse se rambursează, la cerere, lucrătorului de către instituția competentă la valoarea tarifelor de rambursare aplicate de instituția de la locul de ședere.

(2)   Instituția de la locul de ședere este obligată să furnizeze instituției competente informațiile necesare pe care aceasta le solicită cu privire la aceste tarife.

CAPITOLUL 3

INVALIDITATE, LIMITĂ DE VÂRSTĂ ȘI DECES (PENSII)

Introducerea și instrumentarea cererilor de prestații

Articolul 35

Cererile pentru prestații de invaliditate în cazul în care lucrătorul a fost asigurat exclusiv în temeiul legislațiilor menționate în anexa III la regulament, precum și în cazul menționat la articolul 40 alineatul 2 din regulament

(1)   Pentru a beneficia de prestații în temeiul articolelor 37, 38 și 39 din regulament, inclusiv în cazurile menționate la articolul 40 alineatul 2, articolul 41 alineatul 1 și articolul 42 alineatul 2 din regulament, lucrătorul trebuie să prezinte o cerere fie la instituția statului membru a cărui legislație i-a fost aplicabilă la momentul la care a survenit incapacitatea de muncă urmată de invaliditate sau agravarea acestei invalidități, fie la instituția de la locul de reședință care, apoi, transmite cererea primei instituții, indicând data la care aceasta a fost introdusă; această dată este considerată data de introducere a cererii la prima instituție. Cu toate acestea, dacă au fost acordate prestații în numerar în temeiul asigurării de sănătate, data la care încetează perioadele de acordare a acestor prestații în numerar este considerată, după caz, data introducerii cererii pentru pensie.

(2)   În cazul menționat la articolul 41 alineatul 1 litera (b) din regulament, instituția la care lucrătorul a fost asigurat ultima dată, aduce la cunoștință suma și data la care prestațiile datorate în temeiul legislației pe care aceasta o aplică devin efective, instituției debitoare inițial a prestațiilor. Începând de la acea dată, prestațiile datorate înainte de agravarea invalidității se anulează sau se reduc la valoarea suplimentului prevăzut la articolul 41 alineatul 1 litera (c) din regulament.

(3)   Dispozițiile alineatului 2 nu se aplică în cazul menționat la articolul 41 alineatul 1 litera (d) din regulament. În acest caz, instituția la care lucrătorul a fost asigurat ultima dată se adresează instituției olandeze pentru a afla suma datorată de acea instituție.

Articolul 36

Cererile de prestații pentru limită de vârstă și pentru urmași (cu excepția prestațiilor pentru orfani) și prestații de invaliditate, în cazurile nemenționate la articolul 35 din regulamentul de aplicare

(1)   Pentru a beneficia de prestații în temeiul articolelor 40 – 51 din regulament, cu excepția cazurilor menționate la articolul 35 din regulamentul de aplicare, solicitantul trebuie să adreseze o cerere instituției de la locul de reședință, în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația aplicată de acea instituție. Dacă lucrătorul nu a realizat perioadele de asigurare conform acelei legislații, instituția de la locul de reședință transmite cererea instituției statului membru a cărui legislație i-a fost aplicată ultima dată lucrătorului, indicând data la care a fost introdusă cererea. Acea dată este considerată data de introducere a cererii la cea de a doua instituție menționată.

(2)   În cazul în care solicitantul are reședința pe teritoriul unui stat membru, în conformitate cu a cărui legislație lucrătorul nu a realizat perioadele de asigurare, acesta poate adresa cererea sa instituției statului membru a cărui legislație i-a fost aplicată ultima dată lucrătorului.

(3)   În cazul în care solicitantul are reședința pe teritoriul unui stat care nu este stat membru, acesta trebuie să adreseze cererea instituției competente a acelui stat membru a cărui legislație i-a fost aplicată ultima dată lucrătorului.

În cazul în care lucrătorul adresează cererea sa instituției statului membru al cărui resortisant este, aceasta din urmă o transmite instituției competente.

(4)   O cerere pentru prestații adresată instituției unui stat membru implică automat lichidarea concomitentă a prestațiilor, în temeiul legislațiilor tuturor statelor membre în cauză, ale căror condiții sunt îndeplinite de solicitant, cu excepția cazului în care, conform articolului 44 alineatul 2 din regulament, solicitantul cere amânarea lichidării prestațiilor pentru limită de vârstă la care ar avea dreptul în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre.

Articolul 37

Documente și informații conexe cererilor pentru prestații menționate la articolul 36 din regulamentul de aplicare

Introducerea cererilor menționate la articolul 36 din regulamentul de aplicare, se supune următoarelor reguli:

(a)

cererea trebuie să fie însoțită de documentele justificative solicitate și trebuie să fie întocmită pe formularul prevăzut de legislația:

(i)

statului membru pe teritoriul căruia are reședința solicitantul, în cazul menționat la articolul 36 alineatul 1;

(ii)

statului membru care i-a fost aplicată ultima dată lucrătorului, în cazurile menționate la articolul 36 alineatele 2 și 3;

(b)

acuratețea informațiilor furnizate de solicitant trebuie dovedită prin documente oficiale anexate formularului de cerere sau confirmată de organismele competente ale statului membru pe al cărui teritoriu are reședința acesta;

(c)

solicitantul trebuie să indice, în măsura în care este posibil, fie instituția sau instituțiile de asigurare pentru invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) ale oricărui stat membru în care a fost asigurat lucrătorul, fie angajatorul sau angajatorii la care acesta a ocupat un loc de muncă pe teritoriul oricărui stat membru, prin prezentarea oricăror certificate de muncă pe care le-ar putea avea în posesia sa;

(d)

dacă, în conformitate cu articolul 44 alineatul 2 din regulament, solicitantul cere amânarea lichidării oricăror prestații pentru limită de vârstă pe care le-ar putea dobândi în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, acesta poate specifica legislația în temeiul căreia solicită prestațiile.

Articolul 38

Atestatele privind membrii de familie ce trebuie luate în considerare pentru stabilirea sumei prestațiilor

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 39 alineatul 4 sau articolului 47 alineatul 3 din regulament, solicitantul trebuie să prezinte un atestat privind membrii de familie ai acestuia, cu excepția copiilor, care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția responsabilă cu lichidarea prestațiilor.

Acest atestat se eliberează de instituția de asigurare de sănătate de la locul de reședință al membrilor de familie sau de către o altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia aceștia au reședința. Dispozițiile articolului 25 alineatul 2 al doilea și al treilea paragraf din regulamentul de aplicare, se aplică prin analogie.

În locul atestatului prevăzut la primul paragraf, instituția responsabilă pentru lichidarea prestațiilor poate impune solicitantului să furnizeze documente recente privind starea civilă a membrilor de familie, cu excepția copiilor, care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care este situată instituția menționată anterior.

(2)   În cazul prevăzut la alineatul 1, dacă legislația aplicată de instituția respectivă impune ca membrii de familie să locuiască sub același acoperiș cu titularul pensiei sau indemnizației, faptul că membrii de familie care nu îndeplinesc această condiție sunt totuși persoane aflate în principal în întreținerea a solicitantului, trebuie să se stabilească prin documente care să dovedească transmiterea în mod regulat a unei părți din salariu.

Articolul 39

Instrumentarea cererilor pentru prestații de invaliditate, în cazul în care lucrătorul a fost asigurat exclusiv în temeiul legislațiilor menționate la anexa III la regulament

(1)   Dacă lucrătorul a introdus o cerere pentru prestații de invaliditate și dacă instituția constată că se aplică dispozițiile articolului 37 alineatul 1 din regulament, acea instituție se adresează, în cazul în care este necesar, instituției la care lucrătorul a fost asigurat ultima dată, pentru a obține atestatul privind perioadele de asigurare realizate de acesta conform legislației aplicate de instituția menționată ultima dată.

(2)   Dispozițiile alineatului 1 se aplică prin analogie în cazul în care este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare realizate anterior, conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile impuse de legislația statului competent.

(3)   În cazul menționat la articolul 39 alineatul 3 din regulament, instituția care a instrumentat dosarul lucrătorului îl transmite instituției la care lucrătorul a fost asigurat ultima dată.

(4)   Articolele 41 – 50 din regulamentul de aplicare nu se aplică în cazul instrumentării cererilor menționate la alineatele 1, 2 și 3.

Articolul 40

Stabilirea gradului de invaliditate

Pentru a stabili gradul de invaliditate, instituția statului membru ia în considerare documentele și rapoartele medicale, precum și informațiile de natură administrativă obținute de instituția oricărui alt stat membru. Cu toate acestea, fiecare instituție păstrează dreptul de a proceda la examinarea solicitantului de către un medic ales de ea, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile articolului 40 alineatul 3 din regulament.

Instrumentarea cererilor pentru prestații de invaliditate, pentru limită de vârstă și urmași, în cazurile menționate la articolul 36 din regulamentul de aplicare

Articolul 41

Stabilirea instituției de instrumentare

(1)   Cererile pentru prestații se instrumentează de instituția la care acestea au fost adresate sau transmise în conformitate cu dispozițiile articolului 36 din regulamentul de aplicare. Această instituție este denumită în continuare „instituția de instrumentare”.

(2)   Instituția de instrumentare este obligată să notifice imediat tuturor instituțiilor interesate cererile pentru prestații, întocmite pe formularul special, astfel încât acestea să poată fi instrumentate simultan și fără întârziere, de către toate aceste instituții.

Articolul 42

Formularele utilizate pentru instrumentarea cererilor pentru prestații

(1)   Pentru instrumentarea cererilor pentru prestații, instituția de instrumentare utilizează un formular care include, în special, o declarație și un sumar al perioadelor de asigurare realizate de către lucrător, conform legislațiilor tuturor statelor membre în cauză.

(2)   Transmiterea acestor formulare instituției oricărui alt stat membru ține locul transmiterii documentelor justificative.

Articolul 43

Procedura ce trebuie urmată de instituțiile interesate în instrumentarea unei cereri

(1)   Instituția de instrumentare introduce în formularul prevăzut la articolul 42 alineatul 1 din regulamentul de aplicare, perioadele de asigurare realizate conform legislației pe care aceasta o aplică și transmite un exemplar al acelui formular instituției de asigurare de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) din orice stat membru în care lucrătorul a fost asigurat, anexând, după caz, orice certificate de angajare prezentate de solicitant.

(2)   Atunci când este implicată o singură altă instituție, acea instituție completează formularul menționat anterior, indicând:

(a)

perioadele de asigurare realizate conform legislației pe care aceasta o aplică;

(b)

suma prestației pe care solicitantul o poate pretinde numai cu privire la acele perioade de asigurare;

(c)

suma teoretică și suma reală a prestațiilor calculate în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul 2 din regulament.

Formularul astfel completat se returnează instituției de instrumentare.

Dacă dreptul la prestații se obține luând în considerare numai perioadele de asigurare realizate conform legislației aplicate de instituția celui de-al doilea stat membru și dacă suma prestației corespunzătoare acelor perioade de asigurare poate fi stabilită fără întârziere, întrucât procedura de calcul menționată la litera (c) necesită o perioadă de timp apreciabil mai lungă, formularul se returnează instituției de instrumentare, împreună cu informațiile menționate la literele (a) și (b); informațiile menționate la literele (c) se transmit instituției de instrumentare, imediat ce este posibil.

(3)   Dacă sunt implicate două sau mai multe instituții, fiecare dintre acestea completează formularul menționat anterior, indicând perioadele de asigurare realizate conform legislației pe care o aplică și îl returnează instituției de instrumentare.

Dacă un drept la prestații este obținut luând în considerare numai perioadele de asigurare realizate conform legislației aplicate de una sau mai multe dintre acele instituții și dacă suma prestației corespunzătoare acestor perioade de asigurare poate fi stabilită fără întârziere, aceasta se notifică instituției de instrumentare în același timp cu perioadele de asigurare; dacă stabilirea sumei implică o anumită amânare, aceasta se notifică instituției de instrumentare imediat ce este stabilită.

La primirea tuturor formularelor privind informațiile despre perioadele de asigurare și, după caz, despre suma sau sumele datorate în aplicarea legislației unuia sau mai multor state membre interesate, instituția de instrumentare înaintează un exemplar al formularelor astfel completate fiecăreia dintre instituțiile interesate, în care menționează suma teoretică și suma reală a prestațiilor, calculate în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul 2 din regulament și returnează formularul instituției de instrumentare.

(4)   La primirea informațiilor menționate la alineatele 2 sau 3, imediat ce instituția constată că trebuie aplicate dispozițiile articolului 40 alineatul 2 sau articolului 48 alineatele 2 sau 3 din regulament, aceasta informează celelalte instituții interesate.

(5)   În cazul prevăzut la articolul 37 litera (d) din regulamentul de aplicare, instituțiile statelor membre a căror legislație a fost aplicată solicitantului, dar cărora acesta le-a solicitat suspendarea lichidării prestațiilor, completează în formularul prevăzut la articolul 42 alineatul 1 din regulamentul de aplicare numai perioadele de asigurare realizate de solicitant conform legislației pe care acestea o aplică.

Articolul 44

Instituția competentă să ia o decizie cu privire la starea de invaliditate

(1)   Instituția de instrumentare este singura competentă să ia decizia privind starea de invaliditate a solicitantului, menționată la articolul 40 alineatul 3 din regulament, sub rezerva dispozițiilor alineatelor 2 și 3. Instituția ia această decizie imediat ce se află în măsura de a stabili dacă, având în vedere, după caz, dispozițiile articolului 45 din regulament, sunt îndeplinite condițiile privind dobândirea dreptului, stabilite de legislația pe care aceasta o aplică. Aceasta notifică imediat această decizie celorlalte instituții interesate.

(2)   În cazul în care condițiile de dobândire a dreptului, altele decât cele privind starea de invaliditate, stabilite de legislația pe care aceasta o aplică, nu sunt îndeplinite, având în vedere dispozițiile articolului 45 din regulament, instituția de instrumentare informează imediat instituția competentă în materie de invaliditate a acelui stat membru a cărui legislație a fost aplicată ultima dată lucrătorului.

Instituția este competentă să ia o decizie cu privire la starea de invaliditate a solicitantului, în cazul în care condițiile de dobândire a dreptului, stabilite de legislația pe care aceasta o aplică, sunt îndeplinite; aceasta notifică imediat decizia celorlalte instituții interesate.

(3)   În cazul în care este necesar, problema poate fi retransmisă, în aceleași condiții, instituției competente în materie de invaliditate a statului membru a cărui legislație a fost aplicată prima dată lucrătorului.

Articolul 45

Plata temporară a prestațiilor și plățile în avans ale prestațiilor

(1)   Dacă instituția de instrumentare constată că solicitantul are dreptul la prestații în temeiul legislației pe care aceasta o aplică fără să fie necesar să fie luate în considerare perioadele de asigurare realizate conform legislației altui stat membru, aceasta plătește imediat, cu titlu temporar, aceste prestații.

(2)   Dacă solicitantul nu are dreptul la prestații în temeiul alineatului 1 dar, din informațiile furnizate instituției de instrumentare în aplicarea articolului 43 alineatele 2 sau 3 din regulamentul de aplicare, rezultă că se dobândește un drept la prestații conform legislației altui stat membru luând în considerare numai perioadele de asigurare realizate conform legislației menționate, instituția care aplică legislația respectivă plătește aceste prestații cu titlu temporar, imediat ce instituția de instrumentare a informat-o cu privire la obligațiile care îi incumbă.

(3)   Dacă, în cazul menționat la alineatul 2, dreptul la prestații se dobândește conform legislației mai multor state membre, luând în considerare numai perioadele de asigurare realizate conform fiecăreia dintre aceste legislații, plata prestațiilor cu titlu temporar incumbă instituției care a informat cea dintâi instituția de instrumentare cu privire la existența acestui drept; îi revine instituției de instrumentare să informeze celelalte instituții interesate.

(4)   Instituția care trebuie să plătească prestații în temeiul alineatelor 1, 2 și 3, informează imediat solicitantul cu privire la acest fapt, atrăgându-i atenția în mod explicit asupra caracterului temporar al măsurii luate și nesupunerii acesteia vreunei căi de atac.

(5)   Dacă nu se plătește solicitantului nici o prestație cu titlu temporar, în temeiul alineatelor 1, 2 sau 3, dar din informațiile primite rezultă că un drept este dobândit în temeiul articolului 46 alineatul 2 din regulament, instituția de instrumentare îi plătește acestuia un avans recuperabil adecvat a cărui sumă este cât mai apropiată posibil de suma care îi va fi probabil acordată conform articolului 46 alineatul 2 din regulament.

(6)   Două state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre pot conveni să aplice alte modalități de plată a prestațiilor cu titlu temporar în cazurile care privesc numai instituțiile acelor state membre.

Acordurile care se încheie în această materie se comunică Comisiei administrative.

Articolul 46

Calcularea prestațiilor în cazul suprapunerii perioadelor de asigurare

(1)   Pentru calcularea sumei teoretice, precum și a celei reale a prestației, în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul 2 literele (a) și (b) din regulament, se aplică regulile prevăzute la articolul 15 alineatul 1 literele (b), (c) și (d) din regulamentul de aplicare.

Suma reală stabilită în acest mod se majorează cu suma corespunzătoare perioadelor de asigurare continuă voluntară sau facultativă, stabilită în temeiul legislației conform căreia au fost realizate aceste perioade de asigurare.

(2)   În aplicarea articolului 46 alineatul 3 din regulament, sumele prestațiilor corespunzătoare perioadelor de asigurare continuă voluntară sau facultativă nu se iau în considerare.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie, în cazul asigurării suplimentare facultative menționate la articolul 15 alineatul 3 al doilea paragraf din regulament.

În ceea ce privește aplicarea legislației germane, contribuțiile care nu sunt luate în considerare în temeiul articolului 15 alineatul 1 litera (b) din regulamentul de aplicare, se iau în considerare pentru calcularea sumelor suplimentare ale asigurării suplimentare facultative. Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie.

Articolul 47

Calculul final al sumei prestațiilor datorate de instituțiile care aplică articolul 46 alineatul 3 din regulament

În cazul menționat la articolul 46 alineatul 3 al doilea paragraf din regulament, instituția de instrumentare calculează și notifică fiecărei instituții interesate, suma finală a prestațiilor pe care trebuie să o acorde fiecare instituție.

Articolul 48

Comunicarea deciziilor instituțiilor solicitantului

(1)   Deciziile definitive luate de fiecare dintre instituțiile interesate – luând în considerare, după caz, notificarea menționată la articolul 47 din regulamentul de aplicare – se transmit instituției de instrumentare. Fiecare decizie trebuie să specifice căile și termenele de atac prevăzute de legislația respectivă.

La primirea tuturor acestor decizii, instituția de instrumentare le notifică solicitantului, în limba acestuia, prin intermediul unei note recapitulative la care se anexează deciziile menționate anterior. Termenele de atac încep să curgă de la primirea notei recapitulative de către solicitant.

(2)   La expedierea către solicitant a notei recapitulative prevăzute la alineatul 1, instituția de instrumentare transmite în același timp o copie fiecărei instituții în cauză, anexând o copie a deciziilor celorlalte instituții.

Articolul 49

Recalcularea prestațiilor

(1)   Dispozițiile articolelor 45 și 47 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie pentru aplicarea articolului 49 alineatele 2 și 3 și articolului 51 alineatul 2 din regulament.

(2)   În cazul recalculării, suprimării sau suspendării prestației, instituția care a luat această decizie notifică imediat persoana interesată și fiecare instituție în raport cu care persoana interesată are un drept, dacă este necesar, prin intermediarul instituției de instrumentare. Decizia trebuie să specifice căile și termenele de atac prevăzute de legislația respectivă. Termenele de atac încep să curgă de la primirea deciziei de către persoana interesată.

Articolul 50

Măsuri menite să accelereze acordarea prestațiilor

(1)

(a)

(i)

În cazul în care un lucrător resortisant al unui stat membru se supune legislației altui stat membru, instituția competentă în materie de pensii a celui de al doilea stat membru transmite organismului desemnat de autoritatea competentă a aceluiași stat membru (țara de angajare), folosind toate mijloacele pe care le are la dispoziție la momentul înregistrării lucrătorului în cauză, toate informațiile privind identificarea lucrătorului, data de începere a activității, denumirea instituției competente menționate anterior și numărul de înregistrare atribuit de aceasta din urmă.

(ii)

Mai mult decât atât, instituția competentă menționată la punctul (i) transmite, de asemenea, în măsura în care este posibil, organismului desemnat în conformitate cu punctul (i), orice alte informații care pot facilita și accelera acordarea ulterioară a pensiilor.

(iii)

Aceste informații se transmit, în condițiile stabilite de Comisia administrativă, organismului desemnat de autoritatea competentă a statului membru în cauză.

(iv)

Pentru aplicarea dispozițiilor punctelor (i), (ii) și (iii), apatrizii și refugiații sunt considerați resortisanți ai statului membru a cărui legislație li s-a aplicat cea dintâi.

(b)

La cererea lucrătorului în cauză sau a instituției la care acesta este asigurat în acel moment, instituțiile în cauză reconstituie stagiul de cotizare a lucrătorului, începând, cel mai târziu, cu primul an precedent datei la care acesta atinge vârsta de pensionare.

(2)   Comisia administrativă stabilește modalitățile de aplicare a alineatului 1.

Controale administrative și medicale

Articolul 51

(1)   În cazul în care beneficiarul, în special al:

(a)

prestațiilor de invaliditate;

(b)

prestațiilor pentru limită de vârstă acordate în cazul incapacității de muncă;

(c)

prestațiilor pentru limită de vârstă acordate șomerilor în vârstă;

(d)

prestațiilor pentru limită de vârstă acordate în cazul încetării activității profesionale;

(e)

prestațiilor pentru urmași acordate în cazul invalidității sau incapacității de muncă;

(f)

prestațiilor acordate cu condiția ca mijloacele beneficiarului să nu depășească o limită stabilită

locuiește sau are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care este situată instituția debitoare, controlul administrativ sau medical se efectuează, la cererea acelei instituții, de către instituția de la locul de ședere sau de reședință al beneficiarului, în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația aplicată de aceasta din urmă. Cu toate acestea, instituția debitoare își rezervă dreptul de a proceda la examinarea beneficiarului de către un medic la alegerea acesteia.

(2)   Dacă se constată că beneficiarul prestațiilor prevăzute la alineatul 1 desfășoară o activitate sau dispune de mijloace peste limita stabilită, în perioada în care primește prestațiile respective, instituția de la locul de ședere sau de reședință trebuie să trimită un raport instituției debitoare care a solicitat controlul. Acest report indică, în special, natura activității desfășurate, suma veniturilor sau mijloacele de care a dispus persoana în cauză în ultimul trimestru, remunerația normală plătită în același domeniu unui lucrător din aceeași categorie profesională în care este încadrată și persoana în cauză, în profesia pe care aceasta a exercitat-o înainte de a deveni invalidă, în cursul unei perioade de referință ce urmează să fie determinată de către instituția debitoare și, după caz, avizul unui medic expert cu privire la starea de sănătate a persoanei în cauză.

Articolul 52

În cazul în care după suspendarea prestațiilor de care a beneficiat, persoana în cauză își redobândește dreptul la prestații atunci când este rezident pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, instituțiile în cauză fac schimb de toate informațiile utile pentru reluarea acordării prestațiilor menționate anterior.

Plata prestațiilor

Articolul 53

Modalitatea de plată a prestațiilor

(1)   În cazul în care instituția debitoare dintr-un stat membru nu plătește direct prestațiile datorate beneficiarilor care au reședința pe teritoriul altui stat membru, aceste prestații se plătesc, la cererea instituției debitoare, de către organismul de legătură al celui de-al doilea stat membru sau de către instituția de la locul de reședință al beneficiarilor în cauză, în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolele 54 – 58 din regulamentul de aplicare; în cazul în care instituția debitoare, plătește direct prestațiile beneficiarilor, aceasta notifică instituția de la locul de reședință cu privire la acest fapt. Procedeul de plată ce se aplică de către instituțiile statelor membre este menționat în anexa 6.

(2)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre, pot conveni asupra altor modalități pentru plata prestațiilor, în cazurile în care instituțiile competente ale acelor state membre sunt singurele interesate. Orice acorduri încheiate în această materie se comunică Comisiei administrative.

(3)   Dispozițiile acordurilor privind plata prestațiilor, care se aplică în ziua precedentă intrării în vigoare a regulamentului, continuă să se aplice cu condiția ca acestea să fie menționate în anexa 5.

Articolul 54

Comunicarea borderoului de plăți organismului plătitor

Instituția debitoare adresează în dublu exemplar organismului de legătură din statul membru pe teritoriul căruia are reședința beneficiarul sau instituția de la locul de reședință, ambele numite în continuare „organism plătitor”, un borderou de plăți care trebuie să ajungă la organismul respectiv cel târziu cu douăzeci de zile înainte de data scadenței prestațiilor.

Articolul 55

Plata sumelor datorate în contul organismului plătitor

(1)   Cu zece zile înainte de data scadenței prestațiilor, instituția debitoare plătește, în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situată, suma necesară pentru plățile menționate în borderoul prevăzut la articolul 54 din regulamentul de aplicare. Plata se efectuează prin banca națională sau prin altă bancă a statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituția debitoare, într-un cont deschis în numele Băncii Naționale sau al altei bănci din statul membru pe al cărui teritoriu este situat organismul plătitor, în favoarea acestui organism. Această plată este liberatorie. În același timp, instituția debitoare adresează simultan organismului plătitor un aviz de plată.

(2)   Banca în contul căreia a fost efectuată plata, creditează organismul plătitor cu contravaloarea plății în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situat acest organism.

(3)   Denumirea și sediul băncilor prevăzute la alineatul 1 sunt menționate în anexa 7.

Articolul 56

Plata sumelor datorate beneficiarului de către organismul plătitor

(1)   Plățile menționate în borderoul prevăzut la articolul 54 din regulamentul de aplicare se plătesc beneficiarului de către organismul plătitor, în contul instituției debitoare. Aceste plăți se efectuează conform modalităților prevăzute de legislația aplicată de organismul plătitor.

(2)   Imediat ce organismul plătitor sau orice alt organism desemnat de acesta ia cunoștință de orice circumstanțe care justifică suspendarea sau suprimarea prestațiilor, acesta încetează toate plățile. Acest lucru se întâmplă în cazul în care beneficiarul își transferă reședința pe teritoriul altui stat.

(3)   Organismul plătitor înștiințează instituția debitoare cu privire la orice motiv de neefectuare a plății. În cazul decesului beneficiarului sau al soțului acestuia, sau în cazul recăsătoririi soțului supraviețuitor, organismul plătitor notifică instituției menționate anterior data survenirii acestora.

Articolul 57

Reglarea conturilor de plăți menționate la articolul 56 din regulamentul de aplicare

(1)   Conturile de plăți menționate la articolul 56 din regulamentul de aplicare se reglează la sfârșitul fiecărei perioade de plată, pentru a stabili sumele plătite efectiv beneficiarilor sau reprezentanților lor legali sau mandatarilor lor, precum și sumele neplătite.

(2)   Suma totală, exprimată în cifre și litere, în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituția debitoare, este certificată ca fiind în conformitate cu plățile efectuate de organismul plătitor și confirmată prin semnătura reprezentantului acelui organism.

(3)   Organismul plătitor este garantul regularității plăților efectuate.

(4)   Diferența dintre sumele plătite de instituția debitoare, exprimată în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situată aceasta, și valoarea plăților, exprimată în aceeași monedă, justificate de organismul plătitor, se adaugă sumelor ce trebuie plătite ulterior cu același titlu, de către instituția debitoare.

Articolul 58

Recuperarea cheltuielilor aferente plății prestațiilor

Cheltuielile aferente plății prestațiilor, în special cheltuielile poștale și bancare, pot fi recuperate de la beneficiari, de către organismul plătitor, în condițiile prevăzute de legislația pe care acel organism o aplică.

Articolul 59

Notificarea schimbului de reședință a beneficiarului

În cazul în care beneficiarul prestațiilor datorate în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, își schimbă reședința de pe teritoriul unui stat pe cel al altui stat, acesta trebuie să notifice acest fapt instituției sau instituțiilor debitoare a/ale prestațiilor și organismului plătitor.

CAPITOLUL 4

ACCIDENTELE DE MUNCĂ ȘI BOLILE PROFESIONALE

Aplicarea articolelor 52 și 53 din regulament

Articolul 60

Prestațiile în natură în cazul stabilirii reședinței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 52 litera (a) din regulament, lucrătorul trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință, un atestat care să certifice că acesta are dreptul la aceste prestații în natură. Acest atestat se eliberează de instituția competentă, pe baza, după caz, a informațiilor furnizate de angajator. Mai mult decât atât, în cazul în care legislația statului competent prevede aceasta, lucrătorul trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință un aviz de primire din partea instituției competente a declarației unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. În cazul în care lucrătorul nu prezintă aceste documente, instituția de la locul de reședință se adresează direct instituției competente pentru a le obține și, până la primirea acestora, îi acordă lucrătorului prestațiile în natură conform asigurării de sănătate, cu condiția ca acesta să îndeplinească condițiile impuse pentru a avea dreptul la acestea.

(2)   Acest atestat rămâne valabil atât timp cât instituția de la locul de reședință nu primește notificarea cu privire la anularea acestuia. Cu toate acestea, în cazul în care atestatul este eliberat de o instituție franceză, acesta este valabil numai trei luni de la data eliberării și trebuie reînnoit la fiecare trei luni.

(3)   În cazul în care lucrătorul este lucrător sezonier, atestatul menționat la alineatul 1 este valabil pe întreaga durată estimată a activității sezoniere, cu excepția cazului în care, între timp, instituția competentă notifică instituția de la locul de reședință cu privire la anularea acestuia.

(4)   Atunci când solicită prestații în natură, lucrătorul prezintă documentele justificative necesare pentru acordarea prestațiilor în natură conform legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința.

(5)   În eventualitatea spitalizării, instituția de la locul de reședință notifică, în termen de trei zile de la luarea la cunoștință a acestui fapt, instituția competentă cu privire la data intrării în spital, durata probabilă a spitalizării și data externării.

(6)   Instituția de la locul de reședință informează în avans instituția competentă, cu privire la orice decizie legată de acordarea prestațiilor în natură incluse în lista menționată la articolul 24 alineatul 2 din regulament, transmițându-i documentele justificative necesare. Instituția competentă dispune de un termen de cincisprezece zile de la data informării, pentru a notifica, dacă este cazul, opoziția sa motivată; instituția de la locul de reședință acordă prestațiile în natură în cazul în care, la expirarea termenului, nu a primit nici o opoziție. În cazul în care aceste prestații în natură trebuie acordate în caz de extremă urgență, instituția de la locul de reședință informează imediat instituția competentă cu privire la aceasta.

(7)   Lucrătorul trebuie să informeze instituția de la locul de reședință cu privire la orice schimbare a situației sale care poate să modifice dreptul său la prestații în natură, în special cu privire la orice încetare sau modificare a locului de muncă sau orice schimbare de reședință sau de ședere. Instituția competentă informează, de asemenea, instituția de la locul de reședință cu privire la încetarea asigurării lucrătorului sau stingerea dreptului la prestații în natură al lucrătorului. Instituția de la locul de reședință poate solicita oricând instituției competente orice informații privind asigurarea lucrătorului sau dreptul acestuia la prestații în natură.

(8)   În cazul lucrătorilor frontalieri, medicamentele, bandajele, ochelarii și aparatele mici, analizele și testele de laborator pot să fie eliberate, respectiv, efectuate numai în statul membru pe al cărui teritoriu acestea au fost prescrise conform dispozițiilor legislației acelui stat membru.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre, pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de aplicare.

Articolul 61

Prestațiile în numerar, altele decât indemnizațiile, în cazul stabilirii reședinței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în numerar, altele decât indemnizațiile, în temeiul articolului 52 litera (b) din regulament, lucrătorul trebuie să se adreseze instituției de la locul de reședință, în termen de trei zile de la debutul incapacității de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activității sau, în cazul în care legislația aplicată de instituția competentă sau de instituția de la locul de reședință prevede aceasta, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant.

(2)   În cazul în care medicii care tratează lucrătorul în cauză în țara de reședință nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, lucrătorul se adresează direct instituției de la locul de reședință, în termenul stabilit de legislația pe care aceasta o aplică.

Această instituție procedează imediat la constatarea, din punct de vedere medical, a incapacității de muncă și întocmește certificatul menționat la alineatul 1. Acest certificat specifică durata probabilă a incapacității și se transmite imediat instituției competente.

(3)   În cazurile în care nu se aplică alineatul 2, instituția de la locul de reședință procedează la controlul medical al lucrătorului, imediat ce este posibil și, în orice caz, în termen de trei zile de la data la care lucrătorul i s-a adresat, ca și cum acesta ar fi fost asigurat de această instituție. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacității de muncă și se transmite instituției competente, de către instituția de la locul de reședință, în termen de trei zile de la data controlului.

(4)   Instituția de la locul de reședință procedează ulterior, în cazul în care este necesar, la orice controale administrative sau medicale ale lucrătorului ca și cum acesta ar fi asigurat de această instituție. Imediat ce aceasta constată că lucrătorul este apt să reia activitatea, aceasta informează imediat lucrătorul, precum și instituția competentă, cu privire la aceasta, specificând data la care încetează incapacitatea de muncă a lucrătorului. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului 6, notificarea lucrătorului este considerată ca o decizie luată în numele instituției competente.

(5)   În toate cazurile, instituția competentă își rezervă dreptul de a proceda la examinarea lucrătorului de către un medic la alegerea sa.

(6)   În cazul în care instituția competentă decide să refuze acordarea prestațiilor în numerar deoarece lucrătorul nu a îndeplinit formalitățile prevăzute de legislația țării de reședință sau dacă aceasta constată că lucrătorul este apt să reia activitatea, aceasta notifică lucrătorului decizia sa și trimite simultan o copie a acestei decizii instituției competente de la locul de reședință.

(7)   În cazul în care lucrătorul reia activitatea, acesta informează, în consecință, instituția competentă, dacă este astfel prevăzut de legislația aplicată de acea instituție.

(8)   Instituția competentă plătește prestațiile în numerar prin mijloace adecvate, în special prin mandat poștal internațional, și informează, în consecință, instituția de la locul de reședință și lucrătorul. În cazul în care prestațiile în numerar sunt plătite de instituția de la locul de reședință, în numele instituției competente, aceasta din urmă informează lucrătorul cu privire la drepturile sale și indică instituției de la locul de reședință suma prestațiilor în numerar, datele pentru plată și perioada maximă în care acestea ar trebuie acordate, astfel cum este prevăzut de legislația statului competent.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestora pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de aplicare.

Aplicarea articolului 55 din regulament

Articolul 62

Prestațiile în natură în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură, lucrătorul menționat la articolul 14 alineatul 1 litera (a) punctul (i) sau alineatul 2 litera (a) din regulament, trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere certificatul prevăzut la articolul 11 din regulamentul de aplicare. În cazul în care lucrătorul a prezentat acest certificat se presupune că a îndeplinit condițiile de dobândire a dreptului la prestații în natură.

(2)   Pentru a beneficia de prestații în natură, un lucrător din transportul internațional menționat la articolul 14 alineatul 1 litera (b) din regulament, care, pe perioada desfășurării activității se află pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere, imediat ce este posibil, un atestat special, eliberat în luna calendaristică curentă sau în cele două luni calendaristice precedente, de către angajatorul sau prepusul acestuia. Acest certificat indică, în special, data de la care lucrătorul a fost angajat de către angajatorul respectiv, precum și denumirea și sediul instituției competente. În cazul în care lucrătorul a prezentat acest certificat se presupune că a îndeplinit condițiile de dobândire a dreptului la prestații în natură.

Dacă un lucrător nu se poate adresa instituției de la locul de ședere înainte de începerea tratamentului medical, acesta beneficiază totuși de tratament în urma prezentării certificatului menționat anterior, ca și cum ar fi asigurat de acea instituție.

(3)   Instituția de la locul de ședere se adresează, în termen de trei zile, instituției competente pentru a afla dacă lucrătorul menționat la alineatele 1 și 2 îndeplinește condițiile de dobândire a dreptului la prestații în natură. Instituția de la locul de ședere trebuie să acorde prestațiile în natură până când primește un răspuns de la instituția competentă, dar nu pentru un termen mai mare de treizeci de zile.

(4)   Instituția competentă adresează răspunsul său instituției de la locul de ședere, în termen de zece zile de la primirea cererii din partea acelei instituții. În cazul în care răspunsul este afirmativ, instituția competentă indică, dacă este necesar, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația pe care o aplică, iar instituția de la locul de ședere continuă să acorde prestațiile menționate anterior.

(5)   Prestațiile în natură acordate în temeiul prezumției stabilite prin alineatele 1 și 2 fac obiectul rambursării prevăzute la articolul 36 alineatul 1 din regulament.

(6)   În locul certificatului sau atestatului prevăzute la alineatele 1 și 2, lucrătorii menționați de aceste alineate pot prezenta instituției de la locul de ședere atestatul prevăzut la alineatul 7.

(7)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 55 alineatul 1 litera (a) punctul (i) din regulament, cu excepția cazurilor în care este invocată prezumția stabilită prin alineatele 1 și 2, lucrătorul trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice că acesta are dreptul la prestații în natură. Acest atestat, care se eliberează de instituția competentă, dacă este posibil înainte ca lucrătorul să părăsească teritoriul statului membru în care are reședința, indică, în special, dacă este necesar, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația statului competent. În cazul în care lucrătorul nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de ședere se adresează instituției competente pentru a o obține.

(8)   Dispozițiile articolului 60 alineatele 5, 6 și 9 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Articolul 63

Prestațiile în natură pentru lucrători în cazul schimbării reședinței sau întoarcerii în țara de reședință, precum și pentru lucrătorii autorizați să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament medical

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 55 alineatul 1 litera (b) punctul (i) din regulament, lucrătorul trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință un atestat care să certifice că acesta are dreptul să primească în continuare prestațiile menționate anterior. Acest atestat, care se eliberează de instituția competentă, indică, în special, dacă este necesar, perioada maximă în care aceste prestații pot continua să fie acordate, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent. Atestatul poate fi eliberat, la cererea lucrătorului, după plecarea acestuia dacă, din motive de forță majoră, aceasta nu a putut fi întocmit înainte.

(2)   Dispozițiile articolului 60 alineatele 5, 6 și 9 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie în ceea ce privește acordarea prestațiilor în natură în cazul menționat la articolul 55 alineatul 1 litera (c) punctul (i) din regulament.

Articolul 64

Prestațiile în numerar, altele decât indemnizațiile în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent

Pentru a beneficia de prestațiile în numerar, altele decât indemnizațiile, în temeiul articolului 55 alineatul 1 litera (a) punctul (ii) din regulament, se aplică prin analogie dispozițiile articolului 61 din regulamentul de aplicare. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligației de a prezenta un certificat de incapacitate de muncă, lucrătorul care locuiește pe teritoriul unui stat membru fără să desfășoare o activitate profesională nu este obligat să prezinte certificatul de încetare a activității menționat la articolul 61 alineatul 1 din regulamentul de aplicare.

Aplicarea articolelor 52 – 56 din regulament

Articolul 65

Declarații, anchete și schimb de informații între instituții, cu privire la un accident de muncă sau o boală profesională survenite într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazul în care un accident de muncă survine sau o boală profesională este diagnosticată pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie făcută o declarație cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent, fără a aduce atingere oricăror dispoziții legale în vigoare pe teritoriul statului membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională și acele dispoziții rămân, în acest caz, aplicabile. Această declarație se trimite instituției competente iar o copie se trimite instituției de la locul de reședință sau de ședere.

(2)   Instituția statului membru pe al cărui teritoriu a survenit accidentul de muncă sau a fost diagnosticată prima dată boala profesională, comunică instituției competente, în dublu exemplar, certificatele medicale întocmite pe acel teritoriu și, la cererea instituției din urmă, orice informații relevante.

(3)   Dacă, în cazul unui accident de traseu survenit în timpul călătoriei pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, există motive pentru efectuarea unei anchete pe teritoriul primului stat membru, un anchetator poate fi desemnat în acest scop, de către instituția competentă, care informează, de asemenea, autoritățile acelui stat membru. Aceste autorități asistă anchetatorul menționat anterior, în special prin desemnarea unei persoane care să îl asiste în consultarea proceselor verbale și a oricăror alte documente cu privire la accident.

(4)   La sfârșitul tratamentului, se transmite instituției competente un raport detaliat, însoțit de certificatele medicale privind consecințele permanente ale accidentului sau bolii și, în special, starea curentă a victimei și recuperarea după leziuni sau stabilizarea acestora. Onorariile relevante se plătesc, după caz, de instituția de la locul de reședință sau de instituția de la locul de ședere, în conformitate cu tariful aplicat de acea instituție, instituției competente.

(5)   Instituția competentă notifică la cererea instituției de la locul de reședință sau instituției de la locul de ședere, după caz, decizia de stabilire a datei de recuperare după leziuni sau de stabilizare a acestora și, dacă este cazul, decizia privind acordarea unei indemnizații.

Articolul 66

Contestarea caracterului profesional al accidentului sau bolii

(1)   În cazul în care instituția competentă contestă aplicarea legislației privind accidentele de muncă sau bolile profesionale în cazurile menționate la articolul 52 sau articolul 55 alineatul 1 din regulament, aceasta informează imediat instituția de la locul de reședință sau instituția de la locul de ședere care au acordat prestațiile în natură; prestații considerate apoi ca provenind din asigurarea de sănătate și continuând a fi acordate sub acest titlu în temeiul certificatelor sau atestatelor menționate la articolele 20 și 21 din regulamentul de aplicare.

(2)   În cazul în care a fost luată o decizie definitivă cu privire la acest subiect, instituția competentă informează imediat instituția de la locul de reședință sau instituția de la locul de ședere care a acordat prestațiile în natură. Această instituție continuă să acorde prestațiile în natură menționate anterior în temeiul asigurării de sănătate, dacă lucrătorul are dreptul la acestea, în cazul în care nu este vorba despre un accident de muncă sau o boală profesională. În caz contrar, prestațiile în natură de care lucrătorul a beneficiat în temeiul asigurării de sănătate sunt considerate prestații pentru accident de muncă sau boală profesională.

Aplicarea articolului 57 din regulament

Articolul 67

Procedura în cazul expunerii la riscul unei boli profesionale în mai multe state membre

(1)   În cazul menționat la articolul 57 alineatul 1 din regulament, declarația cu privire la boala profesională se transmite fie instituției competente în materie de boli profesionale a statului membru conform cu a cărui legislație victima a desfășurat ultima dată o activitate care poate cauza boala respectivă, fie instituției de la locul de reședință care transmite declarația instituției competente menționate anterior.

(2)   În cazul în care instituția competentă menționată la alineatul 1 constată că o activitate care poate cauza boala profesională respectivă a fost desfășurată ultima dată conform legislației altui stat membru, aceasta transmite declarația și documentele conexe instituției corespunzătoare a acelui stat membru.

(3)   În cazul în care instituția statului membru conform cu a cărui legislație victima a desfășurat ultima dată o activitate care poate cauza boala profesională respectivă constată că această victimă sau urmașii săi nu îndeplinesc condițiile acelei legislații, luând în considerare dispozițiile articolului 57 alineatul 2 și articolului 57 alineatul 3 literele (a) și (b) din regulament, instituția menționată anterior:

(a)

transmite, fără întârziere, instituției statului membru conform cu a cărui legislație victima a desfășurat anterior o activitate care poate cauza boala respectivă, declarația și toate documentele care o însoțesc, inclusiv constatările și rapoartele expertizelor medicale efectuate de prima instituție, precum și o copie a deciziei menționate la litera (b);

(b)

notifică simultan persoanei interesate decizia sa, indicând, în special, motivele pentru refuzarea prestațiilor, căile și termenele de atac, precum și data la care dosarul a fost transmis instituției menționate la litera (a).

(4)   Dacă este necesar, cazul poate fi transmis înapoi, conform aceleiași proceduri, instituției corespunzătoare a statului membru conform cu a cărui legislație victima a desfășurat prima dată o activitate care poate cauza boala profesională respectivă.

Articolul 68

Schimbul de informații între instituții în cazul unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri. Plata avansurilor în cazul unei căi de atac

(1)   În cazul în care se introduce o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri luată de către instituția unuia dintre statele membre conform cu a cărei legislație victima a desfășurat o activitate care poate cauza boala profesională în cauză, acea instituție trebuie să informeze instituția căreia i-a fost transmisă declarația, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 67 alineatul 3 din regulamentul de aplicare și, ulterior, o informează cu privire la decizia definitivă luată.

(2)   În cazul în care dreptul la prestații a fost dobândit în temeiul legislației aplicate de cea din urmă instituție, având în vedere dispozițiile articolului 57 alineatele 2 și 3 literele (a) și (b) din regulament, acea instituție plătește avansuri până la o sumă ce urmează să se stabilească, dacă este necesar, după consultarea instituției împotriva cărei decizii s-a introdus calea de atac. Această din urmă instituție rambursează suma avansurilor plătite în cazul în care, ca urmare a căii de atac, este obligată să acorde prestațiile. Acea sumă se reține apoi din suma totală a prestațiilor datorate persoanei în cauză.

Articolul 69

Repartizarea costului prestațiilor în numerar în cazul pneumoconiozei sclerogene

Pentru aplicarea articolului 57 alineatul 3 litera (c) din regulament se aplică următoarele reguli:

(a)

instituția competentă a statului membru conform cu a cărui legislație se acordă prestațiile în numerar în temeiul articolului 57 alineatul 1 din regulament (numită în continuare „instituția responsabilă cu plata prestațiilor în numerar”) folosește un formular care conține, în special, evidența și sumarul tuturor perioadelor de asigurare (asigurarea pentru limită de vârstă), realizate de victimă, conform legislației fiecărui stat membru în cauză;

(b)

instituția responsabilă cu plata prestațiilor în numerar transmite acel formular tuturor instituțiilor de asigurare pentru limită de vârstă la care victima a fost asigurată în fiecare dintre acele state; fiecare dintre instituțiile menționate anterior introduce în formular perioadele de asigurare (asigurare pentru limită de vârstă) realizate conform legislației pe care aceasta o aplică și returnează formularul instituției responsabile cu plata prestațiilor în numerar;

(c)

instituția responsabilă cu plata prestațiilor în numerar repartizează apoi costurile între ea și celelalte instituții competente în cauză; aceasta le notifică pe acestea din urmă cu privire la repartizare, în vederea aprobării de către acestea, împreună cu dovada justificativă corespunzătoare, în special cu privire la suma totală a prestațiilor în numerar acordate și calculul procentelor repartizării;

(d)

la sfârșitul fiecărui an calendaristic, instituția responsabilă cu plata prestațiilor în numerar transmite fiecăreia dintre celelalte instituții competente în cauză un extras al prestațiilor în numerar plătite în anul financiar luat în considerare, indicând suma datorată de fiecare dintre acestea, conform repartizării prevăzute la litera (c); fiecare dintre aceste instituții rambursează suma datorată instituției responsabile cu plata prestațiilor în numerar imediat ce este posibil și cel târziu în termen de trei luni.

Aplicarea articolului 58 alineatul 3 din regulament

Articolul 70

Atestatul privind membrii de familie ce trebuie luați în considerare la calcularea prestațiilor în natură, inclusiv a indemnizațiilor

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 58 alineatul 3 din regulament, solicitantul trebuie să prezinte un atestat privind membrii de familie ai acestuia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția responsabilă pentru acordarea prestațiilor în numerar.

Acest atestat se eliberează de instituția de asigurare de sănătate de la locul de reședință al membrilor de familie sau de către altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu aceștia au reședința. Dispozițiile articolului 25 alineatul 2 al doilea și al treilea paragraf din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

În locul atestatului prevăzut la primul paragraf, instituția responsabilă pentru acordarea prestațiilor în numerar poate impune solicitantului să prezinte documente recente privind starea civilă a membrilor de familie ai acestuia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția menționată anterior.

(2)   În cazul menționat la alineatul 1, dacă legislația aplicată de instituția respectivă impune ca membrii de familie să locuiască sub același acoperiș cu solicitantul, faptul că membrii de familie care nu îndeplinesc această condiție sunt totuși persoane aflate în principal în întreținerea solicitantului, trebuie să se stabilească prin documente care să dovedească transmiterea în mod regulat a unei părți din salariu.

Aplicarea articolului 60 din regulament

Articolul 71

Agravarea unei boli profesionale

(1)   În cazurile menționate la articolul 60 alineatul 1 din regulament, lucrătorul trebuie să furnizeze instituției statului membru de la care solicită drepturi la prestații toate informațiile privind prestațiile acordate anterior pentru boala profesională în cauză. Acea instituție se poate adresa oricărei alte instituții care a fost competentă în trecut, pentru a obține orice informații pe care le consideră necesare.

(2)   În cazul menționat la articolul 60 alineatul 1 litera (c) din regulament, instituția competentă care trebuie să plătească prestațiile în numerar notifică celeilalte instituții în cauză, în vederea obținerii aprobării, suma costurilor ce trebuie suportate de aceasta din urmă, ca urmare a agravării bolii, împreună cu dovada corespunzătoare. La sfârșitul fiecărui an calendaristic, prima instituție adresează celei de-a doua instituții o situație a prestațiilor în numerar plătite în anul financiar respectiv, indicând suma datorată de aceasta din urmă, care face rambursarea, imediat ce este posibil, și cel târziu în termen de trei luni.

(3)   În cazul menționat la articolul 60 alineatul 2 litera (b) prima teză din regulament, instituția responsabilă cu plata prestațiilor în numerar notifică instituțiile competente în cauză, în vederea obținerii aprobării, cu privire la modificările efectuate în repartizarea anterioară a costurilor, împreună cu dovada justificatoare adecvată.

(4)   În cazul menționat la articolul 60 alineatul 2 litera (b) a doua teză din regulament, dispozițiile alineatului 2 se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 61 alineatul 5 din regulament

Articolul 72

Evaluarea gradului de incapacitate în cazul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale survenite anterior

(1)   Pentru a evalua gradul de incapacitate în cazul menționat la articolul 61 alineatul 5 din regulament, lucrătorul trebuie să furnizeze instituției competente a statului membru a cărui legislație s-a aplicat la momentul la care a survenit accidentul de muncă sau a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională, toate informațiile privind accidentele de muncă anterioare sau bolile profesionale survenite anterior, când acestuia i se aplica legislația altui stat membru, indiferent de gradul incapacității cauzate de acele cazuri anterioare.

(2)   Instituția competentă ia în considerare, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, în ceea ce privește dobândirea dreptului la prestații și stabilirea sumei prestațiilor, gradul de incapacitate cauzat de acele cazuri anterioare.

(3)   Instituția competentă se poate adresa oricărei alte instituții care a fost competentă anterior, pentru a obține orice informații pe care le consideră necesare.

În cazul în care incapacitatea de muncă anterioară a fost cauzată de un accident survenit în timp ce lucrătorului i se aplica legislația unui stat membru care nu face distincție cu privire la originea incapacității de muncă, instituția competentă pentru incapacitatea de muncă anterioară sau organismul desemnat de autoritatea competentă a statului membru respectiv trebuie să furnizeze, la cererea instituției competente a altui stat membru, informațiile cu privire la gradul de incapacitate de muncă anterioară și, în măsura în care este posibil, orice informații de natură să stabilească dacă incapacitatea a fost rezultatul unui accident de muncă, în sensul legislației aplicate de instituția celui de-al doilea stat membru. În acest caz, alineatul 2 se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 62 alineatul 1 din regulament

Articolul 73

Instituțiile la care se pot adresa lucrătorii din mine și întreprinderi asimilate în cazul în care locuiesc sau au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazurile menționate la articolul 62 alineatul 1 din regulament și în cazul în care, în țara de ședere sau de reședință, prestațiile prevăzute de sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, care include muncitorii din industria oțelului, sunt echivalente cu cele prevăzute de sistemul special pentru lucrătorii din mine și întreprinderi similare, lucrătorii din ultima categorie se pot adresa celei mai apropiate instituții din statul membru pe teritoriul căruia locuiesc sau au reședința, indicate în anexa 3 din regulamentul de aplicare, chiar dacă aceasta din urmă este o instituție a sistemului aplicabil muncitorilor din industria oțelului, instituție care trebuie să acorde apoi aceste prestații.

(2)   În cazul în care prestațiile prevăzute de sistemul special pentru lucrătorii din mine și întreprinderi similare sunt mai avantajoase, acești lucrători au dreptul de a se adresa fie instituției responsabile pentru aplicarea acelui sistem, fie celei mai apropiate instituții din statul membru pe teritoriul căruia locuiesc sau au reședința, care aplică sistemul pentru muncitorii din industria oțelului. În acest din urmă caz, instituția în cauză trebuie să atragă atenția lucrătorului asupra faptului că, adresându-se instituției responsabile pentru aplicarea sistemului special menționat mai sus, acesta va obține prestații mai avantajoase; mai mult decât atât, aceasta trebuie informat cu privire la denumirea și adresa acelei instituții.

Aplicarea articolului 62 alineatul 2 din regulament

Articolul 74

Perioada în care prestațiile au fost deja acordate de instituția altui stat membru ce trebuie luată în considerare

În sensul dispozițiilor articolului 62 alineatul 2 din regulament, instituția unui stat membru solicitată să acorde prestații poate solicita instituției altui stat membru să îi comunice informații privind perioada în care aceasta din urmă a acordat deja prestații pentru același caz de accident de muncă sau boală profesională.

Introducerea și instrumentarea cererilor de indemnizații, cu excluderea indemnizațiilor pentru boli profesionale menționate la articolul 57 din regulament

Articolul 75

(1)   Pentru a beneficia de o indemnizație sau de un ajutor suplimentar în temeiul legislației unui stat membru, lucrătorul sau urmașii săi care au reședința pe teritoriul altui stat membru trebuie să adreseze o cerere fie la instituția competentă, fie la instituția de la locul de reședință, care o transmite instituției competente. Introducerea cererii trebuie să respecte următoarelor reguli:

(a)

cererea trebuie să fie însoțită de documentele justificative necesare și întocmită pe formularele prevăzute de legislația aplicată de instituția competentă;

(b)

exactitatea informațiilor oferite de solicitant trebuie stabilită prin documentele oficiale anexate formularului de cerere sau confirmată de organismele competente ale statului membru pe al cărui teritoriu are reședința solicitantul.

(2)   Instituția competentă notifică solicitantului decizia sa, în mod direct sau prin intermediul organismului de legătură al statului competent; aceasta trimite o copie a acestei decizii organismului de legătură al statului membru pe al cărui teritoriu are reședința solicitantul.

Controale administrative și medicale

Articolul 76

(1)   Controalele administrative și medicale, precum și examinările medicale prevăzute în cazul revizuirii indemnizațiilor se efectuează la cererea instituției competente, de către instituția statului membru pe al cărui teritoriu se află beneficiarul, în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația pe care instituția din urmă o aplică. Cu toate acestea, instituția competentă își rezervă dreptul de a proceda la examinarea beneficiarului de către un medic la alegerea sa.

(2)   Orice persoană căreia i se acordă o indemnizație, pentru sine sau pentru un orfan, trebuie să informeze instituția debitoare cu privire la orice schimbare a situației sale sau a orfanului, care poate să modifice dreptul la pensie.

Plata indemnizațiilor

Articolul 77

Plata indemnizațiilor datorate de instituția unui stat membru titularilor care au reședința pe teritoriul altui stat membru se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolelor 53 – 58 din regulamentul de aplicare.

CAPITOLUL 5

AJUTOARELE DE DECES

Aplicarea articolelor 64, 65 și 66 din regulament

Articolul 78

Introducerea cererii pentru un ajutor

Pentru a beneficia de un ajutor de deces în temeiul legislației unui stat membru, altul decât statul pe al cărui teritoriu are reședința, solicitantul trebuie să adreseze cererea sa fie instituției competente, fie instituției de la locul de reședință.

Cererea trebuie să fie însoțită de documentele justificative impuse de legislația pe care o aplică instituția competentă.

Exactitatea informațiilor oferite de solicitant trebuie să fie stabilită prin documentele oficiale anexate cererii sau să fie confirmată de organismele competente ale statului membru pe al cărui teritoriu are reședința solicitantul.

Articolul 79

Atestatul privind perioadele de asigurare

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 64 din regulament, solicitantul trebuie să prezinte instituției competente un atestat care să specifice perioadele de asigurare realizate de lucrător conform legislației care i s-a aplicat ultima dată.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea solicitantului, de către instituția de asigurare de sănătate, după caz, la care lucrătorul a fost asigurat ultima dată. În cazul în care solicitantul nu prezintă atestatul respectiv, instituția competentă se adresează uneia sau celeilalte instituții menționate mai sus pentru a îl obține.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie în cazul în care este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare realizate anterior, conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile impuse de legislația statului competent.

CAPITOLUL 6

AJUTOARELE DE ȘOMAJ

Aplicarea articolului 67 din regulament

Articolul 80

Atestatul privind perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 67 alineatele 1, 2 sau 4 din regulament, persoana interesată trebuie să prezinte instituției competente un atestat care specifică perioadele de asigurare sau încadrare în muncă realizate anterior, conform legislației care i s-a aplicat ultima dată, precum și orice informații suplimentare cerute de legislația aplicată de acea instituție.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea persoanei interesate, fie de către instituția competentă în materie de șomaj a statului membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată, fie de o altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru menționat anterior. În cazul în care acesta nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția competentă se adresează uneia sau celeilalte instituții menționate mai sus pentru a îl obține.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie în cazul în care este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă realizate anterior, conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile impuse de legislația statului competent.

Aplicarea articolului 68 din regulament

Articolul 81

Atestatul privind calcularea prestațiilor

În vederea calculării prestațiilor care incumbă unei instituții menționate la articolul 68 alineatul 1 din regulament, în cazul în care o persoană a desfășurat ultima sa activitate cel puțin patru săptămâni pe teritoriul statului membru în care este situată acea instituție, aceasta trebuie să prezinte instituției menționate anterior un atestat certificată care specifică natura ultimei activități desfășurate pentru cel puțin patru săptămâni pe teritoriul altui stat membru, precum și ramura economică în care a fost desfășurată acea activitate. În cazul în care persoana interesată nu prezintă acest atestat, instituția menționată anterior se adresează fie instituției competente în materie de șomaj a statului membru în care acesta a fost asigurat ultima dată, fie unei alte instituții desemnate de autoritatea competentă a acelui stat membru pentru a îl obține.

Articolul 82

Atestatul privind membrii de familie ce trebuie luați în considerare pentru calcularea prestațiilor

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 68 alineatul 2 din regulament, persoana interesată trebuie să prezinte instituției competente un atestat privind membrii de familie ai acesteia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția menționată anterior.

(2)   Acest atestat se eliberează de instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu au reședința acei membrii de familiei. Acesta trebuie să certifice că membrii de familie nu sunt luați în considerare pentru calcularea ajutoarelor de șomaj datorate unei alte persoane în temeiul legislației statului membru menționat anterior. Atestatul este valabil douăsprezece luni de la data eliberării. Acesta poate fi reînnoită; în acest caz, este valabil de la data reînnoirii. Persoana interesată notifică imediat instituția competentă cu privire la orice fapt care necesită modificarea atestatului menționat anterior; această modificare are efecte din ziua producerii faptului.

Aplicarea articolului 69 din regulament

Articolul 83

Condiții și limite pentru păstrarea dreptului la ajutor în cazul în care un șomer se deplasează în alt stat membru

(1)   Pentru a păstra beneficiul prestațiilor, șomerul menționat la articolul 69 alineatul 1 din regulament trebuie să prezinte instituției de la locul în care acesta s-a deplasat un atestat prin care instituția competentă certifică că acesta are în continuare dreptul la ajutor în condițiile stabilite la alineatul 1 litera (b) din articolul menționat anterior. Instituția competentă specifică în acest atestat, în special:

(a)

suma ajutorului care urmează să fie plătit șomerului conform legislației statului competent;

(b)

data la care șomerul a încetat să fie la dispoziția birourilor de ocupare a forței de muncă ale statului competent;

(c)

termenul acordat conform articolului 69 alineatul 1 litera (b) din regulament, pentru înregistrarea ca persoană în căutarea unui loc de muncă în statul membru în care s-a deplasat șomerul;

(d)

perioada maximă în care poate fi păstrat dreptul la ajutor, în conformitate cu articolul 69 alineatul 1 litera (c) din regulament;

(e)

fapte care ar putea modifica dreptul la ajutor.

(2)   Șomerul care intenționează să se deplaseze în alt stat membru pentru a căuta un loc de muncă trebuie să solicite, înainte de plecare, atestatul menționat la alineatul 1. În cazul în care șomerul nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul în care acesta s-a deplasat se adresează instituției competente pentru a îl obține. Birourile de ocupare a forței de muncă ale statului competent trebuie să asigure că șomerul a fost informat cu privire la obligațiile sale în temeiul articolului 69 din regulament și prezentului articol.

(3)   Instituția din locul în care s-a deplasat șomerul informează instituția competentă cu privire la data înregistrării șomerului și cu privire la data la care a început plata ajutoarelor și plătește ajutoarele statului competent, în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația statului membru în care s-a deplasat șomerul.

Instituția din locul în care s-a deplasat șomerul efectuează un control sau ia măsurile necesare pentru a efectua un control, ca și cum ar fi vorba despre un șomer beneficiar al ajutorului, în temeiul legislației pe care aceasta o aplică. Aceasta informează instituția competentă cu privire la producerea oricărui fapt menționat la alineatul 1 litera (e) de mai sus, imediat ce ia cunoștință despre acesta, și, în cazurile în care ajutorul trebuie suspendat sau suprimat, aceasta încetează imediat plata ajutorului. Instituția competentă o informează imediat cu privire la măsura în care și data de la care drepturile șomerului se modifică datorită acestui fapt. Plata ajutoarelor poate fi reluată, după caz, numai după primirea acestor informații. În cazul în care ajutorul trebuie redus, instituția de la locul în care s-a deplasat șomerul continuă să îi plătească acestuia o sumă redusă a ajutorului, sub rezerva ajustării, după primirea răspunsului din partea instituției competente.

(4)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor dispoziții de aplicare.

Aplicarea articolului 71 din regulament

Articolul 84

Șomeri care, pe perioada ultimei încadrări în muncă, au avut reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazurile menționate la articolul 71 alineatul 1 litera (a) punctul (ii) și la articolul 71 alineatul 1 litera (b) punctul (ii) prima teză din regulament, instituția de la locul de reședință este considerată a fi instituția competentă, în sensul aplicării dispozițiilor articolului 80 din regulamentul de aplicare.

(2)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 71 alineatul 1 litera (b) punctul (ii) din regulament, un șomer trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință, în plus față de atestatul prevăzut la articolul 80 din regulamentul de aplicare, un atestat din partea instituției statului membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată, care să specifice că acesta nu are dreptul la ajutor în temeiul articolului 69 din regulament.

(3)   În sensul dispozițiilor articolului 71 alineatul 2 din regulament, instituția de la locul de reședință solicită instituției competente toate informațiile privind drepturile pe care șomerul le are în raport cu instituția din urmă.

CAPITOLUL 7

PRESTAȚIILE ȘI ALOCAȚIILE FAMILIALE

Aplicarea articolului 72 din regulament

Articolul 85

Atestatul privind perioadele de încadrare în muncă

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 72 din regulament, persoana interesată trebuie să prezinte instituției competente un atestat care specifică perioadele de încadrare în muncă realizate conform legislației care i s-a aplicat ultima dată.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea persoanei interesate, fie de către instituția competentă în materie de prestații familiale din statul membru în care acesta a fost asigurat ultima dată, fie de către altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru menționat anterior. Dacă persoana interesată nu prezintă atestatul respectiv, instituția competentă se adresează uneia sau alteia dintre instituțiile menționate mai sus pentru a îl obține, cu excepția cazului în care instituția pentru asigurare de sănătate nu îi poate transmite acestuia o copie a atestatului prevăzut la articolul 16 alineatul 1 din regulamentul de aplicare.

(3)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie, în cazul în care este necesară luarea în considerare a perioadelor de încadrare în muncă realizate anterior, conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile impuse de legislația statului competent.

Aplicarea articolului 73 alineatul 1 și a articolului 75 alineatul 1 literele (a) și (b) din regulament

Articolul 86

Lucrătorii cărora li se aplică legislația unui stat membru, altul decât Franța

(1)   Pentru a beneficia de prestații familiale conform articolului 73 alineatul 1 din regulament, lucrătorul trebuie să adreseze instituției competente o cerere, dacă este necesar prin intermediul angajatorului său.

(2)   În sprijinul cererii sale, lucrătorul trebuie să prezinte o declarație privind situația familială, eliberată de autoritățile competente în materie de stare civilă din țara de reședință a membrilor de familie. Această declarație trebuie reînnoită o dată pe an.

(3)   Lucrătorul trebuie să prezinte, de asemenea, în sprijinul cererii sale, informații care să individualizeze persoana căreia urmează să i se plătească prestațiile familiale în țara de reședință (nume, prenume, adresa completă), în cazul în care legislația statului competent prevede că prestațiile familiale pot sau trebuie să fie plătite unei persoane, alta decât lucrătorul.

(4)   Autoritățile competente din două sau mai multe state membre pot conveni asupra unor modalități speciale de plată a prestațiilor familiale, în special în vederea facilitării aplicării articolului 75 alineatul 1 literele (a) și (b) din regulament. Aceste acorduri se comunică Comisiei administrative.

(5)   Lucrătorul trebuie să informeze instituția competentă, când este necesar, prin intermediul angajatorului său:

despre orice schimbare în situația membrilor de familie ai acestuia, care ar putea modifica dreptul la prestații familiale,

despre orice modificare a numărului de membri de familie ai acestuia pentru care se datorează prestații familiale,

despre orice schimbare de reședință sau ședere a acestor membrii de familie,

despre orice desfășurare a unei activități profesionale în virtutea căreia se datorează, de asemenea, prestații familiale în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu membrii de familie au reședința.

Aplicarea articolului 73 alineatul 2 din regulament

Articolul 87

Lucrătorii cărora li se aplică legislația franceză

(1)   Pentru a beneficia de alocații familiale conform articolului 73 alineatul 2 din regulament, lucrătorul trebuie să adreseze o cerere instituției competente care îi eliberează un atestat care certifică că acesta îndeplinește condițiile de încadrare în muncă de care legislația franceză condiționează dobândirea dreptului la alocații familiale. În același timp, lucrătorul trebuie să semneze o declarație care să certifice că nu a dobândit dreptul la alocații familiale în temeiul legislației țării de reședință a membrilor de familie, în virtutea unei activități profesionale.

În cazul în care legislația franceză prevede că dreptul la alocații familiale se dobândește pentru o perioadă corespunzătoare perioadelor de încadrare în muncă, atestatul specifică durata activității desfășurate în cursul perioadei respective.

Membrii de familie se înregistrează la instituția de la locul de reședință în momentul prezentării atestatului și a documentelor justificative impuse de legislația pe care acea instituție o aplică pentru acordarea alocațiilor familiale.

În cazul în care membrii de familie nu prezintă atestatul respectiv, instituția de la locul de reședință se adresează instituției competente pentru a îl obține.

(2)   Atestatul menționat la alineatul 1 rămâne valabil pentru o perioadă de trei luni de la data eliberării și trebuie să reînnoit automat la fiecare trei luni, de către instituția competentă.

(3)   În cazul în care lucrătorul are calitatea de lucrător sezonier, atestatul menționat la alineatul 1 este valabilă pentru perioada estimată a activității sezoniere, cu excepția cazului în care, între timp, instituția competentă notifică instituția de la locul de reședință cu privire la anularea acestuia.

(4)   În cazul în care legislația unui stat membru pe al cărui teritoriu au reședința membrii de familie prevede acordarea lunară sau trimestrială a alocațiilor familiale, în timp ce legislația franceză prevede că dreptul la alocații familiale se dobândește pentru o perioadă corespunzătoare duratei desfășurării activității, alocațiile familiale se acordă conform raportului dintre acea durată și durata prevăzută de legislația țării de reședință a membrilor de familie.

(5)   În cazul în care legislația statului membru pe al cărui teritoriu au reședința membrii de familie prevede acordarea alocațiilor pentru un număr de zile corespunzător numărului zilelor de activitate desfășurată, în timp ce legislația franceză prevede că dreptul la alocații familiale se dobândește pentru o lună, atunci, alocațiile familiale se acordă pentru o lună.

(6)   În cazurile menționate la alineatele 4 și 5, în cazul în care perioadele de activitate desfășurată conform legislației franceze sunt exprimate în unități diferite de cele folosite pentru calcularea alocațiilor familiale în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu au reședința membrii de familie, transformarea se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolului 15 alineatul 3 din regulamentul de aplicare.

(7)   Instituția competentă informează imediat instituția de la locul de reședință al membrilor de familie cu privire la data la care lucrătorul încetează să mai aibă dreptul la alocații familiale sau la care acesta își schimbă reședința de pe teritoriul unui stat membru pe cel al altui stat membru.

Instituția de la locul de reședință al membrilor de familie poate solicita oricând instituției competente să-i furnizeze toate informațiile privind dreptul lucrătorului la alocații familiale.

În cazul în care instituția competentă consideră necesar, instituția de la locul de reședință verifică, la cererea acesteia, declarația prevăzută la alineatul 1 primul paragraf.

(8)   Membrii de familie trebuie să informeze instituția de la locul lor de reședință cu privire la orice schimbare a situației lor care ar putea modifica dreptul acestora la alocații familiale, în special orice schimbare a reședinței.

Aplicarea articolului 74 alineatul 1 din regulament

Articolul 88

Șomerii cărora li se aplică legislația unui stat membru, altul decât Franța

Dispozițiile articolului 86 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie șomerilor menționați la articolul 74 alineatul 1 din regulament.

Aplicarea articolului 74 alineatul 2 din regulament

Articolul 89

Șomerii cărora li se aplică legislația franceză

(1)   Pentru a beneficia de alocații familiale pe teritoriul statului membru în care au reședința, membrii de familie menționați la articolul 74 alineatul 2 din regulament trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință un atestat care să certifice că șomerul beneficiază de ajutoare de șomaj în temeiul legislației franceze.

Acest atestat se eliberează de instituția franceză competentă în materie de șomaj sau de către instituția desemnată de autoritatea franceză competentă, la cererea șomerului care trebuie să semneze o declarație care să certifice că nu a dobândit dreptul la alocații familiale în temeiul legislației țării de reședință a membrilor de familie, în virtutea unei activități profesionale.

În cazul în care membrii de familie nu prezintă atestatul respectiv, instituția de la locul de reședință se adresează instituției competente pentru a îl obține.

(2)   Dispozițiile articolului 87 alineatele 2 – 8 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

CAPITOLUL 8

PRESTAȚIILE PENTRU COPIII AFLAȚI ÎN ÎNTREȚINEREA TITULARILOR PENSIILOR SAU INDEMNIZAȚIILOR ȘI PENTRU ORFANI

Aplicarea articolelor 77, 78 și 79 din regulament

Articolul 90

(1)   Pentru a beneficia de prestații în temeiul articolului 77 sau articolului 78 din regulament, solicitantul trebuie să adreseze o cerere instituției de la locul de reședință, în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația aplicată de acea instituție.

(2)   În cazul în care solicitantul nu are totuși reședința pe teritoriul statului membru în care este situată instituția competentă, acesta poate adresa cererea sa fie instituției competente, fie instituției de la locul de reședință, care apoi transmite cererea instituției competente, indicând data la care aceasta a fost introdusă. Acea dată este considerată data introducerii cererii la instituția competentă.

(3)   În cazul în care instituția competentă menționată la alineatul 2 constată că nu a fost dobândit nici un drept în temeiul dispozițiilor legislației pe care o aplică, aceasta transmite cererea imediat, împreună cu toate documentele și informațiile necesare, instituției statului membru conform cu a cărui legislație lucrătorul a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare.

Dacă este cazul, problema poate fi retrimisă, în aceleași condiții, instituției statului membru conform cu a cărui legislație lucrătorul a realizat cea mai scurtă perioadă de asigurare.

(4)   Comisia administrativă stabilește, în măsura necesară, orice modalități suplimentare necesare pentru introducerea cererilor pentru prestații.

Articolul 91

(1)   Plata prestațiilor datorate în temeiul articolului 77 sau articolului 78 din regulament se efectuează conform dispozițiilor articolelor 53 – 58 din regulamentul de aplicare.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre desemnează, în măsura necesară, instituția competentă pentru plata prestațiilor datorate în temeiul articolului 77 sau articolului 78 din regulament.

Articolul 92

Orice persoană căreia i se plătesc prestații în temeiul articolului 77 sau articolului 78 din regulament, pentru copiii titularului unei pensii sau unei indemnizații sau pentru orfani, trebuie să informeze instituția debitoare a acestor prestații:

cu privire la orice schimbare în situația copiilor sau orfanilor, care ar putea modifica dreptul la prestații,

cu privire la orice modificare a numărului copiilor sau orfanilor pentru care se datorează prestații,

cu privire la orice schimbare de reședință a copiilor sau orfanilor,

cu privire la desfășurarea oricărei activități profesionale care dă dreptul la prestații sau alocații familiale pentru acești copii sau orfani.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 93

Rambursarea prestațiilor de asigurare de sănătate și maternitate, altele decât cele menționate la articolele 94 și 95 din regulamentul de aplicare

(1)   Suma reală a prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 19 alineatele 1 și 2 din regulament, lucrătorilor și membrilor de familie ai acestora care au reședința pe teritoriul aceluiași stat membru, precum și a prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 22, articolului 25 alineatele 1, 3 și 4, articolului 26, articolului 29 alineatul 1 sau articolului 31 din regulament, se rambursează de către instituția competentă instituției care a acordat prestațiile respective, așa după cum reiese din contabilitatea acelei din urmă instituții.

(2)   În cazurile menționate la articolul 29 alineatul 1 și la articolul 31 din regulament și în sensul aplicării alineatului 1, instituția de la locul de reședință al titularului pensiei sau indemnizației se consideră a fi instituția competentă.

(3)   În cazul în care suma reală a prestațiilor menționate la alineatul 1 nu reiese din contabilitatea instituției care le-a acordat, suma ce trebuie restituită se stabilește, în absența unui acord încheiat în temeiul alineatului 6, pe baza unei sume forfetare calculate de la toate referințele adecvate și obținute din datele disponibile. Comisia administrativă evaluează bazele ce trebuie folosite pentru calcularea sumelor forfetare și stabilește suma acestora.

(4)   Tarifele superioare celor aplicabile prestațiilor în natură acordate lucrătorilor care se supun legislației aplicate de instituția care a acordat prestațiile menționate la alineatul 1 nu se iau în considerare în vederea rambursării.

(5)   Dispozițiile alineatelor 1 și 2 se aplică prin analogie în cazul rambursării prestațiilor în numerar plătite în conformitate cu dispozițiile articolului 18 alineatul 8 a doua teză din regulamentul de aplicare.

(6)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de evaluare a sumelor ce trebuie rambursate, în special pe baza sumelor forfetare.

Articolul 94

Rambursarea prestațiilor în natură de asigurare de sănătate și maternitate acordate membrilor de familie ai unui lucrător care nu are reședința în același stat membru ca cel din urmă

(1)   Suma prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 19 alineatul 2 din regulament membrilor de familie ai unui lucrător care nu au reședința pe teritoriul aceluiași stat membru ca și lucrătorul, se rambursează de instituțiile competente, instituțiilor care au acordat prestațiile respective, pe baza unei sume forfetare cât mai apropiate posibil de cheltuielile reale, stabilite pentru fiecare an calendaristic.

(2)   Suma forfetară se stabilește prin multiplicarea costului mediu anual pe familie cu numărul mediu anual de familii ce trebuie luate în considerare și prin reducerea cu douăzeci la sută a sumei rezultate.

(3)   Factorii necesari pentru calcularea sumei forfetare menționate anterior se stabilesc după cum urmează:

(a)

costul mediu anual pe familie se obține, pentru fiecare stat membru, prin împărțirea cheltuielilor anuale ale tuturor prestațiilor în natură acordate de instituțiile acelui stat membru tuturor membrilor de familie ai lucrătorilor cărora li se aplică legislația statului membru menționat anterior, conform sistemelor de securitate socială ce trebuie luate în considerare, la numărul mediu anual al acestor lucrători cu membrii de familie; sistemele de securitate socială ce trebuie luate în considerare în acest scop sunt menționate în anexa 9;

(b)

numărul mediu anual al familiilor ce trebuie luate în considerare este egal, în relațiile dintre instituțiile a două state membre, cu numărul mediu anual al lucrătorilor cărora li se aplică legislația unuia dintre acele state membre și ai căror membrii de familie au dreptul la prestații în natură acordate de o instituție a celuilalt stat membru.

(4)   Numărul familiilor ce trebuie luate în considerare în conformitate cu dispozițiile alineatului 3 litera (b) se stabilește prin intermediul unei liste păstrate în acest scop de instituția de la locul de reședință, pe baza documentelor justificative furnizate de instituția competentă cu privire la drepturile persoanelor interesate. În cazul oricărui litigiu, observațiile instituțiilor în cauză se prezintă Comisiei de audit menționate la articolul 101 alineatul 3 din regulamentul de aplicare.

(5)   Comisia administrativă stabilește metodele și modalitățile pentru stabilirea factorilor de calcul menționați la alineatele 3 și 4.

(6)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de evaluare a sumelor ce trebuie rambursate.

Articolul 95

Rambursarea prestațiilor în natură de asigurare de sănătate și maternitate acordate titularilor pensiilor sau indemnizațiilor și membrilor de familie ai acestora care nu au dreptul la prestații în temeiul legislației statului membru în care au reședința

(1)   Suma prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 28 alineatul 1 din regulament se restituie de instituțiile competente, instituțiilor care au acordat prestațiile respective, pe baza unei sume forfetare cât mai apropiate posibil de cheltuielile reale.

(2)   Suma forfetară se stabilește prin înmulțirea costului mediu anual pe titular de pensie sau indemnizație, cu numărul mediu anual al titularilor pensiei sau indemnizației ce trebuie luați în considerare și prin reducerea cu douăzeci la sută a sumei rezultate.

(3)   Factorii necesari pentru calcularea sumei forfetare menționate anterior se stabilesc după cum urmează:

(a)

costul mediu anual pe titular al pensiei sau indemnizației se obține, pentru fiecare stat membru, prin împărțirea cheltuielilor anuale aferente totalului prestațiilor în natură acordate de instituțiile acelui stat membru tuturor titularilor pensiilor sau indemnizațiilor datorate în temeiul legislației acelui stat membru, conform sistemelor de securitate socială ce trebuie luate în considerare, precum și membrilor de familie ai acestora, la numărul mediu anual de titulari ai pensiilor sau indemnizațiilor; sistemele de securitate socială ce trebuie luate în considerare în acest scop sunt menționate în anexa 9;

(b)

numărul mediu anual al titularilor pensiilor sau indemnizațiilor ce trebuie luați în considerare este egal, în relațiile dintre instituțiile a două state membre, cu numărul mediu anual al titularilor pensiilor sau indemnizațiilor menționați la articolul 28 alineatul 2 din regulament, care, chiar dacă au reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre, au dreptul la prestații în natură în sarcina instituției celuilalt stat membru.

(4)   Numărul titularilor pensiilor sau indemnizațiilor ce trebuie luați în considerare în conformitate cu dispozițiile alineatului 3 litera (b) se stabilește prin intermediul unei liste păstrate în acest scop de către instituția de la locul de reședință, pe baza documentelor justificative furnizate de instituția competentă cu privire la drepturile persoanelor interesate. În cazul oricărui litigiu, observațiile instituțiilor în cauză se prezintă Comisiei de audit menționate la articolul 101 alineatul 3 din regulamentul de aplicare.

(5)   omisia administrativă stabilește metodele și modalitățile pentru stabilirea factorilor de calcul menționați la alineatele 3 și 4.

(6)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de evaluare a sumelor ce trebuie rambursate.

Aplicarea articolului 63 alineatul 2 din regulament

Articolul 96

Rambursarea prestațiilor în natură de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale acordate de către instituția unui stat membru pentru instituția altui stat membru

În sensul dispozițiilor articolului 63 alineatul 2 din regulament, articolul 93 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 70 alineatul 2 din regulament

Articolul 97

Rambursarea ajutoarelor de șomaj plătite șomerilor care se deplasează în alt stat în căutarea unui loc de muncă

(1)   Suma prestațiilor plătite în temeiul articolului 69 din regulament se rambursează de instituția competentă instituției care a plătit prestațiile menționate anterior, așa după cum rezultă din contabilitatea instituției din urmă.

(2)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre:

pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, să introducă alte modalități de stabilire a sumelor ce trebuie rambursate, în special sume forfetare, sau alte metode de plată sau

pot renunța la toate rambursările între instituții.

Rambursarea alocațiilor familiale plătite în temeiul articolului 73 alineatul 2 și articolului 74 alineatul 2 din regulament

Articolul 98

Membrii de familie ai lucrătorilor care se supun legislației franceze sau ai șomerilor care beneficiază de ajutoare de șomaj în temeiul legislației franceze

(1)   Suma reală a alocațiilor familiale plătite în temeiul articolului 73 alineatul 2 și articolului 74 alineatul 2 din regulament se rambursează de instituția franceză competentă instituției care a plătit acele alocații familiale, așa după cum rezultă din contabilitatea instituției din urmă.

(2)   Franța și fiecare dintre statele membre sau autoritățile competente ale Franței și ale fiecăruia dintre celelalte state membre pot acorda, prin acord comun, rambursări forfetare ale acelor alocații familiale. În cazul unei rambursări forfetare, această sumă forfetară se stabilește prin înmulțirea costului mediu anual pe familie cu numărul mediu anual al familiilor ce trebuie luate în considerare.

(3)   Factorii necesari pentru calcularea sumei forfetare menționate anterior se stabilesc după cum urmează:

(a)

costul mediu anual pe familie se obține prin împărțirea cheltuielilor anuale totale aferente alocațiilor familiale plătite de instituțiile statului membru pe al cărui teritoriu au reședința membrii de familie ai acestora, pentru toți membrii de familie ai lucrătorilor sau șomerilor care au reședința pe teritoriul acelui stat membru, la numărul mediu anual al familiilor cu drept la alocații familiale;

(b)

numărul mediu anual al familiilor ce trebuie luate în considerare este egal cu numărul mediu anual al lucrătorilor care se supun legislației statului competent și, după caz, al șomerilor care beneficiază de ajutoare de șomaj în sarcina unei instituții a acelui stat competent, ai căror membri de familie au dreptul să beneficieze de alocații familiale plătite de o instituție a altui stat membru pe al cărui teritoriu au reședința.

(4)   Comisia administrativă stabilește, pe baza raportului din partea Comisiei de audit menționat la articolul 101 alineatul 3 din regulamentul de aplicare, metodele și modalitățile de stabilire a factorilor de calcul menționați la alineatul 3.

(5)   Franța și fiecare dintre celelalte state membre sau autoritățile competente ale Franței și ale fiecăruia dintre celelalte state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de stabilire a sumei forfetare.

Dispoziții comune privind restituirile

Articolul 99

Cheltuieli administrative

Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre pot conveni, în conformitate cu dispozițiile articolului 84 alineatul 2 a treia teză din regulament, să majoreze suma prestațiilor menționate la articolele 93 – 98 din regulamentul de aplicare cu un procent determinat, pentru a lua în considerare cheltuielile administrative. Procentul poate varia conform prestațiilor în cauză.

Articolul 100

Creanțe întârziate

(1)   În reglarea conturilor între instituțiile statelor membre, cererile de rambursare aferente prestațiilor acordate în cursul unui an calendaristic, cu trei ani sau mai mult înainte de data transmiterii acestor cereri, fie unui organism de legătură, fie instituției debitoare a statului competent, pot să nu fie luate în considerare de instituția debitoare.

(2)   În ceea ce privește cererile privind rambursările forfetare, termenul de trei ani începe să curgă de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a costurilor medii anuale ale prestațiilor în natură stabilite în conformitate cu articolele 94 și 95 din regulamentul de aplicare.

Articolul 101

Situația creanțelor

(1)   Comisia administrativă întocmește o situație a creanțelor pentru fiecare an calendaristic, în aplicarea articolelor 36, 63, 70 și a articolului 75 alineatul 2 din regulament.

(2)   Comisia administrativă poate efectua orice verificare necesară pentru controlul datelor statistice și contabile care servesc pentru întocmirea situației creanțelor prevăzute la alineatul 1, în special pentru a garanta conformitatea acestora cu normele stabilite conform prezentului titlu.

(3)   Comisia administrativă ia deciziile prevăzute de prezentul articol privind raportul Comisiei de audit care îi furnizează acesteia un aviz motivat specificând motivele pe care se bazează acest aviz. Comisia administrativă stabilește metodele de funcționare și compunerea Comisiei de audit.

Articolul 102

Atribuțiile Comisiei de audit. Modalități de rambursare

(1)   Comisia de audit:

(a)

colectează datele necesare și efectuează calculele necesare pentru aplicarea prezentului titlu;

(b)

prezintă Comisiei administrative conturi periodice cu privire la rezultatele aplicării regulamentelor, în special cu privire la aspectul financiar;

(c)

adresează Comisiei administrative orice sugestii utile pe care le-ar putea avea în legătură cu paragrafele (a) și (b);

(d)

prezintă Comisiei administrative propuneri privind observațiile care îi sunt transmise acesteia în conformitate cu articolul 94 alineatul 4 și articolul 95 alineatul 4 din regulamentul de aplicare;

(e)

prezintă Comisiei administrative propuneri privind aplicarea articolului 101 din regulamentul de aplicare;

(f)

efectuează toate activitățile, studiile și însărcinările legate de problemele pe care i le repartizează Comisia administrativă.

(2)   Rambursările prevăzute la articolele 36, 63, 70 și articolul 75 alineatul 2 din regulament se efectuează, pentru toate instituțiile competente ale unui stat membru, în favoarea instituțiilor creditoare ale altui stat membru, prin intermediul organismelor desemnate de autoritățile competente ale statelor membre. Organismele prin intermediul cărora se efectuează rambursările informează Comisia administrativă cu privire la sumele rambursate în termenele și conform modalităților stabilite de acea Comisie.

(3)   În cazul în care rambursările se stabilesc pe baza sumei reale a prestațiilor acordate, așa după cum rezultă din contabilitatea instituțiilor, acestea se efectuează, pentru fiecare semestru calendaristic, în cursul următorului semestru.

(4)   În cazul în care rambursările se stabilesc pe bază de sumă forfetară, acestea se efectuează pentru fiecare an calendaristic; în acest caz, instituțiile competente plătesc avansuri în favoarea instituțiilor creditoare, în prima zi a fiecărui semestru calendaristic, în conformitate cu modalitățile stabilite de Comisia administrativă.

(5)   Autoritățile competente din două sau mai multe state membre pot conveni asupra altor termene de rambursare sau asupra altor modalități pentru plata avansurilor.

Articolul 103

Unificarea datelor statistice și contabile

Autoritățile competente ale statelor membre iau toate măsurile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului titlu, în special cele care implică unificarea datelor statistice sau contabile.

Articolul 104

Introducerea în anexa 5 a acordurilor între statele membre sau autoritățile competente ale statelor membre privind restituirile

(1)   Dispozițiile similare celor prevăzute la articolul 36 alineatul 3, articolul 63 alineatul 3 și articolul 70 alineatul 3 din regulament, precum și la articolul 93 alineatul 6, articolul 94 alineatul 6 și articolul 95 alineatul 6 din regulamentul de aplicare și care sunt în vigoare în ziua precedentă intrării în vigoare a regulamentului continuă să se aplice dacă sunt incluse în anexa 5 din regulamentul de aplicare.

(2)   Dispozițiile similare celor prevăzute la alineatul 1 și care, în relațiile dintre două sau mai multe state membre, se aplică după intrarea în vigoare a regulamentului, se introduc în anexa 5 din regulamentul de aplicare. Aceleași condiții se aplică dispozițiilor convenite în temeiul articolului 97 alineatul 2 și articolului 98 alineatul 2 din regulamentul de aplicare.

Cheltuielile controlului administrativ și medical

Articolul 105

(1)   Cheltuielile rezultate din controlul administrativ, precum și examinările medicale, observațiile, vizitele medicului și controalele de orice fel, necesare pentru acordarea, obținerea sau revizuirea prestațiilor, se rambursează de instituția în numele căreia au fost efectuate, instituției care a fost responsabilă pentru acestea, pe baza tarifelor aplicate de instituția din urmă.

(2)   Cu toate acestea, două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state membre pot conveni asupra altor metode de rambursare, în special pe bază de sumă forfetară, sau pot renunța la toate rambursările între instituții.

Aceste acorduri se introduc în anexa 5 din regulamentul de aplicare. Acordurile aflate în vigoare în ziua precedentă intrării în vigoare a regulamentului continuă să se aplice dacă sunt incluse în anexa menționată anterior.

Dispoziții comune pentru plata prestațiilor în numerar

Articolul 106

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru notifică Comisia administrativă, în termenele și conform modalităților stabilite de această Comisie, cu privire la suma prestațiilor în numerar plătite de instituțiile lor titularilor care au reședința sau locuiesc pe teritoriul oricărui alt stat membru.

Articolul 107

Conversia monedei

(1)   În sensul aplicării dispozițiilor enumerate mai jos, conversia sumelor prezentate în diferite monede naționale se efectuează la valorile de paritate oficiale declarate de autoritățile monetare naționale și recunoscute de Fondul Monetar Internațional:

(a)

dispozițiile regulamentului: articolul 12 alineatele 2, 3 și 4, articolul 19 alineatul 1 litera (b) ultima teză, articolul 22 alineatul 1 punctul (ii) ultima teză, articolul 25 alineatul 1 litera (b) penultima teză, articolul 41 alineatul 1 literele (c) și (d), articolul 46 alineatele 3 și 4, articolul 50, articolul 52 litera (b) ultima teză, articolul 55 alineatul 1 punctul (ii) ultima teză, articolul 57 alineatul 3 litera (c), articolul 60 alineatul 1 litera (c), articolul 60 alineatul 2 litera (b), articolul 70 alineatele 1 și 2 și articolul 71 alineatul 1 litera (b) punctul (ii) penultima teză;

(b)

dispozițiile regulamentului de aplicare: articolul 34, articolul 101 alineatul 1, articolul 102 alineatul 1 litera (b), articolul 119 alineatul 2.

(2)   În cazurile nemenționate la alineatul 1, conversia se face la cursul de schimb practicat efectiv la data efectuării plății.

TITLUL VI

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 108

Dovada calității de lucrător sezonier

Pentru a dovedi calitatea sa de lucrător sezonier, lucrătorul menționat la articolul 1 litera (c) din regulament trebuie să prezinte contractul său de muncă vizat de către birourile de ocupare a forței de muncă ale statului membru pe al cărui teritoriu și-a desfășurat activitatea sau un alt document vizat de aceste birouri, care certifică că lucrătorul desfășoară o activitate cu caracter sezonier.

Articolul 109

Aranjament privind plata contribuțiilor

Angajatorul care nu are sediu în statul membru pe al cărui teritoriu lucrătorul este încadrat în muncă și lucrătorul pot conveni ca acesta din urmă să execute obligațiile angajatorului în ceea ce privește plata contribuțiilor. Angajatorul trebuie să notifice acest aranjament instituției competente sau, dacă este cazul, instituției desemnate de autoritatea competentă a statului membru menționat anterior.

Articolul 110

Ajutorul administrativ reciproc privind recuperarea prestațiilor nedatorate

În cazul în care instituția unui stat membru care a acordat prestații își propune să introducă o acțiune împotriva unei persoane care a primit prestații nedatorate, instituția de la locul de reședință al acestei persoane sau instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu are reședința acea persoană, acordă bunele sale oficii primei instituții.

Articolul 111

Recuperarea plății nedatorate de către instituțiile de securitate socială și acțiunile organismelor de asistență

(1)   În cazul în care, în momentul acordării sau revizuirii prestațiilor de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) în aplicarea capitolului 3 din titlul III din regulament, instituția unui stat membru a plătit unui beneficiar al prestațiilor o sumă mai mare decât cea la care acesta are dreptul, acea instituție poate solicita instituției oricărui alt stat membru debitoare a prestațiilor față de acel beneficiar, să rețină suma plătită în plus din orice rest de plată pe care aceasta din urmă în plătește beneficiarului respectiv. Cea din urmă instituție transferă suma reținută instituției creditoare. În măsura în care suma plătită în plus nu poate fi reținută din resturile de plată, se aplică dispozițiile alineatului 2.

(2)   În cazul în care instituția unui stat membru a plătit unui beneficiar al prestațiilor o sumă mai mare decât cea la care acesta are dreptul, acea instituție poate, în condițiile și limitele prevăzute de legislația pe care acesta o aplică, să solicite instituției oricărui alt stat membru debitoare a prestațiilor față de acel beneficiar, să rețină suma plătită în plus din sumele pe care le plătește beneficiarului respectiv. Cea din urmă instituție efectuează reținerea în condițiile și limitele prevăzute pentru compensare de legislația pe care acesta o aplică, ca și cum ar fi fost vorba despre sume plătite în plus de către sine și transferă suma reținută instituției creditoare.

(3)   În cazul în care o persoană pentru care se aplică regulamentul a beneficiat de asistență pe teritoriul unui stat membru în cursul unei perioade în care a avut dreptul la prestații în temeiul legislației altui stat membru, organismul care a acordat asistența poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestațiile datorate persoanei respective, să solicite instituției oricărui alt stat membru debitoare a prestațiilor față de acea persoană, să rețină suma aferentă asistenței plătite din sumele pe care aceasta din urmă le plătește persoanei respective.

În cazul în care un membru de familie al unei persoane căreia i se aplică regulamentul a beneficiat de asistență pe teritoriul unui stat membru, pentru o perioadă în care persoana menționată anterior avea dreptul la prestații, ca membru al familiei, în temeiul legislației altui stat membru, organismul care a acordat asistența poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestațiile datorate persoanei respective, ca membru al familiei, să ceară instituției oricărui alt stat membru debitoare a acestor prestații față de acea persoană, să rețină suma plătită drept asistență din sumele pe care aceasta le plătește în acest scop, persoanei respective.

Instituția debitoare efectuează reținerea în condițiile și limitele prevăzute pentru această compensare de legislația pe care acesta o aplică și transferă suma reținută organismului creditor.

Articolul 112

În cazul în care o instituție a efectuat plăți nedatorate, fie direct, fie prin intermediul altei instituții, și în care recuperarea acestora a devenit imposibilă, sumele în cauză rămân definitiv în sarcina primei instituții, cu excepția cazului în care plata nedatorată este rezultatul unei acțiuni dolozive.

Articolul 113

Recuperarea prestațiilor în natură acordate nedatorat lucrătorilor din transportul internațional

(1)   În cazul în care dreptul la prestații în natură nu este recunoscut de instituția competentă, prestațiile în natură acordate unui lucrător din transportul internațional, de către instituția de la locul de ședere, în temeiul prezumției stabilite de articolul 20 alineatul 2 sau de articolul 62 alineatul 2 din regulamentul de aplicare, se rambursează de către instituția competentă.

(2)   Cheltuielile efectuate de instituția de la locul de ședere pentru orice lucrător din transportul internațional care a beneficiat de prestații în natură după prezentarea atestatului menționat la articolul 20 alineatul 2 sau la articolul 62 alineatul 2 din regulamentul de aplicare, care nu s-a adresat înainte instituției de la locul de ședere și care nu are dreptul la prestații în natură, se rambursează de instituția indicată drept competentă în atestatul menționat anterior sau de orice altă instituție desemnată în acest scop de către autoritatea competentă a statului membru respectiv.

(3)   Instituția competentă sau, în cazul menționat la alineatul 2, instituția drept competentă sau instituția desemnată în acest scop, păstrează în raport cu beneficiarul o creanță de egală valoare cu prestațiile în natură nedatorat acordate. Instituțiile menționate anterior notifică aceste creanțe Comisiei de audit menționate la articolul 101 alineatul 3 din regulamentul de aplicare, care întocmește un raport cu privire la aceasta.

Articolul 114

Plățile provizorii ale prestațiilor în cazul unei divergențe privind legislația aplicabilă sau instituția care trebuie să acorde prestațiile

În caz de divergență între instituțiile sau autoritățile competente din două sau mai multe state membre cu privire fie la legislația aplicabilă unui lucrător în temeiul titlului II din regulament, fie cu privire la instituția care trebuie să acorde prestațiile, persoana interesată care putea pretinde prestații dacă nu ar fi existat acea divergență, beneficiază provizoriu de prestațiile prevăzute de legislația pe care o aplică instituția de la locul de reședință sau, dacă persoana interesată nu are reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre în cauză, de prestațiile prevăzute de legislația pe care o aplică instituția la care a fost introdusă cererea inițial.

Articolul 115

Modalități de expertize medicale efectuate într-un stat membru, altul decât statul competent

Instituția de la locul de ședere sau reședință care este solicitată, în temeiul articolului 87 din regulament, să efectueze o expertiză medicală, acționează în conformitate cu modalitățile stabilite de legislația pe care aceasta o aplică.

În absența acestor modalități, aceasta se adresează instituției competente pentru a cunoaște modalitățile ce trebuie aplicate.

Articolul 116

Acordurile privind recuperarea contribuțiilor

(1)   Acordurile încheiate în temeiul articolului 92 alineatul 2 din regulament se introduc în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

(2)   Acordurile încheiate pentru aplicarea articolului 51 din Regulamentul nr. 3 continuă să se aplice cu condiția ca acestea să fie incluse în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

Articolul 117

Prelucrarea automată a datelor

(1)   Unul sau mai multe state membre sau autoritățile lor competente pot, după primirea avizului Comisiei administrative, să adapteze, pentru prelucrarea automată a datelor, modelele de certificate, atestate, declarații, cereri și alte documente, împreună cu operațiunile și metodele de transmitere a datelor prevăzute pentru aplicarea regulamentului și a regulamentului de aplicare.

(2)   Comisia administrativă va efectua, atunci când evoluția prelucrării automate a datelor din statele membre va face posibil acest lucru, studiile necesare pentru a standardiza și a unifica metodele de ajustare rezultate din dispozițiile alineatului 1.

TITLUL VII

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 118

Dispoziții tranzitorii privind pensiile și indemnizațiile

(1)   Cererile pentru pensii sau indemnizații care nu au fost acordate încă înainte de intrarea în vigoare a regulamentului, conduc la o acordare dublă:

pentru perioada anterioară acelei date, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 3,

pentru perioada care începe de la acea dată, în conformitate cu dispozițiile regulamentului.

(2)   Introducerea unei cereri pentru prestații de invaliditate, limită de vârstă sau urmași, la o instituție, începând de la data intrării în vigoare a regulamentului, impune revizuirea din oficiu, în conformitate cu dispozițiile regulamentului, a prestațiilor care au fost acordate pentru același caz, înainte de acea dată, de către instituția sau instituțiile unuia sau mai multora dintre celelalte state membre.

Articolul 119

Dispoziții tranzitorii privind prestațiile familiale

(1)   Drepturile menționate la articolul 94 alineatul 9 din regulament sunt cele de care beneficiază lucrătorii pentru membrii de familie ai acestora care dau dreptul la prestații familiale, la rata și în limitele aplicabile în ziua precedentă celei de intrare în vigoare a regulamentului, în temeiul fie al articolului 41, fie al anexei D la Regulamentul nr. 3, fie al articolului 20 sau anexei 1 la Regulamentul Consiliului 36/63/CEE din 2 aprilie 1963 privind securitatea socială a lucrătorilor frontalieri (4).

(2)   În măsura în care suma prestațiilor familiale menționate la alineatul 1 este mai mare decât suma alocațiilor familiale care s-ar datora în temeiul articolului 73 alineatul 2 din regulament, îi revine instituției franceze competente obligația de a asigura plata acestora lucrătorului sau direct membrilor de familie ai acestuia, la locul de reședință al acestora, pentru copiii care au dreptul la aceste prestații.

(3)   Instituția de la locul de reședință al membrilor de familie va asigura plata alocațiilor familiale conform dispozițiilor legislației pe care aceasta o aplică, cu condiția ca acestea să fie rambursate de instituția franceză competentă, în cazul în care trebuie plătite prestațiile familiale în temeiul articolului 73 alineatul 2 din regulament.

(4)   În relațiile bilaterale dintre statele membre interesate, modalitățile de aplicare a prezentului articol se stabilesc de acele state membre sau de autoritățile competente ale acestora.

Articolul 120

Acordurile de aplicare suplimentare

(1)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state membre pot, în cazul în care este necesar, să încheie acorduri menite să completeze modalitățile de aplicare administrativă a regulamentului. Aceste acorduri sunt menționate în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

(2)   Acordurile similare celor menționate la alineatul 1, care sunt în vigoare în ziua precedentă celei de intrare în vigoare a regulamentului de aplicare, continuă să se aplice cu condiția ca acestea să fie incluse în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

Articolul 121

Natura și modificarea anexelor

(1)   Anexele la regulamentul de aplicare formează parte integrantă a acestuia din urmă.

(2)   Aceste anexe pot fi modificate de un Regulament al Consiliului, adoptat la propunerea Comisiei, la cererea statului membru sau a statelor membre în cauză sau a autorităților lor competente, după primirea avizului Comisiei administrative.

(3)   La anexa V la regulament, partea „B Germania”, se adaugă următorul text:

„(7)

În sensul regulamentului, intervenția forfetară în cheltuielile ocazionate de naștere, acordate în temeiul legislației germane membrilor de familie ai lucrătorilor, șomerilor, titularilor și solicitanților de pensii sau indemnizații, sunt considerate prestații în natură.”

Articolul 122

Intrarea în vigoare a regulamentului de aplicare

Regulamentul de aplicare intră în vigoare în prima zi din a șaptea lună următoare celei de publicare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 martie 1972.

Pentru Consiliu

Președintele

G. THORN


(1)  JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

(2)  JO L 30, 16.12.1958, p. 561/58.

(3)  JO L 30, 16.12.1958, p. 597/58.

(4)  JO 62, 20.4.1963, p. 1314/63.


ANEXA 1

AUTORITĂȚI COMPETENTE

(Articolul 1 alineatul 1 din regulament și articolul 4 alineatul 1 din regulamentul de aplicare)

A. BELGIA:

Ministre de la prévoyance sociale, Bruxelles

Minister van Sociale Voorzorg, Brussel

(Ministrul Protecției Sociale, Bruxelles)

B. GERMANIA:

Bundesministere für Arbeit und Sozialordnung

(Ministrul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale), Bonn

C. FRANȚA:

1.

Ministre de la Santé publique et de la sécurité sociale

(Ministrul Sănătății și Securității Sociale), Paris

2.

Ministre du travail, de l'emploi et de la population

(Ministrul Muncii, Ocupării și Populației), Paris

3.

Ministre de l'agriculture

(Ministrul Agriculturii), Paris

4.

Ministre de la marine merchande

(Ministrul Marinei Comerciale), Paris

D. ITALIA:

Ministro del Lavoro e della Previdenza sociale

(Ministrul Muncii și Protecției Sociale), Roma

E. LUXEMBURG:

1.

Ministre du travail et de la sécurité sociale

(Ministrul Muncii și Securității Sociale), Luxembourg

2.

Ministre de la famille

(Ministrul Familiei), Luxembourg

F. ȚĂRILE DE JOS:

1.

Minister van Sociale Zaken, Den Haag

(Ministrul Afacerilor Sociale, Haga)

2.

Minister van Volksgezondheid en Milieuhygiëne

(Ministrul Sănătății și Mediului), Leidschendam


ANEXA 2

INSTITUȚII COMPETENTE

[Articolul 1 litera (o) din regulament și articolul 4 alineatul 2 din regulamentul de aplicare]

A.   BELGIA

1.   Boală, maternitate:

(a)   

în scopul punerii în aplicare a articolelor 16-29 din regulamentul de aplicare:

(i) ca regulă generală:

Organism asigurător la care lucrătorul este asigurat

(ii) pentru marinari:

Caisse de secours et de prévoyance en faveur des marins naviguant sous pavillon belge — Hulp- en voorzorgskas voor zeervarenden onder Belgische vlag — (Casa de Ajutor și Protecție Socială pentru Marinarii care navighează sub pavilion belgian), Antwerp

(b) în scopul punerii în aplicare a titlului V din regulamentul de aplicare:

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurare de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles, acționând pe seama organismelor asigurătoare sau a Casei de Ajutor și Protecție Socială pentru Marinarii care navighează sub pavilion belgian)

2.   Invaliditate:

(a) invaliditate generală (muncitori, angajați și mineri):

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurare de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles, împreună cu organismul asigurător la care lucrătorul este sau a fost asigurat)

(b) invaliditate specială pentru mineri:

Fonds national de retraite des ouvriers-mineurs, Bruxelles — Nationaal Pensioenfonds voor mijnwerkers, Brussel — (Fondul Național de Pensii pentru Mineri, Bruxelles)

(c) invaliditate pentru marinari:

Caisse de secours et de prévoyance en faveur des marins naviguant sous pavillon belge — Hulp- en voorzorgskas voor zeervarenden onder Belgische vlag — (Casa de Ajutor și Protecție Socială pentru Marinarii care navighează sub pavilion belgian), Antwerp

3. Limită de vârstă, deces (pensii):

Office national des pensions pour travailleurs salariés, Bruxelles — Rijksdienst voor werknemerspensionen, Brussel — (Oficiul Național de Pensii pentru Salariați, Bruxelles)

4.   Accidente de muncă:

(a) pentru cererile de ajutoare destinate completării unei indemnizații:

Fonds des accidents du travail, Bruxelles — Fonds voor arbeidsongevallen, Brussel — (Fondul pentru Accidente de Muncă, Bruxelles)

(b)   

alte cazuri:

(i) în general:

Asigurătorul

(ii) pentru marinari:

Fonds des accidents du travail, Bruxelles — Fonds voor arbeidsongevallen, Brussel — (Fondul pentru Accidente de Muncă, Bruxelles)

5. Boli profesionale:

Fonds des maladies professionelles, Bruxelles — Fonds voor beroepsziekten, Brussel — (Fondul pentru Boli Profesionale, Bruxelles)

6.   Ajutoare de deces:

(a)   

Asigurare de sănătate și invaliditate:

(i) în general:

Institut National d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurare de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles) împreună cu organismul asigurător la care lucrătorul a fost asigurat

(ii) pentru marinari:

Caisse de secours et de prévoyance en faveur des marins naviguant sous pavillon belge — Hulp- en voorzorgskas voor zeervarenden onder Belgische vlag — (Casa de Ajutor și Protecție Socială pentru Marinarii care navighează sub pavilion belgian), Antwerp

(b)   

Accidente de muncă:

(i) în general:

Asigurătorul

(ii) pentru marinari:

Fonds des accidents du travail, Bruxelles — Fonds voor arbeidsongevallen, Brussel — (Fondul pentru Accidente de Muncă, Bruxelles)

(c) Boli profesionale:

Fonds des maladies professionelles, Bruxelles — Fonds voor beroepsziekten, Brussel — (Fondul pentru Boli Profesionale, Bruxelles)

7.   Șomaj:

(i) în general:

Office national de l'emploi, Bruxelles — Rijksinstituut voor arbeidsvoorziening, Brussel — (Oficiul Național de Ocupare a Forței de Muncă, Bruxelles)

(ii) pentru marinari:

Pool des marins de la marine marchande — Pool van de zeelieden ter koopvaardij, — (Fondul Comun pentru Marina Comercială, Antwerp)

8. Prestații familiale:

Caisse de compensation pour allocations familiales pour travailleurs salariés — Compensatiekas der gezinsvergoedingen voor werknemers — (Casa de compensație pentru alocațiile familiale pentru salariați) la care angajatorul este asigurat

B.   GERMANIA

Competența instituțiilor germane este reglementată de dispozițiile legislației germane, în măsura în care nu este prevăzut altfel în cele ce urmează

1.   Asigurare de sănătate:

În scopul punerii în aplicare a articolului 25 alineatul 1 din regulament:

Instituția de asigurare de sănătate la care șomerul a fost asigurat la data părăsirii teritoriului Republicii Federale Germania

Pentru asigurarea de sănătate a solicitanților și a titularilor de pensii sau indemnizații, precum și a membrilor de familie ai acestora conform dispozițiilor punctelor 4 și 5 din capitolul 1 titlul III din regulament:

 

(a)

dacă persoana interesată este asigurată la Allgemeine Ortskrankenkasse (Casa Locală de Asigurare de Sănătate) sau la Landkrankenkasse (Casa Rurală de Sănătate) sau dacă nu este asigurată la nici o instituție de asigurare de sănătate:

Allgemeine Ortskrankenkasse Bad Godesberg — (Casa Locală de Asigurări de Sănătate, Bad Godesberg), Bonn-Bad Godesberg

(b) în toate celelalte cazuri:

Instituția de asigurare de sănătate la care solicitantul sau titularul pensiei sau indemnizației este asigurat

2.   Asigurare de pensie pentru muncitori, angajați și mineri:

Pentru admiterea la asigurarea voluntară, precum și pentru soluționarea cererilor pentru prestații și pentru acordarea de prestații în temeiul dispozițiilor regulamentului:

 

(a)

Pentru persoane care au fost asigurate sau sunt astfel considerate exclusiv în temeiul legislației germane sau pentru urmașii acestora, în cazul în care persoanele în cauză sau urmașii acestora au reședința pe teritoriul altui stat membru sau sunt resortisanți ai altui stat membru, cu reședința pe teritoriul unui stat nemembru:

 

(i)

În cazul în care ultima cotizație a fost plătită în cadrul sistemului de asigurare de pensie pentru muncitori:

 

dacă persoana în cauză are reședința în Țările de Jos sau, fiind resortisant olandez, are reședința pe teritoriul unui stat nemembru:

Landesversicherungsanstalt Westfalen — (Oficiul Regional de Asigurare Westfalen), Münster

dacă persoana în cauză are reședința în Belgia sau fiind resortisant belgian are reședința pe teritoriul unui stat nemembru:

Landesversicherungsanstalt Rheinprovinz — (Oficiul Regional de Asigurare al Provinciei Rhein), Düsseldorf

dacă persoana în cauză are reședința în Italia sau, fiind resortisant italian, are reședința pe teritoriul unui stat nemembru:

Landesversicherungsanstalt Schwaben — (Oficiul Regional de Asigurare Schwaben), Augsburg

dacă persoana în cauză are reședința în Franța sau în Luxemburg sau, fiind resortisant francez sau luxemburghez, are reședința pe teritoriul unui stat nemembru:

Landesversicherungsanstalt Rheinland-Pfalz — (Oficiul Regional de Asigurare Rheinland-Pfalz), Speyer

Cu toate acestea, dacă ultima contribuție a fost plătită către Landesversicherungsanstalt Saarland (Oficiul Regional de Asigurare Saar), Saarbrücken sau către Bahnversicherungsanstalt (Oficiul de Asigurare al Căilor Ferate), Frankfurt am Main, sau către Seekasse (Fondul de Asigurare al Marinarilor), Hamburg:

Instituția către care a fost plătită ultima contribuție

(ii) În cazul în care ultima cotizație a fost plătită către:

 

– sistemul de asigurare de pensie pentru angajați:

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte — (Oficiul Federal de Asigurare pentru Angajați), Berlin

– sistemul de asigurare de pensie pentru marinari:

Seekasse — (Fondul de Asigurare al Marinarilor), Hamburg

(iii)

În cazul în care ultima contribuție a fost plătită către sistemul de asigurare de pensie pentru mineri sau dacă stagiul necesar pentru obținerea pensiei de către mineri datorită diminuării capacității de muncă (Bergmannsrente) este sau se consideră a fi încheiat:

Bundesknappschaft — (Fondul Federal de Asigurare pentru Mineri), Bochum

(b)

Pentru persoane care au fost asigurate sau sunt astfel considerate în temeiul legislației germane sau legislației unuia sau mai multor alte state membre, precum și pentru urmașii lor:

 

(i)

În cazul în care ultima contribuție, conform legislației germane, a fost plătită în cadrul asigurării de pensie pentru muncitori:

 

în cazul în care persoana interesată are reședința pe teritoriul Republicii Federale Germania, cu excepția landului Saar

 

sau

 

în cazul în care, fiind resortisant german, persoana în cauză are reședința pe teritoriul unui stat nemembru și ultima contribuție, conform legislației germane, a fost plătită unei instituții din afara landului Saar:

 

dacă ultima contribuție, în temeiul legislației altui stat membru, a fost plătită unei instituții olandeze de asigurare de pensie:

Landesversicherungsanstalt Westfalen — (Oficiul Regional de Asigurare Westfalen), Münster

dacă ultima contribuție, în temeiul legislației altui stat membru, a fost plătită unei instituții belgiene de asigurare de pensie:

Landesversicherungsanstalt Rheinprovinz — (Oficiul Regional de Asigurare al Provinciei Rhein), Düsseldorf

dacă ultima contribuție, în temeiul legislației altui stat membru, a fost plătită unei instituții italiene de asigurare de pensie:

Landesversicherungsanstalt Schwaben — (Oficiul Regional de Asigurare Schwaben), Augsburg

dacă ultima contribuție în temeiul legislației altui stat membru a fost plătită unei instituții franceze sau luxemburgheze de asigurare de pensie:

Landesversicherungsanstalt Rheinland-Pfalz — (Oficiul Regional de Asigurare Rheinland-Pfalz), Speyer

dacă persoana interesată are reședința pe teritoriul Republicii Federale Germania în landul Saar

 

sau

 

dacă persoana în cauză are reședința în afara teritoriului Republicii Federale Germania și dacă ultima contribuție, în temeiul legislației germane, a fost plătită unei instituții de asigurare de pensie situată în landul Saar:

Landesversicherungsanstalt Saarland — (Oficiul Regional de Asigurare din landul Saar), Saarbrücken

dacă ultima contribuție, în temeiul legislației germane, a fost plătită către Seekasse (Fondul de Asigurare a Marinarilor), Hamburg, sau către Bahnversicherungsanstalt (Oficiul de Asigurare al Căilor Ferate), Frankfurt am Main:

Instituția la care a fost plătită contribuția în cauză

(ii)

dacă ultima contribuție, în temeiul legislației germane, a fost plătită către:

 

– sistemul de asigurare de pensie pentru angajați:

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte — (Oficiul Federal de Asigurare pentru Angajați), Berlin

– sistemul de asigurare de pensie pentru marinari:

Seekasse — (Fondul de Asigurare al Marinarilor), Hamburg

(iii)

în cazul în care ultima contribuție, în temeiul legislației germane, a fost plătită către sistemul de asigurare de pensie pentru mineri sau dacă stagiul necesar pentru obținerea pensiei de către mineri datorită diminuării capacității de muncă (Bergmannsrente) este sau se consideră a fi încheiat, luând în considerare fie doar perioadele de asigurare germane, fie perioadele de asigurare străină:

Bundesknappschaft — (Fondul Federal de Asigurare pentru Mineri), Bochum

3. Asigurarea complementară pentru lucrătorii din siderurgie:

Landesversicherungsanstalt Saarland — (Oficiul Regional de Asigurare din landul Saar), Saarbrücken

4. Asigurarea de accident (accidente de muncă și boli profesionale):

Instituția responsabilă pentru asigurarea de accident în cazul de față

5. Ajutoare de șomaj și prestații familiale:

Bundesanstalt für Arbeit — (Oficiul Federal al Muncii), Nürnberg

C.   FRANȚA

1.   În scopul punerii în aplicare a articolului 93 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

(a) sistem general:

Caisse nationale de l'assurance-maladie — (Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate), Paris

(b) sistem agricol:

Caisse centrale de secours mutuels agricoles — (Casa Centrală de Ajutor Reciproc Agricol), Paris

(c) sistem minier:

Caisse autonome nationale de sécurité sociale dans les mines — (Casa Națională Autonomă de Securitate Socială pentru Mineri), Paris

(d) sistem pentru marinari:

Établissement national des invalides de la marine — (Instituția națională pentru invalizii din cadrul marinei), Paris

2.   În scopul punerii în aplicare a articolului 96 din regulamentul de aplicare:

(a) sistem general:

Caisse nationale de l'assurance-maladie — (Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate), Paris

(b) sistem minier:

Caisse autonome nationale de sécurité sociale dans les mines — (Casa Națională Autonomă de Securitate Socială pentru Mineri), Paris

(c) sistem pentru marinari:

Établissement national des invalides de la marine — (Instituția națională pentru invalizii din cadrul marinei), Paris

3.   În scopul punerii în aplicare a articolului 98 din regulamentul de aplicare:

(a) sistem general:

Caisse nationale d'allocations familiales — (Casa Națională pentru Alocații Familiale), Paris

(b) sistem agricol:

Caisse centrale d'allocations familiales mutuelles agricoles — (Casa Centrală pentru Alocații Familiale), Paris

(c) sistem minier:

Caisse autonome nationale de sécurité sociale dans les mines — (Casa Națională Autonomă de Securitate Socială pentru Mineri), Paris

(d) sistem pentru marinari:

Caisse nationale d'allocations familiales des marins du commerce — (Casa Națională de Alocații Familiale a Marinarilor din Marina Comercială), sau Caisse nationale d'allocations familiales de la pêche maritime — (Casa Națională de Alocații Familiale din Industria de Pescuit Maritim), după caz

4.   Alte instituții competente sunt cele definite în cadrul legislației franceze, și anume:

I.   

FRANȚA METROPOLITANĂ

(a)   

Sistem general:

(i) boală, maternitate, deces (ajutor):

Caisse primaire d'assurance-maladie — (Casa Primară de Asigurări de Sănătate)

(ii)   

invaliditate:

(aa)

ca regulă generală, cu excepția Parisului și a zonei pariziene:

Caisse primaire d'assurance-maladie — (Casa Primară de Asigurări de Sănătate)

pentru Paris și regiunea pariziană:

Caisse régionale d'assurance-maladie — (Casa Regională de Asigurări de Sănătate), Paris

(bb)

sistem special prevăzut la articolele L 365 – L 382 din Codul de Securitate Socială:

Caisse régionale d'assurance-maladie — (Casa Regională de Asigurări de Sănătate), Strasbourg

(iii)   

limită de vârstă:

(aa)

ca regulă generală, cu excepția Parisului și a zonei pariziene:

Caisse régionale d'assurance-maladie (branche vieillesse) — [Casa Regională de Asigurări de Sănătate (secțiunea „limită de vârstă”)]

pentru Paris și regiunea pariziană:

Caisse nationale d'assurance vieillesse des travailleurs salariés — (Casa Națională de Asigurări pentru Limită de Vârstă pentru Salariați), Paris

(bb)

sistem special prevăzut la articolele L 365 – L 382 din Codul de Securitate Socială:

Caisse nationale d'assurance-vieillesse — (Casa Regională de Asigurări pentru Limită de Vârstă), Strasbourg

 

sau

 

Caisse régionale d'assurance-maladie — (Casa Regională de Asigurări de Sănătate), Strasbourg

(iv)   

Accidente de muncă:

(aa) incapacitate temporară:

Caisse primaire d'assurance-maladie — (Casa Primară de Asigurări de Sănătate)

(bb) incapacitate permanentă:

 

– Indemnizații:

Accidente survenite după 31 decembrie 1946:

Caisse primaire d'assurance-maladie — (Casa Primară de Asigurări de Sănătate)

Accidente survenite înainte de 1 ianuarie 1947:

Angajatorul sau asigurătorul substituit

– Majorări de indemnizații:

Accidente survenite după 31 decembrie 1946:

Caisse primaire d'assurance-maladie — (Casa Primară de Asigurări de Sănătate)

Accidente survenite înainte de 1 ianuarie 1947:

Caisse des dépôts et consignations — (Casa de Depuneri și Consemnațiuni)

(v) Prestații familiale:

Caisse d'allocations familiales — ( Casa pentru Alocații Familiale)

(vi) Șomaj:

Direction départementale du travail et de la main-d'œuvre — (Direcția Departamentală de Muncă și Forță de Muncă)

(b)   

Sistemul agricol:

(i)

Boală, maternitate, deces (prestație), prestații familiale:

Caisse de mutualité sociale agricole — (Casa de Ajutorare Socială Reciprocă Agricolă)

(ii)

Asigurări de invaliditate, limită de vârstă și prestații pentru soțul supraviețuitor:

Caisse centrale de secours mutuels agricoles — (Casa Centrală de Ajutor Reciproc Agricol), Paris

(iii)   

Accidente de muncă:

(aa) ca regulă generală:

Angajatorul sau asigurătorul substituit

(bb) pentru majorări de indemnizații:

Caisse des dépôts et consignations — (Casa de Depuneri și Consemnațiuni), Arcueil (94)

(iv) Șomaj:

Direction départementale du travail et de la main-d'œuvre — (Direcția Departamentală de Muncă și Forță de Muncă)

(c)   

Sistem minier:

(i) Boală, maternitate, deces (ajutor):

Société de secours minière — (Societatea de Ajutor a Minerilor)

(ii) Invaliditate, limită de vârstă, deces (pensii):

Caisse autonome nationale de sécurité sociale dans les mines — (Casa Națională Autonomă de Securitate Socială pentru Mineri), Paris

(iii)   

Accidente de muncă:

(aa) incapacitate temporară:

Société de secours minière — (Societatea de Ajutor a Minerilor)

(bb)   

incapacitate permanentă:

– Indemnizații:

Accidente survenite după 31 decembrie 1946:

Union régionale des sociétés de secours minières — (Uniunea Regională a Societăților de Ajutor ale Minerilor)

Accidente survenite înainte de 1 ianuarie 1947:

Angajatorul sau asiguratorul substituit

– Majorări de indemnizații:

Accidente survenite după 31 decembrie 1946:

Union régionale des sociétés de secours minières — (Uniunea Regională a Societăților de Ajutor ale Minerilor)

Accidente survenite înainte de 1 ianuarie 1947:

Caisse des dépôts et consignations — (Casa de Depuneri și Consemnațiuni)

(iv) Prestații familiale:

Union régionale des sociétés de secours minières — (Uniunea Regională a Societăților de Ajutor ale Minerilor)

(v) Șomaj:

Direction départementale du travail et de la main-d'œuvre — (Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă)

(d)   

Sistem pentru marinari:

(i)

boală, maternitate, invaliditate, accidente de muncă, deces (ajutor) și pensii pentru urmașii persoanelor invalide sau ai persoanelor care au suferit un accident de muncă:

Section „Caisse générale de prévoyance des marins” du Quartier des affaires maritimes — (Secțiunea „Casa Generală de Protecție Socială pentru Marinari” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(ii) limită de vârstă, deces (pensii):

Section „Caisse de retraite des marins” du Quartier des affaires maritimes — (Secțiunea „Casa de Pensii a Marinarilor” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(iii) Prestații familiale:

Caisse nationale d'allocations familiales des marins du commerce — (Casa Națională de Alocații Familiale a Marinarilor din Marina Comercială), sau Caisse nationale d'allocations familiales de la pêche maritime — (Casa Națională de Alocații Familiale din Industria de Pescuit Maritim), după caz

(iv) Șomaj:

Direction départementale du travail et de la main-d'œuvre — (Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă)

II.   DEPARTAMENTELE DE PESTE MĂRI

(a)   

Toate sistemele (cu excepția sistemului pentru marinari) și toate riscurile, cu excepția prestațiilor familiale:

(i) în general:

Caisse générale de sécurité sociale — (Casa Generală de Securitate Socială)

(ii)

pentru majorări de indemnizații aferente accidentelor de muncă survenite în provinciile extracontinentale înainte de 1 ianuarie 1952:

Direction départementale de l'enregistrement — (Direcția Departamentală de Înregistrare)

(b) prestații familiale:

Caisse d'allocations familiales — (Casa de Alocații Familiale)

(c)   

Sistem pentru marinari:

(i)

toate riscurile, cu excepția limitei de vârstă și a prestațiilor familiale:

Section „Caisse générale de prévoyance des marins” du Quartier des affaires maritimes — (Secțiunea „Casa Generală de Protecție Socială pentru Marinari” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(ii) limită de vârstă:

Section „Caisse de retraite des marins” du Quartier des affaires maritimes — (Secțiunea „Casa de Pensii a Marinarilor” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(iii) prestații familiale:

Caisse d'allocations familiales — (Casa de Alocații Familiale)

D.   ITALIA

1. Boală (cu excepția tuberculozei), maternitate:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro le malattie — (Institutul Național de Asigurare de Sănătate), oficii provinciale

Cassa mutua provinciale di malattia di Bolzano — (Casa Provincială de Prestație în caz de Boală din Bolzano), Bolzano

Cassa mutua provinciale di malattia di Trento — (Casa Provincială de Prestație în caz de Boală din Trento), Trento, sau instituția la care persoana în cauză este înregistrată

2. Tuberculoză:

Istituto nazionale della previdenza sociale — (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

3.   Accidente de muncă și boli profesionale:

(a) în general:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro — (Institutul Național de Asigurare în caz de Accidente de Muncă), oficii provinciale

(b)

de asemenea, pentru lucrătorii agricoli și forestieri, dacă este cazul:

Ente nazionale di previdenza e assistenza per gli impiegati agricoli — (Oficiul Național de Protecție Socială și Asistență pentru Lucrători Agricoli)

(c) pentru marinari:

Casa maritimă la care persoana în cauză este înregistrată

4.   Invaliditate, limită de vârstă, urmași (pensii):

(a) în general:

Istituto nazionale della previdenza sociale — (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

(b) pentru lucrători din industria de divertisment:

Ente nazionale di previdenza e assistenza per i lavoratori dello spettacolo — (Oficiul Național de Protecție Socială și Asistență pentru Lucrătorii din Industria de Divertisment), Roma

(c)

pentru personalul de conducere din întreprinderile industriale:

Istituto nazionale di previdenza per i dirigenti di aziende industriali — (Institutul Național de Protecție Socială pentru Personalul de Conducere din Întreprinderile Industriale), Roma

(d) pentru jurnaliști:

Istituto nazionale di previdenza per i giornalisti italiani „G. Amendola” — (Institutul Național de Protecție Socială pentru Jurnaliștii Italieni „G. Amendola”), Roma

5. Ajutoare de deces:

Instituțiile înregistrate cu numerele 1, 2 sau 3, după caz

6.   Șomaj:

(a) în general:

Istituto nazionale della previdenza sociale — (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

(b) pentru jurnaliști:

Istituto nazionale di previdenza per i giornalisti italiani „G. Amendola” — (Institutul Național de Protecție Socială pentru Jurnaliștii Italieni „G. Amendola”), Roma

7.   Alocații familiale:

(a) în general:

Istituto nazionale della previdenza sociale — (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

(b) pentru jurnaliști:

Istituto nazionale di previdenza per i giornalisti italiani „G. Amendola” — (Institutul Național de Protecție Socială pentru Jurnaliștii Italieni „G. Amendola”), Roma

E.   LUXEMBURG

1.   Boală, maternitate:

(a)

în scopul punerii în aplicare a articolului 28 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Instituția sau instituțiile responsabile cu plata asigurărilor de pensii de tip contributiv

(b) alte cazuri:

Casa de sănătate la care lucrătorul este asigurat în caz de accidente de muncă și boli profesionale sau la care a fost ultima dată asigurat

2.   Invaliditate, limită de vârstă, deces (pensii):

(a)

pentru angajați, inclusiv tehnicieni care lucrează în mine (subteran):

Caisse de pension des employés privés — (Casa de Pensii pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxemburg

(b) alte cazuri:

Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité — (Instituția de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

3   Accidente de muncă și boli profesionale:

(a) pentru lucrători agricoli și forestieri:

Association d'assurance contre les accidents, section agricole et forestière — (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul agricol și forestier), Luxemburg

(b) alte cazuri:

Association d'assurance contre les accidents, section industrielle — (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul industrial), Luxemburg

4. Șomaj:

Office nationale du travail — (Oficiul Național de Muncă), Luxemburg

5.   Prestații familiale:

(a)

pentru persoane asigurate la instituția menționată la articolul 2 litera (b)

Caisse d'allocations familiales des ouvriers près l'Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité — (Casa de Alocații Familiale pentru Muncitori de pe lângă Instituția de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

(b) alte cazuri:

Caisse d'allocations familiales des employés près la Caisse de pension des employés privés — (Casa de Alocații Familiale pentru Angajați de pe lângă Casa de Pensii pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxemburg

6.   Ajutoare de deces:

În scopul punerii în aplicare a articolului 66 din regulament:

Instituția responsabilă cu plata pensiilor și care este răspunzătoare pentru prestațiile în natură

F.   ȚĂRILE DE JOS

1.   Boală, maternitate:

(a) prestații în natură:

Ziekenfonds — (Casa de sănătate) la care persoana în cauză este asigurată

(b) prestații în numerar:

Bedrijfsvereniging — (Asociația profesională și comercială) la care este asigurat angajatorul persoanei asigurate

2.   Invaliditate:

(a)

în cazul în care, chiar fără aplicarea regulamentului, dreptul la prestații există numai în baza legislației olandeze:

Bedrijfsvereniging — (Asociația profesională și comercială) la care este asigurat angajatorul persoanei asigurate

(b) alte cazuri:

Nieuwe Algemene Bedrijfsvereniging — (Noua Asociație Profesională și Comercială Generală), Amsterdam

3. Limită de vârstă, deces (pensii):

Sociale Verzekeringsbank — (Banca de Asigurări Sociale), Amsterdam

4.   Șomaj:

(a) prestații pentru asigurare în caz de șomaj:

Bedrijfsvereniging — (Asociația profesională și comercială) la care este asigurat angajatorul persoanei asigurate

(b) prestații ale autorității publice:

Autoritatea locală de la locul de domiciliu

5.   Prestații familiale:

(a)

în cazul în care persoana care beneficiază de prestații are reședința în Țările de Jos:

Raad van Arbeid — (Consiliul Muncii) în al cărui district își are domiciliul

(b)

în cazul în care persoana care beneficiază de prestații are reședința în afara Olandei, dar angajatorul acestuia are reședința sau este stabilit în Țările de Jos:

Raad van Arbeid — (Consiliul Muncii) în al cărui district își are domiciliul sau este stabilit

(c) alte cazuri:

Sociale Verzekeringsbank — (Banca de Asigurări Sociale), Amsterdam

6.   Boli profesionale pentru care se aplică dispozițiile articolului 57 alineatul 3 litera (c) din regulamentul de aplicare:

În scopul punerii în aplicare a articolului 57 alineatul 3 litera (c) din regulament:

în cazul prestațiilor acordate de la o dată anterioară datei de 1 iulie 1967:

Sociale Verzekeringsbank — (Banca de Asigurări Sociale), Amsterdam

în cazul prestațiilor acordate de la o dată ulterioară datei de 30 iunie 1967:

Bedrijfsvereniging voor de Mijnindustrie — (Asociația Profesională și Comercială din Industria Minieră), Heerlen


ANEXA 3

INSTITUȚIILE DE LA LOCUL DE DOMICILIU ȘI INSTITUȚIILE DE LA LOCUL DE ȘEDERE

[articolul 1 litera (p) din regulament și articolul 4 alineatul 3 din regulamentul de aplicare]

A.   BELGIA

I.   

INSTITUȚIILE DE LA LOCUL DE REȘEDINȚĂ

1.   Boală – maternitate:

(a)

în scopul punerii în aplicare a articolelor 17, 18, 22, 25, 28, 29, 30 și 32 din regulamentul de aplicare:

Instituțiile de asigurări

(b)

în scopul punerii în aplicare a articolului 31 din regimul de aplicare:

 

(i) în general:

Instituțiile de asigurări

(ii) pentru marinari:

Caisse de secours et de prévoyance en faveur des marins naviguant sous pavillon belge — Hulp- en voorzorgskas voor zeevarenden onder Belgische vlag — (Casa de Ajutor și Protecție Socială pentru Marinari care navighează sub pavilion belgian), Antwerp

 

sau

 

Instituțiile de asigurări

2.   Invaliditate:

(a) invaliditate generală (muncitori, angajați și mineri):

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles), împreună cu instituția de asigurări

în scopul punerii în aplicare a articolului 105 din regulamentul de aplicare:

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles)

(b) sistem special de invaliditate pentru mineri:

Fonds national de retraite des ouvriers-mineurs, Bruxelles — Nationaal Pensioenfonds voor mijnwerkers, Brussel — (Fondul Național de Pensii pentru Mineri, Bruxelles)

(c) sistemul de invaliditate pentru marinari:

Caisse de secours et de prévoyance en faveur des marins naviguant sous pavillon belge — Hulp- en voorzorgskas voor zeevarenden onder Belgische vlag — (Casa de Ajutor și Protecție Socială pentru Marinari care navighează sub pavilion belgian), Antwerp

3. Limită de vârstă, deces (pensii):

Office national des pensions pour travailleurs, Bruxelles — Rijksdienst voor werknemerspensionen, Brussel — (Oficiul Național de Pensii pentru Salariați, Bruxelles)

4. Accidente de muncă (prestații în natură):

Instituțiile de asigurări

5. Boli profesionale:

Fonds des maladies professionelles, Bruxelles — (Fondul pentru Boli Profesionale, Bruxelles)

6. Indemnizații de deces:

Instituțiile de asigurări, împreună cu Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles)

7.   Șomaj:

(a) în general:

Office national de l'emploi, Bruxelles — Rijksinstituut voor arbeidsvoorziening, Brussel — (Oficiul Național pentru Ocuparea Forțelor de Muncă, Bruxelles)

(b) pentru marinari:

Pool des marins de la marine marchande — Pool van de zeelieden ter koopvaardij, — (Fondul Comun pentru Marina Comercială), Antwerp

8. Prestații familiale:

Office national des allocations familiales pour travailleurs salariés, Bruxelles — Rijksdienst voor kinderbijslag voor werknemers, Brussel — (Oficiul Național de Alocații Familiale pentru Salariați, Bruxelles)

II.   

INSTITUȚIILE DE LA LOCUL DE ȘEDERE:

1. Boală, maternitate:

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles) prin instituțiile de asigurări

2. Accidente de muncă:

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles) prin instituțiile de asigurări

3. Boli profesionale:

Fonds des maladies professionelles, Bruxelles — Fonds voor beroepsziekten, Brussel — (Fondul pentru Boli Profesionale, Bruxelles)

B.   GERMANIA

1.   Asigurare de sănătate:

(a)

în toate cazurile, cu excepția punerii în aplicare a articolului 19 alineatul 2 din regulament și a articolului 17 din regulamentul de aplicare:

Allgemeine Ortskrankenkasse (Casa Generală Locală de Sănătate) competentă pentru locul de reședință sau de ședere al persoanei în cauză

sau, în absența unei astfel de case

Landkrankenkasse (Casa Agricolă de Sănătate) competentă pentru locul de reședință sau ședere al persoanei în cauză

pentru persoane asigurate în cadrul sistemului pentru lucrătorii din mine, precum și pentru membrii familiilor acestora:

Bundesknappschaft ( Fondul Federal de Asigurare pentru Mineri), Bochum

(b)

în scopul punerii în aplicare a articolului 19 alineatul 2 din regulament și articolului 17 din regulamentul de aplicare:

Instituția la care lucrătorul a fost asigurat ultima dată

În absența unei astfel de instituții sau în cazul în care persoana asigurată ultima dată la „Allgemeine Ortskrankenkasse”, la „Landkrankenkasse” sau la „Bundesknappschaft”:

Instituția competentă de la locul de reședință sau de la locul de ședere al persoanei în cauză, menționată la litera (a)

(c)

pentru tratamentul de tuberculoză într-un centru de tratament:

Instituția competentă de asigurare de pensie pentru muncitorii de la locul de domiciliu sau locul de ședere a persoanei în cauză

2.   Asigurare de accident:

(a)

prestații în natură, cu excepția tratamentului terapeutic, realizate în cadrul asigurării de accident; proteze și aparatură; prestații în natură, cu excepția pensiilor, majorări pentru prezență constantă (Pflegegeld) și prestații de deces:

Allgemeine Ortskrankenkasse (Casa Locală de Asigurări de Sănătate) competentă pentru locul de reședință sau ședere al persoanei în cauză

sau, în absența unei astfel de case,

Landkrankenkasse — (Casa Agricolă de Sănătate) competentă de la locul de domiciliu sau ședere al persoanei în cauză

pentru persoane asigurate în cadrul sistemului pentru lucrătorii din mine, precum și pentru membrii familiilor acestora:

Bundesknappschaft (Fondul Federal de Asigurare pentru Mineri), Bochum

(b)

prestații în natură și în numerar excluse din litera (a) și în scopul punerii în aplicare a articolului 76 din regulamentul de aplicare:

Hauptverband der gewerblichen Berufsgenossenschaften (Federația Asociațiilor Profesionale și Comerciale din Industrie), Bonn

3.   Asigurare de pensie:

(a) Asigurări de pensie pentru muncitori:

 

(i) relații cu Belgia:

Landesversicherungsanstalt Rheinprovinz (Oficiul Regional de Asigurare al Provinciei Rhein), Düsseldorf

(ii) relații cu Franța:

Landesversicherungsanstalt Rheinland-Pfalz (Oficiul Regional de Asigurare Rheinland-Pfalz), Speyer sau, ca instituție competentă potrivit anexei 2, Landesversicherungsanstalt Saarland — (Oficiul Regional de Asigurare din Landul Saar), Saarbrücken

(iii) relații cu Italia:

Landesversicherungsanstalt Schwaben (Oficiul Regional de Asigurare Schwaben), Augsburg

(iv) relații cu Luxemburg:

Landesversicherungsanstalt Rheinland-Pfalz (Oficiul Regional de Asigurare Rheinland-Pfalz), Speyer

(v) relații cu Țările de Jos:

Landesversicherungsanstalt Westfalen (Oficiul Regional de Asigurare Westfalen), Münster

(b) Asigurare de pensie pentru angajați:

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte (Oficiul Federal de Asigurare pentru Angajați), Berlin

(c) Asigurare de pensie pentru lucrătorii din mine:

Bundesknappschaft (Fondul Federal de Asigurare pentru Mineri), Bochum

4. Ajutoare de șomaj și prestații familiale:

Agenția competentă de ocupare de la locul de domiciliu sau ședere al persoanei în cauză

C.   FRANȚA

I.   

FRANȚA METROPOLITANĂ:

1.   Alte riscuri decât șomajul și prestațiile familiale:

(a) în general:

Casa Locală de Asigurări de Sănătate de la locul de reședință sau ședere

(b)

în scopul punerii în aplicare a articolului 27 din regulament împreună cu sistemul pentru marinari:

Section „Caisse générale de prévoyance des marins” du Quartier des affaires maritimes (Secțiunea „Casa Generală de Protecție Socială pentru Marinari” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(c)

în scopul punerii în aplicare a articolului 35 din regulamentul de aplicare:

 

(i) în general:

 

(aa)

ca regulă generală, cu excepția Parisului și a zonei pariziene:

Caisse primaire d'assurance maladie (Casa Locală de Asigurări de Sănătate)

pentru Paris și regiunea pariziană:

Caisse régionale d'assurance maladie (Casa Regională de Asigurări de Sănătate), Paris

(bb)

sistem special prevăzut la articolul L 365 – L 382 din Codul de securitate socială:

Caisse régionale d'assurance maladie (Casa Regională de Asigurări de Sănătate), Strasbourg

(ii) sistem pentru agricultori:

Caisse de mutualité sociale agricole (Casa Agricolă de Ajutor Social și Asigurare Reciprocă)

(iii) sistem pentru mineri:

Caisse autonome nationale de sécurité sociale dans les mines (Casa Națională Autonomă de Securitate Socială pentru Mineri), Paris

(iv) sistem pentru marinari:

Section Caisse générale de prévoyance des marins, Quartier des affaires maritimes (Secțiunea „Casa Generală de Protecție Socială pentru Marinari” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(d)

în scopul punerii în aplicare a articolui 36 din regulamentul de aplicare privind pensiile de invaliditate:

 

(i) în general, cu excepția Parisului și a zonei pariziene:

Caisse primaire d'assurance maladie (Casa Locală de Asigurări de Sănătate)

pentru Paris și regiunea pariziană:

Caisse régionale d'assurance-maladie (Casa Regională de Asigurări de Sănătate), Paris

(ii)

sistem special prevăzut la articolul L 365 – L 382 din Codul de securitate socială:

Caisse régionale d'assurance-maladie (Casa Regională de Asigurări de Sănătate), Strasbourg

(e)

în scopul punerii în aplicare a articolului 35 din regulamentul de aplicare privind pensiile de limită de vârstă:

 

(i) sistem general:

 

(aa) în general, cu excepția Parisului și a zonei pariziene:

Caisse régionale d'assurance maladie (branche vieillesse) [Casa Regională de Asigurări de Sănătate (secțiunea „limită de vârstă”)]

pentru Paris și regiunea pariziană:

Caisse nationale d'assurance-vieillesse des travailleurs salariés (Casa Națională de Asigurări pentru Limită de Vârstă pentru Salariați), Paris

(bb)

sistem special prevăzut la articolul L 365 – L 382 din Codul de securitate socială:

Caisse régionale d'assurance vieillesse (Casa Regională de Asigurări pentru Limită de Vârstă), Strasbourg

(ii) sistem pentru agricultori:

Caisse centrale de secours mutuels agricoles (Casa Agricolă Centrală de Ajutor Reciproc), Paris

(iii) sistem pentru mineri:

Caisse autonome nationale de sécurité sociale dans les mines (Casa Națională Autonomă de Securitate Socială pentru Mineri), Paris

(iv) sistem pentru marinari:

Section Caisse de retraite des marins du Quartier des affaires maritimes (Secțiunea „Casa de Pensii a Marinarilor” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(f)

în scopul punerii în aplicare a articolului 75 din regulamentul de aplicare:

Caisse primaire d'assurance-maladie (Casa Locală de Asigurări de Sănătate)

2.   Șomaj:

(a)

în scopul punerii în aplicare a articolelor 80, 81 și 82 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă de la locul de angajare pentru care se cere declarația certificată

 

Departamentul Local al Serviciului Național de Ocupare

 

Primăria de la locul de reședință al membrilor familiei

(b)

în scopul punerii în aplicare a articolului 83 alineatele 1 și 2 și a articolului 97 din regulamentul de aplicare:

Association pour l'emploi dans l'industrie et le commerce (ASSEDIC) — (Asociația pentru Ocupare în Industrie și Comerț) de la locul de reședință al persoanei în cauză

(c)

în scopul punerii în aplicare a articolului 84 din regulamentul de aplicare:

 

(i) șomaj complet:

Association pour l'emploi dans l'industrie et le commerce (ASSEDIC) — (Asociația pentru Ocupare în Industrie și Comerț) de la locul de reședință al persoanei în cauză

(ii) șomaj parțial:

Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă de la locul de angajare al persoanei în cauză

(d)

în scopul punerii în aplicare a articolui 89 din regulamentul de aplicare:

Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă

3. Alocații familiale:

Caisse d'allocations familiales (Casa de Alocații Familiale) de la locul de reședință al persoanei în cauză

II.   

DEPARTAMENTELE DE PESTE MĂRI

1.   Alte riscuri decât alocațiile familiale:

(a) în general:

Caisse générale de sécurité sociale (Casa Generală de Securitate Socială)

(b) marinari:

 

(i) pensii de invaliditate:

Section „Caisse générale de prévoyance des marins” du Quartier des affaires maritimes — (Secțiunea „Casa Generală de Protecție Socială pentru Marinari” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(ii) pensii pentru limită de vârstă:

Section „Caisse générale de prévoyance des marins” du Quartier des affaires maritimes (Secțiunea „Casa Generală de Protecție Socială pentru Marinari” din Departamentul Afacerilor Maritime)

2. Prestații familiale:

Casa de Alocații Familiale de la locul de reședință al persoanei în cauză

D.   ITALIA

1. Boală (cu excepția tuberculozei), maternitate:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro le malattie (Institutul Național de Asigurare de Sănătate), oficii provinciale

 

Cassa mutua provinciale di malattia di Bolzano (Casa Provincială de Prestație în caz de Boală din Bolzano)

 

Cassa mutua provinciale di malattia di Trento (Casa Provincială de Prestație în caz de Boală din Trento)

2. Tuberculoză:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

3. Accidente de muncă și boli profesionale:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (Institutul Național de Asigurare în caz de Accidente de Muncă), oficii provinciale

4.   Invaliditate, limită de vârstă, urmași (pensii):

(a) în general:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

(b) pentru lucrători din industria de divertisment:

Ente nazionale di previdenta e assistenza per i lavoratori dello spettacolo (Oficiul Național de Protecție și Asistență pentru Lucrătorii din Industria de Divertisment), Roma

(c) pentru personalul de conducere:

Istituto nazionale di previdenta per i dirigenti di aziende industriali (Institutul Național de Protecție Socială pentru Personalul de Conducere din Întreprinderile Industriale), Roma

(d) pentru jurnaliști:

Istituto nazionale di previdenta per i giornalisti italiani „G. Amendola” (Institutul Național de Protecție Socială pentru Jurnaliștii Italieni „G. Amendola”), Roma

5. Ajutoare de deces:

Instituțiile înregistrate cu numerele 1, 2 sau 3, după caz

6.   Șomaj:

(a) în general:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

(b) pentru jurnaliști:

Istituto nazionale di previdenta per i giornalisti italiani „G. Amendola” (Institutul Național de Protecție Socială pentru Jurnaliștii Italieni „G. Amendola”), Roma

7.   Alocații familiale:

(a) în general:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

(b) pentru jurnaliști:

Istituto nazionale di previdenza per i giornalisti italiani „G. Amendola” (Institutul Național de Protecție Socială pentru Jurnaliștii Italieni „G. Amendola”), Roma

E.   LUXEMBURG

1.   Boală, maternitate:

(a)

în scopul punerii în aplicare a articolelor 19, 22, 28 alineatul 1, 29 alineatul 1 și 31 din regulament, și a articolelor 17, 18, 20, 21, 22, 24, 29, 30 și 31 din regulamentul de aplicare:

Caisse nationale d'assurance-maladie des ouvriers (Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru Muncitori), Luxemburg

(b) în scopul punerii în aplicare a articolui 27 din regulament:

Casa de sănătate care, potrivit legislației luxemburgheze, este competentă pentru acordarea pensiilor parțiale luxemburgheze

2.   Invaliditate, limită de vârstă, deces:

(a)

pentru angajați, inclusiv tehnicieni care lucrează în mine (subteran):

Caisse de pension des employés privés (Casa de Pensii pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxembourg

(b) alte cazuri:

Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Instituția de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

3   Accidente de muncă și boli profesionale:

(a) pentru lucrători agricoli și forestieri:

Association d'assurance contre les accidents, section agricole et forestière (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul agricol și forestier), Luxemburg

(b) alte cazuri:

Association d'assurance contre les accidents, section industrielle (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul industrial), Luxembourg

4. Șomaj:

Office nationale du travail (Oficiul Național de Muncă), Luxemburg

5.   Prestații familiale:

(a)

pentru persoane asigurate la instituția menționată în articolul 2 litera (b):

Caisse d'allocations familiales des ouvriers près l'Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Casa de Alocații Familiale a Muncitorilor din cadrul Instituției de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

(b) alte cazuri:

Caisse d'allocations familiales des employés près la Caisse de pension des employés privés (Casa de Alocații Familiale pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxemburg

F.   ȚĂRILE DE JOS

1.   Boală, maternitate, accidente de muncă, boli profesionale:

(a) prestații în natură:

 

(i) instituții de la locul de reședință:

Una din casele de sănătate competente pentru locul de domiciliu, la alegerea persoanei în cauză

(ii) instituții de la locul de ședere:

Algemeen Nederlands Onderling Ziekenfonds (Casa Generală Mutuală de Sănătate a Țărilor de Jos), Utrecht

(b) prestații bănești:

Nieuwe Algemene Bedrijfsvereniging — (Noua Asociație Profesională și Comercială Generală), Amsterdam

2.   Invaliditate:

(a)

în cazul în care persoana în cauză are, de asemenea, dreptul la prestații exclusiv în temeiul legislației olandeze, în afara domeniului de aplicare al regulamentului

„Bedrijfsvereniging” (Asociația Profesională) competentă

(b) în toate celelalte cazuri:

Nieuwe Algemene Bedrijfsvereniging (Noua Asociație Profesională și Comercială Generală), Amsterdam

3.   Limită de vârstă, deces (pensii):

în scopul punerii în aplicare a articolui 36 din regulamentul de aplicare:

(a) în general:

Sociale Verzekeringsbank (Banca de Asigurări Sociale), Amsterdam

(b) relații cu Belgia:

Bureau voor Belgische Zaken de sociale verzekering betreffende (Departamentul Afacerilor Belgiene de Securitate Socială), Breda

(c) relații cu Germania:

Bureau voor Duitse Zaken van Vereeniging van Raden van Arbeid (Departamentul Afacerilor Germane din Federația Consiliilor Muncii), Nijmegen

4.   Șomaj:

(a) prestații pentru asigurare în caz de șomaj:

Nieuwe Algemene Bedrijfsvereniging (Noua Asociație Profesională și Comercială Generală), Amsterdam

(b) prestații de la autorități publice:

Autoritatea locală de la locul de reședință sau locul de ședere

5.   Prestații familiale:

În scopul punerii în aplicare a articolul 73 alineatul 2 și 74 alineatul 2 din regulament:

„Raad van Arbeid” (Consiliul Muncii) în al cărui district își au domiciliul membrii familiei


ANEXA 4

ORGANISME DE LEGĂTURĂ

(articolul 3 alineatul 1 și articolul 4 alineatul 4 din regulamentul de aplicare)

A.   BELGIA

Ministre de la prévoyance sociale, Bruxelles —

Minister van Sociale Voorzorg, Brussel —

(Ministrul Protecției Sociale, Bruxelles)

B.   GERMANIA

1. Asigurare de sănătate:

Bundesverband der Ortskrankenkassen (Federația Națională a Caselor Locale de Asigurări de Sănătate), Bonn-Bad Godesberg

2. Asigurare în caz de accident:

Hauptverband der gewerblichen Berufsgenossenschaften (Federația Asociațiilor Profesionale și Comerciale), Bonn

3. Asigurare de pensie pentru muncitori:

 

(a)

în scopul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Verband Deutscher Rentenversicherungsträger (Federația Instituțiilor Germane de Asigurare de Pensii), Frakfurt am Main

(b)

în scopul punerii în aplicare a articolelor 51 și 53 alineatul 1 din regulamentul de aplicare și cu titlul de „organism de plată”, astfel cum este menționat în articolul 55 din regulamentul de aplicare:

 

(i) relații cu Belgia:

Landesversicherungsanstalt Rheinprovinz (Oficiul Regional de Asigurare al Provinciei Rhein), Düsseldorf

(ii) relații cu Franța:

Landesversicherungsanstalt Rheinland-Pfalz (Oficiul Regional de Asigurare Rheinland-Pfalz), Speyer, sau, în cadrul competenței prevăzute în anexa 2, Landesversicherungsanstalt Saarland (Oficiul Regional de Asigurare din landul Saar), Saarbrücken

(iii) relații cu Italia:

Landesversicherungsanstalt Schwaben (Oficiul Regional de Asigurare Schwaben), Augsburg

(iv) relații cu Luxemburg:

Landesversicherungsanstalt Rheinland-Pfalz (Oficiul Regional de Asigurare Rheinland-Pfalz), Speyer

(v) relații cu Țările de Jos:

Landesversicherungsanstalt Westfalen (Oficiul Regional de Asigurare Westfalen), Münster

4. Asigurare de pensie pentru angajați:

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte (Oficiul Federal de Asigurare pentru Angajați), Berlin

5. Asigurare de pensie pentru mineri:

Bundesknappschaft (Fondul Federal de Asigurare pentru Mineri), Bochum

6.

Asigurare suplimentară de pensie pentru lucrătorii din siderurgie:

Landesversicherungsanstalt Saarland, Abteilung Hüttenknappschaftliche Pensionsversicherung, (Oficiul Regional de Asigurare din landul Saar, Departamentul „Asigurări de pensie pentru lucrătorii din siderurgie”), Saarbrücken

7. Ajutoare de șomaj și prestații familiale:

Hauptstelle der Bundesanstalt für Arbeit (Sediul central al Oficiului Federal al Muncii), Nürnberg

C.   FRANȚA

1. În general:

Centre de sécurité sociale des travailleurs migrants (Centrul de Securitate Socială pentru Lucrătorii Migranți), Paris

2.

Pentru sistemul minier [invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii)]:

Caisse autonome nationale de sécurité sociale dans les mines (Casa Națională Autonomă de Securitate Socială pentru Mineri), Paris

D.   ITALIA

1. Boală (cu excepția tuberculozei), maternitate:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro le malattie, Direzione generale (Institutul Național de Asigurare de Sănătate, Direcția Generală), Roma

2. Accidente de muncă și boli profesionale:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro, Direzione generale (Institutul Național de Asigurare în caz de Accidente de Muncă, Direcția Generală), Roma

3.

Invaliditate, limită de vârstă, urmași, tuberculoză, șomaj, alocații familiale (pensii):

Istituto nazionale della previdenza sociale, Direzione generale (Institutul Național de Protecție Socială, Direcția Generală), Roma

E.   LUXEMBURG

I.   

ÎN SCOPUL PUNERII ÎN APLICARE A ARTICOLULUI 53 DIN REGULAMENTUL DE APLICARE:

1.   Boală, maternitate:

(a)

în scopul punerii în aplicare a articolului 28 alineatul 2 din regulament:

Instituția sau instituțiile responsabile cu plata asigurărilor de pensii contributive

(b) în celelalte cazuri:

Casa de sănătate la care lucrătorul este afiliat pe motive de muncă desfășurată sau la care era afiliat ultima dată

2.   Invaliditate, limită de vârstă, deces (pensii):

(a)

pentru angajați, inclusiv tehnicieni care lucrează în mine (subteran):

Caisse de pension des employés privés, (Casa de Pensii pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxemburg

(b) în celelalte cazuri:

Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Instituția de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

3   Accidente de muncă și boli profesionale:

(a) pentru lucrători agricoli și forestieri:

Association d'assurance contre les accidents, section agricole et forestière (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul agricol și forestier), Luxemburg

(b) pentru alte cazuri:

Association d'assurance contre les accidents, section industrielle (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul industrial), Luxemburg

4. Șomaj:

Office nationale du travail (Oficiul Național de Muncă), Luxemburg

5.   Prestații familiale:

(a)

pentru persoane afiliate la instituția menționată în articolul 2 litera (b):

Caisse d'allocations familiales des ouvriers près l'Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Casa de Alocații Familiale a Lucrătorilor Manuali la Instituția de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

(b) în celelalte cazuri:

Caisse d'allocations familiales des employés près la Caisse de pension des employés privés (Casa de Alocații Familiale pentru Angajați din cadrul Casei de Pensii pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxemburg

6.   Ajutoare de deces:

(a) în scopul punerii în aplicare a articolul 66 din regulament:

Instituția responsabilă cu plata pensiilor și care este răspunzătoare pentru prestațiile în natură

(b) în celelalte cazuri:

Instituțiile prevăzute la punctele 1 litera (b), 2, 3, în funcție de ramura de asigurare debitoare a prestației

II. ÎN CELELALTE CAZURI:

Ministère du travail et de la sécurité sociale (Ministerul Muncii și Securității Sociale), Luxemburg

F.   ȚĂRILE DE JOS

1.   Boală, maternitate, invaliditate, accidente de muncă, boli profesionale și șomaj:

(a) prestații în natură:

Ziekenfondsraad — (Consiliul caselor de asigurări de sănătate), Amsterdam

(b) prestații în numerar:

Nieuwe Algemene Bedrijfsvereniging (Noua Asociație Profesională Generală), Amsterdam

2.   Limită de vârstă, deces (pensii), prestații familiale:

(a) în general:

Sociale verzekeringsbank (Banca de Asigurări Sociale), Amsterdam

(b) relații cu Belgia:

Bureau voor Belgische Zaken de sociale verzekering betreffende (Biroul Afacerilor Belgiene de Securitate Socială), Breda

(c) relații cu Germania:

Bureau voor Duitse Zaken van Vereeniging van de Raden van Arbeid (Biroul Afacerilor Germane din Federația Consiliilor Muncii), Nijmegen


ANEXA 5

DISPOZIȚII DE APLICARE A CONVENȚIILOR BILATERALE MENȚINUTE ÎN VIGOARE

(Articolele 4 alineatul 5, 5, 53 alineatul 3, 104, 105 alineatul 2, 116 și 120 din regulamentul de aplicare)

Observații generale

I.

Ori de câte ori dispozițiile prevăzute în prezenta anexă fac trimitere la dispozițiile convențiilor sau Regulamentelor nr. 3, 4 sau 36/63/CEE, trimiterile în cauză se înlocuiesc cu trimiteri la dispozițiile corespunzătoare ale regulamentului sau ale regulamentului de aplicare, în măsura în care dispozițiile convențiilor în cauză nu sunt menținute în vigoare prin includerea lor în anexa II din regulament.

II.

Clauza de denunțare prevăzută într-o convenție ale cărei dispoziții sunt cuprinse în prezenta anexă rămâne în vigoare în ceea ce privește dispozițiile menționate.

1.   BELGIA — GERMANIA

(a)

Înțelegerea administrativă nr. 2 din 20 iulie 1965 privind aplicarea celui de-al treilea acord suplimentar la Convenția generală din 7 decembrie 1957 (plata pensiilor pentru perioada anterioară intrării în vigoare a convenției).

(b)

Partea III din înțelegerea din 20 iulie 1965 privind aplicarea Regulamentelor nr. 3 și 4 ale Consiliului Comunității Economice Europene privind securitatea socială a lucrătorilor migranți.

(c)

Acordul din 6 octombrie 1964 privind rambursarea prestațiilor în natură acordate pensionarilor care anterior au fost lucrători frontalieri, în aplicarea articolului 14 alineatul 3 din Regulamentul nr. 36/63/CEE și articolului 73 alineatul 4 din Regulamentul nr. 4 al Consiliului Comunității Economice Europene.

(d)

Acordul din 29 ianuarie 1969 privind recuperarea cotizațiilor de securitate socială.

2.   BELGIA — FRANȚA

(a)

Înțelegerea din 22 decembrie 1951 privind aplicarea articolului 23 al acordului suplimentar din 17 ianuarie 1948 (lucrătorii din mine și din întreprinderile asimilate).

(b)

Înțelegerea administrativă din 21 decembrie 1959 de completare a înțelegerii administrative din 22 decembrie 1951 încheiate în conformitate cu articolul 23 al acordului suplimentar din 17 ianuarie 1948 (lucrătorii din mine și din întreprinderile asimilate).

(c)

Acordul din 8 iulie 1964 privind rambursarea prestațiilor în natură acordate pensionarilor care anterior au fost lucrători frontalieri, în aplicarea articolul 14 alineatul 3 din Regulamentul nr. 36/63/CEE și a articolul 73 alineatul 4 din Regulamentul nr. 4 al Consiliului Comunității Economice Europene.

(d)

Secțiunile I, II și III din acordul din 5 iulie 1967 privind controlul medical și administrativ al lucrătorilor frontalieri care sunt rezidenți în Belgia și sunt încadrați în muncă în Franța.

3.   BELGIA — ITALIA

(a)

Articolele 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, articolul 24 al doilea și al treilea paragraf și articolul 28 alineatul 4 din înțelegerea administrativă din 20 octombrie 1950, modificat prin Rectificarea nr. 1 din 10 aprilie 1952, Rectificarea nr. 2 din 9 decembrie 1957 și Rectificarea nr. 3 din 21 februarie 1963.

(b)

Articolele 6, 7, 8, și 9 ale acordului din 21 februarie 1963 în măsura în care acestea se referă la aplicarea Regulamentelor nr. 3 și 4 ale Consiliului Comunității Economice Europene, privind securitatea socială a lucrătorilor migranți.

4.   BELGIA — LUXEMBURG

(a)

Înțelegerea administrativă din 16 noiembrie 1959 privind aplicarea convenției din 16 noiembrie 1959, modificată la 12 februarie 1964 și la 10 februarie 1966, cu excepția articolelor 5 – 9 (inclusiv).

(b)

Acordul din 24 iulie 1964 privind rambursarea prestațiilor în natură acordate pensionarilor care anterior au fost lucrători frontalieri, în aplicarea articolului 14 alineatul 3 din Regulamentul nr. 36/63/CEE și articolului 73 alineatul 4 din Regulamentul nr. 4 al Consiliului Comunității Economice Europene.

(c)

Acordul din 28 ianuarie 1961 privind recuperarea cotizațiilor de securitate socială.

5.   BELGIA — ȚĂRILE DE JOS

(a)

Articolele 2, 3, 13, 15, 25 alineatul 2, 26 alineatele 1 și 2, 27, 46 și 48 ale acordului din 4 noiembrie 1957 privind asigurarea de sănătate, maternitate, deces (indemnizație), tratament medical și invaliditate.

(b)

Articolele 6, 9 – 15 și articolul 17 al patrulea paragraf din acordul din 7 februarie 1964 privind alocațiile familiale și pentru naștere.

(c)

Articolele 9, 15 alineatul 2, 17, 18, 29 și 37 din acordul din 10 aprilie 1965 privind asigurarea de sănătate, invaliditate și șomaj pentru marinarii din marina comercială.

(d)

Acordul din 21 martie 1968 privind colectarea și recuperarea cotizațiilor de securitate socială, precum și înțelegerea administrativă din 25 noiembrie 1970 adoptată în aplicarea acordului în cauză.

(e)

Articolul 1 din acordul din 22 ianuarie 1964 privind aplicarea articolului 8 alineatul 7 și articolului 15 din Regulamentul nr. 36/63/CEE privind securitatea socială a lucrătorilor frontalieri, precum și articolul 82 din Regulamentul nr. 4.

(f)

Acordul din 10 septembrie 1964 privind rambursarea prestațiilor în natură acordate pensionarilor care anterior au fost lucrători frontalieri, în aplicarea articolului 14 alineatul 3 din Regulamentul nr. 36/63/CEE și a articolului 73 alineatul 4 din Regulamentul nr. 4.

(g)

Acordul din 27 octombrie 1971 în aplicarea articolului 82 din Regulamentul nr. 4.

6.   GERMANIA — FRANȚA

(a)

Articolele 2 – 4 și 22 – 28 din înțelegerea administrativă nr. 2 din 31 ianuarie 1952 privind aplicarea convenției generale din 10 iulie 1950 (majorarea pensiilor franceze pentru accidente de muncă).

(b)

Articolul 1 din acordul din 27 iunie 1963 privind aplicarea articolului 74 alineatul 5 din Regulamentul nr. 4 (rambursarea prestațiilor în natură acordate membrilor de familie ai persoanelor asigurate).

7.   GERMANIA — ITALIA

(a)

Articolele 14, 17 alineatul 1, 18, 35, 38 alineatul 1, 39, 42, 45 alineatul 1 și 46 din înțelegerea administrativă din 6 decembrie 1953 privind aplicarea convenției din 5 mai 1953 (asigurări de sănătate și plata pensiilor și indemnizațiilor).

(b)

Articolele 1 și 2 din acordul din 27 iunie 1963 privind aplicarea articolelor 73 alineatul 4 și 74 alineatul 5 din Regulamentul nr. 4 (rambursarea prestațiilor în natură acordate membrilor de familie ai persoanelor asigurate).

(c)

Acordul din 5 noiembrie 1968 privind rambursarea, de către instituțiile competente germane, a cheltuielilor pentru prestațiile în natură acordate în Italia, de către instituțiile italiene de asigurări de sănătate, membrilor familiei lucrătorilor italieni asigurați în Republica Federală Germania.

8.   GERMANIA — LUXEMBURG

(a)

Articolele 1 și 2 din acordului din 27 iunie 1963 privind aplicarea articolului 73 alineatul 4 și articolului 74 alineatul 5 din Regulamentul nr. 4 (rambursarea prestațiilor în natură acordate membrilor de familie ai persoanelor asigurate).

(b)

Acordul din 9 decembrie 1969 privind renunțarea la rambursarea, prevăzută în articolul 14 alineatul 2 din Regulamentul nr. 36/63/CEE, cheltuielilor efectuate pentru prestații în natură acordate în caz de boală unui pensionar, fost lucrător frontalier sau urmaș al unui lucrător frontalier, precum și membrilor familiei acestuia.

9.   GERMANIA — ȚĂRILE DE JOS

(a)

Articolele 9, 10 alineatele 2 – 5, 17, 18, 19, și 21 din înțelegerea administrativă nr. 1 din 18 iunie 1954 privind convenția din 29 martie 1951 (asigurări de sănătate și plata pensiilor și indemnizațiilor).

(b)

Acordul din 27 mai 1964 privind renunțarea la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru examinările medicale și controalele administrative în materie de asigurare de invaliditate, limită de vârstă și urmași (asigurare de pensie).

(c)

Articolele 1 – 4 din acordul din 27 iunie 1963 privind aplicarea articolului 73 alineatul 4, 74 alineatul 5 și 75 alineatul 3 din Regulamentul nr. 4 (rambursarea prestațiilor în natură acordate membrilor de familie ai persoanelor asigurate).

(d)

Acordul din 21 ianuarie 1969 privind recuperarea cotizațiilor de securitate socială.

(e)

Acordul din 3 decembrie 1969 privind renunțarea la rambursarea, prevăzută în articolul 14 alineatul 2 din Regulamentul nr. 36/63/CEE, cheltuielilor efectuate pentru prestații în natură, acordate în caz de boală unui pensionar, fost lucrător frontalier sau urmaș al unui lucrător frontalier, precum și membrilor familiei acestuia.

10.   FRANȚA — ITALIA

Articolele 2 – 4 din înțelegerea administrativă din 12 aprilie 1950 privind aplicarea convenției generale din 31 martie 1948 (majorarea indemnizațiilor franceze pentru accidente de muncă).

11.   FRANȚA — LUXEMBURG

(a)

Acordul din 24 februarie 1969 încheiat în aplicarea articolului 51 din Regulamentul nr. 3 și din înțelegerea administrativă de la aceeași dată, încheiată în aplicarea acordului în cauză.

(b)

Acordul din 18 iunie 1964 privind rambursarea prestațiilor în natură acordate pensionarilor care anterior au fost lucrători frontalieri, în temeiul articolului 14 alineatul 3 din Regulamentul nr. 36/63/CEE.

12.   FRANȚA — ȚĂRILE DE JOS

Schimbul de scrisori din 5 mai și 21 iunie 1960 privind articolul 23 alineatul 5 din Regulamentul nr. 3 privind renunțarea la rambursarea prestațiilor în natură acordate membrilor de familie ai persoanelor asigurate și pensionarilor și membrilor familiei acestora.

13.   ITALIA — LUXEMBURG

Articolul 4 alineatele 5 și 6 din înțelegerea administrativă din 19 ianuarie 1955 privind normele de aplicare a dispozițiilor Convenției generale privind securitatea socială (asigurare de sănătate pentru lucrători agricoli).

14.   ITALIA — ȚĂRILE DE JOS

(a)

Articolul 9 al treilea paragraf și articolul 11 al treilea paragraf din înțelegerea administrativă din 11 februarie 1955 privind aplicarea convenției generale din 28 octombrie 1952 (asigurări de sănătate).

(b)

Acordul din 27 iunie 1963 privind aplicarea articolul 75 alineatul 3 din Regulamentul nr. 4 (rambursarea prestațiilor în natură acordate membrilor de familie ai persoanelor asigurate).

15.   LUXEMBURG — ȚĂRILE DE JOS

Schimbul de scrisori din 10 octombrie și 7 noiembrie 1960 privind articolul 23 alineatul 5 din Regulamentul nr. 3 privind renunțarea la rambursarea prestațiilor în natură acordate membrilor familiei persoanelor asigurate și pensionarilor, precum și membrilor de familiei ai acestora.


ANEXA 6

PROCEDURA DE PLATĂ A PRESTAȚIILOR

(Articolul 4 alineatul 6 și articolul 53 alineatul 1 din regulamentul de aplicare)

Observație generală

Plata restanțelor și alte plăți individuale se efectuează prin intermediul organismelor de legătură, în timp ce plățile curente și cele diverse se efectuează în conformitate cu procedurile indicate în prezenta anexă.

A.   BELGIA

Plată directă

B.   GERMANIA

1.   Asigurare de pensie pentru muncitori și angajați (invaliditate, limită de vârstă, deces):

(a) relații cu Belgia, Franța și Luxemburg:

Plată directă

(b) relații cu Italia și Țările de Jos:

Plată prin intermediul organismelor de legătură (aplicarea combinată a articolelor 53 – 58 din regulamentul de aplicare și a dispozițiilor prevăzute în anexa 5).

2.   Asigurare de pensie pentru lucrători din mine (invaliditate, limită de vârstă, deces):

(a) relații cu Belgia și Luxemburg:

Plată directă

(b) relații cu Franța, Italia și Țările de Jos:

Plată prin intermediul organismelor de legătură (aplicarea combinată a articolelor 53 – 58 din regulamentul de aplicare și a dispozițiilor prevăzute în anexa 5).

3.   Asigurare în caz de accident:

Relații cu statele membre:

Plată prin intermediul organismelor de legătură (aplicarea combinată a articolelor 53 – 58 din regulamentul de aplicare și a dispozițiilor prevăzute în anexa 5).

C.   FRANȚA

1. Toate sistemele, cu excepția celui pentru marinari:

Plată directă

2. Sistem pentru marinari:

Plata se efectuează de către autoritatea de plată din statul membru în care este rezident beneficiarul.

D.   ITALIA

1. Pensii de invaliditate, pentru limită de vârstă și de urmaș:

 

(a)

relații cu Belgia și Franța, cu excepția caselor franceze pentru mineri:

Plată directă

(b) relații cu Germania și cu casele franceze pentru mineri:

Plată prin intermediul organismelor de legătură

(c) relații cu Luxemburg și Țările de Jos:

Plată directă

2. Indemnizații pentru accidente de muncă și boli profesionale:

Plată directă

E.   LUXEMBURG

Plată directă

F.   ȚĂRILE DE JOS

1. Relații cu Belgia:

Plată directă

2. Relații cu Germania:

Plată prin intermediul organismelor de legătură (aplicarea dispozițiilor prevăzute în anexa 5)

3. Relații cu Franța, Italia și Luxemburg:

Plată directă


ANEXA 7

BĂNCI

(Articolul 4 alineatul 7 și articolul 55 alineatul 3 din regulamentul de aplicare)

A. BELGIA

Nici una

B. GERMANIA

Deutsche Bundesbank (Banca Federală a Germaniei), Frankfurt am Main

C. FRANȚA

Banque de France (Banca Franței), Paris

D. ITALIA

Banca Nazionale del Lavoro (Banca Națională a Muncii), Roma

E. LUXEMBURG

Banque internationale (Banca Internațională), Luxembourg

F. ȚĂRILE DE JOS

Nici una


ANEXA 8

ACORDAREA PRESTAȚIILOR FAMILIALE

[Articolul 4 alineatul 8 și articolul 10 alineatul 2 litera (d) din regulamentul de aplicare]

Articolul 10 alineatul 2 litera (d) din regulamentul de aplicare se aplică în relațiile:

— între Germania și Franța

— între Germania și Luxemburg

— între Franța și Luxemburg


ANEXA 9

CALCULUL COSTURILOR MEDII ANUALE ALE PRESTAȚIILOR ÎN NATURĂ

[Articolele 4 alineatul 9, 94 alineatul 3 litera (a) și 95 alineatul 3 litera (a) din regulamentul de aplicare]

A.   BELGIA

Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează luând în considerare sistemul general de securitate socială.

B.   GERMANIA

Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează luând în considerare următoarele instituții:

1.

În scopul punerii în aplicare a articolului 94 alineatul 3 litera (a) din regulamentul de aplicare:

(a) Ortskrankenkassen (Casele locale de asigurări de sănătate)

(b) Landkrankenkassen (Casele agricole de asigurări de sănătate)

(c) Betriebskrankenkassen (Casele de asigurări de sănătate ale întreprinderilor)

(d)

Innungskrankenkassen (Casele de asigurări de sănătate ale asociațiilor profesionale)

(e) Bundesknappschaft (Casa federală de asigurări a minerilor)

(f) Seekasse (Casa de asigurări a marinarilor)

(g) Ersatzkassen für Arbeiter (Casele complementare pentru muncitori)

(h) Ersatzkassen für Angestellte (Casele complementare pentru angajați),

în funcție de casa care a acordat prestațiile

2.

În scopul punerii în aplicare a articolului 95 alineatul 3 litera (a) din regulamentul de aplicare:

(a) Ortskrankenkassen (Casele locale de asigurări de sănătate)

(b) Landkrankenkassen (Casele agricole de asigurări de sănătate)

(c) Bundesknappschaft (Casa federală de asigurări a minerilor),

în funcție de casa care a acordat prestațiile

C.   FRANȚA

Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează luând în considerare sistemul general de securitate socială.

D.   ITALIA

Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează luând în considerare următoarele sisteme:

1.

Sistemul general pentru lucrătorii din industrie și pentru pensionari, administrat de către Istituto nationale per l'assicurazione contro le malattie (Institutul Național de Asigurare de Sănătate)

2.

Sistemul administrat de către Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), de pensii în caz de tuberculoză, cu excepția lucrătorilor agricoli

E.   LUXEMBURG

Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează luând în considerare casele de asigurări de sănătate reglementate de Codul de asigurări sociale.

F.   ȚĂRILE DE JOS

Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează luând în considerare sistemul general de securitate socială.

Cu toate acestea, se aplică o reducere pentru a ține seama de efectele:

1.

asigurării în caz de invaliditate ( arbeidsongeschiktheidsverzekering, W.A.O.)

2.

asigurării pentru cheltuieli speciale în caz de boală ( verzekering tegen bijzondere ziektekosten, A.W.B.Z.)


ANEXA 10

INSTITUȚII ȘI ORGANISME DESEMNATE DE AUTORITĂȚILE COMPETENTE

(Articolul 4 alineatul 10 din regulamentul de aplicare)

A.   BELGIA

1. În scopul punerii în aplicare a articolului 14 alineatul 1 din regulament și articollelor 11, 13 și 14 din regulamentul de aplicare:

Office national de sécurité sociale, Bruxelles — Rijksinstituut voor maatschappelijke Zekerheid, Brussel — (Oficiul Național de Securitate Socială, Bruxelles)

2. În scopul punerii în aplicare a articolului 14 alineatul 2 din regulament și articolului 11 din regulamentul de aplicare:

Caisse de secours et de prévoyance en faveur des marins naviguant sous pavillon belge, Antwerpen — Hulp- en voorzorgskas voor zeervarenden onder Belgische vlag — (Casa de Ajutor și Protecție Socială pentru Marinari care navighează sub pavilion belgian, Antwerp)

3. În scopul punerii în aplicare a articolelor 80 alineatul 2, 81, 82 alineatul 2, 85 alineatul 2 și 88 din regulamentul de aplicare:

 

(a) în general:

Office national de l'emploi, Bruxelles — Rijksinstituut voor arbeidsvoorziening, Brussel — (Oficiul Național pentru Ocuparea Forței de Muncă, Bruxelles)

(b) pentru marinari:

Pool des marins de la marine marchande — Pool van de zeelieden ter koopvaardij, — (Fondul Comun pentru Marina Comercială), Antwerp

4. În scopul punerii în aplicare a articolului 102 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

 

(a) Boală, maternitate și accidente de muncă:

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate, Bruxelles)

(b) Boli profesionale:

Fonds des maladies professionelles, Bruxelles — Fonds voor beroepsziekten, Brussel — (Fondul pentru Boli Profesionale, Bruxelles)

(c) Șomaj:

 

(i) în general:

Office national de l'emploi, Bruxelles — Rijksinstituut voor arbeidsvoorziening, Brussel — (Oficiul Național pentru Ocuparea Forței de Muncă, Bruxelles)

(ii) pentru marinari:

Pool des marins de la marine marchande, Anvers — Pool van de zeelieden ter koopvaardij, Antwerp — (Fondul Comun pentru Marina Comercială, Anvers)

(d) Prestații familiale:

Office national des allocations familiales pour travailleurs salariés, Bruxelles — Rijksdienst voor Kinderbijslag voor werknemers, Brussel — (Oficiul Național pentru Prestații Familiale pentru Lucrătorii Salariați, Bruxelles)

5. În scopul punerii în aplicare a articolului 113 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Institut national d'assurance maladie-invalidité, Bruxelles — Rijksinstituut voor ziekte- en invaliditeitsverzekering, Brussel — (Institutul Național pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate)

B.   GERMANIA

1.   În scopul punerii în aplicare a articolului 6 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

(a) în funcție de natura ultimei activități desfășurate:

Instituțiile de asigurări de pensie pentru muncitori și angajați prevăzute în anexa 2 în raport cu diferite state membre

(b) dacă natura ultimei activități nu se poate stabili:

Instituțiile de asigurări de pensie pentru muncitori prevăzute în anexa 2 în raport cu diferite state membre

(c)

persoane care, potrivit legislației olandeze, au fost asigurate în sistemul de asigurare generală pentru limită de vârstă (Algemene Ouderdomswet), pe durata desfășurării unei activități care nu era supusă asigurării obligatorii conform legislației germane:

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte — (Oficiul Federal de Asigurare pentru Angajați), Berlin

2.   În scopul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

(a) lucrător asigurat în cadrul asigurării de sănătate:

Institutul la care este asigurat

(b) lucrător care nu este asigurat în cadrul asigurării de sănătate:

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte — (Oficiul Federal de Asigurare pentru Angajați), Berlin

3.   În scopul punerii în aplicare a:

(a)

Articolului 13 alineatele 2 și 3 și articolului 14 alineatele 1, 2, și 3 din regulamentul de aplicare:

Allgemeine Ortskrankenkasse Bonn — (Casa Locală de Asigurări de Sănătate din Bonn), Bonn

(b)

Articolului 13 alineatul 4 și articolului 14 alineatul 4 din regulamentul de aplicare:

Allgemeine Ortskrankenkasse Bonn — (Casa Locală de Asigurări de Sănătate din Bonn), Bonn, cu excepția asigurării la o casă auxiliară

4. În scopul punerii în aplicare a articolelor 80 alineatul 2, 81 și 82 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Arbeitsamt (Oficiul de Muncă) al districtului din Germania în care se află ultimul loc de reședință sau de ședere al lucrătorului sau, dacă acesta nu a rezidat sau nu a avut drept de ședere în Germania în perioada în care exercita o activitate profesională, Arbeitsamt al districtului din Germania în care se află ultimul loc de muncă al lucrătorului

5. În scopul punerii în aplicare a articolului 85 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Arbeitsamt al districtului din Germania în care se află ultimul loc de muncă al lucrătorului

6. În scopul punerii în aplicare a articolului 91 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Instituțiile de asigurări de pensie pentru muncitori, pentru angajați și pentru mineri, desemnate cu titlul de instituții competente în anexa 2 litera B punctul 2

7.   În scopul punerii în aplicare a:

(a)

Articolelor 36 și 63 din regulament și articolului 102 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Bundesverband der Ortskrankenkassen (Federația Națională a Caselor Locale de Sănătate), Bonn-Bad Godesberg; pentru cazurile prevăzute în anexa 3 litera B alineatul 2 litera (b): Hauptverband der gewerblichen Berufsgenossenschaften (Federația Asociațiilor Profesionale din Industrie), Bonn

(b)

Articolului 75 din regulament și articolului 102 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Bundesanstalt für Arbeit (Oficiul Federal al Muncii), Nürnberg

8.   În scopul punerii în aplicare a articolului 113 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

(a)

rambursarea prestațiilor în natură acordate nejustificat, pe baza prezentării atestatului prevăzut în articolul 20 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Bundesverband der Ortskrankenkassen (Federația Națională a Caselor Locale de Sănătate), Bonn-Bad Godesberg, prin intermediul fondurilor de compensare prevăzute în anexa 5 litera B alineatul 5 din regulament

(b)

rambursarea prestațiilor în natură acordate nejustificat, pe baza prezentării atestatului prevăzut în articolul 62 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

 

(i)

în cazul în care instituția competentă ar fi fost o instituție de asigurare de sănătate, persoana în cauză ar fi avut dreptul la prestații:

Bundesverband der Ortskrankenkassen (Federația Națională a Caselor Locale de Asigurări), Bonn-Bad Godesberg, prin intermediul fondurilor de compensare prevăzute în anexa 5 litera B alineatul 5 din regulament

(ii) în celelalte cazuri:

Hauptverband der gewerblichen Berufsgenossenschaften (Federația Asociațiilor Profesionale din Industrie), Bonn

C.   FRANȚA

1. În scopul punerii în aplicare a articolului 6 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

Direction régionale de la sécurité sociale (Direcția Regională de Securitate Socială)

2. În scopul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

 

(a)   Franța metropolitană

(i) sistem general:

Caisse primaire d'assurance-maladie (Casa Locală de Asigurări de Sănătate)

(ii) sistem pentru agricultori:

Caisse de mutualité sociale agricole (Casa Agricolă de Ajutor Social și Asigurare Reciprocă)

(iii) sistem pentru mineri:

Société de secours minière (Societatea de Ajutor a Minerilor)

(iv) sistem pentru marinari:

Section Caisse de retraite des marins du Quartier des affaires maritimes (Secțiunea „Casa de Pensii a Marinarilor” din Departamentul Afacerilor Maritime)

(b)   Departamente din afara granițelor

(i) sistem general:

Caisse générale de sécurité sociale (Casa Generală de Securitate Socială)

(ii) sistem pentru marinari:

Section Caisse de retraite des marins du Quartier des affaires maritimes (Secțiunea „Casa de Pensii a Marinarilor” din Departamentul Afacerilor Maritime)

3. În scopul punerii în aplicare a articolului 13 alineatele 2 și 3 și a articolului 14 alineatul 3 din regulamentul de aplicare:

Caisse primaire d'assurance maladie de la région parisienne (Casa locală de asigurări de sănătate a regiunii pariziene)

4. În scopul punerii în aplicare a articolului 17 din regulament în legătură cu dispozițiile articolului 14 alineatul 1 litera (a):

Direction Régionale de la sécurité sociale (Direcția Regională de Securitate Socială)

5. În scopul punerii în aplicare a articolelor 80 și 81, articolului 82 alineatul 2 și 85 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Direction départementale du travail et de la main-d'œuvre (Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă) de la locul în care a fost exercitată activitatea profesională pentru care este solicitat atestatul

Filiala locală a Agenției Naționale de Ocupare

Primăria de la locul de domiciliu al membrilor familiei

6. În scopul punerii în aplicare a articolului 84 din regulamentul de aplicare:

 

(a) șomaj complet:

Association pour l'emploi dans l'industrie et le commerce (ASSEDIC) (Asociația pentru Ocupare în Industrie și Comerț) de la locul de domiciliu al persoanei în cauză

(b) șomaj parțial:

Direction départementale du travail et de la main-d'œuvre (Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă) de la locul de angajare a persoanei în cauză

7. În scopul punerii în aplicare a articolului 89 din regulamentul de aplicare:

Direction départementale du travail et de la main-d'œuvre (Direcția Departamentală a Muncii și a Forței de Muncă)

8. În scopul punerii în aplicare a articolelor 36, 63 și 75 din regulament în legătură cu articolul 102 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Centre de sécurité sociale des travailleurs migrants (Centrul de Securitate Socială pentru Lucrătorii Migranți), Paris

Association pour l'emploi dans l'industrie et le commerce (ASSEDIC) (Asociația pentru Ocupare în Industrie și Comerț)

9. În scopul punerii în aplicare a articolului 113 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Centre de sécurité sociale des travailleurs migrants (Centrul de Securitate Socială pentru Lucrătorii Migranți), Paris

D.   ITALIA

1. În scopul punerii în aplicare a articolului 6 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

Ministero del lavoro e della previdenza sociale (Ministerul Muncii și Protecției Sociale), Roma

2. În scopul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul 1, 13 alineatele 2 și 3 și 14 alineatele 1, 2 și 3 din regulamentul de aplicare:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro le malattie (Institutul Național de Asigurări de Sănătate), oficii provinciale

3. În scopul punerii în aplicare a articolului 38 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

4. În scopul punerii în aplicare a articolului 75 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (Institutul Național de Asigurare în caz de Accidente de Muncă), oficii provinciale

5. În scopul punerii în aplicare a articolului 80 alineatul 2, 81, 82 alineatul 2, 85 alineatul 2, 88 și 91 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), oficiile provinciale

6. În scopul punerii în aplicare a articolului 102 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

 

(a) Rambursări în temeiul articolului 36 din regulament:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro le malattie (Institutul Național de Asigurări de Sănătate), Roma

(b) Rambursări în temeiul articolului 63 din regulament:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (Institutul Național de Asigurare în caz de Accidente de Muncă), Roma

(c) Rambursări în temeiul articolelor 70 și 75 din regulament:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Asigurări Sociale), Roma

7. În scopul punerii în aplicare a articolului 113 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

 

(a) Boală (cu excepția tuberculozei):

Istituto nazionale per l'assicurazione contro le malattie (Institutul Național de Asigurări de Sănătate), Roma

(b) Tuberculoză:

Istituto nazionale della previdenza sociale (Institutul Național de Protecție Socială), Roma

(c) Accidente de muncă și boli profesionale:

Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (Institutul Național de Asigurare în caz de Accidente de Muncă), Roma

E.   LUXEMBURG

1. În scopul punerii în aplicare a articolului 6 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

Caisse de pension des employés privés Luxembourg (Fondul de Pensii pentru Angajații din Sectorul Privat)

sau

Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Instituția de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

2. În scopul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul 1, 13 alineatele 2 și 3 și 14 alineatele 1, 2 și 3 din regulamentul de aplicare:

Ministère du travail et de la sécurité sociale (Ministerul Muncii și Securității Sociale), Luxemburg

3. În scopul punerii în aplicare a articolului 22 alineatul 1 din regulamentul de aplicare:

Caisse nationale d'assurance maladie des ouvriers (Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru Muncitori), Luxemburg

4. În scopul punerii în aplicare a articolului 80 alineatul 2, 81, 82 alineatul 2 și 89 din regulamentul de aplicare:

Office national du travail (Oficiul Național de Muncă), Luxemburg

5. În scopul punerii în aplicare a articolului 85 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Casa de asigurări de sănătate la care persoana în cauză a fost asigurată ultima dată

6. În scopul punerii în aplicare a articolului 91 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

 

(a)   Invaliditate, limită de vârstă, deces (pensii):

(i)

pentru angajați, inclusiv tehnicieni care lucrează în mine (subteran):

Caisse de pension des employés privés (Casa de Pensii pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxemburg

(ii) în celelalte cazuri:

Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Instituția de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

(b)   Prestații familiale:

(i)

pentru persoane asigurate la instituția menționată la litera (a) punctul (ii):

Caisse d'allocations familiales des ouvriers près l'Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Casa de Alocații Familiale a Muncitorilor din cadrul Instituției de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

(ii) în celelalte cazuri:

Caisse d'allocations familiales des employés près la Caisse de pension des employés privés (Casa de Alocații Familiale pentru Angajații din Sectorul Privat), Luxemburg

7. În scopul punerii în aplicare a articolului 102 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

 

(a) Boală, maternitate:

Caisse nationale d'assurance maladie des ouvriers (Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru Muncitori), Luxemburg

(b) Accidente de muncă:

Association d'assurance contre les accidents, section industrielle (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul industrial), Luxemburg

(c) Șomaj:

Office nationale du travail (Oficiul Național de Muncă), Luxemburg

(d) Prestații familiale:

Caisse d'allocations familiales des ouvriers près l'Établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité (Casa de Alocații Familiale a Muncitorilor din cadrul Instituției de Asigurări pentru Limită de Vârstă și Invaliditate), Luxemburg

8. În scopul punerii în aplicare a articolului 113 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

 

(a) Boală, maternitate:

Caisse nationale d'assurance-maladie des ouvriers (Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru Muncitori), Luxemburg

(b) Accidente de muncă:

Association d'assurance contre les accidents, section industrielle (Asociația de Asigurare în caz de Accident, Departamentul industrial), Luxemburg

F.   ȚĂRILE DE JOS

1. În scopul punerii în aplicare a articolelor 6 alineatul 1, 11 alineatul 1, 13 alineatele 2 și 3, și 14 alineatele 1 și 2 din regulamentul de aplicare:

Sociale verzekeringsraas, Den Haag (Consiliul de Asigurări Sociale, Haga)

2. În scopul punerii în aplicare a articolului 14 alineatul 3 din regulamentul de aplicare, în cazul agenților auxiliari ai Comunităților Europene, care nu sunt rezidenți în Țările de Jos (numai pentru prestații în natură):

Algemeen Nederlands Onderling Ziekenfonds (Casa generală de asigurări de sănătate a Olandei), Utrecht

3. În scopul punerii în aplicare a articolului 82 alineatul 2 din regulamentul de aplicare:

Nieuwe Algemene Bedrijfsvereniging (Noua Asociație Profesională Generală), Amsterdam

(a) Rambursări prevăzute în articolele 36 și 63 din regulament:

Ziekenfondsraad (Consiliul caselor de asigurări de sănătate), Amsterdam

(b) Rambursări prevăzute în articolul 70 din regulament:

Algemeen Werkloosheidsfond Den Haag (Fondul General de Șomaj, Haga)

(c) Rambursări prevăzute în articolul 75 din regulament:

Sociale Verzekeringsbank (Banca de Asigurări Sociale), Amsterdam


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

152


31975R0337


L 039/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 337/75 AL CONSILIULUI

din 10 februarie 1975

privind înființarea Centrului European pentru dezvoltarea formării profesionale

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 235 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, în temeiul articolului 128 din tratat, Consiliul, prin Decizia sa din 2 aprilie 1963 (3), a stabilit principiile generale pentru punerea în aplicare a unei politici comune de formare profesională;

întrucât, în temeiul articolului 118 din tratat, Comisia are sarcina de a promova o cooperare strânsă între statele membre în domeniul social, în special în ceea ce privește formarea și perfecționarea profesională;

întrucât Consiliul, prin Rezoluția sa din 21 ianuarie 1974 (4) privind programul de acțiune socială, a stabilit că unul din obiectivele acestui program este punerea în aplicare a politicii comune de formare profesională în vederea realizării progresive a obiectivelor principale, mai ales apropierea nivelurilor de formare, în special prin înființarea Centrului european pentru dezvoltarea formării profesionale; întrucât, mai mult, Consiliul a decis că acesta este unul din obiectivele prioritare;

întrucât punerea în aplicare a politicii comune de formare profesională dă naștere unor probleme din ce în ce mai complexe și întrucât soluționarea unor astfel de probleme necesită un grad mare de implicare din partea celor interesați și mai ales din partea partenerilor sociali;

întrucât înființarea Centrului european pentru dezvoltarea formării profesionale – organism distinct de serviciile Comisiei, dar care trebuie să coopereze din plin cu acestea – este necesară pentru aplicarea eficientă a acestei politici comune și întrucât tratatul nu a prevăzut atribuțiile de acțiune specifice necesare pentru înființarea unui astfel de centru;

întrucât Centrul se înființează în cadrul Comunităților Europene și funcționează cu respectarea dreptului comunitar; întrucât trebuie precizate condițiile în care se aplică anumite dispoziții cu caracter general,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înființează Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale, denumit în continuare „Centrul”.

În fiecare stat membru, Centrul va dispune de capacitatea juridică cea mai largă recunoscută persoanelor juridice.

Centrul nu are scop lucrativ. Acesta are sediul în Berlinul de Vest.

Articolul 2

(1)   Obiectul de activitate al Centrului constă în acordarea de sprijin Comisiei pentru a încuraja, la nivelul Comunității, promovarea și dezvoltarea formării profesionale și a formării continue.

În acest scop, în cadrul orientărilor definite de Comunitate, acesta contribuie, prin intermediul activității sale științifice și tehnice, la aplicarea unei politici comune de formare profesională.

Centrul încurajează, în special, schimbul de informații și de experiență.

(2)   Principalele obligații ale Centrului sunt:

să alcătuiască o documentație selectivă, în special cu privire la datele actuale, ultimele evoluții și cercetarea în domenii relevante, precum și la probleme referitoare la structurile de formare profesională,

să contribuie la dezvoltarea și coordonarea cercetării în domeniile menționate mai sus,

să asigure difuzarea oricăror documente și informații utile,

să încurajeze și să sprijine orice inițiativă de natură să faciliteze o abordare concertată a problemelor de formare profesională. În acest cadru, acțiunea Centrului se va referi, în special, la problema apropierii nivelurilor de formare profesională, în vederea recunoașterii reciproce a certificatelor și a altor titluri care atestă finalizarea formării profesionale,

să asigure un cadru de dezbateri pentru toți cei interesați.

(3)   În activitățile sale, Centrul ține seama de legăturile care există între formarea profesională și alte domenii de formare.

Articolul 3

(1)   Centrul ia măsurile necesare pentru a-și atinge obiectivele. Acesta poate, în special:

să organizeze cursuri și seminarii,

să încheie contracte de studiu și să comande sau, dacă este necesar, să realizeze proiecte pilot sau proiecte individuale care contribuie la punerea în aplicare a programului de lucru al Centrului,

să publice și să distribuie documentația necesară și, în special, un buletin al Comunității privind formarea profesională.

(2)   În îndeplinirea obiectivelor sale, Centrul stabilește contactele corespunzătoare, în special cu organismele specializate, publice sau private, naționale sau internaționale, cu administrațiile publice și instituțiile de formare, precum și cu organizațiile patronale și ale salariaților.

Articolul 4

(1)   Centrul este administrat de un consiliu de administrație format din 30 de membri, dintre care:

(a)

nouă membri reprezintă guvernele statelor membre;

(b)

nouă membri reprezintă organizațiile profesionale ale patronatelor;

(c)

nouă membri reprezintă organizațiile sindicale ale lucrătorilor;

(d)

trei membri reprezintă Comisia.

Membrii menționați la literele (a), (b) și (c) sunt numiți de către Consiliu, fiind desemnat câte un membru din fiecare stat membru pentru fiecare din categoriile menționate.

Comisia desemnează membrii care o reprezintă.

(2)   Mandatul membrilor consiliului de administrație este de trei ani. Acesta poate fi reînnoit. La expirarea mandatului sau în cazul demisiei, membrii rămân în funcție până când mandatul lor este reînnoit sau până când sunt înlocuiți.

(3)   Consiliul de administrație își alege președintele și trei vicepreședinți dintre membrii săi pentru un mandat de un an.

(4)   Președintele convoacă consiliul de administrație cel puțin de două ori pe an sau la cererea a cel puțin o treime dintre membrii săi.

(5)   Deciziile consiliului de administrație se iau cu o majoritate absolută a membrilor săi.

Articolul 5

Consiliul de administrație își adoptă regulamentul de procedură, care intră în vigoare după aprobarea Consiliului, cu avizul Comisiei.

Consiliul de administrație decide crearea unor grupuri de lucru ad hoc, în funcție de necesitățile programului anual de activități. Consiliul de administrație informează periodic Comisia cu privire la activitățile Centrului.

Articolul 6

(1)   Directorul Centrului este numit de Comisie, pe baza unei liste de candidați prezentați de consiliul de administrație.

(2)   Mandatul directorului este cinci ani; acesta poate fi reînnoit.

Articolul 7

(1)   Directorul pune în aplicare deciziile consiliului de administrație și este responsabil pentru gestionarea curentă a Centrului. Acesta asigură reprezentarea juridică a Centrului.

(2)   Directorul pregătește și organizează lucrările consiliului de administrație și asigură secretariatul întrunirilor acestuia.

(3)   Directorul coordonează activitățile grupurilor de lucru.

(4)   Directorul conduce personalul pe care îl încadrează și pe care îl revocă din funcție.

(5)   Directorul răspunde în fața consiliului de administrație pentru activitățile sale.

Articolul 8

(1)   Pe baza unui proiect prezentat de director, consiliul de administrație adoptă programul său de lucru anual de comun acord cu Comisia. Programul ține cont de necesitățile prioritare indicate de instituțiile Comunității.

(2)   Centrul își programează activitățile luând în considerare și activitățile altor organisme care își desfășoară activitatea în domeniul formării profesionale.

Articolul 9

Consiliul de administrație adoptă, până la data de 31 martie a fiecărui an, un raport general anual privind activitățile și situația financiară a Centrului și îl prezintă Comisiei.

Articolul 10

Consiliul de Administrație întocmește, pentru fiecare exercițiu financiar, care corespunde anului calendaristic, situația tuturor veniturilor și cheltuielilor, care sunt în echilibru.

Articolul 11

(1)   Consiliul de administrație transmite Comisiei, până la data de 31 martie a fiecărui an, un deviz al veniturilor și cheltuielilor. Acest deviz, care include un plan de înființare, este înaintat Consiliului de către Comisie, împreună cu un proiect de buget al Comunităților Europene.

(2)   Bugetul Comunităților Europene include în fiecare an, la un capitol special, o subvenție pentru Centru.

Procedura în vigoare pentru transferul sumelor alocate de la un capitol la altul se aplică alocării pentru această subvenție.

Autoritatea bugetară întocmește o listă a posturilor Centrului.

(3)   Consiliul de administrație adoptă devizul de venituri și cheltuieli înainte de începerea exercițiului financiar, ajustându-l în funcție de subvenția acordată de autoritatea bugetară. Devizul astfel adoptat este înaintat autorității bugetare de către Comisie.

Articolul 12

(1)   Dispozițiile financiare aplicabile Centrului se adoptă în conformitate cu articolul 209 din tratat.

(2)   Consiliul de administrație transmite Comisiei de control, până la data de 31 martie a fiecărui an, situația contabilă a tuturor veniturilor și cheltuielilor Centrului pentru exercițiul financiar precedent. Comisia de control o examinează în conformitate cu articolul 206 alineatul 2 din tratat.

(3)   Comisia prezintă Consiliului și Adunării parlamentare situația contabilă și raportul Comisiei de control, împreună cu propriile observații, până la 31 octombrie cel mai târziu. Consiliul și Adunarea parlamentară dau descărcare consiliului de administrație al Centrului în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 2006 alineatul 4 din tratat.

(4)   Controlorul financiar al Comisiei este responsabil pentru verificarea obligațiilor și plăților tuturor cheltuielilor și pentru înregistrarea și recuperarea tuturor veniturilor Centrului.

Articolul 13

Dispozițiile care reglementează personalul Centrului se adoptă de către Consiliu, la propunerea Comisiei.

Articolul 14

Membrii consiliului de administrație, directorul, personalul și toate celelalte persoane care participă la activitățile Centrului au obligația, chiar și după ce funcțiile acestora au încetat, să nu dezvăluie informații din categoria celor care, prin natura lui, fac obiectul secretului profesional.

Articolul 15

Regimul lingvistic al Comunităților Europene se aplică Centrului.

Articolul 16

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică Centrului.

Articolul 17

(1)   Răspunderea contractuală a Centrului este reglementată de legislația aplicabilă contractului în cauză.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă să hotărască în temeiul unei clauze compromisorii incluse într-un contract încheiat de Centru.

(2)   În cazul răspunderii extracontractuale, Centrul, în conformitate cu principiile generale comune drepturilor statelor membre, trebuie să repare prejudiciile cauzate de Centru sau de agenții săi în exercitarea funcțiilor lor.

Curtea de Justiție este competentă să judece litigiile privind repararea acestor prejudicii.

(3)   Răspunderea personală a agenților față de Centru este reglementată de dispozițiile privind personalul Centrului.

Articolul 18

Orice act al Centrului, expres sau tacit, poate fi supus Comisiei de către orice stat membru, orice membru al consiliului de administrație și orice terț interesat direct și individual, în vederea verificării legalității sale.

Comisia trebuie sesizată în termen de 15 zile de la data la care partea implicată a luat cunoștință de actul contestat.

Comisia ia o decizie în termen de o lună. Dacă nu a fost luată nici o decizie în cursul acestei perioade, cazul este considerat respins.

Articolul 19

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 februarie 1975.

Pentru Consiliu

Președintele

G. FITZGERALD


(1)  JO C 127, 18.10.1974, p. 20.

(2)  JO C 125, 16.10.1974, p. 41.

(3)  JO 63, 20.4.1963, p. 1338/63.

(4)  JO C 13, 12.2.1974, p. 1.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

156


31975L0117


L 045/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 10 februarie 1975

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin

(75/117/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, prevăzut la articolul 119 din tratat, este parte integrantă a stabilirii și funcționării pieței comune;

întrucât este, în principal, obligația statelor membre să asigure aplicarea acestui principiu prin acte cu putere de lege și acte administrative corespunzătoare;

întrucât Rezoluția Consiliului din 21 ianuarie 1974 privind programul de acțiune socială (3), al cărui scop este să permită armonizarea condițiilor de viață și de muncă pe calea progresului, precum și dezvoltarea economică și socială echilibrată a Comunității, recunoaște caracterul prioritar al acțiunilor care trebuie întreprinse în favoarea femeilor cu privire la accesul la încadrare în muncă, formare și promovare profesională și la condițiile de muncă, inclusiv remunerarea;

întrucât este de dorit să se consolideze dispozițiile legale de bază prin norme destinate să faciliteze aplicarea practică a principiului egalității astfel încât toți lucrătorii din Comunitate să poată fi protejați în acest sens;

întrucât continuă să existe diferențe între statele membre, în ciuda eforturilor întreprinse pentru aplicarea Rezoluției conferinței statelor membre din 30 decembrie 1961 privind remunerarea egală a bărbaților și femeilor și întrucât, în consecință, trebuie armonizate dispozițiile naționale cu privire la aplicarea principiului egalității de remunerare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, prevăzut la articolul 119 din tratat, denumit în continuare „principiul egalității de remunerare”, implică, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă socotită de valoare egală, eliminarea oricărei discriminări pe criterii de sex, cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare.

În special în cazul în care se folosește un sistem de clasificare a ocupațiilor pentru stabilirea remunerației, acest sistem trebuie să se bazeze pe criterii comune lucrătorilor de sex masculin și celor de sex feminin și să fie stabilit astfel încât să excludă orice discriminare pe criterii de sex.

Articolul 2

Statele membre introduc în ordinile lor juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărui lucrător care se consideră lezat prin neaplicarea principiului egalității de remunerare să își realizeze drepturile pe cale judiciară, după ce a recurs, eventual, la alte autorități competente.

Articolul 3

Statele membre elimină discriminările între bărbați și femei care rezultă din acte cu putere de lege și acte administrative contrare principiului egalității de remunerare.

Articolul 4

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca dispozițiile cuprinse în convenții colective, baremuri sau acorduri salariale ori contracte individuale de muncă care sunt contrare principiului egalității de remunerare să fie sau să poată fi declarate nule sau să poată fi modificate.

Articolul 5

Statele membre iau măsurile necesare pentru a proteja salariații împotriva concedierii, ca reacție a angajatorului la o plângere formulată la nivel de întreprindere sau la orice acțiune în justiție, al căror scop este să impună respectarea principiului egalității de remunerare.

Articolul 6

În conformitate cu condițiile lor interne și cu sistemele lor juridice, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta aplicarea principiului egalității de remunerare. Statele membre garantează disponibilitatea unor mijloace eficiente care să permită respectarea acestui principiu.

Articolul 7

Statele membre veghează ca măsurile adoptate în aplicarea prezentei directive, precum și dispozițiile în materie deja în vigoare să fie aduse la cunoștința lucrătorilor prin toate mijloacele corespunzătoare, de exemplu prin informare la locul de muncă.

Articolul 8

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de un an de la publicarea acesteia și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textul actelor cu putere de lege și al actelor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9

În termen de doi ani de la expirarea perioadei de un an prevăzute la articolul 8, statele membre transmit Comisiei toate datele necesare pentru ca aceasta să poată redacta un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, pe care să îl prezinte Consiliului.

Articolul 10

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,10 februarie 1975.

Pentru Consiliu

Președintele

G. FITZGERALD


(1)  JO C 55, 13.5.1974, p. 43.

(2)  JO C 88, 26.7.1974, p. 7.

(3)  JO C 13, 12.2.1974, p. 1.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

158


31975R1365


L 139/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1365/75 AL CONSILIULUI

din 26 mai 1975

privind constituirea Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 235 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedre avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât problemele referitoare la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă în societatea modernă sunt tot mai numeroase și complexe; întrucât este important ca acțiunile care urmează să fie întreprinse în acest domeniu în Comunitate să fie concepute pe baze științifice interdisciplinare și, în același timp, ca partenerii sociali să fie integrați în acțiunile astfel întreprinse;

întrucât Comunitatea nu este încă în măsură să efectueze analize, studii și cercetări care să permită o abordare sistematică și științifică;

întrucât programul de acțiune al Comunităților Europene privind mediul (3) prevede că instituțiile comunitare ar trebui să înființeze un organism capabil, în special, să inventarieze elementele care, prin efectele lor combinate, afectează condițiile de viață și de muncă și să întreprindă un studiu prospectiv asupra factorilor care pot periclita condițiile de existență și asupra celor care pot contribui la îmbunătățirea lor;

întrucât Rezoluția Consiliului din 21 ianuarie 1974 privind un program de acțiune socială (4), prevede, între altele, un program de acțiune în favoarea lucrătorilor în scopul umanizării condițiilor de viață și de muncă;

întrucât înființarea unei fundații este necesară în vederea realizării obiectivelor Comunității în domeniul îmbunătățirii condițiilor de viață și de muncă;

întrucât competențele de acțiune specifice necesare înființării acestei fundații nu au fost prevăzute în tratat;

întrucât fundația este înființată în cadrul Comunităților Europene și funcționează cu respectarea dreptului comunitar; întrucât trebuie definite condițiile în care vor fi aplicate anumite dispoziții cu caracter general,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se constituie Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, denumită în continuare „fundația”.

Articolul 2

(1)   Fundația are ca misiune să contribuie la conceperea și stabilirea unor condiții mai bune de viață și de muncă prin acțiuni menite să dezvolte și să difuzeze cunoștințele care pot susține această evoluție.

(2)   În această perspectivă, sarcinile fundației sunt de a dezvolta și de a aprofunda, pe baza experienței practice, ideile privind îmbunătățirea pe termen mediu și lung a condițiilor de viață și de muncă și de a identifica factorii de schimbare. În îndeplinirea acestor sarcini, fundația ține seama de politicile comunitare în aceste domenii și clarifică instituțiilor comunitare obiectivele și orientările previzibile, furnizând în special cunoștințe științifice și date tehnice.

(3)   În ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, fundația se va ocupa, în special, de următoarele aspecte, stabilind prioritățile care trebuie urmărite:

omul și locul său de muncă,

organizarea muncii, în special conceperea posturilor de lucru,

problemele specifice anumitor categorii de lucrători,

aspecte pe termen lung ale îmbunătățirii calității mediului,

distribuția activităților umane în timp și spațiu.

Articolul 3

(1)   În scopul îndeplinirii misiunii sale, fundația încurajează schimbul de informații și de experiențe în aceste domenii și, unde este cazul, stabilește un sistem de informare și documentare. Aceasta poate, în special:

(a)

să faciliteze contactele între universități, institute de studii și cercetare, administrațiile și organizațiile din viața economică și socială și să încurajeze acțiuni concertate;

(b)

să creeze grupuri de lucru;

(c)

să încheie contracte de studii, să participe la realizarea de studii, să promoveze și să contribuie la realizarea de proiecte-pilot și, dacă este necesar, să întreprindă studii pe cont propriu;

(d)

să organizeze cursuri, conferințe și seminarii.

(2)   Fundația cooperează cât mai strâns posibil cu institutele, fundațiile și organismele specializate din statele membre sau la nivel internațional.

Articolul 4

(1)   Fundația este un organism fără scop lucrativ. Ea beneficiază în toate statele membre de capacitatea juridică cea mai largă recunoscută persoanelor juridice.

(2)   Sediul fundației este în Irlanda.

Articolul 5

Fundația cuprinde:

un Consiliu de Administrație,

un director și un director adjunct,

un comitet de experți.

Articolul 6

(1)   Consiliul de Administrație este format din 30 de membri, dintre care:

(a)

nouă membri reprezintă guvernele statelor membre;

(b)

nouă membri reprezintă organizațiile patronale;

(c)

nouă membri reprezintă organizațiile lucrătorilor;

(d)

trei membri reprezintă Comisia.

(2)   Membrii prevăzuți la literele (a), (b) și (c) sunt numiți de Consiliu, câte unul pentru fiecare stat membru și pentru fiecare din categoriile menționate anterior. Consiliul numește, în același timp și în aceleași condiții ca și în cazul unui membru titular, un membru supleant care să participe la reuniunile Consiliului de Administrație, numai în absența membrului titular. Membrii titulari și supleanți care reprezintă Comisia sunt numiți de aceasta.

(3)   Durata mandatului membrilor Consiliului de Administrație este de trei ani. Acesta poate fi reînnoit. La expirarea mandatului sau în caz de demisie, membrii rămân în funcție până la reînnoirea mandatului lor sau până la înlocuirea lor.

(4)   Consiliul de Administrație alege un președinte și trei vicepreședinți dintre membrii săi, pentru o perioadă de un an.

(5)   Președintele convoacă Consiliul de Administrație de cel puțin două ori pe an și la cererea a cel puțin o treime din membrii săi.

(6)   Deciziile Consiliului de Administrație se iau cu majoritatea absolută a membrilor săi.

Articolul 7

(1)   Consiliul de Administrație administrează fundația, ale cărei orientări le stabilește după obținerea avizului comitetului de experți. Pe baza proiectului transmis de director, Consiliul de Administrație adoptă programul de lucru de comun acord cu Comisia.

(2)   Acesta adoptă regulamentul de procedură, care intră în vigoare după aprobarea Consiliului, pe baza avizului Comisiei.

(3)   Acesta decide dacă acceptă moșteniri, donații sau subvenții din alte surse ale Comunității.

Articolul 8

(1)   Directorul fundației și directorul adjunct sunt numiți de Comisie dintr-o listă de candidați prezentată de Consiliul de Administrație.

(2)   Directorul și directorul adjunct sunt persoane alese pe baza competenței lor și care oferă toate garanțiile de independență.

(3)   Directorul și directorul adjunct sunt numiți pe o perioadă de maximum 5 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit.

Articolul 9

(1)   Directorul conduce fundația și aplică deciziile Consiliului de Administrație. El este reprezentantul legal al fundației.

(2)   În cadrul dispozițiilor referitoare la personal, directorul are autoritate asupra personalului fundației. El răspunde de angajarea și desfacerea contractelor de muncă ale acestuia și stabilește calificările necesare pentru acesta.

(3)   Directorul pregătește lucrările Consiliului de Administrație. Directorul sau directorul adjunct sau ambii participă la întrunirile acestui consiliu.

(4)   Directorul răspunde de îndeplinirea mandatului său în fața Consiliului de Administrație.

Articolul 10

(1)   Comitetul de experți este format din 12 membri numiți de Consiliu la propunerea Comisiei și aleși din cercurile științifice și alte cercuri implicate în activitatea fundației.

(2)   La formularea propunerilor sale, Comisia ține seama de următoarele:

menținerea unui echilibru între cele două aspecte complementare ale fundației – condițiile de viață și condițiile de muncă,

obținerea celei mai bune soluții din punct de vedere tehnic sau științific,

participarea cel puțin a unui resortisant din fiecare stat membru.

(3)   Mandatul membrilor comitetului de experți este de trei ani și poate fi reînnoit.

Articolul 11

(1)   Sarcina comitetului de experți este de a emite avize pentru celelalte organe ale fundației în toate domeniile care intră în competența acesteia, fie la cererea directorului, fie din proprie inițiativă. Toate avizele sale, inclusiv cel transmis directorului pentru stabilirea programului de lucru, prevăzut la articolul 12, se comunică simultan directorului și Consiliului de Administrație.

(2)   Comitetul alege un președinte dintre membrii săi și își stabilește regulamentul de procedură.

(3)   Comitetul se întrunește la convocarea președintelui, de comun acord cu directorul. Ședințele se țin cel puțin de două ori pe an, la cererea a cel puțin șapte dintre membrii săi.

Articolul 12

(1)   Directorul stabilește programul de lucru anual înainte de data de 1 iulie a fiecărui an, pe baza orientărilor prevăzute la articolul 7. Programul anual face parte dintr-un program anual de perspectivă de patru ani. Acțiunile incluse în programul anual sunt însoțite de o estimare a cheltuielilor necesare.

La întocmirea programului, directorul ține seama de avizele comitetului de experți, precum și de cele ale instituțiilor comunitare și ale Comitetului Economic și Social.

În acest scop și pentru a evita suprapunerile, instituțiile comunitare și Comitetul Economic și Social comunică fundației necesitățile lor și, pe cât posibil, studiile și lucrările care fac parte din activitățile lor.

(2)   Directorul transmite programul de lucru spre aprobare Consiliului de Administrație.

Articolul 13

(1)   Directorul pregătește, până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an, un raport general privind activitățile, situația financiară și perspectivele fundației și îl prezintă Consiliului de Administrație.

(2)   După adoptarea acestuia de către Consiliul de Administrație, directorul înaintează raportul general instituțiilor comunitare și Comitetului Economic și Social.

Articolul 14

Consiliul de Administrație elaborează pentru fiecare exercițiu financiar, care coincide cu anul calendaristic, o situație a veniturilor și cheltuielilor, care trebuie să fie echilibrată.

Articolul 15

(1)   Consiliul de Administrație transmite Comisiei o estimare a veniturilor și cheltuielilor înainte de data de 31 martie a fiecărui an. Această estimare, care include și o organigramă, se înaintează Consiliului de către Comisie împreună cu proiectul de buget preliminar al Comunităților Europene.

(2)   Anual, o subvenție destinată fundației se înscrie în bugetul Comunităților Europene la o linie bugetară specifică.

Procedura în vigoare pentru transferul alocațiilor de la un capitol la altul se aplică alocațiilor pentru această subvenție.

Autoritatea bugetară întocmește organigrama fundației.

(3)   Consiliul de Administrație adoptă estimarea veniturilor și cheltuielilor înainte de începutul exercițiului financiar, adaptând-o la subvenția acordată de autoritatea bugetară. Estimarea astfel adoptată se înaintează de către Comisie autorității bugetare.

Articolul 16

(1)   Dispozițiile financiare aplicabile fundației se adoptă în temeiul articolului 209 din tratat.

(2)   Până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an, Consiliul de Administrație trimite Comisiei și comisiei de control situația contabilă a tuturor veniturilor și cheltuielilor fundației pentru exercițiul financiar precedent. Comisia de control le examinează în condițiile prevăzute la articolul 206 al doilea paragraf din tratat.

(3)   Comisia transmite Consiliului și Parlamentului European situația contabilă și raportul comisiei de control, împreună cu propriile observații, înainte de 31 octombrie. Consiliul și Parlamentul European dau descărcare Consiliului de Administrație al fundației, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 206 al patrulea paragraf din tratat.

(4)   Controlul financiar al Comisiei răspunde de controlul angajamentelor de plată, de achitarea tuturor cheltuielilor și de evidența și încasarea tuturor veniturilor fundației.

Articolul 17

Dispozițiile privind personalul fundației se adoptă de Consiliu, la propunerea Comisiei.

Articolul 18

Membrii Consiliului de Administrație, directorul, directorul adjunct și membrii personalului, precum și orice persoană care participă la activitățile fundației au obligația, chiar și după încetarea funcțiilor lor, de a nu divulga informațiile care, prin natura lor, fac obiectul secretului profesional.

Articolul 19

Fundației îi este aplicabil regimul lingvistic al Comunităților Europene.

Articolul 20

Fundației îi este aplicabil protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene.

Articolul 21

(1)   Răspunderea contractuală a fundației este reglementată de legea aplicabilă contractului în cauză.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene are competența de a hotărî în temeiul unei clauze de arbitraj conținute într-un contract încheiat de fundație.

(2)   În cazul răspunderii extracontractuale, fundația trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune drepturilor statelor membre, orice prejudicii cauzate de fundație sau agenții acesteia în exercitarea funcțiilor lor.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene are competența de a judeca litigiile privind repararea acestor prejudicii.

(3)   Răspunderea personală a agenților față de fundație este reglementată de dispozițiile referitoare la personalul fundației.

Articolul 22

Statele membre, membrii Consiliului de Administrație și terții implicați direct și individual pot contesta în fața Comisiei orice act al fundației, implicit sau explicit, în vederea examinării legalității acestui act.

Comisia trebuie sesizată în termen de 15 zile de la data la care partea interesată a luat cunoștință de actul contestat.

Comisia ia o decizie în termen de o lună. Dacă nu a fost luată nici o decizie în acest termen, contestația se consideră respinsă.

Articolul 23

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 26 mai 1975.

Pentru Consiliu

Președintele

M. A. CLINTON


(1)  JO C 76, 3.7.1974, p. 33.

(2)  JO C 109, 19.9.1974, p. 37.

(3)  JO C 112, 20.12.1973, p. 3.

(4)  JO C 13, 12.2.1974, p. 1.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

162


31976R0311


L 039/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 311/76 AL CONSILIULUI

din 9 februarie 1976

privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 213 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât sunt necesare statistici cu privire la numărul de lucrători străini și la prima angajare a unor astfel de lucrători în statele membre ale Comunității,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Statele membre elaborează statistici cu privire la lucrătorii care sunt resortisanți ai unui alt stat membru sau ai unei țări terțe, care se referă la:

numărul lucrătorilor;

prima angajare a respectivului lucrător pe teritoriul său într-un an dat.

Statisticile trebuie să cuprindă următoarele informații:

cetățenia,

sexul,

vârsta,

ramura de activitate sau categoria profesională,

regiunea.

(2)   Statele membre elaborează statistici o dată pe an din sursele pe care le au la dispoziție în mod obișnuit și, în special, pornind de la datele privind securitatea socială, recensămintele populației, statisticile furnizate de către angajatori și permisele de ședere sau de muncă.

Articolul 2

(1)   De la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre transmit Comisiei toate datele referitoare la informațiile menționate la articolul 1 alineatul 1.

În termen de cel mult 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre transmit Comisiei ansamblul datelor referitoare la informațiile menționate la articolul 1 alineatul 1.

(2)   Statele membre specifică sursele utilizate atunci când înaintează datele Comisiei.

Articolul 3

(1)   În vederea aplicării prezentului regulament, statele membre colaborează îndeaproape cu Comisia.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la progresele înregistrate în aplicarea articolului 2 alineatul 1 al doilea paragraf până la data de 31 martie a fiecărui an.

Comisia raportează Consiliului pe baza informațiilor obținute.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a lunii următoare celei a publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 9 februarie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

G. THORN


(1)  JO C 129, 11.12.1972, p. 13.

(2)  JO C 60, 26.7.1973, p. 7.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

163


31976R0312


L 039/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 312/76 AL CONSILIULUI

din 9 februarie 1976

de modificare a dispozițiilor referitoare la drepturile sindicale ale lucrătorilor, prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 49 al acestuia,

având în vederea propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât este necesar să se precizeze, la articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (3), faptul că lucrătorii care sunt resortisanți ai unui stat membru și care sunt încadrați în muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază, de asemenea, de egalitate de tratament în ceea ce privește exercitarea drepturilor sindicale în domeniul accesului la posturile administrative sau de conducere ale unei organizații sindicale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 se modifică după cum urmează:

1.

în prima teză de la alineatul 1, după textul „inclusiv dreptul de vot”, se adaugă următorul text:

„și accesul la posturile administrative sau de conducere ale unei organizații sindicale”;

2.

alineatul 2 se elimină.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 9 februarie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

G. THORN


(1)  JO C 280, 8.12.1975, p. 43.

(2)  JO C 12, 17.1.1976, p. 2.

(3)  JO L 257, 19.10.1968, p. 2.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

164


31976L0207


L 039/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 9 februarie 1976

privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă

(76/207/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 235 al acestuia;

având în vedere propunerea Comisiei;

având în vedere avizul Adunării (1);

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2);

întrucât, în Rezoluția sa din 21 ianuarie 1974 privind programul de acțiune socială (3), Consiliul a inclus printre priorități acțiuni în scopul asigurării egalității între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, inclusiv remunerarea;

întrucât, în ceea ce privește remunerarea, Consiliul a adoptat, la 10 februarie 1975, Directiva 75/117/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin (4);

întrucât o acțiune a Comunității pare, de asemenea, necesară în vederea realizării principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și în ceea ce privește celelalte condiții de muncă; întrucât egalitatea de tratament între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin constituie unul din obiectivele Comunității, în măsura în care trebuie promovată, în special, apropierea condițiilor de viață și de muncă pe calea progresului; întrucât tratatul nu a prevăzut atribuțiile de acțiune necesare în acest scop;

întrucât consideră că definirea și aplicarea treptată a principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale trebuie asigurate prin intermediul unor instrumente ulterioare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Scopul prezentei directive îl reprezintă punerea în aplicare în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, inclusiv la promovare, și la formarea profesională, precum și în ceea ce privește condițiile de muncă și, în condițiile prevăzute la alineatul (2), securitatea socială. Acest principiu este denumit în continuare „principiul egalității de tratament”.

(2)   În vederea asigurării aplicării progresive a principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, va adopta dispoziții care vor preciza conținutul, domeniul de aplicare și normele de aplicare a acestuia.

Articolul 2

(1)   În înțelesul următoarelor dispoziții, principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex care privește, direct sau indirect, în special starea civilă sau familială.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul său de aplicare acele activități profesionale și, după caz, formarea care conduce la acestea, pentru care, date fiind natura sau condițiile exercitării lor, sexul constituie o condiție determinantă.

(3)   Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția femeilor, în special în ceea ce privește graviditatea și maternitatea.

(4)   Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor de promovare a egalității de șanse între bărbați și femei, în special prin înlăturarea inegalităților de fapt care afectează șansele femeilor în domeniile menționate la articolul 1 alineatul (1).

Articolul 3

(1)   Aplicarea principiului egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex în privința condițiilor de angajare, inclusiv a criteriilor de selecție, în toate locurile sau posturile de muncă, indiferent de sectorul sau ramura de activitate, și la toate nivelurile ierarhiei profesionale.

(2)   În acest scop, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că:

(a)

sunt abrogate dispozițiile actelor cu putere de lege și ale actelor administrative contrare principiului egalității de tratament;

(b)

sunt nule, pot fi declarate nule sau pot fi modificate dispozițiile contrare principiului egalității de tratament care sunt prevăzute de convenții colective sau de contracte individuale de muncă, de regulamentele de ordine interioară ale întreprinderilor sau în statutele care reglementează profesiile independente;

(c)

sunt revizuite acele dispoziții ale actelor cu putere de lege sau ale actelor administrative care sunt contrare principiului egalității de tratament, atunci când preocuparea pentru protecție care le-a inspirat inițial nu mai este întemeiată; în cazul în care dispoziții similare sunt incluse în convenții colective, partenerilor sociali li se solicită să întreprindă revizuirile necesare.

Articolul 4

Aplicarea principiului egalității de tratament în privința accesului la toate tipurile și la toate nivelurile de orientare profesională, formare profesională, perfecționare profesională și recalificare presupune că statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că:

(a)

sunt abrogate dispozițiile actelor cu putere de lege și ale actelor administrative contrare principiului egalității de tratament;

(b)

sunt nule, pot fi declarate nule sau pot fi modificate dispozițiile contrare principiului egalității de tratament care sunt prevăzute de convenții colective, contracte individuale de muncă, regulamente de ordine interioară ale întreprinderilor sau în statutele care reglementează profesiile independente;

(c)

fără a aduce atingere autonomiei recunoscute în unele state membre anumitor instituții private de formare, orientarea profesională, formarea profesională, perfecționarea profesională și recalificarea sunt accesibile pe baza acelorași criterii și la aceleași niveluri, fără discriminare pe criterii de sex.

Articolul 5

(1)   Aplicarea principiului egalității de tratament în privința condițiilor de muncă, inclusiv a condițiilor care reglementează concedierea, presupune că bărbaților și femeilor li se garantează aceleași condiții, fără discriminare pe criterii de sex.

(2)   În acest scop, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că:

(a)

sunt abrogate dispozițiile actelor cu putere de lege și ale actelor administrative contrare principiului egalității de tratament;

(b)

sunt nule, pot fi declarate nule sau pot fi modificate dispozițiile contrare principiului egalității de tratament care sunt prevăzute de convenții colective, contracte individuale de muncă, regulamente de ordine interioară ale întreprinderilor sau în statutele care reglementează profesiile independente;

(c)

sunt revizuite dispozițiile actelor cu putere de lege și ale actelor administrative care sunt contrare principiului egalității de tratament, atunci când preocuparea pentru protecție care le-a inspirat inițial nu mai este întemeiată; în cazul în care dispoziții similare sunt incluse în convenții colective, partenerilor sociali li se solicită să întreprindă revizuirile necesare.

Articolul 6

Statele membre introduc în ordinile lor juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată prin neaplicarea în raport cu ea a principiului egalității de tratament, în înțelesul articolelor 3, 4 și 5, să își realizeze drepturile pe cale judiciară, după ce a recurs, eventual, la alte autorități competente.

Articolul 7

Statele membre iau măsurile necesare pentru a proteja salariații împotriva concedierilor care ar constitui răspunsul angajatorilor la plângerile formulate la nivel de întreprindere sau la orice acțiune în justiție care ar urmări să impună respectarea principiului egalității de tratament.

Articolul 8

Statele membre veghează ca măsurile adoptate în aplicarea prezentei directive, precum și dispozițiile în materie deja în vigoare, să fie aduse la cunoștința lucrătorilor prin toate mijloacele corespunzătoare, de exemplu prin informare la locul de muncă.

Articolul 9

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de 30 de luni de la notificarea acesteia și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Cu toate acestea, în ceea ce privește prima parte a articolului 3 alineatul (2) litera (c) și prima parte a articolului 5 alineatul (2) litera (c), statele membre vor proceda la o primă examinare și, dacă este necesar, la o primă revizuire a dispozițiilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative menționate în termen de patru ani de la notificarea prezentei directive.

(2)   Statele membre procedează periodic la o examinare a activităților profesionale menționate la articolul 2 alineatul (2) pentru a decide, ținând seama de evoluțiile sociale, dacă există o justificare pentru menținerea exceptărilor respective. Statele membre comunică Comisiei rezultatele acestei evaluări.

(3)   De asemenea, statele membre comunică Comisiei textul actelor cu putere de lege și ale actelor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 10

În termen de doi ani de la expirarea perioadei de 30 de luni prevăzute la articolul 9 alineatul (1) primul paragraf, statele membre transmit Comisiei toate informațiile necesare pentru ca aceasta să poată redacta un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, pe care să îl prezinte Consiliului.

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 februarie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

G. THORN


(1)  JO C 111, 20.5.1975, p. 14.

(2)  JO C 286, 15.12.1975, p. 8.

(3)  JO C 13, 12.2.1974, p. 1.

(4)  JO L 45, 19.2.1975, p. 19.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

167


31976R1860


L 214/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CECO, CEE, EURATOM) NR. 1860/76 AL CONSILIULUI

din 29 iunie 1976

de stabilire a condițiilor de încadrare a personalului Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1365/75 al Consiliului din 26 mai 1975 privind crearea Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă (1) și, în special, articolul 17 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, are obligația de a adopta dispoziții privind personalul acestei Fundații,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

(1)   Prezentele condiții de încadrare în muncă se aplică:

directorului și directorului adjunct al Fundației;

agenților Fundației;

agenților locali ai Fundației.

(2)   În sensul prezentelor condiții de încadrare în muncă, agentul angajat pentru ocuparea unui post care este inclus în bugetul Fundației este considerat agent al Fundației.

(3)   În sensul prezentelor condiții de încadrare în muncă, expresia „agent local” desemnează agentul angajat în conformitate cu practicile locale pentru activități manuale sau servicii, în cadrul unui post care nu este inclus pe lista posturilor prevăzute în bugetul Fundației și remunerat din fondurile totale prevăzute în acest scop în buget.

(4)   Directorul, numit de Comisia Comunităților Europene, este angajat pe un post care este inclus pe lista posturilor prevăzute în bugetul Fundației în scopul exercitării îndatoririlor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 1365/75.

Directorul adjunct, care este numit de Comisia Comunităților Europene, este angajat pe un post care este inclus pe lista posturilor prevăzute în bugetul Fundației, în scopul sprijinirii directorului și înlocuirii acestuia în cazul în care absentează sau este în alt mod împiedicat să își exercite atribuțiile.

(5)   Directorul are autoritatea de a încheia contracte de încadrare în muncă cu agenții prevăzuți la alineatele (2) și (3).

Președintele Consiliului de Administrație al Fundației are autoritatea de a semna contractele de încadrare în muncă ale directorului și directorului adjunct.

TITLUL II

AGENȚII FUNDAȚIEI

CAPITOLUL 1

Articolul 2

Un agent poate fi angajat pentru o perioadă determinată sau nedeterminată.

Contractele pe perioadă determinată nu pot fi încheiate pentru perioade mai mari de cinci ani și pot fi reînnoite.

Articolul 3

Agenții nu pot fi angajați în alte scopuri decât pentru ocuparea, în conformitate cu prezentul titlu, a locurilor vacante incluse în lista posturilor prevăzute în bugetul Fundației. Pentru fiecare post vacant care trebuie ocupat se face o publicitate corespunzătoare. Procedura de publicitate se stabilește de către Consiliul de Administrație.

Articolul 4

Agenții sunt repartizați în patru categorii, divizate în grade corespunzătoare sarcinilor care trebuie îndeplinite.

Agenții sunt clasificați în funcție de calificare și experiență.

Tabelul următor prezintă gradele corespunzătoare fiecărui post de bază:

Categoria

Gradul

Postul de bază

A

A 5

Administrator șef

A 6

Administrator

A 7

A 8

Administrator adjunct

B

B 1

Asistent administrativ șef

B 3

Asistent administrativ principal

B5

Asistent administrativ

C

C 1

Secretar șef

Consilier șef

C 2

Secretar/Dactilograf

Consilier

C 3

C 5

Dactilograf

Asistent

D

D 2

Personal calificat

D 4

Personal necalificat

Pe baza acestui tabel, Consiliul de Administrație, de comun acord cu Comisia Comunităților Europene, definește îndatoririle și atribuțiile specifice fiecărui post de bază.

Articolul 5

Gradul și treapta pe care este angajat personalul se prevăd în contractele acestora.

Un agent este angajat pe prima treaptă a gradului său. Cu toate acestea, directorul, ținând cont de formarea și experiența specifică pentru postul persoanei în cauză, poate permite avansări excepționale în trepte. Aceasta nu depășește 48 de luni.

Numirea unui agent într-un post cu un grad mai mare decât cel pe care a fost angajat se consemnează într-un act adițional la contractul de muncă.

Articolul 6

(1)   Se înființează Comitetul personalului, care exercită atribuțiile prevăzute de prezentele condiții de încadrare în muncă.

(2)   Componența și modul de funcționare a acestui comitet se stabilesc de către Consiliul de Administrație al Fundației în conformitate cu anexa I.

(3)   Comitetul personalului reprezintă interesele personalului față de Fundație și menține un contact permanent între Fundație și personal. Acesta contribuie la bunul mers al Fundației prin promovarea unui mijloc de exprimare a opiniilor de către personal.

Acesta notifică directorului orice dificultate care are implicații generale în ceea ce privește interpretarea și aplicarea acestor condiții de încadrare în muncă. Acesta poate fi consultat în legătură cu orice dificultate de acest fel.

Comitetul prezintă directorului sugestii cu privire la organizarea și funcționarea serviciului și propuneri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă sau a condițiilor generale de viață ale personalului.

(4)   Un agent al cărui contract depășește un an sau este pe perioadă nedeterminată are drept de vot în alegeri și dreptul de a candida pentru a fi ales în Comitetul personalului.

Un agent al cărui contract este mai mic de un an are, de asemenea, drept de vot, dacă a fost angajat de Fundație pentru cel puțin șase luni.

CAPITOLUL 2

Drepturi și obligații

Articolul 7

Agentul își îndeplinește obligațiile și se comportă ținând seama doar de interesele Fundației, fără a solicita și fără a accepta instrucțiuni din partea vreunui guvern ori vreunei autorități, organizații sau persoane din afara Fundației.

Agentul nu acceptă fără permisiunea directorului nici o distincție, decorație, favoare, cadou sau sumă din partea vreunui guvern sau din altă sursă din afara Fundației, cu excepția serviciilor oferite fie înainte de încadrarea în muncă, fie în timpul satisfacerii serviciului militar sau a altui serviciu național, pentru aceste servicii.

Articolul 8

Agentul se abține de la orice acțiune și, în special, de la orice exprimare publică a opiniei care poate aduce atingere demnității funcției sale.

Acesta nu poate exercita o activitate externă, indiferent dacă este remunerată sau nu.

Articolul 9

Dacă soțul unui agent desfășoară, cu titlu profesional, o activitate cu caracter lucrativ, agentul informează directorul în acest sens.

În cazul în care natura activității se dovedește a fi incompatibilă cu aceea a agentului și dacă acesta nu-și poate lua angajamentul că această activitate va înceta într-o perioadă determinată de timp, directorul decide dacă agentul va continua să rămână în funcție.

Articolul 10

Orice agent care este chemat să decidă, ca sarcină de serviciu, asupra unei chestiuni în a cărei soluționare are un interes personal care să îi afecteze independența informează directorul în acest sens.

Articolul 11

Un agent care este candidat în alegerile parlamentare solicită concediu fără plată pentru o perioadă care nu depășește trei luni.

Directorul evaluează situația agentului ales. Având în vedere importanța funcției în care a fost ales acesta și îndatoririle care îi revin, directorul decide dacă agentul respectiv este menținut în serviciu sau solicită concediu fără plată. În acest ultim caz, durata concediului este egală cu perioada pentru care agentul a fost ales.

Articolul 12

După părăsirea serviciului, agentul continuă să aibă obligația de onestitate și prudență în ceea ce privește acceptarea anumitor posturi sau beneficii.

Articolul 13

Agentul păstrează cea mai mare discreție asupra tuturor faptelor și informațiilor care i-au fost aduse la cunoștință în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale; nu divulgă în nici un fel și către nici o persoană neautorizată vreun document sau vreo informație care nu a fost făcută publică. Agenții continuă să aibă această obligație și după părăsirea serviciului.

Agenții, atât singuri, cât și împreună cu alții, nu publică sau nu determină publicarea, fără permisiunea directorului, a nici unui material referitor la activitatea Fundației. Permisiunea se refuză doar în cazul în care materialul propus spre publicare poate aduce atingere intereselor Fundației.

Articolul 14

Toate drepturile asupra manuscriselor sau asupra altor lucrări realizate de agenți în îndeplinirea atribuțiilor lor sunt proprietatea Fundației.

Articolul 15

Agenții nu divulgă fără permisiunea directorului, sub nici un motiv, în nici o procedură legală, informații despre care au cunoștință datorită sarcinilor lor de serviciu. Permisiunea se refuză doar în cazul în care o cer interesele Fundației și dacă refuzul nu are consecințe penale pentru angajatul în cauză. Agenții continuă să aibă această obligație și după părăsirea serviciului.

Alineatul precedent nu se aplică agenților sau foștilor agenți care depun mărturie în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene într-o chestiune care privește agenți sau foști agenți ai Fundației.

Articolul 16

Agentul își are reședința fie în locul în care este angajat, fie la o distanță care permite îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor sale.

Articolul 17

Indiferent de postul pe care îl ocupă, un agent are datoria să ofere asistență și consiliere superiorilor, fiind răspunzător pentru executarea sarcinilor atribuite.

Un agent care răspunde de un domeniu de activitate este răspunzător în fața superiorilor săi în ce privește autoritatea care i-a fost conferită și respectarea instrucțiunilor date. Responsabilitatea subordonaților nu îl absolvă în nici un fel de propriile sale responsabilități.

Un agent care primește instrucțiuni pe care le consideră neregulamentare sau pasibile să genereze dificultăți majore informează superiorul ierarhic direct, dacă este necesar, în scris. Dacă acesta primește în scris confirmarea instrucțiunilor de la superiorul său, le va duce la îndeplinire în totalitate, în afară de cazul în care aceasta constituie o încălcare a legii.

Articolul 18

Un agent poate fi obligat să repare, în tot sau în parte, prejudiciul suferit de Fundație din culpa gravă a agentului, manifestată în cursul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale.

Directorul emite o decizie motivată în conformitate cu procedura stabilită cu privire la probleme disciplinare.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene are competența de fond pentru soluționarea diferendelor care decurg din aceste dispoziții.

Articolul 19

Privilegiile și imunitățile de care beneficiază agenții se acordă exclusiv în interesul Fundației. Sub rezerva dispozițiilor Protocolului privind privilegiile și imunitățile al Comunităților Europene, personalul nu este exceptat de la îndeplinirea obligațiilor personale sau de la a se conforma actelor cu putere de lege și normelor administrative de poliție în vigoare.

Articolul 20

Fundația asistă fiecare agent, în special în procedurile împotriva unei persoane care lansează amenințări, insulte sau acte sau declarații defăimătoare sau orice faptă îndreptată împotriva persoanei sau a bunurilor sale, la care este supus el sau un membru al familiei din cauza calității sale sau a îndatoririlor de serviciu.

Aceasta repară prejudiciul suferit în astfel de cazuri, în măsura în care agentul nu a cauzat prejudiciul, cu intenție sau din neglijență, și nu a reușit să obțină repararea de la persoana care l-a cauzat.

Aceasta facilitează perfecționarea profesională a agentului, în măsura în care aceasta este compatibilă cu funcționarea corespunzătoare a serviciului și este în conformitate cu propriile interese.

Articolul 21

Agenții beneficiază de dreptul de asociere; aceștia pot fi, în special, membri ai organizațiilor sindicale sau profesionale.

Articolul 22

Agentul poate adresa cereri directorului.

Orice decizie referitoare la o anumită persoană care este adoptată în conformitate cu prezentele condiții de încadrare în muncă se comunică în scris, fără întârziere, agentului implicat. Orice decizie care afectează nefavorabil un agent va expune motivele pe care se bazează.

Deciziile specifice cu privire la statutul administrativ al unui agent se afișează fără întârziere în incinta Fundației.

CAPITOLUL 3

Condițiile de încadrare în muncă

Articolul 23

(1)   Încadrarea în muncă a agenților urmărește garantarea pentru Fundație a serviciilor persoanelor cu cel mai înalt grad de calificare, eficiență și integritate, recrutate pe o cât mai larg posibilă bază geografică dintre resortisanții statelor membre ale Comunităților Europene.

Agenții sunt selectați fără deosebire de rasă, credință sau sex.

Nici o funcție nu poate fi rezervată resortisanților unui anumit stat membru.

(2)   Un agent poate fi angajat doar dacă:

(a)

este resortisant al unui stat membru al Comunităților Europene, în afara cazului în care este autorizată o exceptare de către Consiliul de Administrație și se bucură de toate drepturile cetățenești;

(b)

și-a îndeplinit orice obligație impusă de legislația cu privire la serviciul militar;

(c)

prezintă referințe corespunzătoare cu privire la îndeplinirea adecvată a obligațiilor sale;

(d)

este apt fizic să își îndeplinească obligațiile; și

(e)

dovedește cunoașterea temeinică a uneia dintre limbile Comunităților Europene și cunoașterea satisfăcătoare a unei alte limbi a Comunităților în măsura în care îi este necesar în îndeplinirea obligațiilor sale.

Articolul 24

Înainte de încadrarea în muncă, un agent este examinat medical de către un medic numit de Fundație, în așa fel încât să se dovedească îndeplinirea cerințelor articolului 23 alineatul (2) litera (d).

Articolul 25

Un agent poate fi solicitat să desfășoare o perioadă de probă care nu poate depăși șase luni.

La expirarea perioadei de probă, încadrarea în muncă a unui agent a cărui activitate s-a dovedit nesatisfăcătoare încetează. În acest caz, agentul primește o compensație egală cu o treime din salariul de bază pentru fiecare lună complet lucrată în perioada de probă.

CAPITOLUL 4

Condițiile de muncă

Articolul 26

Agenții în activitate sunt în orice moment la dispoziția Fundației.

Totuși, săptămâna normală de muncă nu depășește 42 de ore, îndeplinite conform programului general stabilit de director.

Articolul 27

Agentul nu are obligația să lucreze ore suplimentare, cu excepția cazurilor de urgență sau presiune deosebită a activității; munca de noapte și toate activitățile în zilele de duminică sau sărbători publice vor fi autorizate doar în conformitate cu procedura stabilită de director. Timpul total suplimentar pe care un agent poate fi solicitat să îl lucreze nu depășește 150 de ore în oricare șase luni.

Orele suplimentare lucrate de agenții din categoriile A și B nu dau dreptul la compensații sau remunerații.

Așa cum se prevede în anexa II, orele suplimentare lucrate de agenții din categoriile C și D se compensează fie prin ore libere, fie prin remunerare, în cazul în care cerințele serviciului nu permit compensarea prin ore libere în cursul lunii următoare celei în care s-au lucrat orele suplimentare.

Articolul 28

Agenții au dreptul la un concediu de odihnă de nu mai puțin de 24 de zile lucrătoare și nu mai mult de 30 de zile lucrătoare pe an calendaristic, în conformitate cu regulile care urmează a fi stabilite de Consiliul de Administrație de comun acord cu Comisia Comunităților Europene, după consultarea Comitetului pentru personal.

În afara acestui concediu, agenții pot obține în mod excepțional, la cerere, concediu special. Regulile referitoare la aceste concedii sunt prevăzute în anexa III.

Articolul 29

Femeile însărcinate, pe lângă concediul prevăzut la articolul 28, au dreptul, pe baza unui certificat medical, la concediu, începând cu șase săptămâni înaintea termenului la care nasc indicat în certificat și încetând la opt săptămâni după data nașterii; aceste concedii nu pot fi mai mici de 14 săptămâni.

Articolul 30

(1)   Un agent care face dovada incapacității sale de a-și îndeplini obligațiile din cauză de boală sau accident are automat dreptul la concediu medical plătit.

Acesta informează Fundația despre incapacitatea sa cât mai curând posibil și, în același timp, comunică adresa curentă. Acesta prezintă un certificat medical, dacă absentează mai mult de trei zile. Poate fi solicitat să se prezinte la o examinare medicală dispusă de Fundație.

În cazul în care absențele din cauză de boală de până la trei zile depășesc, în decurs de 12 luni, un total de 12 zile, directorul ia o decizie la sfatul medicului desemnat de Fundație, după consultarea medicului desemnat de agentul respectiv.

Concediul medical plătit nu depășește, totuși, perioada de timp lucrată de agent, care, în orice eventualitate, nu trebuie să fie mai mică de o lună. Concediul nu depășește termenul contractului său de muncă.

La expirarea acestor termene, un agent al cărui contract nu a încetat, în ciuda incapacității sale de a-și relua obligațiile, este trecut în concediu fără plată.

Totuși, în cazul în care un agent contractează o boală profesională sau este victima unui accident în timpul îndeplinirii obligațiilor sale, acesta continuă să-și primească remunerația integral pe toată perioada în care este în incapacitate de muncă până în momentul în care primește prestațiile prevăzute în acest scop în legislația națională aplicabilă în conformitate cu articolul 38.

(2)   Agentul este supus unui control medical anual fie la un medic desemnat de Fundație, fie la un medic la alegere.

În acest ultim caz, costurile medicale se plătesc de către Fundație până la o sumă maximă stabilită de Consiliul de Administrație.

Articolul 31

Exceptând cazurile de îmbolnăvire sau accident, un agent nu poate absenta fără aprobarea prealabilă a superiorului ierarhic direct. Fără a aduce atingere oricărei măsuri disciplinare care poate fi aplicată, orice absență nemotivată considerată ca atare se deduce din concediul de odihnă al persoanei în cauză. Dacă aceasta și-a utilizat concediul anual, remunerația se reduce cu perioada echivalentă.

Dacă un agent dorește să își petreacă zilele de concediu medical în alt loc decât locul în care este angajat, acesta va obține permisiunea prealabilă a directorului.

Articolul 32

Consiliul de Administrație elaborează o listă a sărbătorilor legale de comun acord cu Comisia Comunităților Europene, după consultarea Comitetului personalului.

Articolul 33

În situații excepționale, un agent poate obține la cerere un concediu fără plată, determinat de motive personale. Directorul stabilește durata acestui concediu, care nu poate depăși un sfert din perioada deja lucrată de agentul în cauză sau trei luni, oricare este mai scurtă.

Orice perioadă de concediu acordată în conformitate cu primul paragraf nu este luată în considerație la aplicarea articolului 35 paragraful al doilea.

Articolul 34

Un agent care este rechemat să servească în rândul forțelor armate este trecut în concediu cu plata integrală a remunerației, pentru o perioadă egală cu timpul lucrat de acesta, până la maximum trei luni. La sfârșitul acestei perioade, pentru perioada rămasă de serviciu în armată și până la maximum jumătate din perioada lucrată, acesta primește o compensație egală cu o treime din salariul de bază. La sfârșitul acestei perioade este trecut în concediu fără plată.

Totuși, plățile prevăzute în alineatul precedent se reduc cu suma soldei primite de persoana în cauză în timpul perioadei relevante.

CAPITOLUL 5

Remunerație și cheltuieli

Articolul 35

În conformitate cu anexa IV, un agent are dreptul la remunerația corespunzătoare gradului și treptei sale.

Un agent care a fost pe o treaptă a gradului său timp de doi ani avansează automat pe treapta următoare a acelui grad.

Articolul 36

În cazul decesului unui agent, soțul supraviețuitor sau copiii aflați în întreținere primesc remunerația integrală a persoanei decedate până la sfârșitul celei de a treia luni care urmează lunii în care a survenit decesul.

Articolul 37

Un agent are dreptul, așa cum se prevede în anexa IV, la rambursarea cheltuielilor efectuate de el la numirea în serviciu sau la părăsirea acestuia și, de asemenea, la rambursarea cheltuielilor efectuate în cursul sau în legătură cu îndeplinirea obligațiilor sale.

CAPITOLUL 6

Prestații de asigurări sociale

Articolul 38

(1)   Pentru ca agenții să fie asigurați în caz de boală, accident, invaliditate și deces și să poată beneficia de pensie la retragerea din activitate, aceștia fac obiectul legislației în domeniul asigurărilor sociale în vigoare în statul membru în care sunt angajați.

Cu toate acestea, în ceea ce privește alte dispoziții decât cele referitoare la alocațiile familiale (reglementări pentru acordarea acestora sunt prevăzute în anexa IV), agenții pot alege între legislația statului membru menționat anterior, aceea a statului în care au fost ultima dată asigurați sau aceea a statului ai cărui resortisanți sunt. Această alegere, care poate fi exercitată doar o dată în șase luni de la data la care a fost încheiat contractul de muncă sau intră în vigoare prezentul regulament, are efect de la data intrării în serviciu.

Fundația plătește angajatorului cotizațiile necesare în conformitate cu legislația aplicabilă în cazul în care agentul este afiliat la un regim obligatoriu de securitate socială sau două treimi din cotizațiile membrului în cazul în care acesta rămâne afiliat de bunăvoie la regimul de securitate socială națională la care a fost membru înainte de a intra în serviciul Fundației sau participă de bunăvoie la un regim național de securitate socială.

(2)   Acolo unde nu este posibilă aplicarea alineatului (1), agenții sunt asigurați, pe cheltuiala Fundației, în caz de boală, accident, invaliditate sau deces și pentru a beneficia de pensie la retragerea din activitate, pentru echivalentul unei contribuții de două treimi specificate la alineatul (1). Regulile detaliate de aplicare ale acestora sunt stabilite de Consiliul de Administrație, după consultări cu Comitetul personalului.

Articolul 39

(1)   La nașterea unui copil al agentului, acesta primește o alocație de 7 000 BEF.

(2)   Alocația prevăzută la alineatul (1) se acordă, de asemenea, în eventualitatea pierderii sarcinii după minimum șapte luni.

(3)   Un agent care primește o alocație la nașterea unui copil declară orice alocații de aceeași natură pe care acesta sau soțul său le primește din alte surse pentru același copil; aceste alocații se deduc din alocația prevăzută mai sus. În cazul în care ambii părinți sunt agenți ai Fundației, alocația se acordă numai mamei.

Articolul 40

În cazul decesului unui agent, Fundația suportă costurile implicate de transportul corpului celui decedat în localitatea sa sau la locul de origine.

Articolul 41

Cadourile, împrumuturile sau avansurile pot fi făcute agenților care sunt într-o situație deosebit de dificilă ca rezultat, între altele, al unei boli grave sau prelungite sau din motive familiale.

Paragraful anterior se aplică prin analogie unui fost agent după expirarea contractului în cazul în care, ca rezultat al unei boli grave sau prelungite contractate sau al unui accident suferit pe perioada angajării, este în incapacitate de muncă și dovedește că acea boală sau accident nu este acoperit de un alt regim de securitate socială.

CAPITOLUL 7

Recuperarea plăților suplimentare

Articolul 42

Orice sumă plătită în plus se recuperează dacă primitorul a fost conștient că nu existau motive corecte de plată sau dacă plata suplimentară a fost într-atât de evidentă încât persoana nu avea cum să nu aibă cunoștință de acest lucru.

CAPITOLUL 8

Căi de atac

Articolul 43

(1)   Orice persoană căreia i se aplică aceste condiții de încadrare în muncă poate prezenta directorului o cerere pentru ca acesta să ia o decizie cu privire la acea persoană. Directorul informează persoana în cauză asupra deciziei sale motivate în termen de patru luni de la data la care a fost făcută cererea. Dacă la sfârșitul acestei perioade nu s-a primit nici un răspuns la cerere, aceasta se consideră o respingere implicită a ei, împotriva căreia poate fi înaintată o plângere conform alineatului (2).

(2)   Orice persoană căreia i se aplică aceste condiții de încadrare în muncă poate prezenta Consiliului de Administrație o plângere împotriva unei acțiuni care îl afectează defavorabil, fie dacă directorul a luat o decizie, fie dacă nu adoptă o măsură prescrisă de condițiile de încadrare în muncă. Plângerea trebuie depusă în termen de trei luni. Perioada începe să curgă:

la data notificării deciziei persoanei în cauză, dar în nici un caz mai târziu de data la care a luat cunoștință de decizie, dacă măsura afectează o anumită persoană; dacă, totuși, o acțiune care afectează o anumită persoană afectează, de asemenea, defavorabil și o altă persoană, perioada începe să curgă în raport cu cealaltă persoană de la data la care primește notificarea, dar în nici un caz mai târziu de data publicării;

la data expirării perioadei prescrise pentru răspuns în cazul în care plângerea privește o decizie implicită care respinge cererea prevăzută la alineatul (1).

Consiliul de Administrație informează persoana în cauză asupra deciziei sale motivate în termen de patru luni de la data depunerii plângerii. Dacă la sfârșitul acestei perioade nu s-a primit nici un răspuns la plângere, aceasta se consideră respingere implicită, care poate fi atacată în conformitate cu articolul 44.

(3)   O cerere sau o plângere a unui agent se prezintă superiorului ierarhic direct, cu excepția cazului în care este vizată acea persoană, caz în care cererea poate fi prezentată direct superiorului ierarhic imediat următor.

Articolul 44

(1)   Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu dintre Fundație și orice persoană căreia i se aplică prezentele condiții de încadrare în muncă cu privire la legalitatea unei acțiuni care prejudiciază acea persoană în sensul articolului 43 alineatul (2). În litigiile cu caracter pecuniar, Curtea de Justiție are competență de fond.

(2)   Recursul în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene este admisibil numai dacă:

a fost prezentată anterior Consiliului de Administrație o plângere conform articolului 43 alineatul (2), în termenul prevăzut; și

plângerea a fost respinsă prin decizie expresă sau implicită.

(3)   Recursul menționat la alineatul (2) trebuie formulat în termen de trei luni. Termenul curge:

de la data notificării deciziei adoptate ca răspuns la plângere;

de la data expirării termenului de răspuns, în cazul în care recursul este formulat împotriva unei decizii implicite care respinge o plângere depusă în temeiul articolului 43 alineatul (2); totuși, în cazul în care o plângere este respinsă prin decizie expresă după ce a fost respinsă prin decizie implicită, dar înainte de expirarea termenului pentru formularea unui recurs, termenul începe să curgă de la început.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2), persoana în cauză, după prezentarea unei plângeri Consiliului de Administrație în sensul articolului 43 alineatul (2), poate formula de îndată un recurs în fața Curții de Justiție, dacă recursul respectiv este însoțită de o cerere fie pentru suspendarea executării actului atacat, fie pentru adoptarea de măsuri vremelnice. Procedura în acțiunea principală în fața Curții de Justiție se suspendă până la adoptarea unei decizii exprese sau implicite de respingere a plângerii.

(5)   Căile de atac exercitate în temeiul prezentului articol sunt supuse procedurii prevăzute de regulamentul de procedură adoptat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.

CAPITOLUL 9

Încetarea angajării

Articolul 45

În afara încetării ca urmare a decesului, încadrarea în muncă încetează în următoarele situații:

1.

în cazul în care contractul este pe perioadă determinată:

(a)

la data prevăzută în contract;

(b)

la încheierea perioadei de preaviz prevăzută în contract, în cazul în care acesta din urmă conține o clauză care îi dă dreptul unui agent al Fundației să îl încheie mai devreme. Perioada de preaviz nu va fi mai mare de trei luni;

(c)

la sfârșitul lunii în care agentul împlinește 65 de ani.

În cazul în care Fundația reziliază contractul, agentul are dreptul la o compensație egală cu o treime din salariul de bază pentru perioada cuprinsă între data la care încetează obligațiile sale și data expirării contractului;

2.

în cazul în care contractul este pe perioadă nedeterminată:

(a)

la încheierea perioadei de preaviz prevăzută în contract; durata perioadei de preaviz nu este mai mică de două zile pentru fiecare lună completă de serviciu, sub rezerva a minimum 15 zile și maximum trei luni. Perioada de preaviz, totuși, nu începe să curgă în cursul concediului de maternitate sau medical, cu condiția ca durata concediului medical să nu depășească trei luni. De asemenea, aceasta se suspendă pe durata concediului de maternitate sau medical, sub rezerva limitei prevăzute anterior;

(b)

la sfârșitul lunii în care agentul împlinește 65 de ani.

Articolul 46

Contractul de muncă, atât pe perioadă determinată, cât și nedeterminată:

1.

este reziliat de Fundație fără preaviz, dacă agentul este chemat să satisfacă serviciul militar;

2.

poate fi încheiată de Fundație fără preaviz:

(a)

la încheierea perioadei de probă, în conformitate cu articolul 25 paragraful al doilea;

(b)

fără a aduce atingere articolului 11, în cazul în care agentul este ales într-o funcție publică și directorul consideră că această funcție publică este incompatibilă cu îndeplinirea obligațiilor sale normale față de Fundație;

(c)

în cazul în care agentul încetează să mai satisfacă cerințele articolului 23 alineatul (2) literele (a) și (d);

(d)

în cazul în care agentul nu este în măsură să își reia obligațiile la sfârșitul unei perioade de concediu medical plătit prevăzut de articolul 30. În acest caz, agentul primește o indemnizație egală cu salariul său de bază plus alocații familiale în proporție de două zile pentru fiecare lună completă de serviciu.

Articolul 47

(1)   Încadrarea în muncă poate înceta fără preaviz din motive disciplinare în cazuri grave de neîndeplinire de către agent a obligațiilor sale, cu intenție sau din neglijență. O decizie motivată se ia de către director după ce persoana în cauză a avut posibilitatea să își prezinte apărarea.

(2)   În asemenea cazuri, directorul poate decide reținerea în întregime sau în parte a indemnizației de reinstalare prevăzută în anexa IV.

Articolul 48

(1)   Încadrarea în muncă a unui agent este încheiată de Fundație fără preaviz, de îndată ce directorul constată că:

(a)

la data angajării, cel în cauză a furnizat deliberat date false fie cu privire la abilitățile sale profesionale, fie cu privire la cerințele articolului 23 alineatul (2); și

(b)

informațiile false furnizate au constituit un factor determinant pentru încadrarea lui în muncă.

(2)   În acest caz, directorul, după ascultarea celui în cauză, hotărăște rezilierea contractului de muncă. Agentul încetează imediat să își mai îndeplinească obligațiile. Se aplică dispozițiile articolului 47 alineatul (2).

TITLUL III

AGENTUL LOCAL

Articolul 49

Sub rezerva dispozițiilor prezentului titlu, condițiile de încadrare în muncă a agentului local, în special:

(a)

modul de încadrare în muncă și de încetare a contractului său;

(b)

concediul;

(c)

remunerația

sunt determinate de Consiliul de Administrație de comun acord cu Comisia Comunităților Europene, în conformitate cu regulile și practicile curente la locul unde își îndeplinesc aceștia obligațiile.

Articolul 50

În ceea ce privește asigurările sociale, Fundația este răspunzătoare pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale ce revin angajatorului conform regulamentelor în vigoare, dacă agentul local își îndeplinește obligațiile.

Articolul 51

Orice litigiu dintre Fundație și un agent local se spune instanței competente în conformitate cu legile în vigoare la locul unde agentul local în cauză își îndeplinește obligațiile.

Articolul 52

Un agent local al cărui contract are o durată mai mare de un an sau este încheiat pe perioadă nedeterminată are drept de vot și dreptul de a fi ales în Comitetul personalului. Un agent local al cărui contract are o durată mai mică de un an are, de asemenea, drept de vot, dacă a fost angajat pentru cel puțin șase luni.

TITLUL IV

DIRECTORUL ȘI DIRECTORUL ADJUNCT

Articolul 53

(1)   Fără a aduce atingere articolului 54, dispozițiile aplicabile directorului și directorului adjunct sunt determinate de Consiliul de Administrație.

(2)   Directorul adjunct sprijină directorul și îl înlocuiește în cazul în care acesta este absent sau împiedicat în alt mod să își îndeplinească obligațiile.

Articolul 54

Articolele 3, 7, 8 10, 12, 13, 15, 16, 18, 19, 20 și 21 privind drepturile și obligațiile și articolele 43 și 44 privind căile de atac aflate la dispoziția personalului Fundației se aplică prin analogie directorului și directorului adjunct.

TITLUL V

PRIVILEGII ȘI IMUNITĂȚI

Articolul 55

Articolele 12-16 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile al Comunităților Europene se aplică personalului Fundației, precum și directorului și directorului adjunct.

Agentul local beneficiază de dispozițiile articolului 12 litera (a) din acest protocol.

TITLUL VI

IMPOZITAREA

Articolul 56

Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului în beneficiul Comunităților Europene (2) se aplică prin analogie personalului Fundației, precum și directorului și directorului adjunct.

Impozitul se colectează de către Fundație prin reținere la sursă. Impozitul pe venit intră ca venit la bugetul Comunităților Europene.

TITLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 57

Dispozițiile generale pentru a duce la îndeplinire aceste condiții de încadrare în muncă se adoptă de către Consiliul de Administrație, cu aprobarea Comisiei Comunităților Europene, la propunerea directorului și după consultarea Comitetului personalului.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 29 iunie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

G. THORN


(1)  JO L 139, 30.5.1975, p. 1.

(2)  JO L 56, 4.3.1968, p. 8.


ANEXA I

COMPONENȚA ȘI PROCEDURILE COMITETULUI PERSONALULUI

Articol unic

Comitetul personalului cuprinde membrii titulari, împreună cu membrii supleanți, dacă există, al căror mandat este de doi ani. Cu toate acestea, Fundația poate decide stabilirea unui mandat mai scurt, care nu poate fi, însă, mai mic de un an.

Condițiile pentru alegerea Comitetului personalului se stabilesc de către adunarea generală a personalului angajat la locul de muncă relevant. Alegerile se fac prin vot secret.

Membrii Comitetului personalului se aleg astfel încât să asigure reprezentarea tuturor categoriilor de personal.

Alegerile în Comitetul personalului sunt valabile numai dacă la acestea participă două treimi din personalul cu drept de vot. Cu toate acestea, în cazul în care cvorumul nu este atins, un al doilea vot este valabil în cazul în care participă la acesta majoritatea persoanelor cu drept de vot.

Obligațiile asumate de membrii Comitetului personalului și de personalul numit în organismele înființate de Fundație se consideră ca făcând parte din sarcinile lor curente. Faptul că îndeplinește aceste obligații nu trebuie să aducă prejudicii de nici un fel persoanei în cauză.


ANEXA II

COMPENSAREA PRIN ORE LIBERE ȘI REMUNERAȚIA PENTRU ORE SUPLIMENTARE

Articolul 1

În limitele stabilite la articolul 27 din condițiile de încadrare în muncă, timpul suplimentar lucrat de un agent din categoriile C și D se compensează cu ore libere sau cu remunerație după cum urmează:

(a)

fiecare oră suplimentară se compensează cu o oră liberă; dacă ora suplimentară este cuprinsă în intervalul 2200 - 0700 sau în zilele de duminică sau de sărbători legale, aceasta se compensează prin timp liber de o oră și jumătate; la compensarea prin ore libere se ține cont de cerințele serviciului și de preferința agentului în cauză;

(b)

dacă cerințele serviciului nu permit compensarea prin ore libere în cursul lunii care urmează celei în care s-au lucrat orele suplimentare, directorul autorizează remunerarea orelor suplimentare necompensate în proporție de 0 – 72 % din salariul lunar de bază pentru fiecare oră suplimentară în conformitate cu litera (a);

(c)

pentru a obține compensarea sau remunerarea unei ore suplimentare, timpul suplimentar lucrat trebuie să fie mai mare de 30 de minute.

Articolul 2

În cazul în care un agent călătorește în interes de serviciu, timpul de călătorie nu se consideră timp suplimentar în sensul prezentei anexe. În ceea ce privește orele lucrate la locul de destinație în plus față de numărul normal de ore de lucru, compensarea prin ore libere sau prin remunerație, după caz, poate fi permisă prin decizia directorului.

Articolul 3

Prin derogare de la articolele 1 și 2, remunerația pentru orele suplimentare lucrate de anumite grupuri de personal din categoriile C și D în condiții speciale poate fi plătită sub forma unei alocații fixe pentru care suma și condițiile de acordare sunt determinate de Consiliul de Administrație, după consultarea Comitetului pentru personal.


ANEXA III

CONCEDIUL

Secțiunea 1

CONCEDIUL ANUAL

Articolul 1

În anul în care un agent este angajat sau îi încetează contractul, acesta are dreptul la două zile lucrătoare de concediu pentru fiecare lună completă de serviciu, la două zile lucrătoare pentru o lună incompletă care constă în mai mult de 15 zile și la o zi lucrătoare pentru o lună incompletă de 15 zile sau mai puțin.

Articolul 2

Concediul anual poate fi luat tot o dată sau în mai multe perioade, în funcție de dorința agentului și conform cerințelor serviciului. Acesta trebuie, totuși, să includă cel puțin o perioadă de două săptămâni consecutive. Personalului proaspăt angajat i se acordă concediu anual doar după trei luni complete de serviciu; concediul poate fi aprobat înainte de acest termen în cazuri excepționale pentru motive bine întemeiate.

Articolul 3

În cazul în care, în cursul concediului anual, un agent contractează o boală care l-ar fi împiedicat să își îndeplinească obligațiile dacă nu ar fi fost în concediu, concediul său anual se prelungește cu perioada de incapacitate, sub rezerva prezentării unui certificat medical.

Articolul 4

În cazul în care un agent, din alte motive decât îndatoririle de serviciu, nu și-a utilizat în întregime concediul anual înainte de sfârșitul anului calendaristic, partea de concediu care poate fi transferată în anul următor nu depășește 12 zile.

În cazul în care un agent, în momentul părăsirii serviciului, nu și-a utilizat tot concediul anual, i se plătește o compensație egală cu 1/30 din remunerația lunară la momentul părăsirii serviciului pentru fiecare zi de concediu neefectuată.

O sumă calculată în modul prevăzut în paragraful precedent se deduce din plata datorată unui agent care în momentul părăsirii serviciului a efectuat concediu în plus față de cel la care avea dreptul până la acea dată.

Articolul 5

În cazul în care un agent este rechemat din concediul anual din motive de serviciu sau și-a anulat concediul, orice costuri efectuate de acesta se rambursează, sub rezerva prezentării dovezilor corespunzătoare prezentate, cu acordarea inclusiv a timpului de călătorie.

Secțiunea 2

CONCEDIUL SPECIAL

Articolul 6

Pe lângă concediul anual, agentul poate, la cerere, să obțină concediu special. În mod deosebit, concediul special se acordă în următoarele cazuri:

căsătoria agentului: patru zile;

schimbarea reședinței agentului: până la două zile;

îmbolnăvirea gravă a soțului: până la trei zile;

decesul soțului: patru zile;

îmbolnăvirea gravă a unei rude pe linie ascendentă: până la două zile;

decesul unei rude pe linie ascendentă: două zile;

nașterea sau căsătoria unui copil: două zile;

îmbolnăvirea gravă a unui copil: până la două zile;

decesul unui copil: patru zile.

Secțiunea 3

TIMPUL DE CĂLĂTORIE

Articolul 7

La perioada de concediu prevăzută în secțiunea 1 de mai sus se adaugă timpul de călătorie pe baza distanței pe calea ferată dintre locul de plecare și locul angajării, calculat după cum urmează:

50-250 km: o zi pentru călătoria dus-întors;

251-600 km: două zile pentru călătoria dus-întors;

601-900 km: trei zile pentru călătoria dus-întors;

901-1 400 km: patru zile pentru călătoria dus-întors;

1 401-2 000 km: cinci zile pentru călătoria dus-întors;

peste 2 000 km: șase zile pentru călătoria dus-întors.

Pot fi acordate exceptări speciale pentru persoanele care fac dovada că respectiva călătorie dus-întors nu se poate efectua în timpul prevăzut.

În sensul prezentului articol, locul de plecare în ceea ce privește concediul anual este locul de origine al agentului.

Dispozițiile precedente se aplică agentului al cărui loc de muncă și loc de origine sunt în Europa. Dacă locul de muncă sau locul de origine sunt în afara Europei, timpul de călătorie se stabilește prin decizie specială ținând cont de necesități.

În cazul în care se acordă concediu special conform secțiunii 2 de mai sus, orice timp de călătorie se stabilește prin decizie specială ținând cont de necesități.


ANEXA IV

REMUNERAȚIE ȘI CHELTUIELI

Secțiunea 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Remunerația cuprinde salariul de bază, alocațiile familiale și indemnizații.

Articolul 2

Remunerația unui agent se exprimă în franci belgieni.

Aceasta se plătește în moneda țării în care agentul își îndeplinește obligațiile.

Remunerația plătită într-o altă monedă decât francul belgian se calculează pe baza valorii paritare acceptate de Fondul Monetar Internațional în vigoare la 1 ianuarie 1965.

Articolul 3

În cazul în care remunerația unui agent este exprimată în franci belgieni, după deducerile obligatorii prevăzute în prezentele condiții de încadrare în muncă sau în orice reglementări de aplicare care au fost elaborate, se ponderează cu o rată superioară, mai mică sau egală cu 100 %, în funcție de condițiile de viață în diferite locuri de încadrare în muncă.

Aceste ponderări sunt cele fixate de Consiliul Comunităților Europene, așa cum sunt prevăzute la articolele 64 și 65 alineatul (2) din statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Articolul 4

Salariile lunare de bază sunt stabilite pentru fiecare grad și treaptă, după cum se prevede în tabelul următor:

Grad

Treaptă

1

2

3

4

5

6

7

8

A 5

52 068

55 348

58 628

61 908

65 188

68 468

71 748

75 028

A 6

44 538

47 120

49 702

52 284

54 866

57 448

60 030

62 612

A 7

37 926

39 969

42 012

44 055

46 098

48 141

50 184

52 227

A 8

33 193

34 644

36 095

37 546

38 997

40 448

41 899

43 350

B 1

44 538

47 120

49 702

52 284

54 866

57 448

60 030

62 612

B 3

31 528

33 141

34 754

36 367

37 980

39 593

41 206

42 819

B 5

23 675

24 805

25 935

27 065

28 195

29 325

30 455

31 585

C 1

27 443

28 679

29 915

31 151

32 387

33 623

34 859

36 095

C 2

23 460

24 590

25 720

26 850

27 980

29 110

30 240

31 370

C 3

21 687

22 655

23 623

24 591

25 559

26 257

27 495

28 463

C 5

17 492

18 353

19 214

20 075

20 936

21 797

22 658

23 519

D 2

18 140

19 054

19 968

20 882

21 796

22 710

23 624

24 538

D 4

15 558

16 310

17 062

17 814

18 566

19 318

20 070

20 822

Articolul 5

Remunerația face obiectul acelorași adaptări ca și cele decise de Consiliul Comunităților Europene pentru remunerarea funcționarilor Comunităților. Comisia Comunităților Europene este autorizată să aplice aceste adaptări tabelului salariilor de bază și sumelor alocațiilor familiale și indemnizațiilor.

Secțiunea 2

ALOCAȚIILE FAMILIALE

Articolul 6

(1)   Alocațiile pentru gospodărie se stabilesc la 5 % din salariul de bază sau la 1 276 BEF, oricare dintre acestea este mai mare.

(2)   Alocațiile pentru gospodărie se acordă:

(a)

unui agent căsătorit;

(b)

unui agent care este soț supraviețuitor, divorțat, separat legal sau necăsătorit și are unul sau mai mulți copii aflați în întreținere în sensul articolului 7 alineatele (2) și (3);

(c)

prin decizie specială motivată a directorului pe baza documentelor justificative, unui agent care, deși nu îndeplinește condițiile prevăzute la literele (a) și (b), totuși își asumă de fapt obligații familiale.

(3)   Dacă soțul unui agent este angajat într-o activitate lucrativă, cu un venit anual, înainte de deducerea taxelor, de peste 250 000 BEF, agentul care are dreptul la alocația pentru gospodărie nu primește această alocație decât prin decizie specială a directorului. Totuși, agentul are dreptul la alocație în cazul în care cuplul căsătorit are unul sau mai mulți copii aflați în întreținere.

(4)   În cazurile în care, în conformitate cu alineatele (1)-(3), doi soți angajați ai Fundației au amândoi dreptul la alocația pentru gospodărie, aceasta se plătește doar persoanei care are salariul de bază mai mare.

Articolul 7

(1)   Un agent care are unul sau mai mulți copii în întreținere, în conformitate cu alineatele (2) și (3) de mai jos, primește o alocație de 1 983 BEF lunar pentru fiecare copil aflat în întreținere.

(2)   Prin expresia „copil aflat în întreținere” se înțelege un copil legitim, natural sau adoptat al agentului sau al soțului acestuia, care este întreținut efectiv de agentul respectiv.

Aceeași definiție se aplică și copilului pentru care a fost depusă o cerere de adopție și a fost demarată procedura de adopție.

(3)   Alocația se acordă:

(a)

automat copiilor sub 18 ani;

(b)

la cerere însoțită de dovezi concrete, adresată de către agent pentru copiii între 18 și 26 de ani care sunt cuprinși în sistemul educațional sau de formare profesională.

(4)   Orice persoană pentru care agentul are responsabilitate legală de întreținere și a cărei întreținere necesită cheltuieli ridicate poate, în mod excepțional, să fie asimilată unui copil aflat în întreținere prin decizie specială motivată a directorului, pe baza documentelor aduse în sprijin.

(5)   Plata alocației pentru un copil care, din cauza unei boli grave sau invalidități, este împiedicat să își câștige existența continuă pe toată perioada bolii sau invalidității, indiferent de vârstă.

(6)   Nu se plătește mai mult de o alocație pentru un copil aflat în întreținere în sensul prezentului articol, chiar dacă soțul agentului se află în serviciul unei instituții a Comunităților Europene.

Articolul 8

Un agent primește o alocație școlară egală cu costurile școlare plătite efectiv de acesta până la un nivel de maximum 1 772 BEF lunar pentru fiecare copil aflat în întreținere în sensul articolului 7 alineatul (2) care urmează cursuri regulate complete în cadrul unei instituții de învățământ.

Dreptul la această alocație începe din prima zi a lunii în care copilul începe să frecventeze cursurile unei instituții de învățământ primar și încetează la sfârșitul lunii în care copilul împlinește 26 de ani.

Nivelul maxim prescris în primul paragraf se dublează în următoarele situații:

un agent al cărui loc de muncă este la cel puțin 50 de km de o școală europeană sau instituție de învățământ cu predare în limba maternă, cu condiția ca în mod efectiv copilul să frecventeze o instituție de învățământ la cel puțin 50 de km de locul de muncă; și

un agent al cărui loc de muncă este la cel puțin 50 de km de o instituție de învățământ superior în țara al cărei resortisant este sau cu predare în limba maternă, cu condiția ca în mod efectiv copilul să frecventeze o instituție de învățământ superior la cel puțin 50 de km de locul de muncă și agentul să aibă dreptul la alocația de expatriere; această ultimă condiție nu se aplică dacă nu există o astfel de instituție în țara al cărei resortisant este agentul.

Articolul 9

(1)   Agentul care primește alocațiile familiale prevăzute în prezenta secțiune declară alocațiile de aceeași natură plătite din alte surse; aceste din urmă alocații se deduc din cele plătite în conformitate cu articolele 6, 7 și 8.

(2)   Alocația pentru copilul aflat în întreținere poate fi dublată prin decizie specială motivată a directorului pe baza certificatelor medicale care indică un handicap fizic sau psihic al copilului în cauză care necesită cheltuieli ridicate din partea agentului.

Secțiunea 3

INDEMNIZAȚIA DE EXPATRIERE

Articolul 10

Indemnizația de expatriere egală cu 16 % din totalul salariului de bază plus alocația pentru gospodărie și alocația pentru copilul aflat în întreținere, la care are dreptul agentul, se plătește:

(a)

agenților:

care nu sunt și nu au fost niciodată resortisanți ai statului pe al cărui teritoriu european se află locul său de muncă; și

care în cursul celor cinci ani care se încheie cu șase luni înainte de încadrarea lor în muncă nu au locuit în mod obișnuit sau nu și-au desfășurat activitatea de bază pe teritoriul european al statului respectiv. În sensul prezentei dispoziții, împrejurările care decurg din munca depusă pentru alt stat sau organizație internațională nu este luată în considerație;

(b)

agenților care sunt sau au fost resortisanți ai statului pe al cărui teritoriu se află locul lor de muncă, dar care în cursul celor 10 ani care se încheie la data angajării au locuit în mod obișnuit în afara teritoriului european al acelui stat pentru alte motive decât cele legate de îndeplinirea obligațiilor în serviciul unui stat sau al unei organizații internaționale.

Indemnizația de expatriere nu este mai mică de 3 543 BEF lunar.

Secțiunea 4

RAMBURSAREA CHELTUIELILOR

A.   Indemnizația de instalare și indemnizația de reinstalare

Articolul 11

(1)   Un agent angajat pe perioadă determinată de cel puțin director ca angajat pentru o perioadă echivalentă, dacă are contract pe perioadă nedeterminată, beneficiază, în condițiile prevăzute la alineatul (2), de o indemnizație de instalare, reprezentând, pentru o perioadă previzionată de serviciu de:

-

cel puțin de un an, dar cel mult doi ani:

o treime

din rata prevăzută la alineatul (2) litera (a) de mai jos.

-

cel puțin de doi ani, dar cel mult trei ani:

două treimi

-

trei ani sau mai mult:

trei treimi

(2)

(a)

Un agent care se califică pentru indemnizația de expatriere sau care aduce dovezi că a fost obligat să își schimbe reședința pentru a fi în conformitate cu articolul 16 din condițiile de încadrare în muncă are dreptul la o indemnizație de instalare egală cu două salarii lunare de bază, dacă are dreptul la alocație pentru gospodărie sau egală cu un salariu lunar de bază în caz contrar.

În cazurile în care soțul și soția angajați de Fundație au amândoi dreptul la indemnizație de instalare, aceasta se plătește doar persoanei al cărei salariu de bază este mai mare.

Indemnizația de instalare se ponderează cu o rată fixată pentru locul unde este angajată persoana respectivă.

(b)

O indemnizație de instalare de sumă egală se plătește oricărui agent care este transferat la un nou loc de muncă și care este astfel obligat să își schimbe locul de reședință pentru a fi în conformitate cu articolul 16 din condițiile de încadrare în muncă.

(c)

Indemnizația de instalare se calculează prin referire la starea civilă și salariul agentului fie la data angajării sau la sfârșitul perioadei de probă, dacă există o perioadă de probă, sau la data transferului său la noul loc de muncă.

Indemnizația de instalare se plătește la prezentarea documentelor care atestă faptul că agentul, împreună cu familia sa, dacă are dreptul la alocație pentru gospodărie, s-a stabilit în locul unde este angajat.

(d)

Un agent care are dreptul la alocație pentru gospodărie și nu locuiește cu familia în locul unde este angajat primește doar jumătate din indemnizația la care ar avea în mod normal dreptul; cea de a doua jumătate se plătește când familia se stabilește în locul unde acesta este angajat, cu condiția ca aceasta să se stabilească în perioada prevăzută în articolul 16 alineatul (4). În cazul în care agentul este transferat în locul unde își are reședința familia înainte ca aceasta să se fi stabilit la locul de muncă al acestuia, agentul nu mai are dreptul la indemnizație de instalare.

(e)

Un agent care a primit indemnizația de instalare și părăsește voluntar serviciul din cadrul Fundației în termen de doi ani de la data angajării, la părăsirea serviciului returnează o parte din indemnizație, proporțional cu perioada neexpirată din cei doi ani.

(f)

Beneficiarul indemnizației de instalare are obligația de a declara indemnizațiile de aceeași natură pe care le percepe din alte surse; aceste indemnizații se deduc din cea prevăzută în prezentul articol.

Articolul 12

(1)   Un agent care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) are dreptul la încetarea serviciului la o indemnizație de reinstalare egală cu două salarii de bază lunare în cazul personalului care are dreptul la alocația pentru gospodărie sau la un salariu lunar de bază în celelalte cazuri, cu condiția să fi împlinit patru ani de serviciu și să nu primească o indemnizație similară la noul său loc de muncă.

În cazurile în care soțul și soția angajați ai Fundației au amândoi dreptul la indemnizație de reinstalare, aceasta se plătește doar persoanei al cărei salariu de bază este mai mare.

Un agent care a împlinit mai mult de un an, dar mai puțin de patru ani în serviciu primește o indemnizație de reinstalare proporțională cu durata serviciului, anii incompleți nefiind luați în considerație.

Perioadele de concediu fără plată nu se iau în considerație la calcularea acestei perioade.

Indemnizația de reinstalare se ponderează cu o rată fixată pentru locul unde agentul a avut ultimul loc de muncă.

(2)   În eventualitatea decesului unui agent, indemnizația de reinstalare se plătește soțului supraviețuitor sau, în absența acestuia, persoanelor aflate în întreținere în sensul articolului 7, chiar dacă nu sunt îndeplinite cerințele de vechime în serviciu prevăzute la alineatul (1).

(3)   Indemnizația de reinstalare se calculează prin referire la starea civilă și salariul agentului la data încetării serviciului.

(4)   Indemnizația de reinstalare se plătește pe baza dovezilor că agentul și familia sa sau, în cazul în care acesta a decedat, doar familia sa, s-au reinstalat într-un loc situat la nu mai puțin de 70 de km de locul de muncă respectiv.

Reinstalarea unui agent sau a familiei unui agent decedat are loc în termen de trei ani de la data încetării serviciului.

Această limită de timp nu se aplică avânzilor-cauză care pot dovedi că nu au avut cunoștință de dispozițiile de mai sus.

Articolul 13

Cu toate acestea, indemnizația de instalare prevăzută la articolul 11 și indemnizația de reinstalare prevăzută la articolul 12 nu sunt mai mici de:

5 000 BEF pentru un agent care are dreptul la alocație pentru gospodărie; și

3 000 BEF pentru un agent care nu are dreptul la alocație pentru gospodărie.

B.   Cheltuieli de călătorie

Articolul 14

(1)   Un agent are dreptul la rambursarea următoarelor cheltuieli de călătorie pentru sine, soțul său și persoanele aflate în întreținerea sa care locuiesc efectiv împreună cu el:

(a)

la numire, de la locul de recrutare la locul de muncă;

(b)

la încetarea serviciului, de la locul de muncă la locul de origine, așa cum se definește la alineatul (3).

În eventualitatea decesului unui agent, soțul supraviețuitor și persoanele aflate în întreținere au dreptul la rambursarea cheltuielilor de călătorie în aceleași condiții.

Cheltuielile de călătorie includ, de asemenea, și costul rezervării biletelor, transportului bagajelor și, unde este cazul, cheltuielile hoteliere necesare.

(2)   Baza de calcul a rambursării este următoarea:

ruta standard cea mai scurtă și mai economică pe calea ferată dintre locul de muncă și locul de recrutare sau origine;

bilet clasa întâi pentru personalul din categoriile A și B; bilet clasa a doua pentru celelalte categorii de personal;

în cazul în care călătoria include cel puțin șase ore de călătorie pe timp de noapte între orele 2200 și 0700, locuri la vagonul de dormit până la costul clasei turist sau cușetă, la prezentarea biletelor corespunzătoare.

În cazul în care este utilizat alt mijloc de transport decât cel menționat mai sus, calculul rambursării se bazează pe costul biletului de tren la clasa corespunzătoare, cu excepția vagonului de dormit. În cazul în care nu este posibil calculul pe această bază, condițiile de rambursare se stabilesc prin decizie specială a directorului.

(3)   Locul de origine al unui agent se determină la preluarea de către acesta a postului, ținând cont de locul unde a fost recrutat sau de centrul său de interese. Locul de origine astfel determinat poate fi schimbat prin decizie specială a directorului în timp ce agentul este în serviciu sau când părăsește serviciul. În timp ce este în serviciu, totuși, o astfel de decizie se ia doar în mod excepțional și la prezentarea de către agent a dovezilor justificative.

Efectul unei astfel de schimbări nu este, totuși, acela de a recunoaște ca centru de interese al agentului un loc în afara teritoriului statelor membre ale Comunităților Europene sau al țărilor și teritoriilor prevăzute în anexa IV la Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

Articolul 15

(1)   Un agent are dreptul la plata unei sume echivalente cu costul călătoriei de la locul unde este angajat la locul de origine, așa cum se definește la articolul 14, pentru el și, dacă are dreptul la alocație pentru gospodărie, pentru soțul său și pentru persoanele aflate în întreținere în sensul articolului 7, după cum urmează:

o dată în fiecare an calendaristic, dacă distanța pe calea ferată dintre locul de muncă și locul de origine este mai mare de 50 de km, dar mai mică de 725 de km;

de două ori în fiecare an calendaristic, dacă distanța pe calea ferată dintre locul de muncă și locul de origine este de 725 de km sau mai mult,

aceste distanțe fiind calculate conform metodelor prevăzute la articolul 14 alineatul (2).

În cazurile în care soțul și soția sunt ambii angajați ai Fundației, fiecare are dreptul pentru sine și persoanele aflate în întreținere la plata unei cote-părți din cheltuielile de călătorie, în conformitate cu dispozițiile anterioare; fiecare persoană aflată în întreținere are dreptul la o singură plată. Plata pentru copiii aflați în întreținere este fixată la cererea soțului sau soției, pe baza locului de origine al oricăruia dintre ei.

În cazul în care un agent se căsătorește și din acest motiv i se recunoaște dreptul la alocație pentru gospodărie, cheltuielile de călătorie plătibile pentru soț se calculează proporțional cu perioada de la data căsătoriei până la sfârșitul anului.

Orice modificare a bazei de calcul care poate apărea ca urmare a schimbării stării civile după data plății sumelor în discuție nu îl obligă pe agentul în cauză la returnarea sumelor respective.

Cheltuielile de călătorie pentru copiii cu vârsta între 4 și 10 ani se calculează pe baza unei jumătăți de bilet, copilul fiind considerat în scopul calculului ca împlinind vârsta de 4 sau 10 ani la 1 ianuarie a anului curent.

(2)   Plata cotei-părți se bazează pe costul unui bilet dus-întors clasa întâi pentru agenții din categoriile A și B și al unui bilet dus-întors clasa a doua în cazul celorlalte categorii de agenți. În cazul în care calculul pe aceste baze nu este posibil, condițiile de plată se stabilesc prin decizie specială a directorului.

(3)   Un agent al cărui serviciu încetează în cursul anului calendaristic pentru orice motiv în afara decesului sau care este în concediu fără plată în timpul anului, dacă este în serviciul activ al Fundației pentru mai puțin de nouă luni din acel an, are dreptul doar la o parte a plății prevăzute la alineatul (1), calculată proporțional cu timpul petrecut în serviciu activ.

(4)   Dispozițiile de mai sus se aplică agentului al cărui loc de încadrare în muncă și loc de origine se află în Europa. Un agent al cărui loc de încadrare în muncă și/sau de origine este în afara Europei are dreptul, o dată în fiecare an calendaristic, pe baza prezentării documentelor justificative, la rambursarea cheltuielilor de călătorie în alt loc care nu depășesc cheltuielile de călătorie în locul său de origine.

(5)   Doar agenții care au fost în serviciul Fundației pentru cel puțin nouă luni se califică pentru drepturile prevăzute în prezentul articol.

C.   Cheltuieli de mutare

Articolul 16

(1)   Un agent angajat pentru o perioadă determinată de cel puțin un an sau considerat de director ca fiind angajat pentru o perioadă echivalentă, dacă are contract de muncă pe perioadă nedeterminată, are dreptul la cheltuieli de mutare după cum se prevede mai jos.

(2)   Cheltuielile suportate pentru mutarea mobilei și a efectelor personale, inclusiv costul asigurării împotriva riscurilor obișnuite (avariere, furt, incendiu), se rambursează unui agent care este obligat să își schimbe reședința pentru a se conforma articolului 16 din condițiile de încadrare în muncă și căruia nu i-au fost rambursate aceleași cheltuieli din alte surse. Aceste rambursări nu depășesc o sumă estimativă aprobată în avans. Cel puțin două estimări se prezintă departamentului corespunzător din cadrul Fundației, care, în cazul în care consideră estimarea excesivă, poate selecta o altă firmă pentru mutare. În acest ultim caz, dreptul la rambursare poate fi limitat la suma estimată de firma respectivă.

(3)   La încheierea serviciului sau la decesul unui agent, cheltuielile suportate pentru mutare de la locul de muncă la locul de origine se rambursează.

În cazul în care agentul care a decedat a fost necăsătorit, cheltuielile se rambursează avânzilor-cauză ai acestuia.

(4)   Mutarea se efectuează în termen de un an de la sfârșitul perioadei de probă a agentului.

La încetarea serviciului, mutarea se efectuează în termen de trei ani așa cum se prevede la articolul 12 alineatul (4) paragraful al doilea.

Cheltuielile de mutare efectuate după expirarea perioadelor menționate anterior se rambursează doar în cazuri excepționale și prin decizie specială a directorului.

D.   Indemnizația zilnică

Articolul 17

(1)   În cazul în care un agent aduce dovezi că trebuie să își schimbe locul de reședință pentru a satisface cerințele articolului 16 din condițiile de încadrare în muncă, acesta are dreptul pentru o perioadă specificată la alineatul (2) la o indemnizație zilnică după cum urmează:

 

Cu drept la alocația pentru gospodărie

Fără drept la alocația pentru gospodărie

1 – 15 zile

din a 16- zi

1 – 15 zile

din a 16- zi

Franci belgieni pe zi calendaristică

Categoriile A și B

775

350

525

275

Categoriile C și D

700

325

450

225

În cazurile în care soțul și soția angajați ai Fundației au amândoi dreptul la indemnizația zilnică, ratele prevăzute în primele două coloane se aplică doar persoanei al cărei salariu de bază este mai mare. Ratele indicate în celelalte două coloane se aplică celeilalte persoane.

Baremul de mai sus se actualizează după cel stabilit de Consiliul Comunităților Europene de fiecare dată când se revizuiește remunerația în conformitate cu articolul 65 din statutul funcționarilor Comunităților Europene.

(2)   Perioada pentru care se acordă indemnizația zilnică este după cum urmează:

(a)

în cazul unui agent care nu are dreptul la alocație pentru gospodărie: 120 de zile;

(b)

în cazul unui agent care are dreptul la alocație pentru gospodărie: 180 de zile sau dacă angajatul respectiv este solicitat să se supună unei perioade de probă de șase luni, acea perioadă plus o lună.

În cazurile în care soțul și soția angajați ai Fundației au amândoi dreptul la indemnizație zilnică, perioada pentru care se acordă indemnizația în conformitate cu litera (b) se aplică persoanei al cărei salariu de bază este mai mare. Perioada prevăzută la litera (a) se aplică celeilalte persoane.

În nici un caz, indemnizația zilnică nu se acordă după data la care agentul se mută pentru a satisface cerințele prevăzute la articolul 16 din condițiile de încadrare în muncă.

(3)   Indemnizația zilnică prevăzută la alineatul (1) se reduce la jumătate în decursul oricărei perioade în care agentul primește indemnizația zilnică pentru personalul aflat în misiune, prevăzută la articolul 18.

E.   Cheltuieli în misiune

Articolul 18

(1)   Un agent care călătorește în misiune pe baza unui ordin de deplasare corespunzător are dreptul la rambursarea cheltuielilor de călătorie și la o indemnizație zilnică în conformitate cu dispozițiile de mai jos.

(2)   Ordinul de deplasare indică durata probabilă a misiunii, pe baza căreia se calculează orice avans pe care agentul îl poate obține ca indemnizație zilnică. Cu excepția cazului în care se ia o decizie specială, nu se plătește nici un avans pentru misiunea care se presupune că nu implică o absență mai mare de 24 de ore și se desfășoară într-o țară care utilizează aceeași monedă ca a țării în care este angajat.

Articolul 19

(1)   Cheltuielile de călătorie pentru agenții aflați în misiune acoperă costul transportului feroviar pe ruta cea mai scurtă, clasa întâi pentru agenții din categoriile A și B și clasa a doua pentru celelalte categorii.

În cazul în care este implicată o călătorie dus-întors de cel puțin 800 de km, agenții din categoriile C și D au dreptul la rambursarea biletului de tren clasa întâi pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Prin decizia directorului, agenții din categoriile C și D care călătoresc în misiuni implicând o călătorie dus-întors de cel mult 800 de km au dreptul la rambursarea biletului de tren clasa întâi când însoțesc un membru al Consiliului de Administrație, directorul sau un agent care călătorește la clasa întâi.

Cheltuielile de călătorie includ de asemenea:

costul rezervării biletului și transportul bagajelor necesare;

suplimente pentru trenuri rapide speciale (rambursate la prezentarea biletelor speciale în cazul în care acestea se eliberează);

suplimente pentru vagonul de dormit (rambursate la prezentarea biletelor la vagonul de dormit), în cazul în care călătoria include cel puțin șase ore de călătorie pe timp de noapte între orele 2200 – 0700:

într-o cabină dublă la vagonul de dormit;

în cazul în care trenul nu dispune de vagoane de dormit la această categorie, rambursarea, cu consimțământul directorului, se face corespunzător categoriei imediat superioare sau cu un singur pat, dacă aceasta este singura categorie disponibilă la vagonul de dormit.

(2)   Agentul poate fi autorizat să călătorească cu avionul. În acest caz, rambursarea se poate face la prezentarea biletelor de clasă imediat inferioară clasei întâi.

Prin decizia directorului, agentul care însoțește un membru al Consiliului de Administrație sau directorul într-o anumită misiune, la prezentarea biletelor, poate primi rambursarea costului călătoriei la aceeași clasă cu aceea utilizată de agent sau de director.

În condițiile stabilite prin regulile prevăzute la articolul 12 alineatul (2) paragraful al doilea din anexa VII la statutul funcționarilor Comunităților Europene, agentului care călătorește în misiune în condiții deosebit de obositoare, prin decizia directorului, i se poate rambursa costul călătoriei la clasa utilizată, la prezentarea biletelor.

Prin decizie specială a directorului, agentul poate fi autorizat să transporte bagaje în plus față de cele permise în mod gratuit.

(3)   Pentru călătoriile pe mare, clasa de călătorie se determină în fiecare caz de către director. Agentul care călătorește pe mare primește, în locul indemnizației zilnice prevăzute la articolul 20, o indemnizație de 225 BEF pentru o perioadă de 24 de ore de călătorie.

(4)   Un agent poate fi autorizat să folosească automobilul personal într-o anumită misiune, cu condiția ca prin aceasta să nu crească durata misiunii.

Rambursarea cheltuielilor de călătorie în acest caz se face pe baza calculului standard prevăzut în primul paragraf.

Totuși, în cazul unui agent care călătorește în mod periodic în misiune în condiții speciale, directorul poate decide să îi acorde o indemnizație pe kilometru în locul rambursării biletelor de tren, dacă utilizarea transportului public și rambursarea cheltuielilor de călătorie pe baze normale implică dezavantaje clare.

Un agent autorizat să utilizeze automobilul personal este singur răspunzător pentru orice accident al mașinii sale sau al unei terțe părți; acesta trebuie să fie în posesia unei polițe de asigurare care acoperă răspunderea civilă până la un nivel considerat adecvat de către director.

Articolul 20

(1)

(a)

Indemnizația zilnică pentru agentul aflat în misiune se plătește pe baza următorului barem:

I

Categoriile

A și B

II

Categoriile

C și D

1 320 BEF

1 220 BEF

(b)

În cazul misiunilor în afara teritoriului european al statelor membre ale Comunităților Europene, directorul poate decide aplicarea altor baremuri.

(2)   Ratele indemnizațiilor din coloanele I și II vor fi reduse la 330 BEF și respectiv 315 BEF pentru fiecare zi de absență din misiune, decontată în conformitate cu alineatul (4), în cursul căreia agentul a efectuat cheltuieli la vagonul de dormit rambursabile de către Fundație.

(3)   Aceeași deducere se face în cazul în care agentul nu a trebuit să petreacă noaptea departe de locul său de muncă.

(4)   Sub rezerva alineatelor (2) și (3), indemnizațiile zilnice ale agentului în misiune se calculează conform următoarelor reguli:

(a)

Misiuni de 24 de ore sau mai puțin:

șase ore sau mai puțin: rambursarea cheltuielilor efective până la un sfert din indemnizația zilnică;

12 ore sau mai puțin, dar mai mult de șase ore: jumătate din indemnizația zilnică;

24 de ore sau mai puțin, dar mai mult de 12 ore: indemnizația zilnică integrală.

(b)

Misiuni de peste 24 de ore:

pentru fiecare perioadă de 24 de ore: indemnizația zilnică integrală;

pentru fiecare perioadă următoare de șase ore sau mai puțin: nu se acordă indemnizația zilnică;

pentru fiecare perioadă următoare de 12 ore sau mai puțin, dar mai mare de șase ore: jumătate din indemnizația zilnică;

pentru fiecare perioadă următoare de peste 12 ore: indemnizația zilnică integrală.

(5)   Indemnizația zilnică pentru agenții în misiune se consideră ca acoperind toate cheltuielile efectuate, inclusiv transportul local la locul misiunii, cu excepția cheltuielilor de mai jos care se rambursează pe baza documentelor justificative:

(a)

costul telegramelor și convorbirilor telefonice interurbane sau internaționale, în cazul în care au fost efectuate în scopuri oficiale;

(b)

cheltuielile de protocol în cazurile prevăzute la articolul 21;

(c)

cheltuielile excepționale necesar a fi efectuate de agent pentru scopurile misiunii, atât la primirea unor instrucțiuni speciale, cât și în caz de forță majoră și în interesul Fundației și care ar face ca indemnizațiile alocate să fie net insuficiente.

(6)   În cazul în care misiunea este preconizată să dureze cel puțin patru săptămâni în același loc, iar agentul în cauză a fost informat despre aceasta înainte de plecare, indemnizația poate fi redusă cu un sfert.

Această reducere poate fi decisă în timpul misiunii; în acest caz, reducerea are efect nu mai devreme de opt zile de la data notificării agentului în cauză, cu condiția să rămână de îndeplinit cel puțin patru săptămâni de misiune, calculate de la data notificării.

(7)   În cazul în care un agent aflat în misiune are o masă sau cazarea asigurate sau rambursate de una dintre instituțiile Comunităților Europene sau de o organizație sau administrație națională sau internațională, el trebuie să declare acest lucru.

Indemnizația zilnică se reduce cu 200 BEF pentru fiecare masă asigurată, indemnizațiile prevăzute în coloanele I și II se reduc cu 450 BEF, respectiv 420 BEF, pentru fiecare zi de cazare. În cazul în care un agent aflat în misiune are toate mesele și cazarea asigurate sau rambursate de către o instituție a Comunităților Europene sau de o organizație sau administrație națională sau internațională, acesta primește o indemnizație de 225 BEF pentru fiecare perioadă de 24 de ore în locul indemnizației zilnice pentru misiuni prevăzută mai sus.

(8)   Ratele indicate la alineatele (1), (2) și (7) se majorează cu 10 %, dacă misiunea este la Paris, cu 5 %, dacă misiunea este la Bruxelles, Luxemburg sau Strasburg, și cu 10 % pentru personalul din categoriile C și D, dacă misiunea este la Strasburg.

F.   Rambursarea forfetară a cheltuielilor

Articolul 21

În cazul agentului care, în urma instrucțiunilor speciale, efectuează ocazional cheltuieli de protocol în scop oficial, suma alocației de protocol se determină în fiecare caz pe baza documentelor justificative și în condițiile stabilite de director.

Articolul 22

Agentul angajat într-un loc unde condițiile de cazare sunt recunoscute ca fiind deosebit de dificile poate beneficia de o indemnizație pentru cazare.

Lista locurilor pentru care se poate acorda această indemnizație, suma maximă a indemnizației și regulile de acordare se determină de Consiliul Comunităților Europene în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 65 alineatul (3) din statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Articolul 23

Unui agent angajat într-un loc unde transportul este recunoscut ca fiind deosebit de dificil și scump datorită distanței de la locul de cazare la locul de muncă i se poate plăti o indemnizație de transport.

Lista locurilor pentru care se poate acorda această indemnizație, suma maximă a indemnizației și regulile de acordare se determină de Consiliul Comunităților Europene în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 65 alineatul (3) din statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Secțiunea 5

Articolul 24

Ratele conținute în secțiunile 2-4 se adaptează automat ori de câte ori sunt modificate ratele corespunzătoare conținute în statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Secțiunea 6

PLATA SUMELOR DATORATE

Articolul 25

(1)   Plata remunerației personalului se face în a 15-a zi a fiecărei luni pentru luna curentă. Volumul remunerației se rotunjește crescător până la următorul franc belgian.

(2)   În cazul în care remunerația nu este datorată integral pentru o lună, suma se împarte la 30 și:

(a)

în cazul în care numărul de zile care trebuie plătite este 15 sau mai puțin, numărul diviziunilor (1/30) datorate este egal cu diferența dintre numărul efectiv al zilelor care nu se plătesc și 30;

(b)

în cazul în care numărul efectiv de zile care se plătesc este mai mare de 15, numărul diviziunilor (1/30) datorate este egal cu diferența dintre numărul efectiv de zile care nu se plătesc și 30.

(3)   În cazul în care dreptul la alocații familiale și indemnizații de expatriere ia naștere după data angajării, agentul primește aceste drepturi din prima zi a lunii în care începe să beneficieze de acest drept. La încetarea acestui drept, el primește suma datorată până în ultima zi a lunii respective.

Articolul 26

Plățile se fac către fiecare agent la locul și în moneda țării în care își îndeplinește obligațiile.

Dispozițiile prevăzute la articolul 17 alineatele (2), (3) și (4) din anexa VII la statutul funcționarilor Comunităților Europene se aplică prin analogie.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

190


31977L0486


L 199/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 25 iulie 1977

privind educația copiilor lucrătorilor migranți

(77/486/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 49 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât în Rezoluția din 21 ianuarie 1974 privind programul de acțiune socială (3), Consiliul a inclus printre acțiunile sale prioritare pe acelea desemnate să îmbunătățească condițiile de liberă circulație a angajaților, în special cu privire la primirea și educarea copiilor acestora;

întrucât, pentru a permite integrarea acestor copii în mediul educațional și în sistemul școlar din statul gazdă, acestora trebuie să li se ofere posibilitatea unei educații adecvate, inclusiv predarea limbii statului gazdă;

întrucât statul membru gazdă trebuie de asemenea să ia împreună cu statul membru de origine măsuri adecvate de promovare a predării limbii materne și a culturii țării de origine a copiilor menționați anterior, în vederea facilitării în principal a posibilei lor reintegrări în statul membru de origine,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică copiilor pentru care este obligatorie frecventarea școlii în conformitate cu legislația statului gazdă, ai căror susținători legali sunt lucrători resortisanți ai unui alt stat membru, dacă acești copii locuiesc pe teritoriul statului membru în care resortisantul respectiv își desfășoară activitatea ca angajat.

Articolul 2

Statele membre, în conformitate cu condițiile lor naționale și cu sistemele lor juridice, iau măsurile adecvate pentru a asigura instruirea gratuită pentru a facilita copiilor menționați la articolul 1 primele contacte pe teritoriul lor, inclusiv, în special, predarea - adaptată la nevoile specifice ale acestor copii - a limbii oficiale sau a uneia dintre limbile oficiale ale statului gazdă.

Statele membre iau măsurile necesare pentru formarea și perfecționarea profesorilor care oferă această instruire.

Articolul 3

Statele membre, în conformitate cu condițiile lor naționale și cu sistemele lor juridice și în cooperare cu statele de origine, iau măsuri adecvate pentru a promova în cadrul educației normale predarea limbii materne și a culturii țării de origine pentru copiii menționați la articolul 1.

Articolul 4

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma acestei directive în termen de patru ani de la data notificării și informează imediat Comisia despre aceasta.

Statele membre informează de asemenea Comisia cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative sau de altă natură pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Statele membre transmit Comisiei în termen de cinci ani de la notificarea prezentei directive și, ulterior, la intervale regulate, la cererea Comisiei, toate informațiile relevante care să permită Comisiei să raporteze Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iulie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

H. SIMONET


(1)  JO C 280, 8.12.1975, p. 48.

(2)  JO C 45, 27.2.1976, p. 6.

(3)  JO C 13, 12.2.1974, p. 1.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

192


31979L0007


L 006/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 19 decembrie 1978

privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale

(79/7/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 235 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării parlamentare (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât articolul 1 alineatul (2) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (4) prevede că, în vederea asigurării aplicării treptate a principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, va adopta dispozițiile care definesc conținutul, domeniul și condițiile de aplicare; întrucât tratatul nu a prevăzut atribuțiile de acțiune necesare în acest scop;

întrucât este necesară punerea în aplicare a principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale în primul rând în cadrul regimurilor juridice care asigură protecția împotriva riscurilor de boală, invaliditate, limită de vârstă, accident de muncă, boală profesională și șomaj, precum și în sistemul de asistență socială, în măsura în care acestea sunt destinate să completeze sau să suplinească regimurile menționate anterior;

întrucât aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale nu contravine dispozițiilor referitoare la protecția femeilor în caz de maternitate și că, în acest context, statele membre pot adopta, în favoarea femeilor, dispoziții speciale în vederea corectării inegalităților existente,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul prezentei directive îl constituie aplicarea treptată, în domeniul securității sociale și al altor elemente ale protecției sociale prevăzute la articolul 3, a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, denumit în continuare principiul egalității de tratament.

Articolul 2

Prezenta directivă se aplică populației active, inclusiv lucrătorilor independenți, lucrătorilor a căror activitate a fost întreruptă de boală, accident sau de șomaj involuntar, persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și lucrătorilor pensionați și lucrătorilor invalizi.

Articolul 3

(1)   Prezenta directivă se aplică:

(a)

regimurilor juridice care asigură protecția împotriva următoarelor riscuri:

boală;

invaliditate;

limită de vârstă;

accident de muncă și boală profesională;

șomaj;

(b)

dispozițiilor privind asistența socială, în măsura în care acestea sunt destinate să completeze sau să suplinească regimurile menționate la litera (a).

(2)   Prezenta directivă nu se aplică dispozițiilor privind prestațiile de urmaș sau celor privind prestațiile familiale, cu excepția prestațiilor familiale acordate prin intermediul sporurilor la prestațiile datorate în cazul riscurilor menționate la alineatul (1) litera (a).

(3)   În vederea asigurării punerii în aplicare a principiului egalității de tratament în regimurile profesionale, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, va adopta dispozițiile care definesc conținutul, domeniul și modalitățile de aplicare.

Articolul 4

(1)   Principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, în raport, direct sau indirect, în special cu starea civilă sau familială, îndeosebi în ceea ce privește:

domeniul de aplicare al regimurilor și condițiile de acces la acestea;

obligația de a cotiza și calculul cotizațiilor;

calculul prestațiilor, inclusiv sporurile datorate celuilalt soț și persoanelor aflate în întreținere și condițiile care reglementează durata și menținerea dreptului la prestații.

(2)   Principiul egalității de tratament nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția femeilor în caz de maternitate.

Articolul 5

Statele membre iau măsurile necesare în vederea eliminării dispozițiilor actelor cu putere de lege și actelor administrative contrare principiului egalității de tratament.

Articolul 6

Statele membre introduc în ordinile lor juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră nedreptățită prin neaplicarea principiului egalității de tratament să își valorifice drepturile pe cale judiciară, după ce a recurs, eventual, la alte autorități competente.

Articolul 7

(1)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul său de aplicare:

(a)

stabilirea vârstei de pensionare în scopul acordării pensiei pentru limită de vârstă și posibilele consecințe ale acesteia pentru alte prestații;

(b)

avantajele în privința regimurilor de asigurări pentru limită de vârstă acordate persoanelor care au crescut copii; dobândirea drepturilor la prestații după perioadele de întrerupere a angajării datorate creșterii copiilor;

(c)

acordarea dreptului la prestații pentru limită de vârstă sau invaliditate în temeiul drepturilor dobândite de soție;

(d)

acordarea sporurilor la prestațiile pe termen lung pentru invaliditate, limită de vârstă, accident de muncă și boală profesională pentru soția aflată în întreținere;

(e)

consecințele care rezultă din exercitarea, înainte de adoptarea prezentei directive, a dreptului de a alege între a nu dobândi drepturi sau de a nu da naștere unor obligații în cadrul unui regim juridic.

(2)   Statele membre examinează periodic materiile exceptate în temeiul alineatului (1), pentru a verifica, având în vedere evoluțiile sociale din domeniul respectiv, dacă există o justificare pentru menținerea exceptărilor respective.

Articolul 8

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de șase ani de la notificarea acesteia. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, inclusiv măsurile adoptate în temeiul articolului 7 alineatul (2).

Statele membre informează Comisia asupra motivelor menținerii oricăror dispoziții existente cu privire la aspectele menționate la articolul 7 alineatul (1) și asupra posibilităților de a le revizui la o dată ulterioară.

Articolul 9

În termen de șapte ani de la notificarea prezentei directive, statele membre transmit Comisiei toate informațiile necesare pentru a-i permite acesteia să redacteze un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, pe care să îl prezinte Consiliului și pentru a propune orice altă măsură necesară în vederea punerii în aplicare a principiului egalității de tratament.

Articolul 10

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 19 decembrie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

H.-D. GENSCHER


(1)  JO C 34, 11.2.1977, p. 3.

(2)  JO C 299, 12.12.1977, p. 13.

(3)  JO C 180, 28.7.1977, p. 36.

(4)  JO L 39, 14.2.1976, p. 40.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

194


31980R1238


L 127/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE, EURATOM, CECO) NR. 1238/80 AL CONSILIULUI

din 13 mai 1980

de modificare a Regulamentului (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 de stabilire a condițiilor de angajare aplicabile personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1365/75 al Consiliului din 26 mai 1975 privind crearea Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (1) și, în special, articolul 13 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât Consiliului îi revine, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, să modifice condițiile de încadrare în muncă a personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, prevăzute în Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 (2);

întrucât este de dorit ca anumite dispoziții din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 să fie modificate în lumina regulamentelor (Euratom, CECO, CEE) nr. 912/78 (3) și (Euratom, CECO, CEE) nr. 3085/78 (4) de modificare a statutului funcționarilor și a condițiilor de încadrare în muncă a altor lucrători ai Comunităților Europene;

întrucât trebuie să se acorde prioritate dispozițiilor privind ratele de schimb și ponderările, pentru a evita denaturările ulterioare;

întrucât este, de asemenea, de dorit ca anumite dispoziții ale condițiilor de încadrare în muncă să fie modificate, în special cele privind remunerația, disciplina, durata perioadei de probă, concediul de maternitate, durata deplasărilor și cheltuielile de deplasare, cu scopul de a le alinia la cele aplicabile funcționarilor Comunităților Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Condițiile de încadrare în muncă pentru personalul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă se modifică în conformitate cu următoarele articole.

Articolul 2

La articolul 17, ultimul paragraf, se adaugă următoarele cuvinte: „sau a standardelor de siguranță relevante”.

Articolul 3

La articolul 20 se adaugă următorul paragraf:

„Unui agent desemnat de directorul fundației pentru a desfășura activități de predare în cadrul regimului de perfecționare profesională prevăzut în al treilea paragraf i se poate acorda o indemnizație în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 9a din anexa IV.”

Articolul 4

La articolul 25 se adaugă următorul paragraf:

„Atunci când în timpul acestei perioade de probă, un agent este scutit, din cauza îmbolnăvirii sau accidentării, de la îndeplinirea îndatoririlor, pentru una sau mai multe luni, autoritatea împuternicită să încheie contracte de muncă îi poate extinde perioada de probă cu perioada de timp corespunzătoare.”

Articolul 5

În articolul 29, „opt săptămâni” și „14 săptămâni” se înlocuiește cu „10 săptămâni”, respectiv „16 săptămâni.”

Articolul 6

(1)   Articolul 39 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   La nașterea unui copil al unui agent, se acordă o alocație de 8 000 BEF persoanei care își asumă în mod efectiv îngrijirea copilului.

Aceeași alocație se acordă și unui agent care adoptă un copil mai mic de 5 ani și care îl are în îngrijire, în sensul articolului 7 alineatul (2) din anexa IV.

Această sumă este echivalentă cu suma indicată la articolul 74 alineatul (1) din statutul funcționarilor Comunităților Europene și este ajustată în mod automat în concordanță cu orice modificare a acestei sume.”

(2)   Articolul 39 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Beneficiarul alocației de naștere are obligația de a declara orice alocații de aceeași natură primite din alte surse pentru același copil; aceste alocații se deduc din alocația prevăzută mai sus. Atunci când ambii părinți sunt angajați ai fundației, alocația se acordă numai o singură dată.”

Articolul 7

(1)   În articolul 1 litera (a) din anexa II, „o oră liberă” se înlocuiește cu „o oră și jumătate liberă” și „o oră și jumătate”, cu „două ore.”

(2)   În articolul 1 litera (b) din anexa II, „0-72 %” se înlocuiește cu „0-56 %.”

Articolul 8

La articolul 7 din anexa III se introduce următorul alineat:

„Atunci când un agent beneficiază de dispozițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa IV, durata de deplasare bazată pe distanța pe cale ferată dintre locul de origine și locul de angajare este următoarea:

până la 900 km: o zi pentru călătoria dus – întors;

mai mult de 900 km: două zile pentru călătoria dus – întors”;

Articolul 9

(1)   Articolul 2 din anexa IV se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Remunerația agenților se exprimă în franci belgieni. Aceasta se plătește în moneda țării în care agentul își îndeplinește obligațiile.

Remunerația plătită în altă monedă decât francul belgian este calculată pe baza ratelor de schimb aplicabile remunerației, în temeiul articolul 63 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene.”

(2)   În articolul 5 din anexa IV, se elimină următoarea propoziție: „Comisia Comunităților Europene este autorizată să aplice aceste adaptări tabelului salariilor de bază și sumelor alocațiilor familiale și indemnizațiilor.”

(3)   În articolul 24 din anexa IV, „ratele conținute în secțiunile 2, 3 și 4” se înlocuiesc cu „ratele conținute în secțiunea 4”.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică de la 1 aprilie 1979.

Articolul 10

În articolul 6 alineatul (3) din anexa IV, „250 000 BEF” se înlocuiește cu „salariul de bază anual al unui agent în treapta 3 a gradului C3, compensat la rata țării în care soțul sau soția își desfășoară activitatea.”

Articolul 11

În articolul 8 al treilea paragraf din anexa IV, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„–

un agent al cărui loc de muncă este la cel puțin 50 km de:

o școală europeană sau

o instituție de învățământ cu predare în limba maternă, pe care copilul o frecventează din motive pedagogice imperioase, pe deplin justificate.”

Articolul 12

La anexa IV se introduce următoarea secțiune:

„Secțiunea 2a

INDEMNIZAȚIA DE PREDARE

Articolul 9a

Unui agent desemnat de directorul Fundației pentru a desfășura activități de predare în cadrul regimului de perfecționare profesională prevăzut în articolul 20 al treilea paragraf din condițiile de angajare, i se poate acorda o indemnizație egală cu 0-45 % din salariul său de bază lunar pentru fiecare oră de instruire prestată în afara orelor normale de muncă.

Această indemnizație este plătită împreună cu remunerația pentru una din lunile următoare celei în care s-a desfășurat instruirea.”

Articolul 13

(1)   Cuvântul „european” se elimină de la articolul 10 litera (a) prima liniuță din anexa IV.

(2)   În articolul 10 din anexa IV, se adaugă următoarele alineate:

„(2)   Un agent care nu este și nu a fost niciodată resortisant al statului pe al cărui teritoriu este angajat și care nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1), are dreptul la o indemnizație de reședință în străinătate egală cu un sfert din indemnizația de expatriere.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), un agent care a dobândit prin căsătorie în mod automat și nu poate renunța la cetățenia statului pe al cărui teritoriu el sau ea este angajat(ă) este tratat în același mod ca și un angajat prevăzut la alineatul (1) litera (a) prima liniuță.”

(3)   Textul existent la articolul 10 din anexa IV devine alineatul (1).

Articolul 14

În articolul 15 alineatul (2) din anexa IV, între prima și a doua propoziție se introduce următorul text:

„Cu toate acestea, dacă distanța de deplasare dus-întors este de cel puțin 800 km, plata pentru agenții din categoriile C și D se bazează pe costul biletului la clasa întâi.

Atunci când distanța pe cale ferată dintre locul de muncă și locul de origine depășește 500 km și în cazurile în care ruta obișnuită include traversarea unei mări, agentul respectiv are dreptul, la prezentarea biletelor, la rambursarea costului deplasării pe calea aerului în clasa imediat inferioară clasei de lux sau clasei întâi.”

Articolul 15

În articolul 9 alineatul (2) primul paragraf din anexa IV, cuvintele „clasa de lux sau” se introduc după cuvântul „inferioară”.

Articolul 16

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 mai 1980.

Pentru Consiliu

Președintele

A. BISAGLIA


(1)  JO L 139, 30.5.1975, p. 1.

(2)  JO L 214, 6.8.1976, p. 24.

(3)  JO L 119, 3.5.1978, p. 1.

(4)  JO L 369, 29.12.1978, p. 6.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

197


31980L0987


L 283/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 20 octombrie 1980

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului

(80/987/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării parlamentare (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât este necesară asigurarea protecției lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, în special pentru a garanta plata creanțelor salariale, ținând seama de necesitatea unei dezvoltări economice și sociale echilibrate în cadrul Comunității;

întrucât se mențin diferențe între statele membre în ceea ce privește gradul de protecție a lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului; întrucât ar trebui făcute eforturi în vederea reducerii acestor diferențe, care pot avea efecte directe asupra funcționării pieței comune;

întrucât ar trebui, prin urmare, să fie promovată apropierea legislațiilor în materie pe calea progresului, în sensul articolului 117 din tratat;

întrucât piața muncii din Groenlanda este fundamental diferită de cea din celelalte regiuni ale Comunității, din cauza poziției sale geografice și a structurilor actuale ale locurilor de muncă din această regiune;

întrucât, în măsura în care Republica Elenă va deveni membru al Comunității Economice Europene la 1 ianuarie 1981, în conformitate cu Actul privind condițiile de aderare a Republicii Elene și cu adaptările tratatelor, este indicat ca anexa prezentei directive să prevadă la titlul „Grecia” acele categorii de salariați ale căror creanțe salariale pot fi excluse în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

SECȚIUNEA I

Domeniul de aplicare și definiții

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se aplică creanțelor salariale izvorâte din contracte de muncă sau raporturi de muncă, creanțe salariale existente față de angajatori care sunt în stare de insolvabilitate în sensul articolului 2 alineatul (1).

(2)   Cu titlu excepțional, statele membre pot exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive creanțele salariale ale anumitor categorii de salariați, în temeiul caracterului special al contractului de muncă sau al raportului de muncă sau din cauza existenței altor forme de garantare care asigură salariaților o protecție echivalentă celei care rezultă din prezenta directivă.

Categoriile de salariați prevăzute în primul paragraf sunt enumerate în anexă.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică Groenlandei. Această exceptare va fi reanalizată în cazul unei evoluții în structurile locurilor de muncă din această regiune.

Articolul 2

(1)   În sensul prezentei directive, un angajator este considerat în stare de insolvabilitate:

(a)

în cazul în care a fost formulată o cerere privind deschiderea unei proceduri, prevăzută de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale statului membru respectiv, care poartă asupra patrimoniului angajatorului și care are ca scop plata colectivă a creditorilor și permite luarea în considerație a creanțelor salariale menționate la articolul 1 alineatul (1); și

(b)

în cazul în care autoritatea care este competentă în temeiul dispozițiilor legale, de reglementare și administrative menționate:

a decis să deschidă procedura sau

a constatat că întreprinderea sau unitatea angajatorului a fost definitiv închisă și că activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere legislației naționale cu privire la definirea termenilor „lucrător salariat”, „angajator”, „remunerație”, „drept dobândit”, „drept în curs de a fi dobândit”.

SECȚIUNEA II

Dispoziții privind instituțiile de garantare

Articolul 3

(1)   Statele membre iau măsurile necesare în vederea asigurării de către instituțiile de garantare, în conformitate cu articolul 4, a plății creanțelor salariale izvorâte din contracte de muncă sau raporturi de muncă și care privesc salarizarea pe o perioadă anterioară unei date determinate.

(2)   La alegerea statelor membre, data prevăzută la alineatul (1) este:

fie cea la care a survenit insolvabilitatea angajatorului;

fie cea a preavizului de concediere a salariatului în cauză ca urmare a insolvabilității angajatorului;

fie cea la care a survenit insolvabilitatea angajatorului sau cea la care contractul sau raportul de muncă cu salariatul în cauză a încetat ca urmare a insolvabilității angajatorului.

Articolul 4

(1)   Statele membre au posibilitatea de a limita obligația de plată prevăzută la articolul 3 pentru instituțiile de garantare.

(2)   În cazul în care statele membre își exercită dreptul prevăzut la alineatul (1), acestea trebuie să asigure:

în cazul menționat la articolul 3 alineatul (2) prima liniuță, plata creanțelor salariale aferente ultimelor trei luni ale contractului sau raportului de muncă care se situează în cadrul unei perioade de șase luni anterioare datei la care a survenit insolvabilitatea angajatorului;

în cazul menționat la articolul 3 alineatul (2) a doua liniuță, plata creanțelor salariale aferente ultimelor trei luni ale contractului sau raportului de muncă care preced data preavizului de concediere a salariatului ca urmare a insolvabilității angajatorului;

în cazul menționat la articolul 3 alineatul (2) a treia liniuță, plata creanțelor salariale aferente ultimelor 18 luni ale contractului sau raportului de muncă care preced data la care a survenit insolvabilitatea angajatorului sau data la care contractul sau raportul de muncă cu salariatul a încetat ca urmare a insolvabilității angajatorului. În acest caz, statele membre pot limita obligația de plată la remunerația aferentă unei perioade de opt săptămâni sau mai multor perioade mai scurte care totalizează opt săptămâni.

(3)   Cu toate acestea, pentru a evita plata unor sume care ar depăși finalitatea socială a prezentei directive, statele membre pot stabili un plafon de garantare a plății creanțelor salariale.

În cazul în care statele membre recurg la această posibilitate, acestea comunică Comisiei metodele utilizate pentru stabilirea plafonului.

Articolul 5

Statele membre stabilesc modalitățile de organizare, finanțare și funcționare a instituțiilor de garantare, cu respectarea în special a următoarelor principii:

(a)

patrimoniul instituțiilor trebuie să fie independent de capitalul de exploatare a angajatorilor și trebuie să fie constituit în așa fel încât asupra acestuia să nu poată fi pus sechestru în cursul unei proceduri în caz de insolvabilitate;

(b)

angajatorii trebuie să contribuie la finanțare, în măsura în care aceasta nu este acoperită integral de către autoritățile publice;

(c)

obligația de plată a instituțiilor există independent de îndeplinirea obligațiilor de a contribui la finanțare.

SECȚIUNEA III

Dispoziții privind securitatea socială

Articolul 6

Statele membre pot să prevadă că articolele 3, 4 și 5 nu se aplică contribuțiilor datorate în temeiul sistemelor naționale obligatorii de asigurări sociale sau al sistemelor suplimentare la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi existente în afara sistemelor naționale obligatorii de asigurări sociale.

Articolul 7

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că neplata contribuțiilor obligatorii datorate de către angajator instituțiilor de asigurări din sistemele naționale obligatorii de asigurări sociale, înainte de a surveni insolvabilitatea sa, nu afectează în mod nefavorabil dreptul salariaților la pensie din partea acestor instituții de asigurări, în măsura în care contribuțiile salariaților au fost reținute la sursă din remunerația plătită.

Articolul 8

Statele membre se asigură că sunt luate măsurile necesare în vederea protejării intereselor salariaților și ale persoanelor care au părăsit deja întreprinderea sau unitatea angajatorului la data la care a survenit insolvabilitatea acestuia, cu privire la drepturile dobândite sau pe cale de a fi dobândite, la pensie pentru limită de vârstă, inclusiv pensiile de urmaș, în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi existente în afara sistemelor naționale obligatorii de asigurări sociale.

SECȚIUNEA IV

Dispoziții generale și finale

Articolul 9

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității statelor membre de a aplica sau de a introduce acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile salariaților.

Articolul 10

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității statelor membre de:

(a)

a lua măsurile necesare în vederea evitării abuzurilor;

(b)

a refuza sau a diminua obligația de plată menționată la articolul 3 sau obligația de garantare menționată la articolul 7, în cazul în care executarea obligației nu se justifică din cauza existenței unor legături speciale între salariat și angajator și a unor interese comune concretizate într-o înțelegere secretă între aceștia.

Articolul 11

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de 36 de luni de la data notificării sale și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 12

În termen de 18 luni de la expirarea perioadei de 36 de luni prevăzută la articolul 11 alineatul (1), statele membre transmit Comisiei toate informațiile relevante pentru ca aceasta să poată redacta un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, pe care să îl prezinte Consiliului.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 20 octombrie 1980.

Pentru Consiliu

Președintele

J. SANTER


(1)  JO C 135, 9.6.1978, p. 2.

(2)  JO C 39, 12.2.1979, p. 26.

(3)  JO C 105, 26.4.1979, p. 15.


ANEXĂ

Categoriile de salariați ale căror creanțe salariale pot fi excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2)

I.   Salariați având un contract de muncă sau un raport de muncă cu caracter special:

A.   GRECIA

Căpitanul și membrii echipajului unui vas de pescuit, dacă și în măsura în care sunt remunerați sub formă de participare la profit sau la veniturile brute ale vasului.

B.   IRLANDA

1.   Lucrătorii la domiciliu (adică persoanele care lucrează la domiciliu în sistemul plății la bucată), dacă nu au un contract de muncă încheiat în formă scrisă.

2.   Rudele apropiate ale angajatorului care nu au contract de muncă încheiat în formă scrisă și a căror activitate este legată de o locuință particulară sau de o întreprindere agricolă în care locuiesc angajatorul și rudele sale.

3.   Persoanele care lucrează în mod normal mai puțin de 18 ore pe săptămână pentru unul sau mai mulți angajatori și care nu obțin principalele mijloace de subzistență din această activitate.

4.   Persoanele angajate în activități de pescuit sezoniere, ocazionale sau cu timp parțial.

5.   Soțul/soția angajatorului.

C.   ȚĂRILE DE JOS

Personalul de serviciu încadrat în muncă de către o persoană fizică și care lucrează mai puțin de trei zile pe săptămână pentru respectiva persoană fizică.

D.   REGATUL UNIT

1.   Căpitanul și membrii echipajului unui vas de pescuit care sunt remunerați prin participare la profiturile sau veniturile brute ale vasului.

2.   Soțul/soția angajatorului.

II.   Salariații care beneficiază de alte forme de garantare:

A.   GRECIA

Echipajele vaselor maritime.

B.   IRLANDA

1.   Salariații cu drept de pensionare și care sunt încadrați cu contract de muncă pe durată nedeterminată de către o autoritate locală, o altă autoritate publică sau o întreprindere de transport public.

2.   Profesorii cu drept de pensionare încadrați în următoarele instituții: National Schools, Secondary Schools, Comprehensive Schools, Teachers' Training Colleges.

3.   Salariații cu drept de pensionare și care sunt încadrați cu contract de muncă pe durată nedeterminată la unul dintre spitalele private finanțate de către Ministerul de Finanțe.

C.   ITALIA

1.   Salariații care beneficiază de prestații prevăzute de legislația în domeniu, care garantează plata salariilor în cazul în care întreprinderea este afectată de o criză economică.

2.   Echipajele vaselor maritime.

D.   REGATUL UNIT

1.   Lucrătorii portuari înregistrați, alții decât cei angajați integral sau în principal în activități care nu sunt activități portuare.

2.   Echipajele vaselor maritime.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

202


31981R1390


L 143/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1390/81 AL CONSILIULUI

din 12 mai 1981

de extindere în raport cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii de familie ai acestora a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolele 2, 7, 51 și 235 ale acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei, elaborată după consultarea Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți (1),

având în vedere avizul Adunării parlamentare (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât, în vederea instituirii liberei circulații a lucrătorilor salariați și a eliminării obstacolelor care ar rezulta în domeniul securității sociale ca urmare a aplicării unilaterale a legislațiilor naționale, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 51 din tratat, Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 196/81 (5), care stabilește regulile de coordonare a regimurilor de securitate socială aplicabile lucrătorilor salariați;

întrucât libera circulație a persoanelor, care este unul dintre principiile fundamentale ale Comunității, nu se limitează numai la lucrătorii salariați, ci se referă și la lucrătorii care desfășoară activități independente în cadrul dreptului de stabilire și al liberei circulații a serviciilor;

întrucât coordonarea regimurilor de securitate socială aplicabile lucrătorilor care desfășoară activități independente este necesară în vederea atingerii unuia dintre obiectivele Comunității; întrucât tratatul nu a prevăzut competențele de acțiune specifice necesare în acest scop;

întrucât, din acest punct de vedere, în aplicarea tratatului, orice tratament discriminatoriu pe motive de cetățenie cu privire la stabilire și la circulația serviciilor este interzis de la sfârșitul perioadei de tranziție;

întrucât, în domeniul securității sociale, aplicarea unilaterală a legislațiilor naționale nu permite garantarea unei protecții suficiente lucrătorilor care desfășoară activități independente și care se deplasează în cadrul Comunității; întrucât, pentru a face ca libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor să fie pe deplin efective, este necesar ca regimurile de securitate socială pentru lucrătorii care desfășoară activități independente să fie coordonate;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, chiar dacă este aplicabil lucrătorilor salariați, acoperă deja unele categorii de lucrători care desfășoară activități independente; întrucât, din motive de echitate, ar fi potrivit să se aplice, în cea mai mare măsură posibilă, aceleași reguli în raport cu lucrătorii care desfășoară activități independente ca și cele prevăzute pentru lucrătorii salariați;

întrucât există temeiuri pentru a se aduce Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 adaptările necesare, astfel încât să devină posibilă aplicarea dispozițiilor conținute în regulamentul menționat în raport cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității în cea mai mare măsură posibilă, având în vedere natura activității profesionale și caracteristicile regimurilor speciale de securitate socială destinate acestora;

întrucât modificările care trebuie aduse părții dispozitive a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 impun adaptarea unor anexe ale acestuia;

întrucât, în special, este necesar să se precizeze într-o anexă semnificația termenilor „lucrător salariat” și „lucrător care desfășoară activități independente”, în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, atunci când lucrătorul respectiv este asigurat în cadrul unui regim de securitate socială care se aplică tuturor rezidenților, anumitor categorii de rezidenți sau întregii populații active a statului membru; întrucât este preferabil să se regrupeze aceste precizări, precum și cele care se referă la termenul „membru de familie” într-o anexă specială; întrucât este necesar să se prevadă încă două anexe, pe de o parte, pentru indicarea regimurilor speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente și care sunt excluse din domeniul de aplicare a regulamentului și, pe de altă parte, pentru menționarea cazurilor în care o persoană se supune simultan legislației din două state membre,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul:

2.

La articolul 1:

(a)

literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

«lucrător salariat» și «lucrător care desfășoară activități independente» reprezintă:

(i)

orice persoană care este asigurată în temeiul unei asigurări obligatorii sau facultative continue împotriva unuia sau mai multora din evenimentele neprevăzute corespunzătoare ramurilor unui regim de securitate socială care se aplică lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente;

(ii)

orice persoană asigurată cu titlu obligatoriu împotriva unuia sau mai multora din evenimentele neprevăzute corespunzătoare ramurilor cărora li se aplică prezentul regulament, în cadrul unui regim de securitate socială care se aplică tuturor rezidenților sau întregii populații active:

dacă modurile de gestiune sau de finanțare a acestui regim permit identificarea acestei persoane ca lucrător salariat sau ca lucrător care desfășoară activități independente sau

în absența unor astfel de criterii, dacă persoana respectivă este asigurată în temeiul unei asigurări obligatorii sau facultative continue împotriva altor evenimente neprevăzute specificate în anexa I, în cadrul unui regim organizat în beneficiul lucrătorilor salariați sau al lucrătorilor care desfășoară activități independente ori al unui regim menționat la punctul (iii) sau dacă, în absența unui astfel de regim în statul membru respectiv, se încadrează în definiția dată în anexa I;

(iii)

orice persoană care este asigurată obligatoriu împotriva mai multor evenimente neprevăzute corespunzătoare ramurilor cărora li se aplică prezentul regulament în cadrul unui regim de securitate socială organizat uniform în beneficiul întregii populații rurale în conformitate cu criteriile stabilite în anexa I;

(iv)

orice persoană care este asigurată voluntar împotriva unuia sau mai multor evenimente neprevăzute corespunzătoare ramurilor cărora li se aplică prezentul regulament în cadrul unui regim de securitate socială organizat în beneficiul lucrătorilor salariați sau al lucrătorilor care desfășoară activități independente sau al tuturor rezidenților sau al anumitor categorii de rezidenți:

dacă persoana respectivă desfășoară o activitate salariată sau independentă

sau

dacă persoana respectivă a fost anterior asigurată cu titlu obligatoriu împotriva acelorași evenimente neprevăzute în cadrul unui regim organizat în beneficiul lucrătorilor salariați sau al lucrătorilor care desfășoară activități independente din același stat membru;

(b)

«lucrător frontalier» reprezintă orice lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente care își desfășoară activitatea profesională pe teritoriul unui stat membru și are reședința pe teritoriul altui stat membru în care se întoarce de regulă zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână; cu toate acestea, un lucrător frontalier care este detașat de către întreprinderea de care aparține sau care prestează servicii pe teritoriul aceluiași stat membru sau al unui alt stat membru își păstrează statutul de lucrător frontalier pentru o perioadă care nu depășește patru luni, chiar dacă, în perioada respectivă, nu se poate întoarce zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână la locul de reședință;”;

(b)

la litera (c) primul și al doilea rând, „orice lucrător” se înlocuiește cu „orice lucrător salariat”;

(c)

litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

«membru de familie» reprezintă orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de legislația în temeiul căreia îi sunt acordate prestațiile sau, în cazurile menționate la articolul 22 alineatul (1) litera (a) și la articolul 31, de legislația statului membru pe al cărui teritoriu are reședința această persoană; cu toate acestea, dacă legislațiile menționate consideră ca membru de familie sau ca membru al gospodăriei doar o persoană care locuiește în aceeași locuință cu lucrătorul salariat sau cu lucrătorul care desfășoară activități independente, această condiție este considerată îndeplinită, dacă persoana în cauză se află în principal în întreținerea lucrătorului respectiv. Dacă legislația unui stat membru privind prestațiile în natură de boală sau maternitate nu permite identificarea membrilor de familie printre alte persoane cărora li se aplică, termenul «membru de familie» are semnificația care îi este atribuită în anexa I;”;

(d)

la litera (g) al șaselea, al optulea și al nouălea rând, „lucrător defunct” se înlocuiește cu „defunct”;

(e)

la litera (j) se introduce următorul paragraf după ultimul paragraf:

„Termenul «legislație» exclude, de asemenea, dispozițiile care reglementează regimurile speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente a căror elaborare este lăsată la inițiativa celor interesați sau a căror aplicare se limitează la o parte a teritoriului statului membru implicat, indiferent dacă autoritățile au decis sau nu să le facă obligatorii sau să extindă domeniul lor de aplicare. Regimurile speciale în cauză sunt menționate în anexa II;”;

(f)

la litera (r) al doilea rând, cuvintele „perioade de cotizare sau perioade de încadrare în muncă” se înlocuiesc cu cuvintele „perioade de cotizare, de încadrare în muncă sau de desfășurare de activități independente”;

(g)

litera (s) se înlocuiește cu următorul text:

„(s)

«perioade de încadrare în muncă» sau «perioade de desfășurare de activități independente» reprezintă perioadele astfel definite sau admise ca atare de legislația în temeiul căreia au fost efectuate, precum și toate perioadele asimilate acestora, în măsura în care sunt considerate de legislația menționată ca fiind echivalente perioadelor de încadrare în muncă sau de desfășurare de activități independente;”;

(h)

la litera (u) punctul (i) ultimul rând, „anexa I” se înlocuiește cu „anexa II”.

3.

La articolul 2:

(a)

alineatul (1) primul rând, „lucrătorilor” se înlocuiește cu „lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente;”;

(b)

la alineatul (2):

al doilea rând, „lucrători” se înlocuiește cu „lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente”;

al patrulea și al cincilea rând, „acești lucrători” se înlocuiește cu „acești lucrători salariați sau acești lucrători care desfășoară activități independente”.

4.

La articolul 3 alineatul (3) ultimul rând, „anexa II” se înlocuiește cu „anexa III”.

5.

La articolul 7 alineatul (2) litera (c) ultimul rând, „anexa II” se înlocuiește cu „anexa III”.

6.

Articolul 9 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Dispozițiile legislației oricărui stat membru care condiționează asigurările voluntare sau facultative continue de rezidența pe teritoriul acelui stat nu sunt opozabile persoanelor care au reședința pe teritoriul altui stat membru, cu condiția ca acestea să fi făcut, la un moment dat în decursul activităților anterioare, obiectul legislației primului stat în calitate de lucrători salariați sau de lucrători care desfășoară activități independente.”

7.

La articolul 10 alineatul (2) rândurile al cincilea și al șaselea, textul „ca lucrător” se înlocuiește cu textul „ca lucrător salariat sau ca lucrător care desfășoară activități independente”.

8.

Articolele 13 și 14 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 13

Reguli generale

(1)   Sub rezerva articolului 14c, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament se supun numai legislației unui singur stat membru. Acea legislație se stabilește în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

(2)   Sub rezerva articolelor 14-17:

(a)

un lucrător care desfășoară o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru se supune legislației acelui stat, chiar dacă are reședința pe teritoriul altui stat membru sau dacă întreprinderea sau angajatorul care l-a încadrat în muncă are sediul sau domiciliul pe teritoriul altui stat membru;

(b)

un lucrător care desfășoară o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru se supune legislației acelui stat chiar dacă are reședința pe teritoriul altui stat membru;

(c)

o persoană care își desfășoară activitatea profesională la bordul unei nave care arborează pavilionul unui stat membru se supune legislației acelui stat;

(d)

funcționarii și personalul asimilat se supun legislației statului membru căreia i se supune și întreprinderea angajatoare;

(e)

o persoană care îndeplinește serviciul militar sau civil ori este concentrată într-un stat membru se supune legislației acelui stat. Dacă dreptul de a beneficia de acea legislație depinde de realizarea unor perioade de asigurare înainte de intrarea sau după eliberarea din serviciul militar sau civil, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru se iau în considerare, în măsura necesară, ca și cum ar fi perioade de asigurare realizate în temeiul legislației primului stat. Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente și care a fost chemat sau rechemat pentru serviciu militar sau civil își va păstra statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară activități independente.

Articolul 14

Reguli speciale aplicabile lucrătorilor care desfășoară o activitate salariată, cu excepția navigatorilor

Regula enunțată la articolul 13 alineatul (2) litera (a) se aplică având în vedere următoarele exceptări și particularități:

(1)

(a)

un lucrător care desfășoară o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru pentru o întreprindere de care aparține în mod normal și care este detașat de această întreprindere pe teritoriul altui stat membru pentru a presta o muncă pe seama acesteia continuă să se supună legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a acelei activități să nu depășească 12 luni, iar lucrătorul respectiv să nu fie trimis pentru a înlocui un alt lucrător care se află la sfârșitul perioadei de detașare;

(b)

dacă durata activității de îndeplinit se prelungește peste durata prevăzută inițial, din cauza unor împrejurări neprevăzute, și depășește 12 luni, legislația primului stat membru continuă să fie aplicabilă până la terminarea activității, cu condiția ca autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu este detașată persoana respectivă sau organismul desemnat de această autoritate să-și fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat înainte de sfârșitul perioadei inițiale de 12 luni; cu toate acestea, acordul nu poate fi valabil pentru un termen mai mare de 12 luni.

(2)

Un lucrător care desfășoară în mod normal o activitate salariată pe teritoriul a două sau mai multe state membre se supune legislației determinate după cum urmează:

(a)

o persoană care este membru al personalului de călătorie sau al personalului navigant al unei întreprinderi care, pe seama altcuiva sau în nume propriu, prestează servicii de transporturi internaționale pentru pasageri sau mărfuri pe cale ferată, rutieră, aeriană sau pe căi navigabile interne și are sediul pe teritoriul unui stat membru, se supune legislației acestui stat; cu toate acestea:

(i)

o persoană încadrată de o sucursală sau o reprezentanță permanentă a întreprinderii respective pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care are sediul se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu este situată sucursala sau reprezentanța permanentă;

(ii)

o persoană încadrată în principal pe teritoriul statului membru în care are reședința se supune legislației acelui stat, chiar dacă întreprinderea care o încadrează nu are nici sediu, nici sucursală, nici reprezentanță permanentă pe acel teritoriu;

(b)

o altă persoană decât cea prevăzută la litera (a) se supune:

(i)

legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința, dacă își desfășoară activitatea parțial pe acel teritoriu sau dacă este legată de mai multe întreprinderi sau mai mulți angajatori care au sediul sau domiciliul pe teritoriul altui stat membru;

(ii)

legislației statului membru pe al cărui teritoriu întreprinderea sau angajatorul care îl încadrează are sediul sau domiciliul, dacă nu are reședința pe teritoriul nici unui stat membru în care își desfășoară activitatea.

(3)

Un lucrător care desfășoară o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru într-o întreprindere care are sediul pe teritoriul altui stat membru și care este traversată de frontiera comună a acestor state se supune legislației statului membru pe teritoriul căruia întreprinderea are sediul.

Articolul 14a

Reguli speciale aplicabile lucrătorilor care desfășoară activități independente, cu excepția navigatorilor

Regula enunțată la articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplică având în vedere următoarele exceptări și particularități:

(1)

(a)

Un lucrător care desfășoară în mod normal o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru și care prestează o muncă pe teritoriul unui alt stat membru continuă să se supună legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a muncii prestate să nu depășească 12 luni;

(b)

dacă durata muncii de prestat se prelungește peste durata prevăzută inițial, din cauza unor împrejurări neprevăzute și depășește 12 luni, legislația primului stat membru continuă să se aplice până la terminarea muncii prestate, cu condiția ca autoritățile competente ale statului membru pe teritoriul căruia s-a deplasat persoana respectivă pentru a presta această muncă sau organismul desemnat de acele autorități să își dea acordul; acest acord trebuie solicitat înainte de sfârșitul perioadei inițiale de 12 luni; cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pe o perioadă mai mare de 12 luni.

(2)

Un lucrător care desfășoară în mod normal o activitate independentă pe teritoriul a două sau mai multe state membre se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința dacă desfășoară o parte a activității sale pe teritoriul statului membru respectiv. Dacă nu desfășoară nici o activitate pe teritoriul statului membru în care are reședința se supune legislației statului membru pe teritoriul căruia își desfășoară activitatea principală. Criteriile utilizate pentru stabilirea activității principale sunt prevăzute în regulamentul menționat la articolul 97.

(3)

Un lucrător care desfășoară o activitate independentă într-o întreprindere care are sediul pe teritoriul altui stat membru și care este traversată de frontiera comună a două state membre se supune legislației statului membru pe teritoriul căruia are sediul întreprinderea.

(4)

Dacă legislația căreia trebuie să i se supună o persoană în conformitate cu alineatul (2) sau (3) nu permite acelei persoane să fie afiliată, chiar și cu titlu voluntar, la un regim de asigurare de limită de vârstă, persoana în cauză se supune legislației celuilalt stat membru care îi este aplicabilă independent de aceste dispoziții speciale sau, în cazul în care legislațiile a două sau mai multe state membre sunt astfel aplicabile, se supune legislației convenite de comun acord de statele membre în cauză sau de autoritățile lor competente.

Articolul 14b

Reguli speciale aplicabile navigatorilor

Articolul 13 alineatul (2) litera (c) se aplică având în vedere următoarele exceptări și particularități:

(1)

Un lucrător care desfășoară o activitate salariată pentru o întreprindere de care aparține în mod normal, fie pe teritoriul unui stat membru, fie la bordul unei nave care arborează pavilionul unui stat membru, și care este detașată de întreprinderea respectivă la bordul unei nave care arborează pavilionul altui stat membru pentru a presta o muncă pe seama acesteia, continuă să se supună legislației primului stat membru în condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1).

(2)

Un lucrător care desfășoară în mod normal o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru sau la bordul unei nave care arborează pavilionul unui stat membru și care prestează o muncă pe cont propriu la bordul unei nave care arborează pavilionul altui stat membru continuă să se supună legislației primului stat membru în condițiile prevăzute la articolul 14a alineatul (1).

(3)

O persoană care, nedesfășurându-și în mod normal activitatea profesională pe mare, prestează o muncă în apele teritoriale sau într-un port al unui stat membru la bordul unei nave care arborează pavilionul altui stat membru în acele ape teritoriale sau în acel port, dar nu este membru al echipajului navei respective, se supune legislației primului stat membru.

(4)

Un lucrător care desfășoară o activitate salariată la bordul unei nave care arborează pavilionul unui stat membru și care este remunerată pentru această activitate de o întreprindere sau o persoană care are sediul sau domiciliul pe teritoriul altui stat membru se supune legislației ultimului stat, dacă are reședința pe teritoriul acestui stat; întreprinderea sau persoana care plătește remunerația este considerată angajator în sensul aplicării legislației menționate.

Articolul 14c

Reguli speciale aplicabile persoanelor care desfășoară simultan o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru și o activitate independentă pe teritoriul unui alt stat membru

(1)   Un lucrător care desfășoară simultan o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru și o activitate independentă pe teritoriul unui alt stat membru se supune:

(a)

legislației statului membru pe teritoriul căruia desfășoară o activitate independentă, sub rezerva literei (b);

(b)

în cazurile menționate în anexa VII, legislației fiecăruia dintre aceste state membre, în ceea ce privește activitatea desfășurată pe teritoriul lor.

(2)   Modalitățile de aplicare a alineatului (1) litera (b) se stabilesc într-un regulament care urmează să fie adoptat de Consiliu la propunerea Comisiei.

Articolul 14d

Dispoziții diverse

(1)   Persoana menționată la articolul 14 alineatele (2) și (3), articolul 14a alineatele (2)-(4) și articolul 14c alineatul (1) litera (a) este tratată, în scopul aplicării legislației stabilite în conformitate cu aceste dispoziții, ca și cum și-ar fi desfășurat întreaga activitate profesională sau activitățile profesionale pe teritoriul statului membru în cauză.

(2)   Dispozițiile legislației unui stat membru în temeiul cărora titularul unei pensii sau al unei indemnizații, care desfășoară o activitate profesională nu face obiectul asigurării obligatorii pentru această activitate se aplică, de asemenea, titularului unei pensii sau al unei indemnizații dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru, cu excepția cazului în care persoana în cauză nu solicită în mod expres să facă obiectul asigurării obligatorii printr-o cerere către instituția desemnată de autoritatea competentă a primului stat membru și menționată în anexa 10 la regulamentul prevăzut la articolul 97.”

9.

Articolul 15 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Articolele 13-14d nu se aplică asigurărilor voluntare sau asigurărilor facultative continue, cu excepția cazului în care, pentru una din ramurile prevăzute la articolul 4, există într-un stat membru un regim de asigurare voluntară.”

10.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Excepții de la dispozițiile articolelor 13-16

Două sau mai multe state membre, autoritățile competente ale acestora sau organismele desemnate de aceste autorități pot prevedea, de comun acord, în interesul anumitor categorii de lucrători care desfășoară activități salariate sau independente, excepții de la dispozițiile articolelor 13-16.”

11.

La articolul 18 alineatul (2) al șaselea rând, „lucrător în cauză” se înlocuiește cu „persoana în cauză”.

12.

În titlul secțiunii 2, termenul „lucrători” se înlocuiește cu „lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente”.

13.

La articolul 19 alineatul (1) primul rând și alineatul (2) al doilea paragraf al optulea rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”.

14.

La articolul 20 al cincilea rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „persoana în cauză”.

15.

La articolul 21 alineatul (1) primul rând, articolul 21 alineatul (2) al doilea paragraf al doilea rând și articolul 21 alineatul (4) primul rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”.

16.

La articolul 22:

(a)

la alineatul (1) primul rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”;

(b)

la alineatul (3) primul paragraf al treilea rând, „unui lucrător” se înlocuiește cu „unui lucrător salariat sau unui lucrător care desfășoară activități independente”;

(c)

la alineatul (3) al doilea paragraf al treilea rând și la alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) al patrulea rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”;

(d)

la alineatul (4) primul rând, „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”.

17.

La articolul 23, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor în numerar pe baza unui câștig mediu determină acest câștig mediu exclusiv în funcție de câștigurile înregistrate în timpul perioadelor realizate în temeiul legislației menționate.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor în numerar pe baza unui câștig forfetar ține seama exclusiv de câștigul forfetar sau, după caz, de media câștigurilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislației menționate.”

18.

La articolul 24 alineatul (1):

primul rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”;

al șaselea rând, „respectivul lucrător” se înlocuiește cu „respectivul lucrător salariat sau respectivul lucrător care desfășoară activități independente menționat”.

19.

La articolul 25:

(a)

la alineatul (1) primul rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”;

(b)

la alineatul (2) primul rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat”.

20.

La articolul 26 alineatul (1) primul rând, „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”.

21.

Articolul 34 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 34

Dispoziții generale

(1)   În sensul aplicării articolelor 28, 28a, 29 și 31, titularul a două sau mai multe pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui singur stat membru se consideră titularul unei pensii sau al unei indemnizații acordate în temeiul legislației unui singur stat membru, în sensul acestor dispoziții.

(2)   Articolele 27-33 nu se aplică titularului unei pensii sau al unei indemnizații sau membrilor de familie ai acestuia care au dreptul la prestații în temeiul legislației unui stat membru ca rezultat al desfășurării unei activități profesionale. În acest caz, persoana în cauză se consideră, în aplicarea prezentului capitol, ca fiind lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente sau membru de familie al unui lucrător salariat sau al unui lucrător care desfășoară activități independente.”

22.

La articolul 35:

(a)

alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Sub rezerva alineatului (2), dacă legislația țării de ședere sau de reședință prevede mai multe regimuri de asigurare de sănătate sau de maternitate, dispozițiile aplicabile în temeiul dispozițiilor articolelor 19, 21 alineatul (1), 22, 25, 26, 28 alineatul (1), 29 alineatul (1) sau 31 sunt cele ale regimului de care aparțin muncitorii din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă legislația menționată prevede un regim special pentru lucrătorii din mine și din unitățile asimilate, dispozițiile regimului respectiv sunt aplicabile acestei categorii de lucrători și membrilor de familie ai acestora, în cazul în care instituția de la locul de ședere sau de reședință căreia îi este transmisă cererea este competentă pentru aplicarea regimului.

(2)   Dacă legislația țării de ședere sau de reședință prevede unul sau mai multe regimuri speciale, aplicabile tuturor sau majorității categoriilor profesionale de lucrători care desfășoară activități independente, care acordă prestații în natură mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază lucrătorii salariați, dispozițiile aplicabile persoanei în cauză și membrilor de familie ai acesteia în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2), articolului 22 alineatul (1) punctul (i) și alineatul (3), articolului 28 alineatul (1) litera (a) și articolului 31 litera (a) sunt cele ale regimului sau regimurilor stabilite de regulamentul de aplicare menționat la articolul 97:

(a)

când, în statul competent, persoana în cauză este asigurată în cadrul unui regim special pentru lucrătorii care desfășoară activități independente, care acordă, de asemenea, prestații în natură mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază lucrătorii salariați

sau

(b)

când titularul uneia sau mai multor pensii sau indemnizații are dreptul, în temeiul legislației în materie de pensii din statul sau statele membre competente, numai la prestațiile în natură prevăzute de un regim special aplicabil lucrătorilor care desfășoară activități independente, care acordă, de asemenea, prestații în natură mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază lucrătorii salariați.”;

(b)

alineatele (2) și (3) devin alineatele (3) și (4);

(c)

la noul alineat (3) al patrulea rând, termenul „lucrătorilor” se înlocuiește cu „lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente”.

23.

În titlul secțiunii 1 capitolul 2 din titlul III, termenul „lucrători” se înlocuiește cu „lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente”.

24.

La articolul 37:

(a)

la alineatul (1) primul rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente”;

(b)

la alineatul (2) primul rând, cifra „III” devine cifra „IV”.

25.

(a)

alineatul (2) al articolului 38 se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Dacă legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de realizarea perioadelor de asigurare numai într-o ocupație care face obiectul unui regim special pentru persoanele angajate sau, după caz, într-un anumit post, perioadele de asigurare realizate sub incidența legislațiilor altor state membre sunt luate în considerare în vederea acordării acestor prestații numai dacă au fost realizate în cadrul unui regim de asigurare corespondent sau, dacă această condiție nu este îndeplinită, în aceeași ocupație sau, după caz, în același post. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana interesată nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de prestațiile respective, aceste perioade se iau în calcul pentru acordarea prestațiilor în cadrul regimului general sau, dacă acest lucru nu este posibil, în conformitate cu regimul aplicabil muncitorilor sau funcționarilor, după caz.”

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(3)   Dacă legislația unui stat membru subordonează acordarea anumitor prestații condiției ca perioadele de asigurare să fie realizate exclusiv într-o profesie care face obiectul unui regim special aplicabil lucrătorilor care desfășoară activități independente, perioadele realizate conform legislațiilor altor state membre se iau în considerare, pentru acordarea acestor prestații, numai dacă au fost realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, în absența acestuia, în aceeași profesie.

Dacă, ținându-se seama de perioadele astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplinește condițiile impuse pentru a beneficia de prestațiile respective, aceste perioade se iau în considerare pentru acordarea prestațiilor în cadrul regimului general sau, în absența acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz, în măsura în care acestea au fost realizate în cadrul unui regim diferit de regimul corespunzător menționat anterior și cu condiția ca persoana în cauză să fie, de asemenea, asigurată în cadrul acestui regim general sau, în absența acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz.”

26.

Articolul 39 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Persoana în cauză care nu are dreptul la prestații în aplicarea alineatului (1) beneficiază de prestațiile la care are încă dreptul în temeiul legislației unui alt stat membru, ținându-se seama, dacă este cazul, de dispozițiile articolului 38.”

27.

În titlul secțiunii 2, capitolul 2 al titlului III, termenul „lucrători” se înlocuiește cu „lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente”.

28.

La articolul 40:

(a)

la alineatul (1) primul rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”;

(b)

la alineatul (2) primul rând, cifra „III” devine cifra „IV”:

la al treilea rând;

la prima liniuță ultimul rând;

la a doua liniuță ultimul rând;

(c)

la alineatul (3) litera (a):

al doilea rând, cifra „III” devine cifra „IV”;

al cincilea rând, „dacă un lucrător” se înlocuiește cu „dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară activități independente”;

(d)

la alineatul (4) ultimul rând, cifra „IV” devine cifra „V”.

29.

La articolul 41:

(a)

la alineatul (1) al doilea rând, „un lucrător” se înlocuiește cu „un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară activități independente”;

(b)

la alineatul (1) litera (d) punctul (iii) ultimul rând, cifra „III” devine cifra „IV”;

(c)

la alineatul (2) al doilea rând, „un lucrător” se înlocuiește cu „un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară activități independente”.

30.

La articolul 44:

(a)

în titlu, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”;

(b)

la alineatul (1) primul rând, „unui lucrător” se înlocuiește cu „unui lucrător salariat sau unui lucrător care desfășoară activități independente”;

(c)

la alineatul (2) al treilea și al patrulea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”.

31.

La articolul 45:

(a)

în titlu, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”;

(b)

alineatul (2):

la al treilea rând, se adaugă „exclusiv” după „realizate”;

la al patrulea rând, se adaugă „aplicabil lucrătorilor salariați” după „regim special”;

(c)

se adaugă următorul alineat:

„(3)   Dacă legislația unui stat membru subordonează acordarea anumitor prestații condiției ca perioadele de asigurare să fie realizate exclusiv într-o profesie care face obiectul unui sistem special aplicabil lucrătorilor care desfășoară activități independente, perioadele realizate conform legislațiilor altor state membre se iau în considerare, pentru acordarea acestor prestații, numai dacă au fost realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, în absența acestuia, în aceeași profesie.

Dacă, ținându-se seama de perioadele astfel realizate, lucrătorul în cauză nu îndeplinește condițiile impuse pentru a beneficia de prestațiile respective, aceste perioade se iau în considerare pentru acordarea prestațiilor în cadrul regimului general sau, în absența acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz, în măsura în care acestea au fost realizate în cadrul unui regim diferit de regimul corespunzător menționat anterior și cu condiția ca persoana în cauză să fie, de asemenea, asigurată în cadrul acestui regim general sau, în absența acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz.”;

(d)

alineatul (3) devine alineatul (4) și se citește astfel:

„(4)   În cazul în care legislația unui stat membru care condiționează acordarea anumitor prestații de faptul că un lucrator salariat trebuie să fie supus legislației sale la data materializării riscului nu prevede cerințe referitoare la durata perioadelor de asigurare nici pentru dobăndirea dreptului la prestații și nici pentru calcularea prestațiilor, orice lucrător salariat care nu mai este supus legislației respective este considerat, în sensul prezentului capitol, ca fiind încă supus respectivei legislații la data materializării riscului dacă, la data respectivă, acesta se află sub incidența legislației unui alt stat membru sau, în cazul în care această condiție nu este îndeplinită, dacă poate revendica dreptul la prestații în temeiul legislației unui alt stat membru. Cu toate acestea, în cazul prevăzut la articolul 48 alineatul (1), această ultimă condiție se consideră satisfăcută.”;

(e)

se adaugă următoarele alineate:

„(5)   Alineatul (4) se aplică lucrătorilor care desfășoară activități independente în scopul stabilirii faptului dacă sunt îndeplinite condițiile impuse pentru acordarea prestațiilor de urmaș.

(6)   Dacă legislația unui stat membru care subordonează acordarea prestațiilor de invaliditate condiției ca persoana în cauză să fie supusă legislației sale în momentul producerii riscului nu impune cerințe cu privire la durata perioadelor de asigurare pentru dobândirea dreptului la aceste prestații și nici pentru calcularea lor, orice lucrător care desfășoară activități independente și care nu mai este supus legislației respective se consideră, în sensul prezentului capitol, ca fiind în continuare supus legislației menționate în momentul producerii riscului, dacă la acea dată este supus legislației altui stat membru.”

32.

La articolul 46:

(a)

la alineatul (1) primul paragraf al doilea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”;

(b)

la alineatul (2) al doilea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”;

(c)

la alineatul (2) litera (a) al șaselea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente.

33.

Articolul 47 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pentru calcularea sumei teoretice menționate la articolul 46 alineatul (2) litera (a), se aplică următoarele reguli:

(a)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor pe baza unui câștig mediu, a unei contribuții medii, a unei majorări medii sau a raportului existent anterior, în timpul perioadelor de asigurare, între câștigul brut al persoanei în cauză și media câștigurilor brute ale tuturor asiguraților, cu excepția ucenicilor, stabilește aceste cifre medii sau proporționale numai pe baza perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației statului menționat sau al câștigului brut primit de persoana în cauză numai în aceste perioade;

(b)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor pe baza sumei câștigurilor, contribuțiilor sau majorărilor stabilește câștigurile, contribuțiile și majorările care se iau în considerare cu privire la perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre, pe baza mediei câștigurilor, contribuțiilor sau majorărilor, înregistrate în perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(c)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor pe baza unui câștig sau a unei sume forfetare consideră câștigul sau suma care trebuie avute în vedere pentru perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre ca fiind egale cu câștigurile sau sumele forfetare sau, dacă este cazul, cu media câștigurilor sau a sumelor forfetare corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(d)

instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor, pentru unele perioade, pe baza sumei câștigurilor, iar, pentru alte perioade, pe baza câștigului sau a unei sume forfetare, ia în considerare, pentru perioadele de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislațiilor altor state membre, câștigurile sau sumele stabilite în conformitate cu dispozițiile literei (b) sau (c) sau media acestor câștiguri sau sume, după caz; dacă, pentru toate perioadele încheiate în temeiul legislației pe care o aplică, prestațiile sunt calculate pe baza câștigului sau a unei sume fixe, instituția consideră câștigurile de luat în considerare pentru perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislațiilor altor state membre ca fiind egale cu câștigul fictiv corespunzător acestui câștig sau acestei sume forfetare.”

34.

La articolul 52 primul rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”.

35.

La articolul 53 ultimul rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „persoana în cauză”.

36.

La articolul 54 alineatele (1) și (2) primele rânduri, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”.

37.

La articolul 55 alineatul (1) primul rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”.

38.

La articolul 58, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor în numerar pe baza câștigului mediu determină acest câștig mediu exclusiv în funcție de câștigurile înregistrate în perioadele realizate conform legislației menționate.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor în numerar pe baza câștigului forfetar ține seama exclusiv de câștigul forfetar sau, dacă este cazul, de media câștigurilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislației respective.”

39.

La articolul 60, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În eventualitatea agravării unei boli profesionale pentru care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente a beneficiat sau beneficiază de o reparație în temeiul legislației unui stat membru, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

dacă persoana în cauză, din momentul în care beneficiază de prestații, nu a desfășurat în temeiul legislației unui alt stat membru o activitate profesională care poate să cauzeze sau să agraveze boala în chestiune, instituția competentă a primului stat membru este obligată să suporte costul prestațiilor, ținând seama de agravare, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică;

(b)

dacă persoana în cauză, din momentul în care beneficiază de prestații, a desfășurat o astfel de activitate în temeiul legislației unui alt stat membru, instituția competentă a primului stat membru este obligată să suporte costul prestațiilor în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, fără să țină seama de agravare. Instituția competentă a celui de-al doilea stat membru acordă un supliment persoanei în cauză, a cărui valoare este egală cu diferența dintre valoarea prestațiilor datorate după agravare și valoarea prestațiilor care ar fi fost datorate anterior agravării, în conformitate cu legislația pe care o aplică, dacă boala în cauză s-ar fi produs în temeiul legislației acelui stat membru;

(c)

dacă, în cazul menționat la litera (b), un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară activități independente și care suferă de pneumoconioză sclerogenică sau de o boală determinată în aplicarea articolului 57 alineatul (4) nu are dreptul la prestații în temeiul legislației celui de-al doilea stat membru, instituția competentă a primului stat membru este obligată să acorde prestațiile, ținând seama de agravare, conform legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, instituția competentă a celui de-al doilea stat membru suportă costul diferenței dintre valoarea prestațiilor în numerar, inclusiv indemnizațiile, datorate de instituția competentă a primului stat membru, ținând seama de agravare, și valoarea ajutorului care a fost datorat anterior agravării bolii.”

40.

La articolul 61 alineatul (1) al treilea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „persoana în cauză”.

41.

La articolul 62 alineatul (1) al treilea rând, termenul „lucrători” se înlocuiește cu „lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente”.

42.

La articolul 65 alineatul (1) primul rând, „dacă un lucrător” se înlocuiește cu „dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară activități independente”.

43.

La articolul 67 alineatele (1) și (2), cuvintele „realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru” se înlocuiesc cu cuvintele „realizate în calitate de lucrător salariat în temeiul legislației oricărui alt stat membru”.

44.

La articolul 69 alineatul (1) primul rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”.

45.

La articolul 70 alineatul (1) al cincilea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”.

46.

La articolul 71 alineatul (1):

(a)

primul rând, termenul „șomerul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat aflat în șomaj”;

(b)

la litera (b) punctul (i) primul rând și la litera (b) punctul (ii) primul rând, termenul „lucrător” se înlocuiește cu „lucrător salariat”;

(c)

la litera (b) punctul (ii) al zecelea rând, „acest lucrător” se înlocuiește cu „acest lucrător salariat”.

47.

În titlul III:

(a)

titlul capitolului 7 se înlocuiește cu următorul text:

„PRESTAȚII ȘI ALOCAȚII FAMILIALE”;

(b)

titlul secțiunii 1 a capitolului 7 se înlocuiește cu următorul text:

Dispoziție comună privind prestațiile pentru lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente și șomeri”;

(c)

în titlul secțiunii 2 a capitolului 7, termenul „lucrători” se înlocuiește cu „lucrători salariați”.

48.

La articolul 72, „perioade de asigurare sau de încadrare în muncă” se înlocuiește cu „perioade de asigurare, încadrare în muncă sau activitate independentă”.

49.

La articolul 73:

(a)

titlul se înlocuiește cu următorul:

„Lucrătorii salariați”;

(b)

la alineatul (1) primul rând și alineatul (2) primul rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat”;

(c)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Cu toate acestea, lucrătorul salariat care se supune legislației franceze în aplicarea dispozițiilor articolului 14 alineatul (1) are dreptul, pentru membrii de familie ai acestuia care îl însoțesc pe teritoriul statului membru în care lucrează, la prestațiile familiale definite în anexa VI.”

50.

La articolul 74 alineatul (1) primul rând și alineatul (2) primul rând, termenul „șomerul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat aflat în șomaj”.

51.

La articolul 75:

(a)

la alineatul (1) litera (a) al patrulea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat”;

(b)

la alineatul (2) litera (b) al treilea rând, termenul „lucrătorului” se înlocuiește cu „lucrătorului salariat”.

52.

La articolul 78:

(a)

la alineatul (2) litera (a) primul rând și litera (b) primul rând, „lucrător defunct” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat defunct sau lucrătorul defunct care a desfășurat activități independente”;

(b)

la alineatul (2) litera (b) punctul (ii) al treilea rând, „lucrătorul defunct” se înlocuiește cu „defunctul”.

53.

La articolul 79:

(a)

alineatul (1):

la primul paragraf al șaselea rând, „lucrătorul defunct” se înlocuiește cu „defunctul”;

la al doilea paragraf litera (a) al patrulea rând, „de activitate independentă” se introduce între cuvintele „de încadrare în muncă” și „sau de ședere”;

(b)

la alineatul (2) al optulea rând, termenul „lucrătorul” se înlocuiește cu „titularul sau defunctul”;

(c)

la alineatul (3) ultimul rând, „lucrător” se înlocuiește cu „lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente”.

54.

La articolul 89, cifra „V” se înlocuiește cu cifra „VI”.

55.

La articolul 93 alineatul (2) primul paragraf al șaselea rând și al doilea paragraf al cincisprezecelea rând, termenul „lucrători” se înlocuiește cu „lucrători salariați”.

56.

Anexele I - V devin anexele II - VI și se introduce următoarea anexă:

ANEXA I

DOMENIUL DE APLICARE PERSONAL AL REGULAMENTULUI

I.   Lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente

[articolul 1 litera (a) punctele (ii) și (iii) din regulament]

A.   BELGIA

Nu se aplică.

B.   DANEMARCA

1.

Se consideră lucrător salariat, în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament, orice persoană care, dat fiind că desfășoară o activitate salariată, se spune legislației privind accidentele de muncă și bolile profesionale.

2.

Se consideră lucrător care desfășoară activități independente, în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament, orice persoană care, în temeiul legii privind prestațiile zilnice în numerar în caz de boală sau maternitate, are dreptul la aceste alocații pe baza unui venit profesional, altul decât venitul salarial.

C.   REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

Dacă instituția competentă pentru acordarea prestațiilor familiale în conformitate cu titlul III, capitolul 7 din regulament este o instituție germană, atunci în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament:

(a)

«lucrător salariat» reprezintă orice persoană asigurată obligatoriu împotriva riscului de șomaj sau orice persoană care, ca rezultat al acestei asigurări, obține prestații în numerar în baza asigurării de sănătate și prestații similare;

(b)

«lucrător care desfășoară activități independente» reprezintă orice persoană care desfășoară o activitate independentă și care este obligată:

să se asigure sau să cotizeze împotriva riscului limitei de vârstă în cadrul unui regim pentru lucrători care desfășoară activități independente

sau

să se asigure în cadrul unei asigurări obligatorii de pensie.

D.   FRANȚA

Nu se aplică.

E.   GRECIA

1.

Se consideră lucrători salariați, în sensul articolului 1 litera (a) punctul (iii) din regulament, persoanele asigurate în cadrul schemei OGA care desfășoară exclusiv o activitate salariată sau care sunt sau au fost supuși legislației unui alt stat membru și care, prin urmare, au sau au avut calitatea de lucrători salariați.

2.

În scopul acordării alocațiilor familiale în cadrul regimului național, se consideră lucrători salariați, în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament, persoanele menționate la articolul 1 litera (a) punctele (i) și (iii) din regulament.

F.   IRLANDA

1.

Se consideră lucrător salariat în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament orice persoană asigurată, cu titlu obligatoriu sau voluntar, în conformitate cu dispozițiile secțiunilor 5 și 37 din Legea codificată din 1981 privind securitatea socială și serviciile sociale [Social Welfare (Consolidation) Act (1981)].

2.

Se consideră lucrător care desfășoară activități independente în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament orice persoană care desfășoară o activitate profesională independent de orice contract de muncă sau care s-a pensionat dintr-o astfel de activitate. În ceea ce privește prestațiile de boală în natură, persoana în cauză trebuie, de asemenea, să aibă dreptul la aceste prestații în temeiul secțiunii 45 sau al secțiunii 46 din Legea sănătății din 1970 [Health Act (1970)].

G.   ITALIA

Nu se aplică.

H.   LUXEMBURG

Nu se aplică.

I.   ȚĂRILE DE JOS

Se consideră lucrător care desfășoară activități independente în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament orice persoană care desfășoară o activitate sau exercită o profesie în afara oricărui contract de muncă.

J.   REGATUL UNIT

Se consideră lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente în sensul articolului 1 litera (a) punctul (ii) din regulament orice persoană care are calitatea de «lucrător salariat» (employed earner) sau «lucrător care desfășoară activități independente» (self-employed earner) în sensul legislației Marii Britanii sau al legislației Irlandei de Nord, precum și orice persoană pentru care se datorează contribuții în calitate de «lucrător salariat» (employed person) sau «lucrător care desfășoară activități independente» (self-employed person) în conformitate cu legislația Gibraltarului.

II.   Membrii de familie

[articolul 1 litera (f) a doua teză din regulament]

A.   BELGIA

Nu se aplică.

B.   DANEMARCA

În scopul determinării dreptului la prestații în natură în aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (a) și a articolului 31 din regulament, «membru de familie» reprezintă orice persoană considerată membru de familie în conformitate cu legea privind serviciul public de sănătate.

C.   REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

Nu se aplică.

D.   FRANȚA

Nu se aplică.

E.   GRECIA

Nu se aplică.

F.   IRLANDA

În scopul determinării dreptului la prestații în natură, în aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (a) și a articolului 31 din regulament, «membru de familie» reprezintă orice persoană considerată a fi în întreținerea lucrătorului salariat sau a lucrătorului care desfășoară activități independente în scopul aplicării legilor sănătății adoptate între 1947 și 1970 (Health Acts 1947-1970).

G.   ITALIA

Nu se aplică.

H.   LUXEMBURG

Nu se aplică.

I.   ȚĂRILE DE JOS

Nu se aplică.

J.   REGATUL UNIT

În scopul stabilirii dreptului la prestații în natură în aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (a) și a articolului 31 din regulament, termenul «membru de familie» desemnează:

(a)

în ceea ce privește legislațiile Marii Britanii și Irlandei de Nord, orice persoană considerată a fi în întreținere în sensul legii privind securitatea socială din 1975 (Social Security Act 1975) sau, după caz, al legii privind securitatea socială (Irlanda de Nord) din 1975 [Social Security (Northern Ireland) Act 1975]

și

(b)

în ceea ce privește legislația Gibraltarului, orice persoană considerată a fi în întreținere în sensul regulamentului privind regimul medical al medicinei de grup din 1973.

57.

În anexa II:

(a)

titlul se înlocuiește cu următorul:

ANEXA II

[articolul 1 litera (u) din regulament]

I.   Alocații speciale de naștere excluse din domeniul de aplicare a regulamentului în temeiul articolului 1 litera (u)

(b)

se adaugă următorul text:

„II.   Regimuri speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente excluse din domeniul de aplicare a regulamentului în temeiul articolului 1 litera (j) al doilea paragraf

A.   BELGIA

Nu se aplică.

B.   DANEMARCA

Nu se aplică.

C.   REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

Instituțiile de asigurări și ocrotire (Versicherungs- und Versorgungswerke) pentru medici, dentiști, veterinari, farmaciști, avocați, agenți de brevetare (Patentanwälte), notari publici, cenzori (Wirtschaftprüfer), consultanți și consilieri fiscali (Steuerbevollmächtigte), piloți maritimi (Seelotsen) și arhitecți, înființate conform legislațiilor Land-urilor germane, și alte instituții de asigurări și ocrotire, în special fonduri de asistență (Fürsorgeeinrichtungen) și sistemul de extindere a repartizării onorariilor (erweiterte Honorarverteilung).

D.   FRANȚA

1.

Lucrătorii care desfășoară activități independente în afara domeniului agricol:

(a)

regimuri suplimentare de asigurare de bătrânețe și regimuri de asigurare de deces și invaliditate pentru lucrătorii care desfășoară activități independente, cum ar fi cele menționate la articolele L 658, L 659, L 663-11, L 663-12, L 682 și L 683-1 din Codul de securitate socială;

(b)

prestațiile suplimentare menționate la articolul 9 din Legea nr. 66 509 din 12 iulie 1966.

2.

Lucrătorii care desfășoară activități independente în agricultură:

Tipurile de asigurare prevăzute la articolele 1049 și 1234.19 din Codul rural în materie de, pe de o parte, boală, maternitate și limită de vârstă și, pe de altă parte, accidentele de muncă și bolile profesionale ale lucrătorilor care desfășoară activități independente în agricultură.

E.   GRECIA

Nu se aplică.

F.   IRLANDA

Nu se aplică.

G.   ITALIA

Nu se aplică.

H.   LUXEMBURG

Nu se aplică.

I.   ȚĂRILE DE JOS

Nu se aplică.

J.   REGATUL UNIT

Nu se aplică.”

58.

La partea A, punctul 7, BELGIA – LUXEMBURG, din anexa III, textul actual devine litera (a) și se introduce următorul punct:

„(b)

Schimbul de scrisori din 10 și 12 iulie 1968 privind lucrătorii care desfășoară activități independente.”

59.

La anexa IV:

(a)

punctul A se înlocuiește cu următorul:

„A.   BELGIA

Legislația privind regimul general de invaliditate, regimul special de invaliditate pentru lucrătorii din mine, regimul special pentru marinarii din marina comercială și legislația privind asigurarea împotriva incapacității de muncă pentru lucrătorii care desfășoară activități independente.”

(b)

punctul D se înlocuiește cu următorul:

„D.   FRANȚA

1.

Lucrători salariați

Întreaga legislație privind asigurările de invalidate, cu excepția legislației privind asigurarea de invaliditate în cadrul regimului de securitate socială pentru mineri.

2.

Lucrători care desfășoară activități independente

Legislația privind asigurările de invaliditate pentru lucrători care desfășoară activități independente în agricultură.”

60.

Anexa VI se înlocuiește cu următoarea:

ANEXA VI

(articolul 89 din regulament)

Proceduri speciale pentru aplicarea legislațiilor din anumite state membre

A.   BELGIA

1.

Persoanele al căror drept la prestații în natură în cadrul asigurărilor de sănătate decurge din dispozițiile regimului belgian de asigurare obligatorie de sănătate și invaliditate aplicabile lucrătorilor care desfășoară activități independente, beneficiază de dispozițiile titlului III, capitolul 1 din regulament, inclusiv ale articolului 35 alineatul (1), în următoarele condiții:

(a)

în cazul șederii pe teritoriul altui stat membru decât Belgia, persoanele în cauză beneficiază:

(i)

în ceea ce privește asistența medicală în caz de spitalizare, de prestațiile în natură prevăzute de legislația statului de ședere;

(ii)

în ceea ce privește alte prestații în natură prevăzute de regimul belgian, de rambursarea acestor prestații de către instituția competentă belgiană corespunzătoare la tarifele prevăzute de legislația statului de ședere;

(b)

în cazul în care au reședința pe teritoriul altui stat membru decât Belgia, persoanele în cauză beneficiază de prestațiile în natură prevăzute de legislația statului de reședință, cu condiția să plătească instituției belgiene competente contribuția suplimentară prevăzută în acest scop de reglementările belgiene.

2.

În scopul aplicării dispozițiilor capitolelor 7 și 8 ale titlului III din regulament de către instituția belgiană competentă, orice copil se consideră că a fost crescut în statul membru pe teritoriul căruia are reședința.

3.

În scopul aplicării articolului 46 alineatul (2) din regulament, se consideră, de asemenea, ca perioade de asigurare realizate în aplicarea legislației belgiene privind regimul general de invaliditate și regimul de asigurare a marinarilor perioadele de asigurare de bătrânețe realizate în temeiul legislației belgiene înainte de 1 ianuarie 1945.

4.

În scopul aplicării articolului 40 alineatul (3) litera (a) punctul (ii), se ține seama doar de perioadele în timpul cărora lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente a fost în incapacitate de muncă în sensul legislației belgiene.

5.

În scopul aplicării articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele de asigurare de bătrânețe realizate de lucrătorii care desfășoară activități independente în temeiul legislației belgiene înainte de intrarea în vigoare a legislației privind incapacitatea de muncă a lucrătorilor care desfășoară activități independente, se consideră ca perioade realizate în temeiul acestei din urmă legislații.

6.

Pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de legislația belgiană pentru dobândirea dreptului la prestații de șomaj, zilele reținute ca zile asimilate în sensul legislației menționate se iau în considerare doar în măsura în care zilele care le-au precedat au fost zile de muncă remunerată.

B.   DANEMARCA

1.

Perioadele de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă realizate într-un alt stat membru decât Danemarca se iau în considerare pentru admiterea ca membru al unei case autorizate de asigurare pentru șomaj, ca și când ar fi fost vorba despre perioade de încadrare în muncă sau de activitate independentă încheiate în Danemarca.

2.

Lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente, solicitanții și titularii de pensii sau indemnizații, precum și membrii de familie ai acestora prevăzuți la articolele 19, 22 alineatele (1) și (3), 25 alineatele (1) și (3), 26 alineatul (1), 28a, 29 și 31 din regulament, beneficiază, în cazul în care au reședința sau drept de ședere în Danemarca, de prestații în natură în aceleași condiții ca și cele prevăzute de legislația daneză pentru persoanele ale căror venituri nu depășesc nivelul indicat la articolul 3 din Legea nr. 311 din 9 iunie 1971 privind serviciul public de sănătate, în cazul în care costul prestațiilor menționate revine instituției unui alt stat membru decât Danemarca.

3.

Dispozițiile articolului 1 alineatul (1) nr. 2 din Legea privind pensiile de limită de vârstă, articolului 1 alineatul (1) nr. 2 din Legea pensiilor de invaliditate și articolului 2 alineatul (1) nr. 2 din Legea pensiilor și alocațiilor pentru văduve nu sunt aplicabile lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente ori succesorilor lor care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât Danemarca.

4.

Dispozițiile legislației daneze privind pensiile pentru văduve și pentru limită de vârstă sunt aplicabile soției supraviețuitoare a unui lucrător salariat sau a unui lucrător care desfășoară activități independente, care a făcut obiectul legislației daneze, chiar dacă ea nu a avut reședința în Danemarca.

5.

Dispozițiile regulamentului nu aduc atingere dispozițiilor tranzitorii prevăzute de legile daneze din 7 iunie 1972 privind dreptul la pensie al resortisanților danezi care au avut realmente reședința în Danemarca pe o perioadă determinată, imediat înainte de depunerea cererii lor. Cu toate acestea, pensia este atribuită, în condițiile prevăzute pentru resortisanții danezi, și resortisanților altor state membre care au avut realmente reședința în Danemarca în anul imediat următor depunerii cererii.

6.

(a)

Perioadele în timpul cărora un lucrător frontalier care are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât Danemarca și-a desfășurat activitatea profesională pe teritoriul Danemarcei se consideră ca perioade de rezidență în scopul aplicării legislației daneze. Același lucru este valabil pentru perioadele în care un lucrător frontalier este detașat sau prestează servicii într-un alt stat membru decât Danemarca.

(b)

Perioadele în cursul cărora un lucrător sezonier care are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât Danemarca a fost încadrat în muncă pe teritoriul Danemarcei trebuie considerate ca perioade de ședere în sensul legislației daneze. Același lucru este valabil pentru perioadele în timpul cărora un lucrător sezonier este detașat pe teritoriul unui alt stat membru decât Danemarca.

7.

Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului la indemnizațiile de maternitate prevăzute în capitolul 12 din legea privind prestațiile zilnice în numerar în caz de boală sau maternitate, dacă persoana în cauză nu a făcut obiectul legislației daneze în întreaga perioadă de referință prevăzută la articolul 34 alineatul (1) sau (2) din legea anterior menționată:

(a)

se iau în considerare perioadele de asigurare încheiate, după cum este cazul, în temeiul legislației unui alt stat membru decât Danemarca, în cursul perioadei de referință menționate în timpul căreia persoana în cauză nu a făcut obiectul legislației daneze, ca și cum aceste perioade ar fi fost încheiate în temeiul acestei din urmă legislații

și

(b)

persoana în cauză se consideră că a primit în cursul perioadelor astfel luate în considerare un salariu mediu egal cu media salariilor confirmat ca fiind plătite în cursul perioadelor încheiate în baza legislației daneze pentru perioada de referință menționată.

8.

În scopul aplicării legislației daneze de la articolul 12 alineatul (2) din regulament, pensiile de invaliditate, pentru limită de vârstă și de soț supraviețuitor se consideră prestații de aceeași natură.

9.

În scopul aplicării articolului 67 din regulament, prestațiile de șomaj pentru lucrătorii care desfășoară activități independente, asigurate în Danemarca, se calculează în conformitate cu legislația daneză.

C.   REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

1.

(a)

În măsura în care nu s-a prevăzut deja în legislația germană privind asigurările pentru accidente, instituțiile germane acordă, de asemenea, indemnizații, în conformitate cu legislația menționată, pentru accidentele de muncă (și bolile profesionale) care s-au produs în Alsacia – Lorena înainte de 1 ianuarie 1919, responsabilitatea pentru costul acestora nefiind asumată de instituțiile franceze în temeiul Deciziei Consiliului Societății Națiunilor din 21 iunie 1921 (Reichsgesetzblatt, p. 1289), dacă victima sau urmașii au reședința pe teritoriul unui stat membru;

(b)

dispozițiile articolului 10 din regulament nu aduc atingere dispozițiilor în temeiul cărora accidentele (și bolile profesionale) care se produc în afara teritoriului Republicii Federale Germania, precum și perioadele realizate în afara acestui teritoriu, nu generează, sau generează numai în anumite condiții, plata prestațiilor, dacă titularii au reședința în afara teritoriului Republicii Federale Germania.

2.

(a)

Pentru a stabili dacă perioadele considerate de legislația germană ca perioade de întrerupere (Ausfallzeiten) sau perioade suplimentare (Zurechnungszeiten) trebuie să fie luate în considerare ca atare, contribuțiile obligatorii plătite în temeiul legislației unui alt stat membru și afilierea la regimul de asigurări al altui stat membru sunt asimilate contribuțiilor obligatorii plătite în temeiul legislației germane și afilierii la regimul german de asigurări de pensie. Această dispoziție nu se aplică în cazul asigurărilor de limită de vârstă pentru fermierii din Republica Federală Germania și nici regimurilor speciale corespunzătoare din celelalte state membre.

La calcularea numărului de luni calendaristice care au trecut între data afilierii la regimul de asigurare și producerea riscului, perioadele asimilate în temeiul legislației unui alt stat membru care se încadrează între aceste două date nu se iau în calcul și nici perioadele în cursul cărora persoana în cauză a beneficiat de o pensie sau de o indemnizație;

(b)

dispozițiile literei (a) nu se aplică duratei forfetare de întrerupere (pauschale Ausfallzeit). Aceasta se determină exclusiv pe baza perioadelor de asigurare realizate în Republica Federală Germania;

(c)

luarea în considerare a unei perioade suplimentare (Zurechnungszeit) în temeiul legislației germane privind asigurarea de pensie a lucrătorilor din mine este, în plus, supusă condiției ca ultima contribuție plătită în temeiul legislației germane să fi fost vărsată la schema de asigurare de pensie pentru lucrătorii din mine;

(d)

în scopul luării în considerare a perioadelor germane de substituire (Ersatzzeiten), se aplică doar legislația națională germană;

(e)

prin derogare de la dispoziția prevăzută la litera (d), următoarea dispoziție este aplicabilă persoanelor afiliate la regimul german de asigurare de pensie care, între 1 ianuarie 1948 și 31 iulie 1963, au avut reședința pe teritoriile germane aflate sub administrarea Țărilor de Jos: în scopul luării în considerare a perioadelor germane de substituire (Ersatzzeiten) în sensul articolului 1251 alineatul (2) din legea germană în materie de asigurare socială (RVO) sau al dispozițiilor corespunzătoare, plata contribuțiilor de asigurare în Țările de Jos din cursul acestei perioade fiind considerată echivalentă cu situația desfășurării unei activități salariate sau a unei activități intrând sub incidența asigurării obligatorii în sensul legislației germane.

3.

În ceea ce privește plățile care urmează să fie efectuate la casele germane de asigurare de sănătate, plata obligatorie a contribuțiilor menționate la articolul 26 alineatul (2) din regulament se suspendă până la adoptarea unei decizii referitoare la cererea de pensie.

4.

Pentru a determina dacă un copil care beneficiază de pensia de orfan, beneficierea de una din prestațiile menționate la articolul 78 sau de o altă prestație familială acordată în temeiul legislației franceze pentru un minor rezident în Franța se asimilează cu primirea unei pensii de orfan în temeiul legislației germane.

5.

Dacă aplicarea prezentului regulament sau a regulamentelor ulterioare în materie de securitate socială presupune cheltuieli excepționale pentru unele instituții de asigurări de sănătate, aceste cheltuieli pot fi compensate total sau parțial. Asociația federală a caselor regionale de sănătate ca organism de legătură (asigurări de sănătate) decide asupra acestei compensații de comun acord cu celelalte federații centrale ale caselor de sănătate. Resursele necesare efectuării acestor compensări provin din taxele impuse tuturor instituțiilor de asigurări de sănătate proporțional cu numărul mediu de membri din cursul anului anterior, inclusiv pensionarii.

6.

În scopul aplicării regulamentului, suma forfetară plătită pentru îngrijiri medicale, acordată la naștere în temeiul legislației germane unei persoane asigurate de sex feminin și membrilor de familie ai persoanei asigurate se consideră drept ajutor în natură.

7.

Articolul 1233 din Legea în materie de asigurare socială (RVO) și articolul 10 din Legea privind asigurarea angajaților (AVG), modificate de Legea din 16 octombrie 1972 privind reforma regimului de pensii, care reglementează asigurarea voluntară în cadrul regimurilor germane de asigurări de pensie, sunt aplicabile resortisanților celorlalte state membre, precum și apatrizilor și refugiaților care au reședința pe teritoriul celorlalte state membre, în conformitate cu procedurile de mai jos.

Dacă sunt îndeplinite condițiile generale, pot fi plătite contribuții voluntare la regimul german de asigurări de pensie:

(a)

dacă persoana în cauză are domiciliul sau reședința pe teritoriul Republicii Federale Germania;

(b)

dacă persoana în cauză are domiciliul sau reședința pe teritoriul unui alt stat membru și anterior, la un moment dat, a fost afiliată obligatoriu sau voluntar, la regimul german de asigurări de pensie;

(c)

dacă persoana în cauză, resortisant al altui stat membru, are domiciliul sau reședința pe teritoriul unui stat terț și a plătit contribuții la regimul german de asigurări de pensie cel puțin 60 de luni sau a fost admis pentru asigurare voluntară în temeiul dispozițiilor tranzitorii anterior în vigoare și nu este asigurată obligatoriu sau voluntar în temeiul legislației unui alt stat membru.

8.

Regulamentul nu aduce atingere articolului 51a alineatul (2) din Legea de reformă a regimului de pensii pentru muncitori (ArVNG) și nici articolului 49a alineatul (2) din Legea de reformă a regimului de pensii pentru angajați (AnVNG), modificate de Legea din 16 octombrie 1972 de reformă a regimului pensiilor. Persoanele cărora alineatul (8) literele (b) și (c) le permite să adere la regimul de asigurări voluntare pot cotiza doar pentru perioadele pentru care nu au plătit deja contribuții în aplicarea legislației altui stat membru.

9.

Dacă prestațiile în natură care sunt acordate de instituțiile germane de la locul de reședință al titularilor pensiilor sau membrilor de familie ai acestora care sunt asigurați la instituții competente din alte state membre trebuie rambursate pe bază de sume forfetare lunare, aceste prestații sunt considerate, în scopul compensării financiare între instituțiile germane de asigurări de sănătate pentru titularii pensiilor, prestații în sarcina regimului german de asigurări de sănătate pentru titularii pensiilor. Sumele forfetare rambursate instituțiilor germane de la locul de reședință de către instituțiile competente ale altor state membre se consideră venituri care trebuie luate în considerare la compensarea financiară menționată anterior.

10.

În cazul lucrătorilor care desfășoară activități independente, ajutorul pentru șomeri (Arbeitslosenhilfe) se acordă cu condiția ca persoana în cauză, înainte de a se înregistra ca șomer, să fi desfășurat, cu titlu principal, o activitate independentă cel puțin un an pe teritoriul Republicii Federale Germania și să nu o fi abandonat numai cu titlu temporar.

11.

Perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației unui alt stat membru, în cadrul unui regim special de asigurare de limită de vârstă pentru fermieri sau, în lipsa unui astfel de regim, în calitate de fermieri în cadrul regimului general, se iau în considerare în vederea îndeplinirii condițiilor de durată minimă a asigurării necesare pentru ca persoana să se supună vărsării contribuției în sensul articolului 27 din Legea privind asigurarea pentru limită de vârstă pentru fermieri (Gesetz über die Altershilfe der Landwirt – GAL), cu condiția ca:

(a)

declarația pe care se bazează obligația de plată a contribuțiilor să se depună în termenele prescrise

și

(b)

înainte de depunerea declarației, persoana în cauză să fi fost supusă ultima dată obligației de plată a contribuției în cadrul regimului de asigurare pentru limită de vârstă a fermierilor pe teritoriul Republicii Federale Germania.

12.

Perioadele de asigurare obligatorie realizate în temeiul legislației unui alt stat membru, fie în temeiul regimului special pentru meșteșugari, fie, în lipsa unui astfel de regim, în temeiul unui regim special pentru lucrătorii care desfășoară activități independente sau în temeiul regimului general, se iau în considerare pentru justificarea realizării celor 216 luni de asigurare obligatorie necesare pentru a beneficia de dreptul la retragere voluntară din regimul de asigurare de pensie pentru meșteșugari.

D.   FRANȚA

1.

(a)

Alocația pentru foștii lucrători salariați, împreună cu alocația pentru lucrătorii care au desfășurat activități independente și alocația pentru limită de vârstă în agricultură se acordă, în condițiile prevăzute de legislația franceză pentru lucrătorii francezi, tuturor lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente care sunt resortisanți ai celorlalte state membre și care, la data depunerii cererii lor, au reședința pe teritoriul francez.

(b)

Același lucru este valabil în cazul refugiaților și apatrizilor.

(c)

Dispozițiile regulamentului nu aduc atingere dispozițiilor legislației franceze în temeiul cărora sunt luate în considerare, pentru dobândirea dreptului la alocație de către foștii lucrători salariați, precum și de către lucrătorii care au desfășurat activități independente, doar perioadele de activitate salariată sau perioadele asimilate acestora sau, dacă este cazul, perioadele de activitate independentă realizate pe teritoriile departamentelor europene și ale departamentelor de peste mări (Guadelupa, Guyana, Martinica și Réunion) ale Republicii Franceze.

2.

Alocația specială și indemnizația cumulativă prevăzute de legislația specială de securitate socială în mine se acordă doar lucrătorilor încadrați în muncă în minele franceze.

3.

Legea nr. 65-555 din 10 iulie 1965 care acordă francezilor, care desfășoară sau au desfășurat în străinătate o activitate profesională, posibilitatea de a adera la regimul de asigurare voluntară pentru limită de vârstă, se aplică resortisanților altor state membre în următoarele condiții:

activitatea profesională care dă naștere asigurării voluntare în cadrul regimului francez nu trebuie să fie desfășurată pe teritoriul francez sau pe teritoriul statului membru al cărui resortisant este lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente;

lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente trebuie să dovedească, în momentul depunerii cererii, fie că a avut reședința în Franța pentru cel puțin 10 ani, consecutivi sau nu, fie că s-a supus legislației franceze, cu titlu obligatoriu sau facultativ continuu, pentru aceeași perioadă.

4.

În sensul articolului 73 alineatul (3) din regulament, expresia «prestații familiale» include:

(a)

alocațiile prenatale prevăzute la articolul L 516 din Codul de securitate socială;

(b)

alocațiile familiale prevăzute la articolele L 524 și L 531 din Codul de securitate socială;

(c)

indemnizația compensatorie pentru impozitul pe categorii de venituri prevăzută la articolul L 532 din Codul de securitate socială.

Cu toate acestea, această prestație poate fi plătită numai dacă salariul primit pe perioada detașării face obiectul impozitului pe venit în Franța;

(d)

alocația de salariu unică prevăzută la articolul L 533 din Codul de securitate socială.

5.

Pentru calcularea valorii teoretice menționate la articolul 46 alineatul (2) litera (a) din regulament, în regimurile în care pensiile pentru limită de vârstă sunt calculate pe baza punctelor de pensie, instituția competentă ia în considerare, pentru fiecare an din anii de asigurare realizați în temeiul legislației oricărui alt stat membru, un număr de puncte de pensionare egal cu coeficientul numărului de puncte de pensionare dobândite în temeiul legislației pe care o aplică la numărul anilor corespunzători acestor puncte.

E.   GRECIA

1.

Fără a aduce atingere dispozițiilor anexei I secțiunea I partea E punctul 1, articolul 22 alineatul (1) litera (a) din regulament este aplicabil unei persoane asigurate în cadrul OGA a cărei stare de sănătate necesită îngrijiri imediate înainte de a începe să desfășoare activitatea pentru care a venit într-un alt stat membru decât Grecia.

2.

Articolul 10 alineatul (1) din regulament nu aduce atingere dispoziției articolului 2 alineatul (4) din Decretul-lege nr. 4577/66 în conformitate cu care plata pensiilor acordate de IKA persoanelor cu cetățenie sau de origine greacă provenind din Egipt sau din Turcia este suspendată dacă titularul locuiește în străinătate fără un motiv justificat pentru mai mult de șase luni.

F.   IRLANDA

1.

În cazul rezidenței sau șederii în Irlanda, lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente, șomerii, solicitanții de pensie și titularii unei pensii sau indemnizații, precum și membrii de familie ai acestora, prevăzuți la articolele 19 alineatul (1), 22 alineatele (1) și (3), 25 alineatele (1) și (3), 26 alineatul (1), 28a, 29 și 31 din regulament, beneficiază gratuit de toate tratamentele medicale prevăzute de legislația irlandeză, în cazul în care costul acestor prestații revine instituției unui alt stat membru decât Irlanda.

2.

Membrii de familie ai unui lucrător salariat sau ai unui lucrător care desfășoară activități independente care se supune legislației unui alt stat membru decât Irlanda și care îndeplinește condițiile prevăzute de legislația respectivă pentru acordarea prestațiilor, ținându-se seama, unde este cazul, de articolul 18 din regulament, beneficiază cu titlu gratuit, dacă au reședința în Irlanda, de toate tratamentele medicale prevăzute de legislația irlandeză.

Costul acestor prestații astfel acordate revine instituției la care este asigurat lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente.

Cu toate acestea, când soțul lucrătorului salariat sau al lucrătorului care desfășoară activități independente ori persoana căreia i s-au încredințat copiii desfășoară o activitate profesională în Irlanda, prestațiile acordate pentru membrii de familie rămân în sarcina instituțiilor irlandeze, în măsura în care dreptul la aceste prestații se dobândește exclusiv în aplicarea legislației irlandeze.

3.

Dacă un lucrător salariat care se supune legislației irlandeze este victima unui accident după ce a părăsit teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa, în cursul perioadei de încadrare în muncă, pe teritoriul altui stat membru, dar înainte de a ajunge acolo, dreptul la prestații pentru acest accident se stabilește:

(a)

ca și când acest accident ar fi survenit pe teritoriul Irlandei

și

(b)

fără a lua în considerare absența sa de pe teritoriul Irlandei când se determină dacă, în temeiul încadrării sale în muncă, a fost asigurat corespunzător legislației menționate.

4.

În scopul aplicării articolului 12 alineatul (2) din regulament la legislația irlandeză, pensiile de invaliditate, pentru limită de vârstă și de soț supraviețuitor se consideră a fi prestații de aceeași natură.

5.

În scopul calculării salariului în vederea acordării prestației variabile în funcție de salariu, prevăzută de legislația irlandeză, în caz de acordare a prestațiilor de boală, de maternitate și de șomaj, o sumă echivalentă cu media salariului săptămânal din acel an al lucrătorului salariat de sex masculin sau feminin, după cum este cazul, se înregistrează în contul lucrătorului salariat, prin derogare de la articolul 23 alineatul (1) și articolul 68 alineatul (1) din regulament, pentru fiecare săptămână de muncă realizată în calitate de lucrător salariat în temeiul legislației altui stat membru pe durata exercițiului fiscal de referință (impozit pe venit).

6.

În scopul aplicării articolului 40 alineatul (3) litera (a) punctul (ii), se ține seama doar de perioadele în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente a fost în incapacitate de muncă în sensul legislației irlandeze.

7.

În scopul aplicării articolului 44 alineatul (2), lucrătorul salariat se consideră a fi cerut în mod expres amânarea acordării pensiei pentru limită de vârstă la care ar fi avut dreptul în temeiul legislației irlandeze, dacă, atunci când pensionarea este o condiție pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, nu s-a pensionat.

8.

Până la 31 decembrie 1983, în scopul aplicării legislației irlandeze la alte prestații decât prestațiile familiale și prestațiile de boală și maternitate în natură, nu se iau în considerare alte perioade decât cele realizate în calitate de lucrător salariat.

G.   ITALIA

Nici o prevedere.

H.   LUXEMBURG

1.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 94 alineatul (2) din regulament, perioadele de asigurare sau perioadele asimilate acestora, realizate înainte de 1 ianuarie 1946, în temeiul legislației luxemburgheze privind asigurările pentru pensiile de invaliditate, limită de vârstă sau deces, se iau în considerare în scopul aplicării acestei legislații numai în măsura în care drepturile în curs de a fi dobândite ar fi fost menținute până la 1 ianuarie 1959 sau recuperate ulterior în conformitate doar cu această legislație sau cu convențiile bilaterale în vigoare sau pe cale de a fi încheiate. În cazul în care se aplică mai multe convenții bilaterale, se iau în considerare perioadele de asigurare sau perioadele asimilate acestora având data cea mai îndepărtată.

2.

În scopul acordării părții fixe a pensiilor luxemburgheze, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației luxemburgheze de lucrători salariați sau de lucrători care desfășoară activități independente care nu au reședința pe teritoriul acestuia se asimilează perioadelor de rezidență, cu efect de la 1 octombrie 1972.

I.   ȚĂRILE DE JOS

1.

Asigurarea pentru cheltuieli medicale

(a)

În ceea ce privește dreptul la prestații în natură, titlul III, capitolul 1, din regulament este aplicabil doar persoanelor care au dreptul la prestații în natură în temeiul asigurării obligatorii, al asigurării voluntare sau al asigurării pentru persoanele în vârstă, asigurări menționate de legea privind casele de asigurări de sănătate (Ziekenfondswet).

(b)

Titularul unei pensii pentru limită de vârstă în temeiul legislației Țărilor de Jos și al unei pensii în temeiul legislației unui alt stat membru se consideră, în scopul aplicării articolului 27 și/sau a articolului 28, ca având dreptul la prestații în natură dacă, ținând seama de articolul 9, unde este cazul, îndeplinește condițiile necesare pentru admiterea la asigurarea de sănătate pentru persoanele în vârstă sau la asigurarea voluntară prevăzute de legea privind casele de asigurări de sănătate (Ziekenfondswet).

Această dispoziție se aplică, de asemenea, unei femei căsătorite al cărei soț este titularul unei pensii pentru limită de vârstă pentru persoane căsătorite în temeiul legislației Țărilor de Jos și îndeplinește condițiile impuse pentru admiterea la asigurarea de sănătate pentru persoanele în vârstă sau la asigurarea voluntară prevăzute de legea privind casele de asigurări de sănătate.

(c)

Titularul unei pensii pentru limită de vârstă în temeiul legislației Țărilor de Jos și care are reședința în alt stat membru, dacă este asigurat în cadrul regimului de asigurare de sănătate pentru persoane vârstnice sau în cadrul regimului de asigurare voluntară prevăzute de legea privind casele de asigurări de sănătate, plătește pentru sine și, dacă este cazul, pentru membrii de familie, o contribuție calculată pe baza a jumătate din costurile medii suportate în Țările de Jos pentru îngrijiri medicale pentru o persoană vârstnică și membrii de familie ai acesteia. Se acordă o reducere a acestei contribuții suportată din asigurarea obligatorie prevăzută de legea privind casele de asigurări de sănătate, corespunzător celei acordate, ale cărei costuri sunt suportate din asigurarea menționată, acordată persoanelor care au reședința în Țările de Jos și care sunt asigurate în cadrul regimului de asigurare de sănătate pentru persoane vârstnice, pentru care contribuțiile sunt stabilite pe aceeași bază.

(d)

O persoană care nu este titulară a unei pensii pentru limită de vârstă în temeiul legislației Țărilor de Jos și, în cazul în care este căsătorită, al cărei soț nu este titular al unei pensii pentru limită de vârstă pentru persoane căsătorite în temeiul legislației Țărilor de Jos, dacă are reședința în alt stat membru și dacă este asigurată în cadrul regimului de asigurare voluntară prevăzut de Legea privind casele de asigurări de sănătate, plătește pentru sine și, dacă este cazul, pentru fiecare din membrii de familie ai acestuia care a împlinit 16 ani o contribuție a cărei valoare corespunde mediei contribuțiilor fixate de casele de asigurări de sănătate în Țările de Jos pentru asigurații voluntar care au reședința în Țările de Jos. Contribuția va fi rotunjită crescător până la cel mai apropiat multiplu al unui gulden.

2.

Aplicarea legislației Țărilor de Jos privind asigurările generale pentru limită de vârstă

(a)

Perioadele de asigurare anterioare datei de 1 ianuarie 1957, în decursul cărora beneficiarul care nu îndeplinește condițiile care i-ar permite să-i fie asimilate aceste perioade cu perioadele de asigurare a avut reședința pe teritoriul Țărilor de Jos după vârsta de 15 ani sau în timpul cărora, având reședința pe teritoriul altui stat membru, a desfășurat o activitate ca lucrător salariat în Țările de Jos pentru un angajator stabilit în țara respectivă, se consideră, de asemenea, ca perioade de asigurare realizate în aplicarea legislației Țărilor de Jos privind asigurările generale pentru limită de vârstă.

(b)

Perioadele care ar trebui să se ia în considerare în conformitate cu litera (a) de mai sus nu se iau în considerare în cazul în care coincid cu perioadele luate în considerare pentru calcularea pensiei datorate în temeiul legislației altui stat membru în materie de asigurare pentru limită de vârstă.

(c)

În ceea ce privește femeia căsătorită al cărei soț are dreptul la pensie în temeiul legislației Țărilor de Jos privind asigurările generale pentru limită de vârstă, perioadele de căsătorie care preced data la care persoana în cauză a împlinit vârsta de 65 de ani și în timpul cărora aceasta a avut reședința pe teritoriul unuia sau mai multor state membre se iau, de asemenea, în considerare ca perioade de asigurare, în măsura în care aceste perioade coincid cu perioadele de asigurare realizate de soțul ei în temeiul acestei legislații și cu acelea care trebuie luate în considerare în conformitate cu dispozițiile de la litera (a).

(d)

Perioadele care trebuie să se ia în considerare în temeiul dispozițiilor de la litera (c) nu se iau în considerare în cazul în care coincid cu perioadele luate în considerare pentru calcularea pensiei datorate persoanei în cauză în temeiul legislației altui stat membru privind asigurările pentru limită de vârstă sau cu perioadele în timpul cărora a beneficiat de o pensie pentru limită de vârstă în conformitate cu această legislație.

(e)

În ceea ce privește femeia care a fost căsătorită și al cărei soț a fost supus legislației Țărilor de Jos privind asigurările pentru limită de vârstă sau se consideră că a realizat perioade de asigurare în conformitate cu litera (a), dispozițiile celor două litere precedente se aplică mutatis mutandis.

(f)

Perioadele prevăzute la literele (a) și (c) se iau în considerare pentru calcularea pensiei pentru limită de vârstă numai dacă persoana în cauză a avut reședința timp de șase ani pe teritoriul unuia sau mai multor state membre după vârsta de 59 de ani împliniți și atât timp cât acea persoană a avut reședința pe teritoriul unuia din acele state membre.

3.

Aplicarea legislației Țărilor de Jos privind asigurările generale pentru văduve și orfani

(a)

În scopul aplicării dispozițiilor articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele anterioare datei de 1 octombrie 1959 în cursul cărora lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente a avut reședința pe teritoriul Țărilor de Jos după împlinirea vârstei de 15 ani sau în cursul cărora, în timp ce avea reședința pe teritoriul altui stat membru, a desfășurat o activitate salariată în Țările de Jos pentru un angajator stabilit în țara respectivă se consideră, de asemenea, ca perioade de asigurare realizate în temeiul legislației Țărilor de Jos privind asigurările generale pentru văduve și orfani.

(b)

La acordarea pensiilor sau indemnizațiilor de urmaș, perioadele care trebuie să se ia în considerare în conformitate cu dispozițiile de la litera (a) nu se iau în considerare atunci când coincid cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației altui stat.

4.

Aplicarea legislației Țărilor de Jos privind asigurarea pentru incapacitate de muncă

În scopul aplicării articolului 46 alineatul (2) din regulament, instituțiile Țărilor de Jos respectă următoarele dispoziții:

(a)

dacă, în momentul producerii incapacității de muncă și a invalidității rezultate, persoana în cauză era lucrător salariat în sensul articolului 1 litera (a) din regulament, instituția competentă stabilește valoarea prestațiilor în numerar în conformitate cu dispozițiile Legii din 18 februarie 1966 privind asigurarea împotriva incapacității de muncă (WAO), ținând seama de:

perioadele de asigurare realizate în temeiul legii sus-menționate din 18 februarie 1966 (WAO);

perioadele de asigurare realizate după împlinirea vârstei de 15 ani în temeiul Legii din 11 decembrie 1975 privind incapacitatea de muncă (AAW), cu condiția să nu coincidă cu perioadele de asigurare realizate de persoana în cauză în temeiul legii menționate anterior din 18 februarie 1966 (WAO) și

perioadele de muncă salariată și perioadele asimilate realizate în Țările de Jos înainte de 1 iulie 1967;

(b)

dacă, în momentul producerii incapacității de muncă și a invalidității rezultate, persoana în cauză nu era lucrător salariat în sensul articolului 1 litera (a) din regulament, instituția competentă stabilește valoarea prestațiilor în numerar în conformitate cu dispozițiile legii din 11 decembrie 1975 privind incapacitatea de muncă, ținând seama de:

perioadele de asigurare realizate de persoana în cauză după vârsta de 15 ani în temeiul legii menționate anterior din 11 decembrie 1975 (AAW);

perioadele de asigurare realizate în temeiul legii din 18 februarie 1966 privind asigurarea împotriva incapacității de muncă (WAO), cu condiția ca acestea să nu coincidă cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legii menționate anterior din 11 decembrie 1975 (AAW) și

perioadele de muncă salariată și perioadele asimilate realizate în Țările de Jos înainte de 1 iulie 1967.

5.

Aplicarea anumitor dispoziții tranzitorii

Articolul 45 alineatul (1) nu se aplică la evaluarea dreptului la prestații în temeiul dispozițiilor tranzitorii ale legilor privind asigurarea generală pentru limită de vârstă (articolul 46), asigurarea generală pentru văduve și orfani și asigurarea generală împotriva incapacității de muncă.

J.   REGATUL UNIT

1.

Când o persoană care în mod obișnuit are reședința în Gibraltar sau căreia i s-a impus, de când a sosit ultima dată în Gibraltar, să plătească în temeiul legii din Gibraltar contribuția în calitate de lucrător salariat, solicită, pe motiv de incapacitate de muncă, maternitate sau șomaj, scutirea de la plata contribuțiilor pe o anumită perioadă și înregistrarea în contul său a contribuțiilor din perioada respectivă, orice perioadă în timpul căreia persoana respectivă a lucrat pe teritoriul unui alt stat membru decât Regatul Unit se consideră, în sensul cererii depuse de aceasta, ca perioadă în timpul căreia a fost salariată pe teritoriul Gibraltar și pentru care a plătit contribuția în calitate de lucrător salariat în aplicarea legislației Gibraltarului.

2.

În scopul aplicării dispozițiilor titlului III, capitolul 3 din regulament, dacă, în temeiul legislației Regatului Unit, o femeie solicită o pensie pentru limită de vârstă:

(a)

în temeiul asigurării soțului ei

sau

(b)

în temeiul asigurării personale și cu condiția ca mariajul să fi încetat ca urmare a decesului soțului sau din alte motive, contribuțiile plătite de acesta din urmă sunt luate în considerare pentru stabilirea drepturilor de pensie,

orice trimitere la o perioadă de asigurare realizată de aceasta, pentru stabilirea mediei anuale a contribuțiilor plătite de soțul acesteia sau înregistrate în contul acestuia, se consideră că include o trimitere la o perioadă de asigurare realizată de soț.

3.

(a)

Dacă prestațiile de șomaj prevăzute de legislația Regatului Unit sunt plătite unei persoane în temeiul articolului 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau litera (b) punctul (ii) din regulament, perioadele de asigurare, încadrare în muncă sau desfășurare de activități independente realizate de persoana respectivă în temeiul legislației altui stat membru sunt considerate, pentru dobândirea dreptului la prestații pentru copii (child benefit) pe care legislația Regatului Unit îl condiționează de o perioadă de prezență în Regatul Unit sau, după cum este cazul, în Irlanda de Nord, perioade de prezență în Regatul Unit sau, după cum este cazul, în Irlanda de Nord.

(b)

Dacă, în temeiul titlului II al regulamentului, legislația Regatului Unit este aplicabilă unui lucrător salariat sau unui lucrător care desfășoară activități independente, care nu îndeplinește condiția impusă de legislația Regatului Unit pentru dobândirea dreptului la prestații pentru copii (child benefit):

(i)

în cazul în care această condiție constă în prezența în Regatul Unit sau, după caz, în Irlanda de Nord, respectiva persoană este considerată, în scopul îndeplinirii acestei condiții, ca fiind prezentă;

(ii)

în cazul în care această condiție constă într-o perioadă de prezență în Regatul Unit, sau, după caz, în Irlanda de Nord, perioadele de asigurare, încadrare în muncă sau desfășurare de activități independente realizate de lucrătorul menționat în temeiul legislației altui stat membru se consideră, în scopul îndeplinirii acestei condiții, perioade de prezență în Regatul Unit sau, după caz, în Irlanda de Nord.

(c)

În privința cererilor de alocații familiale (family allowances) în temeiul legislației Gibraltarului, dispozițiile anterioare ale literelor (a) și (b) se aplică prin analogie.

4.

Dacă, în conformitate cu dispozițiile titlului II al regulamentului, legislația Regatului Unit este aplicabilă unui lucrător salariat sau unui lucrător care desfășoară activități independente, acesta este considerat, în scopul dobândirii dreptului la alocația de îngrijire (attendance allowance):

(a)

ca și cum locul său de naștere ar fi pe teritoriul Regatului Unit, dacă locul nașterii se află pe teritoriul altui stat membru

și

(b)

ca și cum ar fi avut în mod normal reședința în Regatul Unit și ar fi fost prezent acolo pe durata oricărei perioade de asigurare, încadrare în muncă sau activități independente pe care ar fi putut să o realizeze pe teritoriul sau în temeiul legislației altui stat membru.

5.

În cazul în care un lucrător salariat care se supune legislației Regatului Unit a fost victima unui accident după ce a părăsit teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa, în cursul perioadei de încadrare în muncă, spre teritoriul altui stat membru, dar înainte de a ajunge acolo, dreptul său la prestații pentru acest accident se stabilește:

(a)

ca și cum accidentul ar fi avut loc pe teritoriul Regatului Unit

și

(b)

pentru a stabili dacă este vorba despre un lucrător salariat («employed earner») în temeiul legislației Marii Britanii sau al legislației Irlandei de Nord sau un salariat («employed person») în temeiul legislației Gibraltarului, neluând în considerare absența sa din aceste teritorii.

6.

Regulamentul nu se aplică acelor dispoziții din legislația Regatului Unit al căror scop este punerea în vigoare a unui acord privind securitatea socială încheiat între Regatul Unit și un stat terț.

7.

Ori de câte ori legislația Regatului Unit impune acest lucru în scopul dobândirii dreptului la prestații, resortisanții oricărui stat membru născuți într-un stat terț sunt asimilați resortisanților Regatului Unit născuți într-un stat terț.

8.

În scopul aplicării titlului III capitolul 3 din regulament, nu se ține seama nici de contribuțiile proporționale plătite de asigurat în temeiul legislației Regatului Unit și nici de prestațiile pentru limită de vârstă proporționale plătibile în temeiul legislației respective. Valoarea prestațiilor proporționale se adaugă la valoarea prestației datorate în temeiul legislației Regatului Unit, stabilită în conformitate cu capitolul menționat. Totalul acestor două valori reprezintă prestația datorată efectiv persoanei respective.

9.

În scopul aplicării articolului 12 alineatul (2) din regulament la legislația Regatului Unit, pensiile de invaliditate, pentru limită de vârstă și de soț supraviețuitor se consideră prestații de aceeași natură.

10.

În scopul aplicării regulamentului privind prestațiile de asigurări sociale pentru care nu s-a plătit nici o contribuție și asigurările pentru șomaj (Gibraltar), orice persoană căreia îi este aplicabil prezentul regulament se consideră a avea domiciliul în Gibraltar, dacă are reședința într-un stat membru.

11.

În scopul aplicării articolelor 10, 27, 28, 28a, 29, 30 și 31 din regulament, alocația de îngrijire acordată unui lucrător salariat sau unui lucrător care desfășoară activități independente în temeiul legislației Regatului Unit se consideră prestație de invaliditate.

12.

În scopul aplicării articolului 10 alineatul (1) din regulament, orice beneficiar al unei prestații în temeiul legislației Regatului Unit care locuiește pe teritoriul altui stat membru se consideră, în cursul șederii sale, ca având reședința pe teritoriul statului membru respectiv.

13.

1.

În scopul calculării factorului «câștig» (earnings factor) pentru a determina dreptul la prestații prevăzute de legislația Regatului Unit, sub rezerva alineatului (15), fiecare săptămână în cursul căreia lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente a fost supus legislației altui stat membru și care a început în cursul anului de impunere pe venit de referință respectiv, în sensul legislației Regatului Unit, va fi luată în considerare după cum urmează:

(a)

(i)

pentru fiecare săptămână de asigurare, încadrare în muncă sau rezidență ca lucrător salariat, persoana în cauză se consideră că și-a plătit contribuțiile datorate în calitate de lucrător salariat (employed earner) pe baza unui salariu echivalent cu două treimi din limita maximă a salariului anului de impunere respectiv;

(ii)

pentru fiecare săptămână de asigurare, de activitate independentă sau de rezidență în calitate de lucrător care desfășoară activități independente, persoana în cauză se consideră că a plătit o contribuție de clasa a 2-a ca lucrător care desfășoară activități independente;

(b)

pentru fiecare săptămână completă pentru care s-a realizat o perioadă asimilată unei perioade de asigurare, încadrare în muncă, activitate independentă sau ședere, persoana în cauză se consideră că a beneficiat de un credit de contribuții, dar numai în măsura necesară pentru a aduce factorul câștigurilor sale totale din anul de impunere respectiv (reckonable year) la nivelul impus pentru ca respectivul an să poată fi luat în considerare în sensul legislației Regatului Unit cu privire la acordarea creditelor de contribuții.

2.

În scopul convertirii factorului «câștig» în perioade de asigurare, factorul «câștig» realizat în anul de impunere pe venit respectiv, în sensul legislației Regatului Unit, se împarte la valoarea cea mai mică a salariului realizat în acel an de impunere. Rezultatul se exprimă ca număr întreg, orice fracție rămasă fiind ignorată. Cifra astfel calculată se consideră ca reprezentând numărul săptămânilor de asigurare realizate în temeiul legislației Regatului Unit în timpul anului de impunere respectiv, cu condiția ca această cifră să nu depășească numărul săptămânilor în decursul cărora, în acel an, persoana a fost supusă acelei legislații.

14.

În aplicarea articolului 40 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) se ține seama doar de perioadele în decursul cărora lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară activități independente s-a aflat în incapacitate de muncă în sensul legislației Regatului Unit.

15.

1.

În scopul calculării, în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (a) din regulament, a valorii teoretice a acelei părți din pensie care constă dintr-o componentă adițională în temeiul legislației Regatului Unit:

(a)

termenii «câștiguri», «contribuții» și «majorări» menționați la articolul 47 alineatul (1) litera (b) din regulament reprezintă surplusuri ale factorilor «câștig», astfel cum sunt definiți în Legea privind pensiile de securitate socială din 1975 (Social Security Pensions Act 1975) sau, după caz, Ordinul privind pensiile de securitate socială (Irlanda de Nord) din 1975 [Social Security Pensions (Northern Ireland) Order 1975];

(b)

o medie a surplusurilor factorilor «câștig» se calculează în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) litera (b) din regulament, astfel cum este indicată la litera (a) de mai sus, prin împărțirea surplusurilor înregistrate în temeiul legislației Regatului Unit la numărul anilor de impunere pe venit în sensul legislației Regatului Unit (inclusiv fracțiile de ani), realizați în temeiul legislației respective începând cu 6 aprilie 1978, pe perioada de asigurare respectivă.

2.

Expresia «perioade de asigurare și de ședere» de la articolul 46 alineatul (2) din regulament desemnează, în scopul calculării valorii acelei părți a pensiei care constă într-o componentă adițională în temeiul legislației Regatului Unit, perioadele de asigurare sau de rezidență care au fost încheiate începând cu 6 aprilie 1978.

61.

Se introduce următoarea anexă:

ANEXA VII

[Aplicarea articolul 14c alineatul (1) litera (b)]

Cazurile în care o persoană este supusă simultan legislației a două state membre

1.

Desfășurarea unei activități independente în Belgia și a unei activități salariate în oricare alt stat membru, cu excepția Luxemburgului. În ceea ce privește Luxemburgul, se aplică schimbul de scrisori din 10 și 12 iulie 1968 dintre Belgia și Luxemburg.

2.

Desfășurarea unei activități independente în Danemarca și a unei activități salariate în oricare alt stat membru de către o persoană care are reședința în Danemarca.

3.

Desfășurarea unei activități independente în domeniul agriculturii în Germania și a unei activități salariate în oricare alt stat membru.

4.

Desfășurarea unei activități independente în Franța și a unei activități salariate în oricare alt stat membru, cu excepția Luxemburgului.

5.

Desfășurarea unei activități independente în domeniul agriculturii în Franța și a unei activități salariate în Luxemburg.

6.

Desfășurarea unei activități independente în Grecia și a unei activități salariate în oricare alt stat membru.

7.

Desfășurarea unei activități independente în Italia și a unei activități salariate în oricare alt stat membru.

Articolul 2

(1)   Prezentul regulament nu conferă nici un drept pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestuia.

(2)   Toate perioadele de asigurare și, unde este cazul, toate perioadele de încadrare în muncă, de desfășurare de activități independente sau de rezidență realizate în temeiul legislației unui stat membru înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament se iau în considerare pentru determinarea drepturilor la prestații în temeiul prezentului regulament.

(3)   Sub rezerva alineatului (1), un drept poate fi dobândit în temeiul prezentului regulament chiar dacă se raportează la un eveniment neprevăzut care s-a produs înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(4)   Orice prestație care nu a fost acordată sau care a fost suspendată pe motive de cetățenie sau de reședință a persoanei în cauză se acordă sau se restabilește, la cererea persoanei interesate, începând cu intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu condiția ca drepturile acordate anterior să nu fi dat dreptul la plata unei sume globale.

(5)   Drepturile unor persoane interesate cărora le-a fost acordată, anterior intrării în vigoare a prezentului regulament, o pensie sau o indemnizație pot fi revizuite la cererea acestora, ținând seama de dispozițiile prezentului regulament. Această dispoziție se aplică, de asemenea, celorlalte prestații menționate la articolul 78 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.

(6)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) sau (5) este depusă în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, drepturile conferite în temeiul acestui regulament sunt dobândite de la data respectivă, iar dispozițiile legislației oricărui stat membru privind decăderea din drepturi sau prescrierea drepturilor nu pot fi opozabile persoanelor în cauză.

(7)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) sau (5) se depune după expirarea termenului de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, drepturile care nu au fost afectate de decădere sau care nu s-au prescris se dobândesc de la data la care a fost depusă cererea, sub rezerva dispozițiilor mai favorabile din legislația oricărui stat membru.

Articolul 3

Dacă statele membre în cauză nu decid altfel, acordurile încheiate în aplicarea articolului 36 alineatul (3), a articolului 63 alineatul (3) și a articolului 70 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, nu se aplică persoanelor asupra cărora s-a extins domeniul de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 în temeiul prezentului regulament.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a celei de-a șaptea luni de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a regulamentului de adaptare a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 (6), în vederea aplicării acestuia în cazurile lucrătorilor care desfășoară activități independente și la membrii de familie ai acestora.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 mai 1981.

Pentru Consiliu

Președintele

G. BRAKS


(1)  JO C 14, 18.1.1978, p. 15.

(2)  JO C 131, 5.6.1978, p. 45.

(3)  JO C 269, 13.11.1978, p. 40.

(4)  JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

(5)  JO L 24, 28.1.1981, p. 3.

(6)  JO L 74, 27.3.1972, p. 1.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

234


31982D0043


L 020/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 9 decembrie 1981

privind constituirea Comitetului consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați

(82/43/CEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

întrucât aplicarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați trebuie stimulată printr-o mai bună colaborare și printr-un schimb de păreri și de experiență între organismele care, în statele membre, au sarcina specială de a promova egalitatea șanselor, pe de o parte, și Comisie, pe de altă parte;

întrucât punerea în aplicare efectivă și deplină a Directivei 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin (1), a Directivei 76/207/CEE din 9 februarie 1976 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (2) și a Directivei 79/7/CEE din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (3) va fi mult accelerată datorită participării instituțiilor naționale care dispun de o rețea de informații specifice;

ținând seama de Directiva 72/161/CEE din 17 aprilie 1972 privind informarea socio-economică și calificarea profesională a lucrătorilor din agricultură (4);

întrucât pregătirea și punerea în aplicare a acțiunilor Comunității referitoare la încadrarea în muncă a femeilor, la îmbunătățirea situației femeilor care desfășoară activități independente și a celor care lucrează în agricultură, precum și promovarea egalității de șanse presupun, de asemenea, o colaborare strânsă cu instituțiile specializate din statele membre;

întrucât, în consecință, trebuie creat un cadru instituționalizat care să permită consultarea regulată a acestor instituții,

DECIDE:

Articolul 1

Se instituie pe lângă Comisie Comitetul consultativ pentru egalitatea de șanse între bărbați și femei, denumit în continuare „Comitetul”.

Articolul 2

(1)   Comitetul are ca sarcină, pe de o parte, să participe alături de Comisie la elaborarea și punerea în aplicare a politicii sale în domeniul promovării încadrării în muncă a femeilor și a egalității de șanse și, pe de altă parte, să asigure un schimb permanent de experiență și de acțiuni în cadrul Comunității, în domeniile respective.

(2)   Pentru realizarea obiectivelor prevăzute la primul alineat, Comitetul:

recurge la un schimb de informații cu Comisia asupra acțiunilor întreprinse la nivel comunitar și național și, dacă este cazul, asupra urmărilor pe care acestea le presupun;

emite avize sau adresează rapoarte Comisiei, îndeosebi în cadrul politicii egalității de șanse, fie la cererea Comisiei, fie din proprie inițiativă, stimulând în acest scop, între statele membre, schimburi referitoare la experiența dobândită în domeniile ținând de competența sa.

(3)   Modalitățile de difuzare a avizelor și rapoartelor Comitetului sunt determinate în acord cu Comisia.

Articolul 3

(1)   Comitetul este alcătuit din douăzeci de membri.

(2)   Comitetul este alcătuit din doi reprezentanți din fiecare stat membru ai comitetelor sau organismelor naționale create printr-un document oficial și însărcinate în mod special cu munca femeilor și egalitatea de șanse între bărbați și femei și care reprezintă domeniile implicate. În cazul în care într-un stat membru există mai multe comitete sau organisme care se ocupă cu aceste chestiuni, Comisia decide care este organismul care, prin obiectivele, structura, reprezentativitatea și gradul său de independență, este cel mai îndreptățit să fie reprezentat în cadrul Comitetului. Participarea țărilor care nu au asemenea comitete este asigurată de persoane reprezentând organismele considerate de Comisie ca având misiuni asemănătoare.

(3)   Membrii Comitetului sunt numiți cu titlu personal de Comisie, în urma propunerilor făcute de organismele enunțate la alineatul (2), dintre membrii acestor organisme sau ai secretariatului lor.

(4)   Reprezentanții partenerilor sociali la nivel comunitar pot participa la ședințele Comitetului în calitate de observatori. Modalitățile de participare sunt stabilite de organizațiile lor și Comisie.

Articolul 4

Pentru numirea unui membru supleant în locul unui membru titular al Comitetului se procedează conform prevederilor articolului 3. Fără a aduce atingere articolului 7, supleantul nu asistă la ședințele Comitetului și nu participă la lucrările sale decât în cazul în care membrul pe care îl înlocuiește este împiedicat să participe.

Articolul 5

Mandatul de membru al Comitetului are o durată de trei ani. Acesta poate fi reînnoit.

După expirarea perioadei de trei ani, membrii Comitetului rămân în funcție până la înlocuirea lor sau la reînnoirea mandatului.

Mandatul unui membru încetează înainte de expirarea termenului de trei ani în caz de demisie, de încetare a apartenenței la organismul pe care îl reprezintă sau de deces. Mandatul unui membru poate, de asemenea, să ia sfârșit în cazul în care organismul pe care îl reprezintă cere înlocuirea lui.

El este înlocuit pentru perioada din mandat rămasă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4.

Funcțiile exercitate nu sunt remunerate; cheltuielile de călătorie și de ședere pentru ședințele Comitetului și ale grupurilor de lucru create în conformitate cu articolul 8 sunt suportate de către Comisie prin aplicarea regulilor administrative în vigoare.

Articolul 6

Comitetul este prezidat de un președinte ales dintre membrii săi pe durata unui an. Alegerea se face cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenți; cu toate acestea, este obligatorie întrunirea unui minimum de zece voturi favorabile.

Doi vicepreședinți sunt aleși cu aceeași majoritate și în aceleași condiții. Aceștia au ca sarcină să țină locul președintelui în cazul în care acesta nu își poate exercita funcția. Președinții și vicepreședinții trebuie să provină din state membre diferite.

Organizarea activității Comitetului este efectuată de către Comisie în strânsă legătură cu președintele, iar secretariatul este asigurat de către biroul Comisiei care se ocupă de problemele privind angajarea și egalitatea femeilor.

Articolul 7

Președintele poate invita să participe la lucrările Comitetului, în calitate de expert, orice persoană având o competență deosebită într-un subiect înscris pe ordinea de zi.

Experții participă la lucrări doar în problema care motivează prezența lor la acea ședință.

Articolul 8

(1)   Comitetul poate constitui grupuri de lucru.

(2)   Pentru elaborarea avizelor sale, Comitetul poate cere prezentarea unor rapoarte de către un raportor sau un expert extern, conform modalităților care vor fi stabilite.

Articolul 9

Măsurile luate în conformitate cu articolele 7 și 8, cu consecințe financiare pentru bugetul Comunităților Europene, sunt supuse în prealabil acordului Comisiei și trebuie aplicate conform reglementărilor administrative în vigoare.

Articolul 10

(1)   Comitetul se reunește la sediul Comisiei, la convocarea acesteia. Comitetul se reunește de cel puțin trei ori pe an.

(2)   Reprezentanții Comisiei participă de drept la ședințele Comitetului și ale grupurilor de lucru.

Articolul 11

În cazul deliberărilor urmate de vot, avizele se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenți. Cu toate acestea, este obligatorie întrunirea unui minimum de zece voturi favorabile. Poziția eventualei minorități trebuie menționată în procesul-verbal care se anexează avizului.

Articolul 12

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 214 din tratat, membrii Comitetului trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor la care au avut acces în timpul lucrărilor Comitetului sau ale grupurilor de lucru, atunci când Comisia le informează pe acestea din urmă că un aviz sau o problemă se referă la un subiect cu caracter confidențial.

În acest caz, la ședințe asistă numai membrii Comitetului și reprezentanții Comisiei.

Articolul 13

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 1982.

Adoptată la Bruxelles, 9 decembrie 1981.

Pentru Comisie

Președintele

G. THORN


(1)  JO L 45, 19.2.1975, p. 19.

(2)  JO L 39, 14.2.1976, p. 40.

(3)  JO L 6, 10.1.1979, p. 24.

(4)  JO L 96, 23.4.1972, p. 15.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

237


31982R0510


L 064/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CECO, CEE, EURATOM) NR. 510/82 AL CONSILIULUI

din 22 februarie 1982

de modificare a Regulamentului (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 de stabilire a condițiilor de angajare aplicabile personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1365/75 al Consiliului din 26 mai 1975 privind crearea Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (1) și, în special, articolul 17 al acestuia,

având în vedere Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 al Consiliului din 29 iunie 1976 de stabilire a condițiilor de angajare aplicabile personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (2), modificat de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 1238/80 (3),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât revine Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, să modifice acest regim;

întrucât este necesar să se acorde agenților fundației și succesorilor acestora aceleași avantaje în ceea ce privește asigurarea de boală, accident sau boală profesională și în ceea ce privește regimul pensiilor, ca și cele acordate anumitor agenți temporari ai Comunităților Europene și succesorilor acestora, cu excepția, cu toate acestea, majorării pensiei prevăzute la articolul 5 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 1860/76 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 30 alineatul (1), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Cu toate acestea, atunci când un angajat contractează o boală profesională sau suferă un accident în timpul muncii, acesta continuă să primească întreaga remunerație pe întreaga perioadă de incapacitate de muncă, până la data la care i se acordă pensia de invaliditate prevăzută la articolul 41b.”.

2.

La articolul 36 se adaugă al doilea paragraf:

„În cazul decesului titularului unei pensii, se aplică primul paragraf în ceea ce privește pensia defunctului.”.

3.

La articolul 47 alineatul (2) se adaugă următorul text:

„precum și limitarea alocației prevăzute la articolul 11 din anexa VI la rambursarea contribuției prevăzute la articolul 41h, plus dobânda cumulată de 3,5 % pe an.”.

4.

Titlul capitolului 6 din titlul II se înlocuiește cu următorul text:

„Securitate socială și pensii”.

5.

La titlul II, capitolul 6 se împarte în:

secțiunea A, intitulată „Asigurarea de sănătate și de accident, alocații cu caracter social”, formată din articolele 38-41;

secțiunea B, intitulată „Regimul pensiilor și compensațiilor pentru desfacerea contractului de muncă” formată din articolele 41a-41h;

6.

Articolul 38 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 38

(1)   În condițiile stabilite de reglementarea la care face trimitere articolul 1 din anexa V și în limita a 80 % din cheltuielile suportate, un agent, soțul sau soția sa, copiii săi și celelalte persoane aflate în întreținerea sa, în sensul articolului 7 din anexa IV, sunt asigurați medical pe perioada în care își exercită funcțiile de agent și pe durata concediului medical. Cu toate acestea, rata de 80 % crește la 100 % în caz de tuberculoză, poliomielită, cancer, boli mintale și alte boli recunoscute de Comisia Comunităților Europene ca fiind de o gravitate comparabilă.

O treime din contribuția necesară pentru acoperirea acestei asigurări este suportată de persoana afiliată, fără ca această contribuție să depășească 2 % din salariul său de bază, celelalte două treimi fiind suportate de fundație.

Cu toate acestea, dacă examenul medical la care agentul trebuie supus, în temeiul articolului 24, arată că acesta suferă de o boală sau de invaliditate, directorul poate decide ca cheltuielile, rezultate ca o consecință a acestei boli sau invalidități, să fie excluse din rambursarea cheltuielilor prevăzute în primul paragraf.

(2)   Dacă dovedește că nu poate fi acoperit de un alt program de securitate socială, agentul continuă să beneficieze de regimul de acoperire a cheltuielilor de sănătate prevăzut la alineatul (1), fără a trebui să cotizeze la acesta, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile de la expirarea contractului său sau pentru perioada în cursul căreia este atins de o maladie gravă și prelungită, contractată pe durata încadrării în muncă.

(3)   Agentul care rămâne în serviciul fundației până la vârsta de 60 de ani sau care este titularul unei pensii de invaliditate beneficiază, după încetarea funcțiilor sale, de dispozițiile alineatului (1). Contribuția se calculează pe baza pensiei.

Aceste dispoziții se aplică, de asemenea, titularilor unei pensii de urmaș după decesul unui agent în funcție sau care a rămas în serviciul fundației până la vârsta de 60 de ani sau după decesul titularului unei pensii de invaliditate. Contribuția se calculează pe baza pensiei.

(4)   Beneficiază, de asemenea, de dispozițiile prevăzute la alineatul (1), cu condiția să nu fie incluse într-un alt regim public de asigurare de sănătate, următoarele persoane:

foști agenți titulari ai unei pensii pentru vechime în muncă care au părăsit serviciul fundației înainte de vârsta de 60 de ani;

titularii unei pensii de urmaș ca urmare a decesului unui fost agent care a părăsit serviciul fundației înainte de vârsta de 60 de ani.

Contribuția se calculează pe baza pensiei fostului agent, jumătate din contribuție fiind suportată de beneficiar.

Cu toate acestea, titularul unei pensii de orfan beneficiază numai la cerere de dispozițiile alineatului (1). Contribuția se calculează pe baza pensiei de orfan.

(5)   Atunci când cheltuielile totale nerambursate pentru o perioadă de 12 luni depășesc jumătate din salariul lunar de bază al agentului sau din pensie, directorul fundației acordă o rambursare specială, cu avizul conform al biroului de decontări, ținându-se cont de situația familială a persoanei respective, pe baza reglementării la care face trimitere articolul 1 din anexa V.

(6)   Beneficiarul are obligația de a declara cheltuielile a căror rambursare o poate pretinde în temeiul unei alte asigurări obligatorii de sănătate pentru el sau pentru una din persoanele acoperite de asigurarea lui.

În măsura în care totalul rambursărilor de care poate beneficia depășește suma rambursărilor prevăzute la alineatul (1), diferența se deduce din suma ce urmează să fie rambursată în conformitate cu alineatul (1), cu excepția rambursărilor obținute în temeiul unei asigurări de sănătate private suplimentare, care acoperă acea parte a cheltuielilor nerambursabile în conformitate cu alineatul (1).”.

7.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 38a

(1)   În condițiile definite de reglementarea la care face trimitere articolul 2 din anexa V, un agent este asigurat împotriva riscului de boală profesională și accident pe perioada în care își exercită funcțiile și pe durata concediului medical. Acesta contribuie obligatoriu la costul asigurării împotriva riscurilor neprofesionale cu până la 0,1 % din salariul său de bază.

Riscurile neacoperite sunt precizate de reglementarea menționată.

(2)   Prestațiile garantate sunt următoarele:

(a)

în cazul decesului:

Plata către persoanele enumerate mai jos a unei sume egale cu de cinci ori salariul de bază anual al persoanei decedate, calculat în baza salariilor lunare primite pe o perioadă de 12 luni înainte de accident:

soțului sau soției și copiilor persoanei decedate, în conformitate cu dispozițiile dreptului privind succesiunea aplicabil agentului; cu toate acestea, suma plătibilă soțului sau soției nu poate să fie mai mică de 25 % din capital;

atunci când nu există persoane din categoria anterioară, celorlalți descendenți, în conformitate cu dispozițiile dreptului privind succesiunea aplicabil agentului;

atunci când nu există persoane din nici una dintre categoriile de mai sus, rudelor în linie ascendentă, în conformitate cu dispozițiile dreptului privind succesiunea aplicabil agentului;

atunci când nu există persoane din nici una dintre categoriile de mai sus, fundației.

(b)

în cazul invalidității permanente totale:

Plata către persoana respectivă a unei sume egale cu de opt ori salariul de bază anual, calculat în baza salariilor lunare primite pe o perioadă de 12 luni înainte de accident.

(c)

în cazul invalidității permanente parțiale:

Plata către persoana respectivă a unei părți din indemnizația prevăzută la litera (b), calculată în baza baremului stabilit prin reglementarea la care face trimitere articolul 2 din anexa V.

În condițiile stabilite de reglementarea respectivă, o anuitate poate înlocui plățile prevăzute anterior.

Prestațiile enumerate anterior pot fi cumulate cu cele prevăzute de regimul pensiilor.

(3)   Următoarele situații sunt, de asemenea, acoperite în condițiile stabilite de reglementarea la care face trimitere articolul 2 din anexa V: cheltuieli medicale, farmaceutice, de spitalizare, chirurgicale, de protezare, radiografii, masaj, ortopedice, clinice și de transport și orice alte cheltuieli similare rezultate ca urmare a accidentului sau a bolii profesionale.

Cu toate acestea, rambursarea se face numai atunci când suma plătită angajatului, în conformitate cu articolul 38, nu acoperă în întregime cheltuielile rezultate.”.

„Articolul 40a

(1)   În limitele obligațiilor ce îi revin în conformitate cu articolul 40, fundația este subrogată de plin drept avânzilor-drept ai agentului în ceea ce privește drepturile lor de recurs împotriva terților responsabili pentru un accident care implică decesul agentului.

(2)   În limitele obligațiilor ce le revin în conformitate cu articolele 38 și 38a, Comunitățile sunt subrogate de plin drept agentului sau avânzilor-drept ai acestuia în ceea ce privește drepturile lor de recurs recurs împotriva terților responsabili pentru un accident care implică decesul sau vătămarea unui agent sau a unei persoane acoperite de asigurarea acestuia.”.

„Articolul 41a

Un agent care a efectuat cel puțin 10 ani de serviciu are dreptul la o pensie pentru vechime în muncă. Cu toate acestea, acesta are dreptul la această pensie indiferent de durata serviciului, dacă a depășit vârsta de 60 de ani.

Cuantumul maxim al pensiei pentru vechime de vârstă este de 70 % din ultimul salariu de bază, aferent ultimului grad în care a fost clasificat agentul respectiv pentru cel puțin un an. Acesta este plătibil angajatului care a efectuat 35 de ani de serviciu, calculați în conformitate cu articolul 3 din anexa VI. Atunci când numărul anilor de serviciu este mai mic de 35, cuantumul maxim prevăzut anterior se reduce proporțional.

În cazul în care un angajat are dreptul la o pensie pentru vechime în muncă, drepturile sale la pensie se reduc proporțional cu plățile efectuate în conformitate cu articolul 37 din anexa VI.

Cuantumul pensiei pentru vechime în muncă nu trebuie să fie mai mic de 4 % din cifra minimă de subzistență, în sensul articolului 5 din anexa VI, pentru fiecare an de serviciu, în conformitate cu articolul 3 din anexa menționată.

Vârsta de pensionare este de 60 de ani.

Anii de serviciu prevăzuți la primul paragraf sunt cei acumulați ca angajat, în sensul articolului 1 alineatul (2), și includ anii anteriori până la 9 martie 1982, în măsura în care agentul își desfășoară încă activitatea la fundație în această calitate, la aceeași dată.

Articolul 41b

În condițiile prevăzute în capitolul III din anexa VI, un agent are dreptul la o pensie de invaliditate, în caz de invaliditate permanentă considerată totală, care îl împiedică să își desfășoare activitatea în cadrul Fundației.

În cazul în care invaliditatea rezultă ca urmare a unui accident produs în timpul sau în legătură cu exercitarea funcțiilor sale, ca urmare a unei boli profesionale sau a unei activități în folosul comunității sau în urma riscării vieții pentru a salva o altă persoană, pensia de invaliditate este de 70 % din ultimul salariu de bază al agentului.

În cazul în care invaliditatea se datorează altor cauze, pensia de invaliditate, calculată la ultimul salariu de bază, este egală cu pensia la care angajatul ar fi avut dreptul la vârsta de 65 de ani, dacă ar fi rămas în serviciu până la acea vârstă.

Pensia de invaliditate nu este mai mică de 120 % din cifra minimă de subzistență definită la articolul 5 din anexa VI.

În cazul invalidității provocate intenționat de agent, directorul poate decide ca acesta să primească numai compensația pentru desfacerea contractului de muncă prevăzută la articolul 11 din anexa VI.

Articolul 41c

Soțul supraviețuitor al unui agent sau al unui fost agent are dreptul la o pensie de urmaș, în condițiile prevăzute în capitolul IV din anexa VI.

Cuantumul lunar al pensiei de urmaș de care beneficiază soțul suprviețuitor al unui agent care a decedat în cursul executării contractului de muncă sau în timpul concediului pentru satisfacerea serviciului militar este egal cu 35 % din ultimul salariu de bază primit de angajat și nu poate fi mai mică decât cifra minimă de subzistență definită la articolul 5 din anexa VI.

Articolul 41d

(1)   În cazul în care un agent sau titularul unei pensii pentru vechime în muncă sau de invaliditate decedează fără a lăsa un soț cu drept de pensie de urmaș, copiii aflați în întreținere, în sensul articolului 7 din anexa IV, au dreptul la o pensie de orfan, în conformitate cu articolul 20 din anexa VI.

(2)   Același drept este recunoscut copiilor care îndeplinesc condițiile menționate anterior, în eventualitatea decesului sau recăsătoririi soțului ce primește o pensie de urmaș, în conformitate cu dispozițiile articolului 41c.

(3)   În cazul în care agentul sau titularul unei pensii pentru vechime în muncă sau de invaliditate decedează, fără să fie îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), copiii aflați în întreținere, în sensul articolului 7 din anexa IV, au dreptul la pensie de orfan, în condițiile prevăzute la articolul 20 din anexa VI. Cu toate acestea, această pensie este egală cu jumătate din cuantumul calculat în conformitate cu articolul respectiv.

(4)   Fiecare copil aflat în întreținerea unui agent, în sensul articolului 7 din anexa IV, al cărui soț, care nu face parte din personal, decedează, are dreptul la o pensie de orfan de două ori mai mare decât cuantumul alocației de copil aflat în întreținere.

Articolul 41e

Titularul unei pensii pentru vechime în muncă, plătibilă la vârsta de 60 de ani sau mai târziu, sau al unei pensii de invaliditate sau de urmaș, are dreptul la alocațiile familiale menționate la articolele 6, 7 și 8 din anexa IV. Alocația pentru gospodărie este calculată în baza pensiei beneficiarului.

Cu toate acestea, cuantumul alocației pentru copilul aflat în întreținere, plătibilă titularului unei pensii de urmaș, este egal cu dublul cuantumului alocației prevăzute la articolul 7 din anexa IV.

Titularul unei pensii de orfan are dreptul la o alocație școlară, în condițiile prevăzute la articolul 8 din anexa IV.

Articolul 41f

Prestațiile și garanțiile prevăzute la articolele 41b-41e sunt suspendate, dacă efectele financiare ale contractului de angajare a agentului sunt suspendate temporar, în conformitate cu condițiile de ocupare aplicabile personalului fundației.

Articolul 41g

Pensiile sunt calculate în baza grilelor de salarizare aflate în vigoare în prima zi a lunii în care intră în vigoare dreptul la acestea.

Acestea sunt compensate la o rată mai mare, egală sau mai mică de 100 %, în funcție de condițiile de viață din țara de reședință a persoanei pensionate; aceste compensări sunt egale cu cele stabilite de Consiliul Comunităților Europene, în conformitate cu articolele 64 și 65 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Pensiile acordate sunt supuse acelorași ajustări decise de Consiliul Comunităților Europene cu privire la pensiile funcționarilor acestor Comunități.

Pensiile sunt plătite în una din monedele enumerate la articolele 38 din anexa VI, în baza ratelor de schimb prevăzute la articolul 63 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Articolul 41h

Agenții contribuie cu o treime din costul de finanțare a acestui regim de pensii. Contribuția este de 6,75 % din salariul de bază, compensările prevăzute la articolul 3 din anexa IV nefiind luate în considerație. Aceasta este dedusă lunar din salariile agenților și introdusă ca venit în secțiunea Comisiei din bugetul general al Comunităților Europene.

Pentru plata prestațiilor din cadrul acestui regim de pensii, directorul fundației deleagă competențele sale autorității administrative responsabile pentru eliberarea și plata pensiilor foștilor funcționari ai Comisiei Comunităților Europene. Aceste prestații sunt plătite din bugetul general al Comunităților Europene.”.

8.

Anexa I se înlocuiește cu următorul text:

ANEXA 1

COMPONENȚA ȘI MODALITĂȚILE DE FUNCȚIONARE ALE COMITETULUI PENTRU PERSONAL ȘI ALE COMITETULUI PENTRU INVALIDITATE

CAPITOLUL 1

Comitetul pentru personal

Articolul 1

Comitetul pentru personal este format din membrii titulari și, eventual, din membrii lor supleanți, al căror mandat este de doi ani. Cu toate acestea, fundația poate decide să fixeze un mandat mai scurt care nu poate fi mai mic de un an.

Condițiile pentru alegerea Comitetului pentru personal sunt stabilite de adunarea generală a agenților în serviciu, la locul de muncă corespunzător. Alegerea se face prin vot secret.

Componența Comitetului pentru personal trebuie să fie astfel încât să asigure reprezentarea tuturor categoriilor de agenți.

Validarea alegerilor în Comitetul pentru personal este condiționată de participarea a două treimi din personalul cu drept de vot. Cu toate acestea, dacă nu se obține cvorumul, al doilea vot este valid dacă participă majoritatea celor cu drept de vot.

Funcțiile asumate de membrii Comitetului pentru personal și de agenții membri ai unui organ creat de fundație se consideră ca făcând parte din activitatea lor normală. Exercitarea acestor funcții nu aduce atingere în nici un fel persoanei respective.

CAPITOLUL 2

Comitetul pentru invaliditate

Articolul 2

Comitetul pentru invaliditate este format din trei medici: unul desemnat de fundație, unul desemnat de agentul respectiv și unul desemnat, de comun acord, de primii doi medici.

Dacă agentul nu reușește să numească un medic, atunci președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene numește unul din oficiu.

În cazul în care nu se cade de acord asupra desemnării unui al treilea medic în termen de două luni de la desemnarea celui de-al doilea medic, cel de-al treilea este numit din oficiu de președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene, la inițiativa uneia dintre părți.

Articolul 3

Costurile lucrărilor Comitetului pentru invaliditate sunt suportate de fundație.

Atunci când medicul desemnat de agentul respectiv este rezident în altă parte decât în locul de muncă al agentului, acesta suportă costul onorariilor suplimentare rezultate, cu excepția cheltuielilor de călătorie la clasa întâi, care sunt rambursate de fundație.

Articolul 4

Agentul poate prezenta Comitetului pentru invaliditate orice rapoarte sau certificate de la medicul său curant sau de la orice medic pe care l-ar fi putut consulta.

Concluziile Comitetului sunt comunicate fundației și agentului respectiv.

Acțiunile Comitetului sunt secrete.

9.

Se adaugă următoarele anexe:

Anexa V: „Asigurare: de sănătate, de accident și boală profesională” și Anexa VI: „Modalități ale regimului de pensii.”.

Aceste anexe sunt prevăzute în anexele 1 și 2 la prezentul regulament.

Articolul 2

Agenții care își desfășoară activitatea în cadrul fundației la data intrării în vigoare a prezentului regulament pot alege între menținerea în avantajul lor a regimului de securitate socială prevăzut inițial de articolul 38 din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76, în măsura în care aceste dispoziții le erau aplicabile, și aplicarea noului regim prevăzut de prezentul regulament. Alegerea trebuie făcută în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și este irevocabilă. Regimul prevăzut inițial la articolul 38 din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 rămâne în vigoare pentru perioada anterioară alegerii, precum și în absența oricărei alegeri în termenul menționat, care nu ar fi justificată de motive independente de voința agentului.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 februarie 1982.

Pentru Consiliu

Președintele

L. TINDEMANS


(1)  JO L 139, 30.5.1975, p. 1.

(2)  JO L 214, 6.8.1976, p. 24.

(3)  JO L 127, 22.5.1980, p. 4.


ANEXA 1

ANEXA V

ASIGURARE DE SĂNĂTATE, ACCIDENT ȘI BOALĂ PROFESIONALĂ

Articolul 1

(1)   Sunt afiliați la regimul de asigurare de sănătate comun instituțiilor Comunităților Europene:– agenții fundației;

– acele persoane care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 38 alineatele (2), (3) și (4) din regimul aplicabil personalului fundației.

(2)   Reglementarea privind asigurarea de sănătate pentru funcționarii Comunităților Europene se aplică persoanelor afiliate menționate la alineatul (1), precum și avânzilor-drept ai acestora.

Articolul 2

Reglementarea privind asigurarea împotriva riscului de accident și de boală profesională pentru funcționarii Comunităților Europene se aplică agenților fundației.

Pentru plata drepturilor care pot rezulta din această reglementare în favoarea unui agent care a suferit un accident sau a contractat o boală profesională sau a avânzilor-drept ai acestora, directorul fundației își deleagă competențele autorității administrative în ale cărei atribuții intră plata acestor drepturi ca urmare a unui accident sau a unei boli profesionale contractate de un funcționar al Comunităților Europene.

Comunitățile Europene asigură plata prestațiilor prevăzute de această reglementare către agenții fundației și avânzii-drept ai acestora.


ANEXA 2

ANEXA VI

MODALITĂȚILE REGIMULUI DE PENSII

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Atunci când examenul medical, efectuat înainte ca un angajat să-și preia îndatoririle, dovedește că acesta suferă de o boală sau de o infirmitate, directorul poate decide, în ceea ce privește urmările sau consecințele acestei boli sau infirmități, să accepte ca acel angajat să beneficieze de garanțiile prevăzute în materie de invaliditate sau deces numai după o perioadă de cinci ani de la data intrării în serviciul fundației.

CAPITOLUL II

PENSIA PENTRU VECHIME ÎN MUNCĂ ȘI COMPENSAȚIA PENTRU DESFACEREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ

Secțiunea 1

Pensia pentru vechime în muncă

Articolul 2

O pensie pentru vechime în muncă este plătibilă pe baza numărului total de ani de activitate acumulați de angajat. Fiecare an de activitate, luat în considerație în condițiile prevăzute la articolul 3, îi acordă dreptul acestuia la un an de activitate pensionabilă și fiecare lună completă, la 1/12 dintr-un an de activitate pensionabilă.

Numărul maxim de ani de activitate pensionabilă care pot fi luați în considerare la calcularea pensiei pentru vechimea în muncă este de 35 de ani.

Articolul 3

În vederea calculării anilor de activitate pensionabilă, în sensul articolului 2 primul paragraf, se iau în considerare următoarele:

(a)

durata anilor de serviciu acumulați în calitate de agent, începând de la 9 martie 1982, și timpul petrecut în concediu de satisfacere a serviciului militar după această dată, dacă persoana respectivă a plătit partea sa din contribuția de pensie pentru aceste perioade de serviciu;

(b)

perioada luată în considerație pentru pensionare, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), dacă echivalentul statistic sau sumele replătite au fost plătite, așa cum se prevede în articolul menționat.

Articolul 4

Un angajat care, după încetarea serviciului în cadrul fundației, își reia activitatea în cadrul fundației, dobândește noi drepturi de pensie.

Acesta poate solicita ca, în vederea calculării pensiei pentru vechime în muncă, să fie luată în considerație întreaga perioadă de activitate în cadrul fundației, sub rezerva înapoierii oricăror cuantumuri plătite acestuia în conformitate cu articolul 11 sau primite de acesta în temeiul pensiei pentru vechime în muncă, plus dobânda cumulată, la rata de 3,5 % pe an.

Dacă titularul unei pensii pentru vechime în muncă nu returnează cuantumurile prevăzute în al doilea paragraf i se plătește o sumă reprezentând echivalentul statistic al pensiei sale pentru vechime în muncă, începând cu data la care această pensie a încetat să îi fie plătită, împreună cu dobânda cumulată la rata de 3,5 % pe an, sub forma unei pensii amânate, plătibilă la vârsta la care acesta încetează desfășurarea activității.

Articolul 5

Cifra minimă de subzistență pentru calcularea prestațiilor corespunde cu salariul de bază al unui angajat în gradul D 4, treapta întâi.

Articolul 6

Echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă nu poate fi mai mic decât cuantumul pe care angajatul l-ar fi primit dacă i s-ar fi aplicat articolul 11.

Atunci când echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă, plătibil în conformitate cu dispozițiile anterioare, este mai mic decât această sumă, agentul beneficiază de o pensie pentru vechime în muncă al cărei echivalent statistic este egal cu cuantumul prevăzut în primul paragraf.

Articolul 7

«Echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă» este definit ca fiind egal cu valoarea capitală a prestațiilor ce revin agentului, calculată în baza celor mai recente tabele de mortalitate adoptate de autoritățile bugetare ale Comunităților Europene, în conformitate cu articolul 32, rata dobânzii aplicabile fiind de 3,5 % pe an.

Articolul 8

Agentul care încetează activitatea înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani poate solicita ca pensia sa:

să fie amânată până în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care acesta împlinește vârsta de 60 de ani sau în cursul căreia împlinește 60 de ani; sau

să fie plătită imediat, cu condiția ca acesta să aibă vârsta de cel puțin 50 de ani. În acest caz, pensia este redusă în funcție de vârsta persoanei respective în momentul pensionării, pe baza următorului barem:

Raportul între pensia pentru vechime în muncă anticipată și pensia la vârsta de 60 de ani.

Vârsta de pensionare anticipată

Coeficient

50

0,50678

51

0,53834

52

0,57226

53

0,61009

54

0,65099

55

0,69582

56

0,74508

57

0,79936

58

0,85937

59

0,92593

Articolul 9

Dreptul de a primi pensia pentru vechime în muncă intră în vigoare în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care agentul, în mod automat sau la solicitarea sa, devine eligibil pentru a primi această pensie.

Articolul 10

(1)   Un angajat care părăsește serviciul fundației pentru a intra în serviciul unei administrații sau al unei organizații naționale sau internaționale care a încheiat un acord cu fundația are dreptul de a transfera în fondul de pensii al administrației sau organizației respective echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă din cadrul fundației.

(2)   Un agent care intră în serviciul fundației după încetarea serviciului în cadrul unei administrații, al unei organizații naționale sau internaționale sau al unei întreprinderi are dreptul, la încheierea perioadei de stagiu prevăzută la articolul 25 din regim, să plătească fundației:

fie echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă obținute în cadrul administrației, organizației naționale sau internaționale sau întreprinderii,

fie sumele replătite lui din fondul de pensii al administrației, organizației naționale sau internaționale sau întreprinderii, la data încetării serviciului.

În acest caz, autoritatea competentă pentru plata pensiilor, luând în considerație gradul și treapta inițială a persoanei respective, determină numărul de ani de activitate pensionabilă cu care acesta este creditat în cadrul prezentului regim de pensii, în baza cuantumului echivalentului statistic sau al sumelor replătite, așa cum se prevede mai sus.

Opțiunea prevăzută în primul paragraf este, de asemenea, deschisă agenților care intră în serviciu înainte de 9 martie 1982, în ceea ce privește drepturile de pensie corespunzătoare perioadei de serviciu în cadrul fundației înainte de acea dată. Cu toate acestea, numărul de ani de activitate pensionabilă este determinat în baza gradului și treptei deținute de persoana respectivă la 9 martie 1982.

Secțiunea 2

Compensația de desfacere a contractului de muncă

Articolul 11

(1)   Un agent cu vârsta mai mică de 60 de ani, a cărui activitate încetează definitiv din alt motiv decât decesul sau invaliditatea și care nu poate beneficia de o altă pensie pentru limită de vârstă sau de dispozițiile articolului 10 alineatul (1), are dreptul, atunci când părăsește serviciul, la plata:

(a)

cuantumului sumelor reținute din salariul său de bază cu titlul de contribuție pentru constituirea pensiei, plus dobânda cumulată la rata de 3,5 % pe an;

(b)

unei compensații pentru desfacere a contractului de muncă, în măsura în care contractul său de muncă nu a fost reziliat în aplicarea articolului 47 din regim, proporționată la durata efectivă a serviciului, calculată în baza unei luni și jumătate pentru fiecare an de activitate, din salariul de bază, înainte de deduceri. În cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (2), perioada de serviciu anterioară este, de asemenea, considerată ca fiind serviciu efectiv, până la numărul de ani de activitate pensionabilă creditați acestuia, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf;

(c)

suma totală plătită fundației, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), în măsura în care această sumă corespunde perioadelor anterioare datei de 9 martie 1982, și o treime din această sumă pentru perioadele de după acea dată, plus dobânda cumulată la rata de 3,5 % anual.

(2)   Sumele plătite în conformitate cu articolul 37 de mai jos sunt deduse din compensația prevăzută la alineatul (1) literele (a), (b) și (c).

CAPITOLUL III

PENSIA DE INVALIDITATE

Articolul 12

Sub rezerva articolului 1, un agent cu vârsta mai mică de 65 de ani care, în cursul perioadei în care dobândește dreptul la pensie, este recunoscut de Comitetul pentru invaliditate prevăzut în anexa I ca suferind de invaliditate permanentă totală și care, din acest motiv, este obligat să înceteze activitatea în cadrul fundației, are dreptul, atât timp cât această incapacitate persistă, la pensia de invaliditate prevăzută la articolul 41b din regim.

Plata unei pensii de invaliditate nu poate fi cumulată cu cea a unei pensii pentru vechime în muncă.

Articolul 13

Dreptul la pensie de invaliditate intră în vigoare în ziua următoare celei în care a încetat contractul de muncă al agentului respectiv, în conformitate cu articolele 45 și 46 din regim.

Articolul 14

Directorul poate solicita oricând dovada că titularul pensiei de invaliditate încă îndeplinește cerințele pentru plata pensiei. Dacă Comitetul pentru invaliditate constată că aceste cerințe nu mai sunt îndeplinite, dreptul la pensie încetează.

Dacă persoana respectivă nu este reîncadrată în serviciul fundației, aceasta beneficiază de alocația prevăzută la articolul 11, calculată pe baza perioadei de activitate încheiată efectiv.

Articolul 15

Atunci când un agent care beneficiază de o pensie de invaliditate își reia funcțiile în cadrul fundației, timpul în care a primit această pensie este luat în considerație, în vederea calculării pensiei sale de limită de vârstă, fără plata de către acesta a cotizațiilor restante.

CAPITOLUL IV

PENSIA DE URMAȘ

Articolul 16

Atunci când un agent decedează în serviciu sau în concediul pentru satisfacerea serviciului militar, văduva sa are dreptul, cu condiția să fi fost căsătorită cu acesta de cel puțin un an la data decesului acestuia și în temeiul dispozițiilor prevăzute la articolele 1 și 21, la o pensie de urmaș, egală cu 35 % din ultimul salariu de bază lunar al agentului, care nu este mai mică decât cifra minimă de subzistență definită la articolul 5.

Condiția privind durata căsătoriei specificată în primul paragraf nu se ia în considerație dacă există unul sau mai mulți copii din căsătorie sau dintr-o căsătorie anterioară a angajatului, cu condiția ca văduva să întrețină sau să fi întreținut acești copii sau dacă decesul angajatului a rezultat fie dintr-o invaliditate fizică sau boală contractată în timpul exercitării funcțiilor sale, fie dintr-un accident.

Articolul 17

Atunci când un fost agent a primit o pensie pentru vechime în muncă, văduva sa are dreptul, dacă a fost căsătorită cu acesta timp de cel puțin un an atunci când acesta a părăsit serviciul în cadrul fundației și în temeiul articolului 21, la o pensie de urmaș egală cu 60 % din pensia pe care acesta o primea la momentul decesului. Pensia minimă de urmaș este de 35 % din ultimul salariu de bază lunar al angajatului și nu este mai mică decât cifra minimă de subzistență definită la articolul 5; cu toate acestea, cuantumul pensiei de urmaș nu depășește, în nici un caz, cuantumul pensiei de limiă de vârstă pe care soțul acesteia o primea la momentul decesului.

Condiția privind durata căsătoriei specificată în primul paragraf nu se ia în considerație dacă există unul sau mai mulți copii ai unei căsătorii contractate de angajat înainte de a părăsi serviciul, cu condiția ca văduva să întrețină sau să fi întreținut acei copii.

Articolul 18

Văduva unui fost agent care a părăsit serviciul înainte de a împlini 60 de ani și a solicitat ca pensia să fie amânată până în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care a împlinit vârsta de 60 de ani are dreptul, cu condiția să fi fost căsătorită cu acesta de cel puțin un an atunci când acesta a părăsit serviciul în cadrul fundației și în temeiul articolului 21, la o pensie de urmaș egală cu 60 % din pensia pentru vechime în muncă care i-ar fi fost plătită soțului său la vârsta de 60 de ani. Pensia minimă de urmaș este de 35 % din salariul de bază lunar al agentului; cu toate acestea, cuantumul pensiei de urmaș nu depășește, în nici un caz, cuantumul pensiei pentru vechime în muncă la care angajatul ar fi avut dreptul la vârsta de 60 de ani.

Condiția privind durata căsătoriei, specificată în primul paragraf, nu se ia în considerație dacă există unul sau mai mulți copii ai unei căsătorii contractate de angajat înainte de părăsirea serviciului, cu condiția ca văduva să întrețină sau să fi întreținut acei copii.

Articolul 19

În sensul articolelor 17 și 18, condiția privind durata căsătoriei nu este luată în considerație atunci când căsătoria, chiar dacă a fost contractată după încetarea serviciului funcționarului, a durat cel puțin cinci ani.

Articolul 20

(1)   Pensia de orfan prevăzută la articolul 41d alineatul (1) din regim este, pentru primul orfan, egală cu opt zecimi din pensia de urmaș la care văduva agentului ar fi avut dreptul, reducerile stabilite la articolul 25 din prezenta anexă nefiind luate în considerație.

Aceasta nu este mai mică decât cifra minimă de subzistență, definită la articolul 5, în temeiul dispozițiilor prevăzute la articolul 21.

(2)   Pensia este majorată, pentru fiecare copil aflat în întreținere după primul, cu o sumă egală cu dublul alocației pentru copilul aflat în întreținere.

(3)   Cuantumul total al pensiei și alocației calculate în această manieră este împărțit în mod egal între orfanii cu acest drept.

Articolul 21

Atunci când, în urma unui agent, rămân o văduvă și, de asemenea, orfani dintr-o căsătorie anterioară sau alte persoane, pensia totală, calculată ca și cum această văduvă ar avea în întreținere toate aceste persoane, este repartizată între diferitele persoane implicate, în mod proporțional cu pensiile care ar fi fost plătite fiecărei categorii dintre ei, dacă ar fi fost tratați separat.

Atunci când, în urma unui agent, rămân orfani din căsătorii diferite, pensia totală, calculată ca și cum toți copiii ar fost din aceeași căsătorie, este repartizată între diferitele persoane implicate, în mod proporțional cu pensiile care le-ar fi fost plătite fiecărei categorii dintre ei dacă ar fi fost tratați separat.

În vederea calculării acestei repartizări, copii aflați în întreținere, în sensul articolului 7 din anexa IV, ai unei căsătorii anterioare cu oricare dintre soții, sunt incluși în categoria copiilor rezultați din căsătoria cu agentul.

În cazul prevăzut în al doilea paragraf, urmașii recunoscuți ca fiind aflați în întreținere, în sensul articolului 7 alineatul (4) din anexa IV, sunt tratați în același mod ca și copiii aflați în întreținere, și, în vederea calculării repartizării, incluși în categoria urmașilor.

Articolul 22

Prin decizie specială a autorității prevăzute la articolul 41h din regim, o pensie calculată în baza articolului 16 poate fi acordată soțului văduv al unei angajate care decedează în serviciu, cu condiția ca acesta să furnizeze dovezi că, în momentul decesului soției sale, nu are venituri proprii și suferă de o infirmitate sau o boală gravă care îl face definitiv incapabil de a exercita o activitate lucrativă.

Articolul 41e din regim se aplică prin analogie.

Plata pensiei încetează dacă soțul supraviețuitor se recăsătorește.

Articolul 23

Avânzii-drept ai unui agent decedat, definiți în prezentul capitol, beneficiază, de asemenea, de alocația prevăzută la articolul 11 de mai sus.

Atunci când, în urma decesului unui agent, nu rămân supraviețuitori care să se califice pentru pensia de urmaș, moștenitorii au dreptul să primească alocația prevăzută la articolul 11.

Cu toate acestea, sumele plătite în conformitate cu articolul 37 sunt deduse din această alocație.

Articolul 24

Dreptul de a primi plata unei pensii de urmaș intră în vigoare în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care a decedat agentul. Cu toate acestea, atunci când decesul agentului sau titularului unei pensii dă naștere plății prevăzute la articolul 36 din regim, acest drept intră în vigoare în prima zi a celei de-a patra luni următoare celei în care a survenit decesul.

Dreptul la pensia de urmaș încetează la sfârșitul lunii calendaristice în care beneficiarul pensiei decedează sau încetează să îndeplinească condițiile prevăzute pentru plata pensiei.

Articolul 25

Atunci când diferența de vârstă dintre agentul decedat și soția supraviețuitoare, mai puțin perioada de timp în care au fost căsătoriți, este mai mare de 10 ani, pensia de urmaș, calculată în conformitate cu dispozițiile anterioare, se supune unei reduceri, pentru un an întreg de diferență, însumată la:

1 % între 10 și 20 de ani;

2 % între 20 până la exclusiv 25 de ani;

3 % între 25 până la exclusiv 30 de ani;

4 % între 30 până la exclusiv 35 de ani;

5 % de la 35 de ani în sus.

Articolul 26

Dreptul unei văduve la pensia de urmaș încetează în cazul recăsătoriei. Aceasta are dreptul la plata imediată a unei valori capitale egale cu dublul cuantumului anual al pensiei sale de urmaș, dacă nu se aplică articolul 41d alineatul (2) al doilea paragraf din regim.

Articolul 27

Soția divorțată a unui agent are dreptul, la decesul acestuia, la o pensie de urmaș, definită în prezentul capitol, dacă instanța judecătorească care a pronunțat divorțul nu a descoperit că soția respectivă a fost singura vinovată. Acest drept încetează dacă aceasta se recăsătorește înainte de decesul fostului soț. Dispozițiile articolului 26 se aplică dacă aceasta se recăsătorește după decesul fostului soț.

Articolul 28

Atunci când, în urma unui agent divorțat care s-a recăsătorit, rămâne o văduvă cu drept de pensie de urmaș, acea pensie este împărțită, proporțional cu durata căsătoriilor, între soția divorțată, dacă aceasta nu s-a recăsătorit, și văduvă, dacă instanța judecătorească care a pronunțat divorțul nu a descoperit că soția divorțată a fost singura vinovată. Cuantumul la care are dreptul soția divorțată, dacă nu s-a recăsătorit, nu este mai mare decât cuantumul de întreținere acordat acesteia în conformitate cu hotărârea judecătorească.

Dacă orice altă persoană cu drept de pensie decedează sau renunță la partea sa, partea acesteia se adaugă la părțile celorlalte persoane, cu excepția cazului în care există drepturi de orfan, în conformitate cu articolul 41d alineatul (2) din regim.

Reducerile pentru diferențele de vârstă prevăzute la articolul 25 se aplică separat pensiilor stabilite în conformitate cu repartizarea prevăzută în prezentul articol.

Articolul 29

Atunci când, în conformitate cu articolul 35, soția divorțată este decăzută din dreptul la pensie, pensia totală este atribuită văduvei, dacă nu se aplică articolul 41d alineatul (2) din regim.

CAPITOLUL V

FINANȚAREA REGIMULUI DE PENSII

Articolul 30

În toate cazurile, salariile sunt supuse deducerii contribuțiilor la regimul de pensii prevăzut la articolele 41a-41h din regim și în anexa VI la acesta.

Articolul 31

Contribuția dedusă corect nu se rambursează. Contribuțiile deduse incorect nu conferă dreptul de a primi o pensie; acestea sunt rambursate fără dobândă, la solicitatea agentului sau a avânzilor-drept ai acestuia.

Articolul 32

Tabelele de mortalitate și invaliditate și creșterile salariale asumate pentru utilizare în calcularea valorilor statistice prevăzute în prezenta anexă sunt cele adoptate de autoritățile bugetare ale Comunităților Europene, în conformitate cu articolul 39 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene.

SECȚIUNEA VI

PLATA DREPTURILOR AGENȚILOR

Articolul 33

Autoritatea administrativă prevăzută la articolul 41h din regim, căreia directorul fundației i-a delegat competențele sale, este răspunzătoare de calcularea cuantumului drepturilor la pensia de invaliditate, de urmaș sau pensiile temporare. O expunere detaliată a plăților se comunică agentului sau avânzilor-drept ai acestora, precum și fundației, în același moment cu decizia de acordare a pensiei.

O pensie pentru vechime în muncă sau de invaliditate nu este plătită simultan cu salariul plătibil de fundație sau de una dintre instituțiile Comunităților Europene.

Acordarea unei pensii de invaliditate sau de urmaș nu acordă dreptul la indemnizația de expatriere.

Articolul 34

Pensiile pot fi oricând recalculate, dacă au existat erori sau omisiuni de orice fel.

Pensiile pot fi modificate sau retrase, dacă acordarea a fost în contradicție cu dispozițiile regimului și ale prezentei anexe.

Articolul 35

Avânzii-drept ai unui agent care nu solicită pensia în anul care urmează datei decesului sunt decăzuți din drepturi, cu excepția cazului în care este stabilită forța majoră.

Articolul 36

Agentul sau avânzii-drept ai acestuia, care beneficiază de prestațiile prevăzute de regimul de pensii, au obligația de a furniza dovezile scrise care pot fi solicitate și de a notifica autoritatea administrativă prevăzută la articolul 41h din regim cu privire la orice element care le poate afecta drepturile la prestație.

Articolul 37

În condițiile care urmează să fie stabilite de Comisia Comunităților Europene, agentul are opțiunea de a solicita fundației să efectueze orice plăți necesare pentru a constitui sau menține pensia în țara lor de origine.

Aceste plăți nu pot depăși 13,5 % din salariul de bază și sunt suportate din bugetul fundației.

CAPITOLUL VII

PLATA PRESTAȚIILOR

Articolul 38

Prestațiile prevăzute în regimul de pensii se plătesc lunar și la termen.

Prestațiile se plătesc de către Comisia Comunităților Europene din bugetul general al Comunităților Europene.

Beneficiarii pot alege ca pensia lor să fie plătită fie în moneda țării de origine, fie în moneda țării de rezidență, fie în moneda țării în care se află sediul fundației, alegerea fiind valabilă pentru cel puțin 2 ani.

Atunci când nici țara de origine și nici țara de rezidență nu este o țară a Comunităților Europene, prestațiile se plătesc în moneda țării în care se află sediul fundației.

Articolul 39

Orice sume datorate fundației de către un agent la data la care persoana respectivă are dreptul la una din prestațiile prevăzute de regimul de pensii sunt deduse din cuantumul prestațiilor care revin agentului sau avânzilor-drept ai acestuia. Deducerea poate fi eșalonată pe mai multe luni.

Articolul 40

Atunci când cauza invalidității sau decesului unui agent este imputabilă unui terț, Comunitățile Europene sunt subrogate de plin drept, în limita obligațiilor care le revin în cadrul regimului de pensii, agentului sau avânzilor-drept ai acestuia în acțiunea lor împotriva terțului responsabil.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

251


31982R0620


L 075/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 620/82 AL CONSILIULUI

din 16 martie 1982

privind stabilirea, în raporturile dintre instituțiile italiene și instituțiile din celelalte state membre, a măsurilor speciale de rambursare în natură a prestațiilor de asigurări de sănătate și de maternitate

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special, articolul 51,

având în vedere propunerea Comisiei, elaborată după consultarea Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți,

întrucât articolul 36 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2793/81 (2), prevede că prestațiile plătite în natură de instituția unui stat membru în contul instituției din alt stat membru implică rambursarea integrală, fie pe baza justificării cheltuielilor efective, fie pe baza unei sume forfetare;

întrucât articolele 93, 94, 95 și 100 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2793/81 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, precizează modalitățile de determinare a sumelor ce trebuie rambursate și modalitățile de efectuare a rambursărilor;

întrucât instituirea unui serviciu național de sănătate în Italia a determinat desființarea tuturor organismelor de gestionare a asigurărilor de sănătate și de maternitate, și îndeosebi a Instituto nazionale per l'assicurazione contro le malattie (Institutul național de asigurări de sănătate), denumit în continuare „INAM”, care constituia organismul de legătură și instituția competentă în sensul Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72;

întrucât această desființare a creat mari dificultăți în efectuarea operațiilor de verificare a creanțelor instituțiilor din alte state membre, pe de o parte, și a operațiilor de stabilire a creanțelor INAM către aceste instituții, pe de altă parte, în scopul efectuării rambursărilor prevăzute la articolul 36 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

întrucât această situație deosebită trebuie rezolvată printr-o metodă comunitară unică aplicabilă tuturor creanțelor, ale și către INAM, pentru a accelera stingerea definitivă și globală a acestor creanțe;

întrucât această metodă trebuie stabilită prin respectarea riguroasă a dispozițiilor menționate anterior din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 și trebuie să se recurgă la alte criterii de evaluare a creanțelor și datoriilor sau la reguli speciale numai dacă este absolut necesar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Rambursările prevăzute la articolul 36 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, ale prestațiilor în natură ale asigurărilor de sănătate și de maternitate, efectuate până la 31 decembrie 1980 de către instituțiile din statele membre în contul INAM și reciproc, care nu au fost efectuate ca urmare a desființării INAM, sunt stabilite și efectuate conform modalităților prevăzute în prezentul regulament, prin derogare de la dispozițiile titlului V din Regulamentul (CEE) nr. 574/72.

În ceea ce privește relațiile dintre Germania și Italia, creanțele și datoriile de la Cassa mutua provinciale di malattia di Bolzano nu sunt avute în vedere prin prezentul regulament.

Articolul 2

Sumele care trebuie rambursate în aplicarea articolului 93 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 sunt stabilite după cum urmează:

1.

sumele pe care instituțiile din statele membre le-au revendicat la INAM, până la data de 30 septembrie 1981, pentru prestațiile în natură plătite până la data de 31 decembrie 1980, pe baza documentelor doveditoare, sunt calculate ca atare, ținând cont de refuzurile acceptate;

2.

sumele pe care aceste instituții le-ar mai putea încă solicita în temeiul articolului 100 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72, dar pentru care nu sunt disponibile documente doveditoare, îndeosebi pentru prestațiile plătite în cursul anului 1980, fac obiectul unei estimări; ele se adaugă sumelor menționate la punctul 1;

3.

această estimare constituie, pentru fiecare stat membru, un plafon; în cazul în care documentele doveditoare care sunt prezentate Ministerului italian al sănătății, pentru INAM, până la data de 30 aprilie 1982 – ștampila poștei dovedind data trimiterii – reprezintă o sumă care nu depășește acest plafon, această sumă este rambursată; în cazul în care plafonul este depășit, suma rambursată este egală cu acest plafon;

4.

sumele revendicate de INAM, stabilite pentru creanțele aferente exercițiului financiar 1976 și exercițiilor financiare anterioare, sunt calculate ca atare, ținând cont de refuzurile acceptate;

5.

totalurile creanțelor INAM pentru anii fiscali 1977-1980 sunt determinate prin proiecția sumelor rambursate la INAM pentru anii fiscali 1973-1976; cu toate acestea, în cazul Germaniei, suma reținută pentru anul fiscal 1977 corespunde cu suma din documentele doveditoare pe care ministerul italian a comunicat-o organismului de legătură german.

Articolul 3

Sumele ce trebuie rambursate în conformitate cu articolele 94 și 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 sunt stabilite după cum urmează:

1.

sumele forfetare stabilite pentru prestațiile plătite până în anul 1979 sunt calculate ca atare, ținând seama de refuzurile acceptate;

2.

sumele forfetare pentru prestațiile plătite în cursul anului 1980 fac obiectul unei evaluări în ceea ce privește numărul mediu anual de familii și numărul mediu anual de titulari de pensie sau de rentă care sunt menționați la articolul 94 și, respectiv, la articolul 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72; această evaluare este obținută prin proiecția datelor referitoare la anii 1977, 1978 și 1979;

3.

în ceea ce privește relațiile dintre Germania și Italia, creanțele și datoriile, precum și termenele de lichidare sunt stabilite în conformitate cu anexa II.

Articolul 4

(1)   Cuantumurile creanțelor stabilite în conformitate cu articolele 1, 2 și 3 sunt calculate de statul membru, în moneda acestui stat, la data de 31 decembrie 1981.

(2)   Cuantumurile prevăzute la alineatul (1) sunt apoi, în scopul efectuării compensației, convertite în lire italiene, pentru a permite autorității competente italiene să cunoască soldul pe care îl datorează.

(3)   Convertirea se efectuează utilizând cursul oficial de schimb în vigoare la 31 decembrie 1981, stabilit de Comisie în cadrul sistemului monetar european.

Articolul 5

(1)   Având în vedere dispozițiile articolului 2 punctul 3, suma compensației menționate la articolul 4 este exprimată în moneda națională a creditorului și îi este rambursată în această monedă.

(2)   Pentru convertirea monedelor în vederea rambursărilor ce trebuie efectuate în conformitate cu alineatul (3), cursul de schimb aplicat este cel de la data plății.

(3)   Rambursările datorate sunt efectuate de organismele de legătură după cum urmează:

la 31 martie 1982, 15 până la 20 % din total;

la 30 iunie 1982, 50 % din restul sumei;

la 31 decembrie 1982, restul sumei.

Articolul 6

(1)   Aplicarea articolelor 1-5 constituie o închidere a conturilor. Această închidere a conturilor include, de asemenea, sumele prevăzute de acordurile de renunțare sau de alte acorduri încheiate sau care urmează a fi încheiate.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 100 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72, nici o cerere de rambursare referitoare la prestațiile prevăzute în prezentul regulament nu poate fi prezentată ulterior datei de 30 aprilie 1982.

(3)   Autoritățile competente din fiecare stat membru iau măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament, îndeosebi pentru a trece de la soldul național, stabilit pe plan comunitar, la închiderea conturilor instituțiilor interesate.

Articolul 7

(1)   Cuantumurile creanțelor determinate pe fiecare stat membru în aplicarea articolelor 2-5 sunt reproduse în anexa I.

(2)   Procedura care urmează să fie aplicată de instituțiile germane pentru determinarea cuantumului rambursărilor și repartizarea cuantumurilor ce trebuie plătite este definită în anexa II.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Acesta se aplică de la 1 martie 1982.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 martie 1982.

Pentru Consiliu

Președintele

P. de KEERSMAEKER


(1)  JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

(2)  JO L 275, 29.9.1981, p. 1.

(3)  JO L 74, 27.3.1972, p. 1.


ANEXA I

Situația creanțelor de la și către INAM (Italia) referitoare la prestațiile în natură plătite până la data de 31 decembrie 1980

Închiderea conturilor la 31 decembrie 1981

Cuantumuri stabilite în conformitate cu articolele 2, 3 și 4

I. ITALIA debitor

II. ITALIA creditor

A. BELGIA creditor

B. BELGIA debitor


Articole

Totaluri (FB)

Totaluri (lire italiene)

2 punctele 1, 4 și 5

747 427 908

2 381 011 627

2 punctul 2

66 190 047

-

3 punctul 1

483 815

1 011 732 004

3 punctul 2

249 407 807

12 123 931 379

4 alineatul (1) (TOTAL)

1 063 509 577

15 516 675 010

4 alineatul (2)

Lire italiene

33 208 831 000

-

– 15 516 675 010

15 516 675 010

17 692 155 990

-

5 alineatul (1)

566 589 570 (FB)

-


C. DANEMARCA creditor

D. DANEMARCA debitor


RENUNȚARE

(Acordul de renunțare urmează să fie semnat)

E. GERMANIA creditor

F. GERMANIA debitor


Articole

Totaluri (DM)

Totaluri (lire italiene)

2 punctele 1, 4 și 5

43 976 412

27 831 565 224

2 punctul 2

6 023 588

-

3 punctul 1

 (1)

3 punctul 2

4 alineatul (1) (TOTAL)

(50 000 000)

(27 831 565 224)

4 alineatul (2)

Lire italiene

 

(27 831 565 224)

26 664 850 000

– (26 664 850 000)

-

(1 166 715 224)

5 alineatul (1)


G. FRANȚA creditor

H. FRANȚA debitor


Articole

Totaluri (FF)

Totaluri (lire italiene)

2 punctele 1, 4 și 5

523 004 819

1 299 250 076

2 punctul 2

81 593 356

2 754 450 000

3 punctul 1

50 330 885

14 988 420 084

3 punctul 2

4 alineatul (1) (TOTAL)

654 929 060

19 042 120 160

 

 

– 808 895 630 (2)

4 alineatul (2)

Lire italiene

137 661 503 910

18 233 224 530

– 18 233 224 530

119 428 279 380

-

5 alineatul (1)

568 183 900 (FF)

-


I. IRLANDA creditor

J. IRLANDA debitor


RENUNȚARE

(Acordul de renunțare urmează să fie semnat)

K. LUXEMBURG creditor

L. LUXEMBURG debitor


Articole

Totaluri (Flux)

Totaluri (lire italiene)

2 punctele 1, 4 și 5

9 057 823

171 081 660

2 punctul 2

-

3 punctul 1

 

7 707 530

188 287 740

3 punctul 2

431 319 035

4 alineatul (1) (TOTAL)

16 765 353

790 688 435

4 alineatul (2)

Lire italiene

523 509 885

790 688 435

 

– 523 509 885

-

267 178 550

5 alineatul (1)

-

267 178 550


M. ȚĂRILE DE JOS creditor

N. ȚĂRILE DE JOS debitor


Articole

Totaluri (Florini)

Totaluri (lire italiene)

2 punctele 1, 4 și 5

5 150 315

372 447 205

2 punctul 2

-

3 punctul 1

28 862

238 347 410

3 punctul 2

104 909

261 020 350

4 alineatul (1) (TOTAL)

5 284 086

871 814 965

4 alineatul (2)

Lire italiene

2 567 257 330

871 815 965

– 871 815 965

 

1 695 441 365

-

5 alineatul (1)

3 489 660 (FL)

-


O. REGATUL UNIT creditor

P. REGATUL UNIT debitor


Articole

Totaluri (lire sterline)

Totaluri (lire italiene)

2 punctele 1, 4 și 5

522 197,66

801 967 351

2 punctul 2

-

-

3 punctul 1

810 878,64

2 222 176 221

3 punctul 2

274 467,41

804 568 514

4 alineatul (1) (TOTAL)

1 607 543,71

3 828 712 086

4 alineatul (2)

Lire italiene

 

3 828 712 086

3 698 958 077

– 3 698 958 077

-

129 754 000

5 alineatul (1)

-

129 754 000


RECAPITULAREA COMPENSAȚIILOR ÎN LIRE ITALIENE

I. ITALIA debitor

II. ITALIA creditor


Creditori

Totaluri (lire italiene)

Debitori

Totaluri (lire italiene)

BELGIA

17 692 155 990

GERMANIA

(1 166 715 224)

FRANȚA

119 428 279 380

LUXEMBURG

267 178 550

ȚĂRILE DE JOS

1 695 441 365

REGATUL UNIT

129 754 000

Total

138 815 876 735

Total

(1 563 647 774)

Total I- Total II

 

 


(1)  Sume care sunt stabilite de către organismul german până la 30 septembrie 1982.

(2)  Compensația anterioară


ANEXA II

Modalități speciale stabilite în aplicarea articolului 3 punctul 3 și a articolului 7 alineatul (2)

1.

Pentru stabilirea și rambursarea sumelor prevăzute la articolele 94 și 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72, se aplică dispozițiile de mai jos în relațiile dintre Germania și Italia:

(a)

sumele forfetare prevăzute la articolul 94 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 se stabilesc până în anul 1980, în conformitate cu titlul V al regulamentului menționat și cu Convenția din 5 noiembrie 1968 încheiată între Germania și Italia;

(b)

sumele forfetare prevăzute la articolul 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 se stabilesc, cu privire la creanțele italiene, până în anul 1979, iar cu privire la creanțele germane, până în anul 1980, în conformitate cu titlul V al regulamentului menționat;

(c)

pentru anul 1980, sumele forfetare care revin Italiei și sunt prevăzute în articolul 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 se stabilesc prin proiecția sumelor forfetare calculate de instituțiile germane și italiene pentru anii 1977, 1978 și 1979, ținând cont de registrul titularilor de pensii de la Allgemeine Ortskrankenkasse Bonn (Casa Generală Locală de Sănătate din Bonn) pentru anii 1977-1980;

(d)

creanțele fac obiectul unei compensații acordate până la data de 30 septembrie 1982 de organismul de legătură german și sunt reglate până la data de 31 decembrie 1982.

2.

Suma stabilită în anexa I la prezentul regulament ca fiind în sarcina instituțiilor germane în temeiul articolului 93 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 din 1977 până în anul 1980 este repartizată de Bundesverband der Ortskrankenkassen (Federația Națională a Caselor Locale de Sănătate), în calitatea sa de organism de legătură, pe categorii de case de sănătate, între instituțiile germane competente în materie de securitate socială, în proporția care rezultă din decontarea costurilor pentru anii 1973-1976. În interiorul acestor categorii de case de sănătate, repartiția este făcută în funcție de numărul de membri din anul 1980, cu deducerea titularilor de pensie sau de rentă.

3.

Suma stabilită ca fiind în sarcina instituțiilor germane, în temeiul articolului 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72, pentru anul 1980, este rambursată de Allgemeine Ortskrankenkasse Bonn (Casa Generală Locală de Sănătate din Bonn) în contul tuturor instituțiilor germane de asigurări de sănătate, cu excepția Bundesknappschaft (Casa Federală de Asigurări pentru Mineri) și a casei agricole de sănătate. Suma care revine Bundesknappschaft și caselor agricole de sănătate este stabilită de Bundesverband der Ortskrankenkassen (Federația Națională a Caselor Locale de Sănătate), în calitatea sa de organism de legătură, prin proiecția datelor referitoare la anii 1977, 1978 și 1979.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

258


31983L0477


L 263/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 19 septembrie 1983

privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE)

(83/477/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia;

având în vedere propunerea Comisiei (1);

având în vedere avizul Adunării parlamentare (2);

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3);

întrucât Rezoluția Consiliului din 29 iunie 1978 privind programul de acțiune al Comunităților Europene referitor la securitatea și sănătatea la locul de muncă (4) prevede elaborarea unor măsuri specifice armonizate referitoare la protecția lucrătorilor expuși la azbest;

întrucât Directiva 80/1107/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1980 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți chimici, fizici și biologici la locul de muncă (5) adoptă anumite dispoziții de care trebuie să se țină seama pentru protecția respectivă; întrucât această directivă prevede stabilirea, prin directive speciale, a valorilor limită și a cerințelor specifice pentru agenții enumerați în anexa I, care includ azbestul;

întrucât azbestul este un agent nociv care se găsește într-un număr mare de situații la locul de muncă; întrucât mulți lucrători sunt, prin urmare, expuși la un potențial risc pentru sănătate; întrucât crocidolitul este considerat un tip de azbest deosebit de periculos;

întrucât, deși cunoștințele științifice actuale nu permit stabilirea unui nivel sub care să nu mai existe riscuri pentru sănătate, o reducere a expunerii la azbest scade totuși riscul apariției maladiei asociate azbestului; întrucât prezenta directivă include condiții minime care vor fi revizuite pe baza experienței acumulate și a realizărilor tehnologice din acest domeniu;

întrucât microscopia optică, deși nu permite identificarea celor mai mici fibre dăunătoare sănătății, este metoda actuală cea mai utilizată pentru măsurarea periodică a azbestului;

întrucât, prin urmare, măsurile preventive pentru protecția sănătății lucrătorilor expuși la azbest și obligația prevăzută pentru statele membre cu privire la supravegherea sănătății acestora sunt importante,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă, care este a doua directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE, are ca obiect protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea lor, inclusiv prevenirea acestor riscuri, care decurg sau pot decurge ca urmare a expunerii la azbest la locul de muncă. Aceasta stabilește valorile limită și alte dispoziții speciale.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică:

transportului maritim;

transportului aerian.

(3)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege și acte administrative care să asigure o protecție mai mare lucrătorilor, în special cu privire la înlocuirea azbestului cu înlocuitori mai puțin periculoși.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, termenul „azbest” desemnează următorii silicați fibroși:

actinolit, nr. CAS 77536-66-4* (6);

azbest grünerit (amosit) nr. CAS 12172-73-5* (6);

antofilit, nr. CAS 77536-67-5* (6);

crisolit, nr. CAS 12001-29-5 (6);

crocidolit, nr. CAS 12001-28-4 (6);

tremolit, nr. CAS 77536-68-6* (6).

Articolul 3

(1)   Prezenta directivă se aplică activităților în care lucrătorii sunt sau pot fi expuși în timpul lucrului la praf provenit din azbest sau din materiale ce conțin azbest.

(2)   Pentru orice activitate care poate să prezinte un risc de expunere la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest, acest risc trebuie evaluat într-un mod care să permită determinarea naturii și a gradului de expunere a lucrătorilor la praful provenit din azbest sau din materiale ce conțin azbest.

(3)   În cazul în care evaluarea prevăzută la alineatul (2) indică o concentrație a fibrelor de azbest în aer la locul de muncă în lipsa oricărui echipament de protecție individuală este la un nivel, în funcție de alegerea fiecărui stat membru, măsurat sau calculat pentru un interval de timp de referință de opt ore:

mai mic de 0,25 fibre/cm3 și/sau

mai mic decât doza cumulată de 15,00 fibre-zile/cm3 pe o perioadă trei luni,

articolele 4, 7, 13, 14 alineatul (2), 15 și 16 nu se aplică.

(4)   Evaluarea prevăzută la alineatul (2) face obiectul unei consultări a lucrătorilor și a reprezentanților acestora din întreprindere sau unitate și este revizuită, dacă există motive să se considere că este incorectă sau se produce o schimbare materială la locul de muncă.

Articolul 4

Sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se adoptă următoarele măsuri:

1.

activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) trebuie să facă obiectul unui sistem de notificare gestionat de către autoritatea competentă a statului membru;

2.

angajatorul trebuie să prezinte notificarea autorității competente a statului membru, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative din dreptul intern. Această notificare trebuie să includă cel puțin o scurtă descriere a:

tipurilor și cantităților de azbest utilizate;

activităților și procedeelor aplicate;

produselor fabricate;

3.

lucrătorii și reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate au acces la documentul care face obiectul notificării referitoare la propria lor întreprindere sau unitate, în conformitate cu legislațiile interne;

4.

ori de câte ori intervine o schimbare importantă în utilizarea azbestului sau a materialelor ce conțin azbest, trebuie prezentată o nouă notificare.

Articolul 5

Trebuie interzisă aplicarea azbestului prin procedee de pulverizare.

Articolul 6

Pentru toate activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1), expunerea lucrătorilor la praful provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest la locul de muncă trebuie redusă până la un nivel cât se poate de mic și în orice caz sub valorile limită stabilite la articolul 8, în special prin următoarele măsuri, dacă este cazul:

1.

cantitatea de azbest utilizată în fiecare caz trebuie să fie limitată la cantitatea cea mai mică posibilă;

2.

numărul de lucrători expuși sau care ar putea fi expuși la praful provenit din azbest sau din materialele ce conțin azbest trebuie limitat la cea mai mică cifră posibilă;

3.

în principiu, procesele de muncă trebuie să fie astfel concepute încât să se evite eliberarea prafului de azbest în aer;

Dacă acest lucru nu este practic posibil, praful trebuie eliminat cât se poate de aproape de punctul în care este emis.

4.

trebuie să fie posibilă curățirea și întreținerea periodică și eficientă a tuturor clădirilor, instalațiilor și echipamentelor implicate în prelucrarea sau tratarea azbestului;

5.

depozitarea și transportul azbestului, ca materie primă, trebuie să se facă în ambalaje corespunzătoare, închise etanș;

6.

deșeurile trebuie colectate și evacuate de la locul de muncă cât se poate de repede, în ambalaje corespunzătoare, închise etanș și prevăzute cu etichete care să indice conținutul de azbest. Această măsură nu se aplică activităților miniere.

Deșeurile prevăzute la alineatul precedent sunt apoi tratate în conformitate cu Directiva 78/319/CEE a Consiliului din 20 martie 1978 privind deșeurile toxice și periculoase (7).

Articolul 7

Sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se adoptă următoarele măsuri:

1.

pentru a asigura respectarea valorilor limită stabilite la articolul 8, măsurarea conținutului de azbest în aer la locul de muncă se realizează în conformitate cu metodele de referință descrise în anexa I sau cu orice alte metodă care dă rezultate echivalente. Această măsurare trebuie planificată și realizată periodic, cu o eșantionare reprezentativă pentru expunerea individuală a lucrătorului la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest;

În sensul măsurării prevăzute la primul paragraf, se iau în considerare numai fibrele cu o lungime mai mare de cinci micrometri, o lățime de cel mult 3 micrometri și cu un raport lungime/lățime mai mare de 3:1.

Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei și ținând seama în special de progresul științific și tehnic și de experiența câștigată în aplicarea prezentei directive, reexaminează dispozițiile alineatului (1) prima teză în termen de cinci ani de la adoptarea prezentei directive, în vederea stabilirii unei metode unice pentru determinarea concentrațiilor de azbest din aer la nivel comunitar;

2.

eșantionarea se realizează după consultarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora din întreprindere sau unitate;

3.

eșantionarea se realizează de către personalul calificat în acest sens. Eșantioanele luate se analizează ulterior în laboratoare utilate pentru a le analiza și calificate să aplice metodele de identificare necesare;

4.

măsurarea cantității de azbest din aer se realizează, de regulă, cel puțin la fiecare trei luni și, în orice caz, ori de câte ori se introduce o modificare tehnică. Frecvența măsurărilor poate fi totuși redusă în situațiile prevăzute la alineatul (5);

5.

frecvența măsurărilor se poate reduce la una pe an în cazul în care:

nu există modificări importante ale condițiilor la locul de muncă și

rezultatele a două măsurări precedente nu au depășit jumătate din valorile limită stabilite la articolul 8.

În cazul în care echipe de lucrători desfășoară operații identice sau similare în același loc și aceștia sunt expuși astfel la același risc pentru sănătate, eșantionarea se poate face pe echipe.

6.

durata eșantionării trebuie să reprezinte expunerea pentru un interval de timp de referință de opt ore (un schimb) prin măsurări sau calcule ponderate în funcție de timp. Durata diferitelor procese de eșantionare se determină, de asemenea, în conformitate cu punctul 6 din anexa I.

Articolul 8

Se aplică următoarele valori limită:

(a)

concentrația fibrelor de azbest, altele decât cele de crocidolit, din aer la locul de muncă:

1,00 fibre/cm3 măsurate sau calculate pentru un interval de timp de referință de 8 ore;

(b)

concentrația fibrelor de crocidolit din aer la locul de muncă:

0,50 fibre/cm3 măsurate sau calculate pentru un interval de timp de referință de 8 ore;

(c)

concentrația fibrelor de azbest din aer la locul de muncă pentru amestecurile de crocidolit și alte fibre de azbest:

valoarea limită este cea calculată pe baza valorilor limită prevăzute la literele (a) și (b), ținând seama de proporțiile de crocidolit și alte tipuri de azbest din amestec.

Articolul 9

Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, ținând seama, în special, de progresul științific și tehnic și având în vedere experiența câștigată în cursul aplicării prezentei decizii, reexaminează dispozițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) și la articolul 8 până la 1 ianuarie 1990.

Articolul 10

(1)   În cazul în care valorile limită stabilite la articolul 8 sunt depășite, trebuie identificate motivele depășirii limitelor și trebuie luate de îndată măsurile corespunzătoare.

Nu pot fi continuate activitățile în sectoarele afectate până când nu au fost luate măsurile specifice de protecție a lucrătorilor în cauză.

(2)   Pentru verificarea eficienței măsurilor menționate la alineatul (1) primul paragraf, se efectuează imediat încă o determinare a concentrațiilor de azbest din aer.

(3)   În cazul în care nu este posibilă reducerea expunerii prin alte mijloace și dacă se dovedește necesară purtarea echipamentului de protecție respiratorie individuală, această măsură poate să nu fie permanentă și se menține la minimul strict necesar pentru fiecare lucrător.

Articolul 11

(1)   Pentru anumite activități la care se poate preconiza depășirea valorilor limită stabilite la articolul 8 și în privința cărora nu sunt practic posibile măsurile tehnice preventive pentru limitarea concentrațiilor de azbest din aer, angajatorul stabilește măsurile destinate să asigure protecția lucrătorilor în timpul acestor activități și, în special, următoarele:

(a)

lucrătorii sunt dotați cu echipamentul respirator corespunzător și alte echipamente de protecție individuală pe care trebuie să le poarte;

(b)

se instalează panouri de avertizare care semnalizează probabilitatea depășirii valorilor limită stabilite la articolul 8.

(2)   Lucrătorii și/sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate sunt consultați cu privire la măsurile respective înainte de desfășurarea activităților în cauză.

Articolul 12

(1)   Se elaborează un plan de lucru înainte de începerea lucrărilor de demolare sau de evacuare a azbestului și produselor ce conțin azbest din clădiri, structuri, echipamente sau instalații sau de pe nave.

(2)   Planul menționat la alineatul (1) trebuie să prevadă măsurile necesare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.

Planul trebuie să specifice în special următoarele:

în măsura în care este practic posibil, azbestul și produsele ce conțin azbest sunt evacuate înaintea începerii operațiilor de demolare;

este asigurat echipamentul de protecție individuală menționat la articolul 11 alineatul (1) litera (a), dacă este necesar.

Articolul 13

(1)   Pentru toate activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) și sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta următoarele:

(a)

locurile în care se desfășoară activitățile menționate anterior îndeplinesc următoarele condiții:

(i)

sunt demarcate în mod clar și semnalizate cu panouri de avertizare;

(ii)

nu sunt accesibile lucrătorilor, alții decât cei care prin natura activității sau îndatoririlor lor, trebuie să intre acolo;

(iii)

constituie sectoare în care ar trebui să nu se fumeze;

(b)

se amenajează sectoare separate unde lucrătorii pot mânca și bea, fără riscul contaminării cu praf de azbest;

(c)

(i)

lucrătorii sunt dotați cu îmbrăcăminte de lucru sau de protecție specifică;

(ii)

îmbrăcămintea de lucru sau de protecție respectivă rămâne în întreprindere. Aceasta poate fi totuși curățată în unități din afara întreprinderii care sunt utilate pentru acest tip de activitate, dacă întreprinderea însăși nu efectuează curățarea; în această situație, îmbrăcămintea este transportată în recipiente închise;

(iii)

sunt prevăzute locuri separate de păstrare pentru îmbrăcămintea de lucru sau de protecție și pentru îmbrăcămintea de stradă;

(iv)

se asigură punerea la dispoziția lucrătorilor de amenajări corespunzătoare și specifice incluzând dușuri, în cazul operațiunilor cu praf;

(v)

echipamentul de protecție se lasă într-un loc bine stabilit și se verifică și se curăță după fiecare utilizare; se iau măsurile corespunzătoare pentru repararea sau înlocuirea echipamentului defect înainte de o nouă utilizare.

(2)   Lucrătorii nu suportă costul măsurilor adoptate în temeiul alineatului (1).

Articolul 14

(1)   Pentru activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) se iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta că lucrătorii și reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate primesc informațiile corespunzătoare cu privire la:

posibilele riscuri pentru starea de sănătate datorită expunerii la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest;

existența valorilor limită legale și necesitatea supravegherii atmosferei;

condițiile de igienă, inclusiv necesitatea abținerii de la fumat;

precauțiile necesare cu privire la purtarea și utilizarea echipamentului și îmbrăcămintei de protecție;

precauții speciale destinate minimizării expunerii la azbest.

(2)   În afară de măsurile menționate la alineatul (1) și sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta următoarele:

(a)

lucrătorii și/sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate au acces la rezultatele determinărilor de concentrație a azbestului din aer și primesc explicații cu privire la importanța acestor rezultate;

(b)

dacă rezultatele depășesc valorile limită stabilite la articolul 8, lucrătorii în cauză și reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate sunt informați de îndată despre această situație și motivul acesteia și sunt consultați cu privire la măsurile ce trebuie luate sau, în caz de urgență, sunt informați despre măsurile care au fost luate.

Articolul 15

Sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se adoptă următoarele măsuri:

1.

Trebuie să se asigure evaluarea stării de sănătate a fiecărui lucrător înainte de expunerea la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest la locul de muncă.

Această evaluare trebuie să includă un examen specific al plămânilor. Anexa II oferă recomandări practice pe care statele membre le pot consulta pentru supravegherea clinică a lucrătorilor; recomandările respective se adaptează în funcție de progresele tehnice, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 10 din Directiva 80/1107/CEE.

Trebuie asigurată o nouă evaluare cel puțin o dată la fiecare trei ani, pe întreaga durată a expunerii.

Se întocmesc fișe medicale individuale, în conformitate cu legislația și practica națională pentru fiecare lucrător.

2.

Ca urmare a supravegherii clinice menționate la alineatul (1), medicul sau autoritatea răspunzătoare de supravegherea medicală a lucrătorilor ar trebui, în conformitate cu legislațiile interne, să recomande sau să hotărască măsurile de protecție individuală sau de prevenire ce trebuie adoptate; acestea pot include, dacă este cazul, retragerea lucrătorului în cauză de la orice expunere la azbest.

3.

Lucrătorii trebuie să primească informații și recomandări referitoare la evaluările stării lor de sănătate, la care pot fi supuși după încetarea expunerii.

4.

Lucrătorul sau angajatorul în cauză pot solicita o revizie a evaluărilor menționate la alineatul (2), în conformitate cu legislațiile interne.

Articolul 16

Sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se adoptă următoarele măsuri:

1.

Angajatorul trebuie să înscrie lucrătorii abilitați să desfășoare activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) într-un registru, în care să se precizeze natura și durata activității și expunerea la care sunt supuși aceștia. Medicul și autoritatea răspunzătoare de supravegherea medicală au acces la registrul respectiv. Fiecare lucrător are acces la rezultatele din registru referitoare la propria persoană. Lucrătorii și reprezentanții acestora au acces la informațiile colective anonime din registru.

2.

Registrul menționat la alineatul (1) și fișele medicale menționate la articolul 15 alineatul (1) se păstrează cel puțin 30 de ani de la încetarea expunerii, în conformitate cu legislațiile interne.

Articolul 17

Statele membre țin evidența cazurilor recunoscute de azbestoză și mezoteliom.

Articolul 18

(1)   Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive înainte de 1 ianuarie 1987. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Cu toate acestea, data de 1 ianuarie 1987 se reportează până la 1 ianuarie 1990 în ceea ce privește activitățile miniere cu azbest.

(2)   Statele membre comunică Comisiei dispozițiile de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 19

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 19 septembrie 1983.

Pentru Consiliu

Președintele

G. VARFIS


(1)  JO C 262, 9.10.1980, p. 7 și

JO C 301, 18.11.1982, p. 6.

(2)  JO C 310, 30.11.1981, p. 43.

(3)  JO C 125, 17.5.1982, p. 155.

(4)  JO C 165, 11.7.1978, p. 1.

(5)  JO L 327, 3.12.1980, p. 8.

(6)  Numărul din registrul Chemical Abstract Service (CAS).

(7)  JO L 84, 31.3.1978, p. 43.


ANEXA I

Metoda de referință prevăzută la articolul 7 alineatul (1) pentru determinarea conținutului de azbest în aer la locul de muncă

1.   Se iau eșantioane din sectorul în care respiră fiecare lucrător: adică dintr-o emisferă cu raza de 300 mm care se întinde în fața capului și este măsurată de la punctul de mijloc al unei linii care unește urechile.

2.   Se utilizează filtre cu membrană (amestec de esteri celulozici sau nitrat de celuloză) cu dimensiuni ale porilor de 0,8 până la 1,2 micrometri cu pătrate imprimate și un diametru de 25 mm.

3.   Se utilizează o montură pentru filtru cu fața deschisă, cu o apărătoare cilindrică care se desfășoară pe o distanță între 33 și 44 mm în fața filtrului și expune o arie circulară cu un diametru de cel puțin 20 mm. În timpul utilizării, apărătoarea este îndreptată în jos.

4.   Se utilizează o pompă portabilă cu baterie, purtată pe cureaua lucrătorului sau într-un buzunar. Fluxul este lin și debitul este stabilit inițial la 1,0 litri/minut ± 5 %. Debitul se menține în limitele a ± 10 % din debitul inițial pe durata eșantionării.

5.   Timpul de eșantionare se măsoară cu o abatere permisă de 2 %.

6.   Încărcarea optimă cu fibre pe filtre se situează în intervalul de la 100 la 400 fibre/mm2.

7.   În ordinea preferințelor, se așează întregul filtru sau o porțiune din filtru pe un portobiect de microscop, se face transparent prin metoda cu acetonă-triacetină și se acoperă cu o lamă de acoperire din sticlă.

8.   Pentru numărătoare se utilizează un microscop binocular cu următoarele caracteristici:

iluminare Koehler;

ansamblul condensatorului conține un condensator Abbe sau unul acromatic cu contrast de fază într-o montare cu focalizare centrată. Reglarea centrării contrastului de fază este independentă de mecanismul de centrare al condensatorului;

obiectiv acromatic cu contrast de fază pozitiv cu focar cu 40 de bare, cu apertură numerică de 0,65-0,70 și absorbție circulară de fază în intervalul 65-85 %;

oculare compensatoare de 12,5 ori; cel puțin un ocular trebuie să permită inserția unui reticul și să fie de tip focalizator;

un reticul de ocular circular Walton-Becket cu un diametru al diafragmei în planul obiectului de 100 micrometri ± 2 micrometri, când se utilizează obiectivul și ocularul specificat, verificat pe un micrometru cu platformă.

9.   Microscopul se instalează conform instrucțiunilor producătorului și se verifică limita de detecție utilizând o „lamelă de încercare cu contrast de fază”. Pe lame de analiză AIA, trebuie să fie vizibil până la cod 5, iar pe lamela HSE/NPL numărul 2 trebuie să fie vizibil până la bloc 5, dacă se utilizează conform specificațiilor producătorului. Acest procedeu trebuie urmat la începutul zilei de utilizare.

10.   Numărătoarea eșantioanelor se face după următoarele reguli:

o fibră numărabilă este orice fibră specificată la articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf, care nu atinge o particulă cu un diametru maxim mai mare de trei micrometri;

orice fibră numărabilă cu ambele capete în interiorul suprafeței reticulului se socotește ca o fibră; orice fibră cu doar un singur capăt în interiorul suprafeței se socotește ca jumătate;

suprafețele reticulelor pentru numărare se aleg în mod aleatoriu în interiorul suprafeței expuse a filtrului;

un aglomerat de fibre care în unul sau mai multe puncte de pe lungimea sa apare solid și nedivizat, dar în celelalte puncte este divizat în șuvițe separate (o fibră scindată) este socotit ca o singură fibră, dacă este conform descrierii din articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf și de la prima liniuță din prezentul alineat, diametrul măsurat fiind acela al porțiunii nedivizate, nu cel al porțiunii divizate;

în orice alt aglomerat de fibre, în care fibrele individuale se ating sau se intersectează între ele (fascicul), numărătoarea fibrelor se face individual, dacă acestea se pot distinge suficient pentru a putea stabili dacă sunt conform descrierii din articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf și prima liniuță din prezentul alineat. Dacă nu se pot distinge fibre individuale care satisfac această definiție, se consideră că fasciculul este o singură fibră dacă, luat în totalitate, se conformează descrierii din articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf și de la prima liniuță din prezentul alineat;

dacă mai mult de o optime din suprafața unui reticul este acoperită de un aglomerat de fibre și/sau particule, suprafața reticulului trebuie eliminată și numărată alta;

se numără 100 de fibre, ceea ce face posibilă examinarea a minimum 20 de suprafețe de reticul sau se examinează 100 suprafețe de reticul.

11.   Numărul mediu de fibre per reticul se calculează prin împărțirea numărului de fibre numărate la numărul de suprafețe de reticul examinate. Efectul asupra numărului de semne de pe filtru și contaminării se menține sub trei fibre/100 suprafețe de reticul și se determină cu ajutorul filtrelor martor.

Concentrația din aer = (numărul pe suprafețe de reticul x suprafața expusă a filtrului)/(suprafața reticulului x volumul aerului colectat).


ANEXA II

Recomandări practice pentru controlul clinic al lucrătorilor, prevăzut la articolul 15 alineatul (1)

1.   Cunoștințele actuale arată că expunerea la fibre de azbest libere poate duce la următoarele maladii:

azbestoză;

mezoteliom;

cancer pulmonar;

cancer gastro-intestinal.

2.   Medicul și/sau autoritatea răspunzătoare de supravegherea medicală a lucrătorilor expuși la azbest trebuie să cunoască condițiile de expunere sau particularitățile fiecărui lucrător.

3.   Supravegherea clinică a lucrătorilor trebuie să fie efectuată în conformitate cu principiile și practicile medicinei muncii; aceasta trebuie să includă cel puțin următoarele măsuri:

menținerea fișelor cu antecedentele medicale și profesionale ale lucrătorilor;

interviu personal;

examen clinic al plămânilor;

examen al funcției respiratorii.

Sunt de dorit și alte examene, inclusiv o radiografie format standard a plămânilor și analize de laborator, ca analiza citologică a sputei. Aceste examene trebuie hotărâte pentru fiecare lucrător aflat sub supraveghere medicală, având în vedere cele mai recente cunoștințe de care dispune medicina muncii.


05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

267


31983D0516


L 289/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 17 octombrie 1983

privind misiunile Fondului Social European

(83/516/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 126 al acestuia,

având în vedere proiectul prezentat de Comisie (1),

având în vedere avizul Adunării parlamentare (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Decizia 71/66/CEE a Consiliului din 1 februarie 1971 privind reforma Fondului Social European (4), modificată prin Decizia 77/801/CEE (5), a făcut obiectul reexaminării prevăzute la articolul 11, pe baza unui aviz al Comisiei emis în temeiul articolului 126 din tratat, și trebuie înlocuită printr-o nouă decizie a Consiliului de stabilire a regimului Fondului;

întrucât Fondul are ca misiune participarea la finanțarea acțiunilor de formare profesională, de promovare a ocupării forței de muncă și de mobilitate geografică;

întrucât este necesar ca Fondul să devină un instrument mai activ de însoțire a unei politici de promovare a ocupării forței de muncă; întrucât, în acest scop, s-a convenit să se lărgească domeniul de aplicare personal și, în special, să se extindă posibilitatea ca persoanele care trebuie să desfășoare activitatea de formator, de expert în orientarea profesională sau în plasament și de agent de dezvoltare să beneficieze de sprijin;

întrucât un efort special trebuie consimțit de Fond pentru dezvoltarea locurilor de muncă, în special în întreprinderile mici și mijlocii, în vederea modernizării gestiunii sau producției sau aplicării noilor tehnologii;

întrucât Fondul, ca instrument de strategie a ocupării forței de muncă, trebuie să aducă, în spiritul respectării principiului solidarității comunitare, contribuția cea mai eficientă și coerentă posibil la soluționarea celor mai grave probleme, în special la lupta împotriva șomajului, inclusiv a ocupării structurale insuficiente a forței de muncă și la promovarea ocupării forței de muncă în rândul grupurilor celor mai afectate;

întrucât, în acest context și fără a aduce atingere ajutorului de care trebuie să continue să beneficieze categorii de persoane extrem de vulnerabile pe piața muncii și, în special, femeile, persoanele cu handicap, lucrătorii migranți, o parte importantă a resurselor Fondului trebuie să fie rezervată acțiunilor în favoarea încadrării în muncă a tinerilor, în special a celor care au posibilități reduse de a găsi un loc de muncă sau care sunt în șomaj de lungă durată;

întrucât este de dorit, ținându-se cont de experiența dobândită, ca procedurile de acordare a asistenței Fondului să devină mai flexibile și să fie simplificate, în special prin stabilirea unor sume forfetare;

întrucât, pentru a concentra mai bine intervenția Fondului asupra acțiunilor ce răspund priorităților comunitare și programelor de acțiune aferente în domeniul ocupării forței de muncă și al formării profesionale, Comisiei îi revine în mod obligatoriu datoria de a hotărî orientările pentru gestiunea Fondului;

întrucât prezenta decizie trebuie examinată într-un termen determinat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Fondul favorizează aplicarea politicilor ce vizează, pe de o parte, să se asigure forței de muncă necesarele calificări profesionale în vederea obținerii de locuri de muncă stabile și, pe de altă parte, dezvoltarea posibilităților de încadrare în muncă. Fondul contribuie, în special, la inserția și integrarea socio-profesională a tinerilor și a lucrătorilor defavorizați, la adaptarea forței de muncă, la dezvoltarea pieței muncii și la transformările tehnologice, precum și la reducerea dezechilibrelor regionale a pieței locurilor de muncă.

(2)   Fondul participă la finanțarea acțiunilor:

(a)

de formare și orientare profesională;

(b)

de încadrare în muncă și de susținere salarială;

(c)

de reinstalare și de integrare socio-profesională în cadrul mobilității geografice;

(d)

de prestare de servicii și de sfaturi tehnice destinate creării locurilor de muncă.

Articolul 2

(1)   Sprijinul Fondului este acordat pentru acțiunile realizate de operatori atât de drept public, cât și de drept privat.

(2)   Statele membre interesate garantează bunul rezultat al acțiunilor. Cu toate acestea, prezenta dispoziție nu se aplică acțiunilor pentru care sprijinul Fondului acoperă totalitatea cheltuielilor eligibile.

Articolul 3

(1)   Sprijinul Fondului poate fi acordat în favoarea acțiunilor realizate în cadrul politicii pieței locurilor de muncă a statelor membre. Aceste acțiuni le cuprind în special pe cele destinate să îmbunătățească posibilitățile de încadrare în muncă a tinerilor, în special prin măsuri de formare profesională după terminarea școlarizării obligatorii la zi.

(2)   Sprijinul Fondului poate fi, de asemenea, acordat în favoarea acțiunilor specifice realizate în scopul:

favorizării punerii în aplicare a proiectelor care au un caracter novator, de regulă în cadrul unui program de acțiune hotărât de Consiliu; sau

examinării eficienței proiectelor pentru care este acordat sprijinul Fondului și facilitării unui schimb de experiență.

Articolul 4

(1)   Sprijinul Fondului poate fi acordat, în primul rând, pentru a favoriza încadrarea în muncă a tinerilor în vârstă de 25 de ani, în special a celor pentru care posibilitățile de găsire a unui loc de muncă sunt reduse, în special ca urmare a absenței formării profesionale sau a inadecvării formării, precum și a șomerilor de lungă durată.

(2)   Sprijinul Fondului poate fi, deopotrivă, acordat pentru a favoriza încadrarea în muncă a persoanelor următoare, cu vârsta peste 25 de ani:

(a)

persoanele aflate în șomaj, amenințate de șomaj sau încadrate parțial, în special șomerii de lungă durată;

(b)

femeile care doresc să reia o activitate profesională;

(c)

persoanele cu handicap care pot fi inserate pe piața muncii;

(d)

lucrătorii migranți care își schimbă sau și-au schimbat locul de reședință în cadrul Comunității sau și-au transferat locul de reședință în Comunitate pentru a exercita o activitate profesională, precum și membrii familiilor acestora;

(e)

persoanele ocupate, în special, în întreprinderile mici și mijlocii, a căror recalificare este necesară în vederea introducerii de noi tehnologii sau a îmbunătățirii tehnicilor de gestiune a acestor întreprinderi.

(3)   Sprijinul Fondului poate fi, deopotrivă, acordat în favoarea persoanelor care trebuie să exercite activitatea de formator, de expert în orientare profesională sau în plasament sau de agent de dezvoltare.

Articolul 5

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor următoare, sprijinul Fondului este acordat în procent de 50 % din cheltuielile eligibile, dar nu depășește suma totală a contribuției financiare a autorităților publice din statul membru respectiv.

(2)   În cazul acțiunilor realizate în favoarea ocupării forței de muncă în regiunile caracterizate de un dezechilibru grav și prelungit a locurilor de muncă, regiuni care urmează să fie definite de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, sprijinul Fondului este majorat cu 10 %.

(3)   În cazul acțiunilor realizate în aplicarea articolului 3 alineatul (2), care au ca scop examinarea eficacității proiectelor pentru care sprijinul Fondului este acordat și care sunt realizate la inițiativa Comisiei, sprijinul acoperă totalitatea cheltuielilor eligibile.

(4)   Pentru tipurile de cheltuieli determinate de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, sprijinul Fondului este acordat în sume forfetare.

(5)   Sprijinul Fondului nu poate duce la o finanțare care depășește cheltuielile eligibile.

Articolul 6

(1)   Comisia adoptă, înainte de data de 1 mai a fiecărui an și pentru următoarele trei exerciții, conform prezentei decizii și ținând seama de necesitatea de a favoriza o dezvoltare armonioasă a Comunității, orientările pentru gestiunea Fondurilor, destinate să determine acțiunile ce răspund priorităților comunitare definite de Consiliu, în special a programelor de acțiune în domeniul ocupării forței de muncă și al formării profesionale.

(2)   Comisia transmite Adunării și Consiliului orientările sale, elaborate în urma unei consultări strânse cu statele membre și ținând seama, eventual, de punctele de vedere exprimate de Adunare și le publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

(1)   Creditele prevăzute pentru sprijinul Fondului pentru acțiuni de orice natură în favoarea tinerilor menționați la articolul 4 alineatul (1) nu pot fi inferioare anual procentului de 75 % din ansamblul creditelor disponibile.

(2)   Creditele prevăzute pentru sprijinul Fondului în favoarea acțiunilor specifice menționate la articolul 3 alineatul (2) nu pot fi superioare anual procentului de 5 % din ansamblul creditelor disponibile.

(3)   40 % din ansamblul creditelor disponibile pentru acțiunile menționate la articolul 3 alineatul (1) sunt destinate acțiunilor care sunt eligibile și conforme orientărilor pentru gestiunea Fondurilor, în favoarea ocupării forței de muncă în Groenlanda, Grecia, în departamentele franceze de peste mări, în Irlanda, în Mezzogiorno și în Irlanda de Nord. Creditele restante sunt concentrate asupra acțiunilor în favoarea dezvoltării ocupării forței de muncă în celelalte zone cu șomaj ridicat și de lungă durată și/sau în restructurarea industrială și sectorială.

Articolul 8

Sprijinul prevăzut la articolul 125 din tratat nu se mai acordă.

Articolul 9

(1)   Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(2)   Decizia 71/66/CEE se abrogă. Cu toate acestea, prezenta decizie, precum și deciziile adoptate în conformitate cu dispozițiile articolului 4 rămân aplicabile acțiunilor pentru care cererea a fost introdusă înainte de data de 1 octombrie 1983.

(3)   Comisia hotărăște orientările pentru gestiunea Fondului pentru prima dată înainte de 1 decembrie 1983.

Articolul 10

Consiliul reexaminează prezenta decizie până la data de 31 decembrie 1988. După această dată, prezenta decizie se modifică pe baza unui nou aviz al Comisiei.

Adoptată la Luxemburg, 17 octombrie 1983.

Pentru Consiliu

Președintele

G. VARFIS


(1)  JO C 308, 25.11.1982, p. 4.

(2)  JO C 161, 20.6.1983, p. 51.

(3)  JO C 124, 9.5.1983, p. 4.

(4)  JO L 28, 4.2.1971, p. 15.

(5)  JO L 337, 27.12.1977, p. 8.


ANEXĂ

DECLARAȚII CARE TREBUIE ÎNSCRISE ÎN PROCESUL-VERBAL

Declarație privind articolul 3 alineatul (2)

„Comisia declară că va continua, ca și în prezent, să promoveze măsuri privind reorganizarea și reducerea duratei de muncă, care ar putea fi, de asemenea, incluse printre acțiunile prevăzute la articolul 3 alineatul (2).

Comisia va examina posibilitatea folosirii articolului 3 alineatul (2) în scopul menținerii veniturilor lucrătorilor afectați de operațiunile de restructurare sau de reconversie și va raporta Consiliului la o întrunire ulterioară.”

Declarația Consiliului privind articolul 3 alineatul (2) prima liniuță

„Proiectele care rezultă din rezoluțiile Consiliului în domeniile care țin de competența Fondului nu pot beneficia de sprijinul acestuia decât în măsura în care răspund criteriilor de eligibilitate, definite de regulile privind misiunile și funcționarea Fondului.”

Declarație privind articolul 4

„Comisia, constatând că numărul resortisanților din țări terțe care beneficiază de suportul Fondului este relativ limitat, amintește că un efort important în materie de integrare a lucrătorilor migranți revine țărilor gazdă.”

Declarație privind articolul 4 alineatul (3)

„Comisia declară că sprijinul Fondului, rezervat formării experților în plasament, cu excepția oricărei participări la remunerarea agenților publici, va fi acordat în momentul în care funcționarea gestiunii pieței locurilor de muncă trebuie să fie îmbunătățită.”

Declarație privind articolul 5 alineatul (1)

„Consiliul declară că organismele cu scop lucrativ trebuie să suporte mai puțin de 10 % din cheltuielile eligibile ale acțiunilor pentru care beneficiază de sprijinul Fondului. Trebuie verificată respectarea acestui principiu în momentul plății soldului.”

Declarație privind articolul 6

„Consiliul și Comisia declară că trebuie să se acorde o atenție deosebită acțiunilor în favoarea ocupării forței de muncă în zone în care rata șomajului este extrem de ridicată în raport cu media națională.”

Declarație privind articolul 7

„Consiliul invită Comisia să își continue studiile pentru a obține un mecanism statistic fiabil, luând în considerație, printre altele, criteriul produsului intern brut pe cap de locuitor și pentru a prezenta propuneri adecvate în acest scop înainte de 1 iulie 1984, astfel încât Consiliul să poată hotărî înainte de 31 decembrie 1984.”

„Comisia declară că acele credite menționate în prezentul articol sunt considerate credite de angajament.”


Top