COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 24.10.2017

COM(2017) 623 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN, COMITETUL REGIUNILOR ȘI BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII

Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE

{SWD(2017) 349 final}

1.Introducere

Cele nouă regiuni ultraperiferice - Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Mayotte, Réunion și Saint-Martin (Franța), Insulele Canare (Spania), Insulele Azore și Madeira (Portugalia) - reprezintă un atu extraordinar pentru Uniunea Europeană (UE) și îmbogățesc Uniunea din punct de vedere economic, cultural și geografic. Aceste regiuni oferă Uniunii acces strategic la mări și, prin faptul că dețin resurse naturale unice, asigură 80 % din biodiversitatea UE.

Pe de altă parte, însă, situarea lor la mare depărtare, suprafața redusă, vulnerabilitatea la schimbările climatice și, pentru cele mai multe dintre ele, insularitatea 1 reprezintă provocări la adresa dezvoltării lor și împiedică integrarea acestora pe piața internă.

Situația specială a regiunilor ultraperiferice a fost recunoscută încă din 1999 prin tratatele UE și apoi din 2009 în temeiul articolului 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede posibilitatea ca aceste regiuni să beneficieze de măsuri specifice în cadrul principalelor politici ale UE, de exemplu în domeniul agriculturii, al coeziunii și al concurenței.

În perioada 2014-2020, fondurile structurale și de investiții europene, alături de un program specific de măsuri în domeniul agriculturii (Regulamentul POSEI) 2 , furnizează aproape 13,3 miliarde EUR pentru regiunile ultraperiferice, reprezentând o sursă importantă de investiții și ajutând semnificativ la crearea locurilor de muncă. Este vorba despre două alocări specifice, în domeniul dezvoltării regionale și al pescuitului, destinate să compenseze costurile suplimentare cu care se confruntă aceste regiuni din cauza situației lor speciale 3 .

Totodată, regiunilor ultraperiferice li se aplică norme specifice în domenii ca ajutoarele de stat 4 (în ceea ce privește ajutoarele pentru funcționare și investiții), impozitarea și uniunea vamală, cu scopul de a stimula competitivitatea acestora. Acest sprijin public semnificativ din partea UE dezvoltă infrastructura, furnizează servicii pentru populație, creează locuri de muncă, investește în educație și competențe și sporește competitivitatea întreprinderilor. De asemenea, el contribuie la dezvoltarea și diversificarea activităților agricole, la protecția mediului înconjurător și la combaterea schimbările climatice. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare analizează punerea în aplicare a măsurilor propuse în strategia din 2012 și oferă informații detaliate cu privire la situația socioeconomică a regiunilor ultraperiferice.

În ciuda progreselor pe care le-au făcut de-a lungul anilor, regiunile ultraperiferice se confruntă în continuare cu provocări importante, care, în plus, sunt amplificate de globalizare și de schimbările climatice. Dezvoltarea lor este fragilă. Cele mai multe dintre ele necesită investiții în infrastructura de bază (drumuri, apă și instalații de gestionare a deșeurilor), iar economia lor se bazează pe un număr limitat de sectoare economice 5 . Constrângerile la care sunt supuse, printre care situarea la mare distanță, antrenează costuri suplimentare pentru întreprinderile din aceste regiuni, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM), împiedicând participarea lor deplină pe piața unică.

Evoluția situației politice, economice și sociale din regiunile ultraperiferice din ultimii ani (creșterea ratei șomajului, alarmantă îndeosebi în rândul tinerilor și, pentru unele dintre ele, migrația ilegală în creștere și crizele sociale) reprezintă un motiv de îngrijorare. În aceste regiuni, rata șomajului în rândul tinerilor este cuprinsă între 40 % și 55 %. Pentru câteva dintre regiunile ultraperiferice, discrepanțele față de Europa continentală în ceea ce privește nivelul de dezvoltare, gradul de bunăstare și posibilitățile economice și sociale rămân critice. De asemenea, distrugerile cauzate de uragane în septembrie 2017, în special în Saint-Martin, atrag într-o și mai mare măsură atenția asupra vulnerabilității acestor teritorii, deoarece condițiile meteorologice extreme riscă să se manifeste tot mai frecvent în viitor.

Este în mod evident necesară o intensificare a eforturilor, pentru ca regiunile ultraperiferice să poată valorifica pe deplin avantajele apartenenței la UE și să profite de globalizare. Este nevoie de o abordare mai fermă și mai bine orientată pentru a se crea un cadru care să stimuleze dezvoltarea acestor regiuni și să ofere șanse egale pentru cetățenii lor. Deși au în comun anumite provocări, regiunile ultraperiferice sunt totuși diferite unele de altele și fiecare prezintă propriile sale nevoi specifice. Măsurile strategice propuse trebuie să țină cont de această situație.

În plus, nu toate problemele regiunilor ultraperiferice pot fi rezolvate la nivelul UE. Statele membre sunt principalele responsabile pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor ultraperiferice care le aparțin, în special în domenii fundamentale cum ar fi sănătatea și învățământul. La rândul lor, regiunile ultraperiferice ar trebui să facă mai multe eforturi pentru a-și debloca potențialul de creștere. În același timp, UE ar trebui să furnizeze un cadru mai eficient care să creeze condițiile necesare pentru a optimiza impactul acestor eforturi și să continue să ia în calcul interesele regiunilor ultraperiferice în domenii care țin de competența UE, cum ar fi comerțul.

Comunicarea de față prezintă noua abordare a Comisiei Europene cu privire la modalitățile de stimulare a dezvoltării regiunilor ultraperiferice prin valorificarea optimă a atuurilor lor și prin exploatarea oportunităților oferite de noii vectori ai creșterii economice și ai creării de locuri de muncă. Acest proces implică, în special, o recunoaștere mai fermă a caracteristicilor și nevoilor specifice ale acestor regiuni. Totodată, el presupune acțiuni concrete și coordonate întreprinse la nivelul UE și la nivel național, precum și de către regiunile ultraperiferice înseși (în anexă figurează lista detaliată a acțiunilor). Nu în ultimul rând, acest proces implică un parteneriat consolidat între aceste regiuni, statele membre de care aparțin și instituțiile UE.

Această nouă abordare se bazează pe experiența dobândită în urma implementării strategiei anterioare 6 și pe schimburile ample desfășurate cu reprezentanții regiunilor ultraperiferice, inclusiv în contextul celui de-al 4-lea Forum al regiunilor ultraperiferice, care a avut loc la Bruxelles în perioada 30-31 martie 2017. Ea se sprijină totodată pe propunerile prezentate de aceste regiuni președintelui Comisiei și pe contribuțiile primite din partea Parlamentului European 7 și a statelor membre.

Orice inițiativă cu implicații bugetare va urma în mod corespunzător procedurile bugetare anuale și nu poate anticipa următorul cadru financiar multianual post-2020.

O nouă guvernanță bazată pe un parteneriat puternic

Deși fac parte din UE și sunt prezente pe piața unică, regiunile ultraperiferice sunt diferite în multe privințe. În conformitate cu noua sa abordare proactivă, Comisia va lua mai bine în considerare nevoile regiunilor ultraperiferice și va încuraja elaborarea unor politici ale UE mai adecvate situației acestora, asigurându-se că inițiativele adoptate țin cont în mod constant de caracterul specific al acestor regiuni, ori de câte ori acest lucru este relevant.

În acest sens, se impune adaptarea politicilor UE la circumstanțele acestora, așa cum își propun să facă multe dintre acțiunile propuse în prezenta comunicare, fără a submina coerența ordinii juridice a Uniunii. Aceasta presupune stabilirea unui echilibru între a trata regiunile ultraperiferice drept regiuni europene cu toate drepturile și obligațiile aferente și a recunoaște proactiv contextul lor geopolitic și economic specific.

Această abordare ia în considerare hotărârea Curții Europene de Justiție din decembrie 2015 8 care a clarificat domeniul de aplicare al articolului 349 din TFUE.

În conformitate cu orientările privind o mai bună legiferare 9 și în special cu procedurile sale privind impactul teritorial, Comisia va evalua orice impact semnificativ asupra regiunilor ultraperiferice, pentru a furniza informații pe această temă în cursul procesului de elaborare a politicilor și pentru a concepe măsuri de atenuare adecvate ori de câte ori este necesar. Identificarea și analiza acestor efecte, precum și evaluarea impactului legislației în vigoare asupra regiunilor ultraperiferice, se bazează pe existența unor date fiabile și pe angajarea acelor părți interesate care dețin cele mai bune cunoștințe despre caracteristicile specifice care domină în regiunile ultraperiferice.

Prin urmare, Eurostat și institutele naționale de statistică sunt încurajate să coopereze pentru a îmbunătăți fiabilitatea datelor și a perfecționa statisticile, care în prezent nu reflectă pe deplin specificitatea regiunilor ultraperiferice și riscă să denatureze rezultatele obținute. Totodată, părțile interesate sunt încurajate să ia parte la mecanismele de consultare și feedback ale Comisiei, să își exprime opiniile și să furnizeze date referitoare la impactul observat asupra regiunilor ultraperiferice.

Evaluarea impactului asupra acestor regiuni este deosebit de importantă atunci când UE încheie și revizuiește acorduri internaționale. Interesele regiunilor ultraperiferice pot fi deosebit de sensibile în anumite acorduri comerciale sau de pescuit. Prin urmare, este esențial să se asigure un dialog continuu și informat, precum și schimbul de informații între Comisie, statele membre și regiuni, în toate etapele negocierilor. Regiunile ultraperiferice sunt încurajate să își exprime interesele și preocupările specifice prin toate instrumentele disponibile, cum ar fi consultările desfășurate în cadrul evaluărilor impactului pentru lansarea negocierilor privind acordurile comerciale și al evaluărilor impactului asupra dezvoltării durabile efectuate în cursul negocierilor.

Pe lângă instrumentele disponibile pentru exprimarea intereselor regiunilor, Comisia va oferi o platformă ad hoc pentru facilitarea schimbului de opinii cu regiunile ultraperiferice și părțile interesate relevante, pentru ca acestea să poată comunica în toate etapele de elaborare și implementare a politicilor UE. Comisia ar trebui să fie în măsură, ori de câte ori apar noi chestiuni, să prezinte inițiative care exploatează mai bine atuurile acestor regiuni și care răspund preocupărilor acestora. Platforma ar ajuta totodată atât la analizarea eficienței politicilor relevante ale UE la fața locului, cât și la identificarea oportunităților de creștere economică. Platforma va reuni Comisia, autoritățile naționale și ale regiunilor ultraperiferice, precum și alte părți relevante.

Pe lângă crearea unei platforme vaste, care va reuni toate regiunile ultraperiferice, Comisia va mai adopta măsuri de sprijinire a regiunilor cu probleme specifice, la nivel individual. În cazul în care o regiune ultraperiferică identifică o astfel de preocupare care necesită acțiuni comune ale părților interesate relevante, Comisia va crea, dacă este necesar, un grup de lucru special care să abordeze problema respectivă și să contribuie la rezolvarea ei prin măsuri corespunzătoare.

2.Punerea în valoare a atuurilor regiunilor ultraperiferice 

Regiunile ultraperiferice dispun de atuuri unice care ar putea fi exploatate cu mai mult succes pentru cercetarea și inovarea de vârf în domenii precum bioeconomia 10 sau combaterea schimbărilor climatice, inclusiv în ceea ce privește măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin testarea unor soluții de transport eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de dioxid de carbon. Printre atuurile lor naturale se numără:

·o mare biodiversitate, care atenuează efectele furtunilor și ale inundațiilor și constituie baza mai multor sectoare economice esențiale, printre care turismul, pescuitul, silvicultura, agricultura și sectoarele în plină creștere, cum ar fi produsele biologice naturale, biomedicina și produsele cosmetice;

·vastele zone economice exclusive care oferă oportunități pentru dezvoltarea economiei albastre și transformă aceste regiuni în actori importanți pe scena guvernanței internaționale a oceanelor;

·poziția și clima, favorabile activităților din domeniul spațiului și al astrofizicii;

·proximitatea față de piețele țărilor terțe, care facilitează schimburile, în special la nivelul comerțului și al investițiilor.

În plus, regiunile ultraperiferice dispun de atuuri societale remarcabile: un patrimoniu cultural bogat, care împreună cu biodiversitatea și cu peisajul natural fac din aceste regiuni destinații turistice atractive; un know-how european, care oferă o bază solidă pentru întreprinderi, precum și un învățământ de calitate.

Aceste atuuri ar trebui exploatate mai bine, pentru a genera locuri de muncă și oportunități de afaceri. Regiunile ultraperiferice ar trebui să își concentreze eforturile asupra domeniilor în care dispun de avantaje comparative, identificate în cadrul strategiilor lor de specializare inteligentă, precum și asupra activităților tradiționale importante pentru crearea de locuri de muncă. Comisia încurajează regiunile ultraperiferice să recurgă la o combinație adecvată de granturi și de instrumente financiare, asociind diferite surse de finanțare naționale, regionale și europene.

Pentru a-și valorifica atuurile și pentru a-și optimiza dezvoltarea prin intermediul unor noi oportunități, regiunile ultraperiferice ar trebui să profite la maximum de sprijinul financiar disponibil, inclusiv de Fondul european pentru investiții strategice. Totodată, regiunile ultraperiferice ar trebui să recurgă cât mai mult la posibilitățile oferite de Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și de Portalul european pentru proiecte de investiții.

Economia albastră

O economie albastră sustenabilă ar trebui să contribuie la dezvoltarea socio-economică a tuturor regiunilor ultraperiferice. În prezent, progresele înregistrate în acest sens sunt inegale. Cu toate că intensitatea activităților este diferită de la o regiune la alta, modelele de creștere și deficiențele sunt similare. Sectoarele marine și maritime tradiționale, cum ar fi pescuitul 11 , transportul maritim, turismul de coastă și de croazieră, oferă locuri de muncă pentru populația locală, în timp ce noile sectoare, precum energia marină regenerabilă, acvacultura și biotehnologia albastră sunt încă insuficient dezvoltate.

Dezvoltarea economiei albastre va necesita planificare și investiții strategice. De exemplu, activitățile de pescuit ar putea fi gestionate în așa fel încât să sporească veniturile pescarilor locali, exploatând în același timp resursele la niveluri sustenabile. Fluxurile turistice mai ample ar putea fi însoțite de măsuri de economisire a apei și de dezvoltarea unor instalații de desalinizare pe bază de energie regenerabilă, care să răspundă cererii tot mai mari de apă 12 . Resursele marine ar trebui utilizate pentru dezvoltarea biotehnologiei albastre dincolo de actualele piețe de nișă; de exemplu, ar putea fi extinse proiectele care utilizează alge pentru producția de cosmetice, alimente sau biocombustibili.

Regiunile ultraperiferice ar trebui să elaboreze strategii în domeniul economiei albastre, pentru a îmbunătăți sinergiile dintre politicile publice și investiții, și să faciliteze accesul micilor operatori la finanțare prin intermediul microcreditelor și al instrumentelor financiare (de exemplu, împrumuturi și fonduri de garantare).

Statele membre ar trebui să intensifice colectarea datelor științifice și să sprijine cercetarea în sectorul maritim și al pescuitului, să adopte măsuri de gestionare a pescuitului și să examineze, acolo unde este fezabil, posibilitatea limitării pescuitului, într-o zonă de 100 de mile marine, la navele înmatriculate în regiunile ultraperiferice 13 . Totodată, statele membre ar trebui să își consolideze eforturile de combatere a pescuitului ilegal. Comisia va include acest aspect pe ordinea de zi a acordurilor relevante de cooperare economică cu țările terțe.

Agricultura și dezvoltarea rurală

Agricultura și dezvoltarea rurală reprezintă o parte importantă a economiei regiunilor ultraperiferice. Sistemul agricol al UE pentru regiunile ultraperiferice (POSEI) și programele de dezvoltare rurală, care reprezintă împreună jumătate din alocarea totală pentru regiunile ultraperiferice în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene 16 , contribuie la modernizarea producției agricole în mod sustenabil și la dezvoltarea competitivității sectorului agroalimentar.

Totodată, programele de dezvoltare rurală sprijină acțiuni menite să refacă, să conserve și să extindă biodiversitatea în agricultură și silvicultură, promovând în același timp dezvoltarea economică în zonele rurale. Împreună cu parteneriatele europene pentru inovare privind productivitatea și sustenabilitatea agricolă, acestea sprijină cercetarea și inovarea. În plus, normele revizuite ale UE privind ajutoarele de stat, regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare 17 (care se referă de acum și la agricultură), vor facilita acordarea ajutoarelor de stat în acest sector, permițând realizarea de noi investiții.

Regiunile ultraperiferice ar trebui să promoveze investițiile în noile tehnologii pentru agricultură și dezvoltare rurală, să utilizeze și să dezvolte instrumentele de gestionare a riscurilor (asigurări împotriva pierderilor economice, fonduri mutuale, stabilizarea veniturilor) prevăzute de Regulamentul privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) 18 . Ele ar trebui, de asemenea, să mărească numărul sistemelor comunitare sau naționale recunoscute de calitate a produselor agricole și alimentare, să încurajeze participarea agricultorilor la aceste sisteme și să sprijine promovarea acestor produse, inclusiv prin utilizarea logoului regiunilor ultraperiferice pe piața UE și pe piețele internaționale 19 .

Biodiversitate

Biodiversitatea din regiunile ultraperiferice reprezintă un patrimoniu unic pentru Europa și pentru întreaga lume. Mai multe sectoare economice din regiunile ultraperiferice, printre care turismul, pescuitul, silvicultura și agricultura, depinde direct de biodiversitate. În plus, ecosistemele sănătoase furnizează bunuri esențiale pentru societate, de exemplu aer și apă curată, și contribuie la adaptarea la schimbările climatice și la atenuarea efectelor acestora.

Politica agricolă comună a UE își oferă sprijinul în acest sens prin diverse instrumente, cum ar fi măsurile de agromediu și climă sau sprijinul pentru gestionarea sustenabilă a pădurilor, cofinanțate prin FEADR. De asemenea, începând din 2010, inițiativa BEST 21 promovează conservarea biodiversității și utilizarea sustenabilă a serviciilor ecosistemice în regiunile ultraperiferice și în țările și teritoriile de peste mări, prin proiecte de mici dimensiuni care vizează deblocarea potențialului local. Începând din anul 2012, o serie de proiecte în domeniul biodiversității din regiunile ultraperiferice au fost finanțate inclusiv prin instrumentul financiar pentru mediu (LIFE).

Totodată, regiunile ultraperiferice și statele membre relevante ar trebui să colaboreze cu parteneri din țările și teritoriile de peste mări și din țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific cu privire la promovarea obiectivelor comune în materie de biodiversitate în cadrul acordurilor internaționale.

Economia circulară

Economia circulară este un domeniu promițător de creștere, care sprijină dezvoltarea endogenă în regiunile ultraperiferice. Accelerarea tranziției către o economie circulară este deosebit de importantă în aceste teritorii mici și îndepărtate, care depind de resurse importate. Din cauza infrastructurii limitate pentru tratarea deșeurilor și a lipsei economiilor de scară, gestionarea deșeurilor poate prezenta mari dificultăți pentru colectarea, tratarea și reciclarea deșeurilor. Această situație este agravată, în unele cazuri, de populația în creștere și de sezoanele turistice de vârf care generează cantități mari de deșeuri. Ca urmare, unele regiuni ultraperiferice trimit deșeurile pe continent.

Economia circulară oferă, de asemenea, oportunități de afaceri și favorizează inovarea și crearea de locuri de muncă. Soluțiile dezvoltate de regiunile ultraperiferice pot fi reproduse și în alte teritorii care urmăresc o utilizare eficientă a resurselor, inclusiv pe insule. Anumite regiuni ultraperiferice au elaborat bune practici și metode: de exemplu, utilizarea deșeurilor biologice drept compost în parcurile publice în Insulele Canare, utilizarea moleculei de banană în produsele cosmetice naturale în Martinica, dezvoltarea unui sistem reversibil pe bază de energie din surse regenerabile pentru producția hidroelectrică în Madeira.

Statele membre și regiunile ultraperiferice ar trebui să analizeze potențialul economiei circulare de a genera creștere economică și locuri de muncă în aceste regiuni și să identifice proiecte prioritare, inclusiv în domeniul turismului sustenabil. Ele ar trebui să amelioreze gestionarea deșeurilor pentru a asigura colectarea separată a acestora, pentru a dezvolta transformarea în compost, la nivel local, a deșeurilor organice, reutilizarea, repararea și reciclarea produselor și să încurajeze totodată prevenirea producerii de deșeuri. De asemenea, ar fi necesară promovarea într-o mai mare măsură a practicilor ecologice, inclusiv a agriculturii ecologice, și a metodelor de gestionare sustenabilă a resurselor naturale în agricultură și silvicultură prin instrumentele politicii agricole comune.

Schimbările climatice

Regiunile ultraperiferice sunt deosebit de vulnerabile la o serie de efecte ale schimbărilor climatice, în special la creșterea nivelului mării și la fenomenele meteorologice extreme, cum este cazul uraganului Irma care a lovit Saint-Martin 23 . În astfel de situații, Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență al Comisiei Europene poate oferi sprijin, inclusiv prin intermediul mecanismului de protecție civilă al UE.

Fondul de solidaritate al UE 24 , prin care se acordă ajutor pentru reconstruirea regiunilor afectate de dezastre, conține dispoziții specifice pentru regiunile ultraperiferice, permițând alocarea finanțării pornind de la un prag mai scăzut al pagubelor. Comisia va analiza punerea în aplicare a Fondului de solidaritate al UE în favoarea regiunilor ultraperiferice în contextul unei evaluări mai ample a fondului, care va fi finalizată în 2018.

Statele membre și regiunile ultraperiferice ar trebui să actualizeze cu regularitate nevoile, riscurile și vulnerabilitățile specifice ale acestor regiuni, inclusiv posibilele măsuri de adaptare, care trebuie să se reflecte în acțiunile naționale sau regionale de adaptare la schimbările climatice și de gestionare a riscurilor de dezastre. Ele ar trebui să sprijine exercițiile, programele de formare și schimbul de bune practici în contextul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, inclusiv în domenii relevante pentru prevenire și pregătire și, acolo unde este cazul, să asocieze acestor demersuri și țările vecine regiunilor ultraperiferice.

Energie

Regiunile ultraperiferice beneficiază adesea de resurse mai bune de energie regenerabilă decât Europa continentală. Acestea nu sunt însă utilizate la potențialul lor maxim din cauza barierelor legislative, tehnice și economice 26 . Nefiind conectate la rețelele energetice continentale, majoritatea regiunilor ultraperiferice sunt încă dependente de importuri de petrol costisitoare pentru producția de energie. În aceste condiții, este necesară subvenționarea achiziționării de petrol; în caz contrar, prețurile la energia electrică ar fi prea ridicate. Având în vedere sistemele lor energetice adesea reduse, regiunile ultraperiferice au potențialul de a-și afirma rolul de lider în tranziția către energiile curate, prin punerea în aplicare a unor soluții energetice sustenabile. Creșterea autonomiei energetice a regiunilor ultraperiferice va oferi avantaje economice semnificative în ceea ce privește creșterea economică, competitivitatea și crearea de locuri de muncă la nivel local, contribuind, în același timp, la punerea în aplicare a obiectivelor de politică ale UE în domeniul energiei și climei.

În 2014, regiunile ultraperiferice au creat o „rețea energetică” pentru a coopera cu privire la soluțiile energetice sustenabile, iar în prezent majoritatea testează și dezvoltă opțiuni bazate pe energii regenerabile. Sunt însă necesare eforturi și investiții suplimentare, în special în domeniul energiei marine regenerabile (energia termală oceanică, energia valurilor, energia eoliană offshore), în combinație cu tehnologii inovatoare de stocare, precum și cu tehnologii de creștere a eficienței energetice și soluții curate în domeniul transporturilor, care prezintă un potențial considerabil pentru regiunile ultraperiferice.

Regiunile ultraperiferice sunt într-adevăr candidații ideali pentru testarea sistemelor energetice sustenabile și promovarea comunităților energetice locale din surse regenerabile. Însă ele nu pot profita pe deplin de aceste oportunități decât dacă statele membre de care aparțin își adaptează legislația la nevoile lor. În mod concret, normele privind ajutoarele de stat le permit statelor membre să propună măsuri de sprijin pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile în regiunile ultraperiferice care să țină cont de costurile reale ale producției de energie electrică și nu de prețurile de referință naționale la energia electrică.

Statele membre ar trebui să se asigure că legislația și programele lor sprijină dezvoltarea energiei din surse regenerabile și eficiența energetică în aceste regiuni (de exemplu, prin organizarea de licitații special pentru regiunile ultraperiferice, sisteme de impozitare la nivel local, dezvoltarea rețelelor de energie electrică și a capacității de stocare). Dispozițiile naționale privind eficiența energetică în sectorul construcțiilor, care transpun Directiva privind performanța energetică a clădirilor 27 , pot fi adaptate pentru a ține seama de condițiile locale 28 .

De asemenea, regiunile ultraperiferice ar trebui să își asume un rol de lider în ceea ce priveștetranziția către energiile curate, în concordanță cu inițiativa privind energia curată pentru insulele din UE 29 , lansată odată cu pachetul „Energie curată pentru toți europenii”.

Cu sprijinul UE, regiunile ultraperiferice investesc, de asemenea, în îmbunătățirea eficienței energetice. Deoarece transporturile contribuie cu mai mult de jumătate la consumul de energie primară, regiunile ultraperiferice au început să promoveze mobilitatea electrică. Legislația UE în domeniul energiei, inclusiv unele dintre cele mai noi propuneri 30 , oferă oportunități și stimulente pentru ca aceste regiuni să devină autonome din punct de vedere energetic. Regiunile ultraperiferice ar trebui să organizeze campanii de informare a populației și a comunităților locale cu privire la avantajele investițiilor în energiile regenerabile și în eficiența energetică.

3.Susținerea creșterii și a creării de locuri de muncă

Regiunile ultraperiferice au adoptat strategii de specializare inteligentă 31 pentru a sprijini investițiile în cercetare și inovare în cadrul programelor Fondului european de dezvoltare regională pentru perioada 2014-2020. Aceste strategii identifică atuurile și sectoarele promițătoare care pot fi explorate, ținând cont de punctele forte și de constrângerile din fiecare regiune, printre acestea din urmă numărându-se în special dimensiunea redusă a întreprinderilor, numărul mic de cercetători și oferta limitată de servicii de suport.

Aceste strategii le permit regiunilor ultraperiferice să își concentreze investițiile asupra principalelor priorități și sectoare regionale cu potențial ridicat și să desfășoare o strânsă colaborare între universități și centrele de cercetare, întreprinderi și administrațiile regionale. Ele ar trebui evaluate periodic, cu implicarea părților interesate relevante, în vederea reorientării priorităților în funcție de progresele tehnologice și de apariția unor noi piețe.

Cercetarea și inovarea

Cercetarea și inovarea, precum și transferurile de tehnologie sunt esențiale pentru ca regiunile ultraperiferice să poată deveni precursori în multe sectoare promițătoare. Regiunile ultraperiferice găzduiesc centre operaționale și de cercetare de talie mondială, cum sunt Institutul de astrofizică din Insulele Canare și Centrul Spațial din Guyana, sau organizează evenimente internaționale la nivel înalt pe teme ca biodiversitatea 32 . Ele experimentează cu activități emergente legate de viața marină, vulcanologie, energie și telemedicină.

Regiunile ultraperiferice sunt în măsură să beneficieze de noile oportunități de a pătrunde pe piețele comerciale ale activităților spațiale și ar trebui să profite de aceste oportunități. Printre ele se numără piața în expansiune a micro-sateliților care încearcă să vină în întâmpinarea unei cereri tot mai mari, în special în domeniul filmărilor în spațiul apropiat, al orbitei joase sau al telecomunicațiilor.

În conformitate cu strategia spațială pentru Europa, adoptată în 2016, Comisia va sprijini pătrunderea acestor tehnologii pe piață, inclusiv prin activități complementare ca accesul la investiții și la finanțarea de risc. Ea va sprijini totodată agregarea cererii de lansatoare europene pentru programele Galileo și Copernicus.

Cu toate acestea, participarea majorității regiunilor ultraperiferice la programele de cercetare ale UE este încă insuficientă și ar putea crește semnificativ. Este necesar să se ia măsuri la diferite niveluri pentru a se realiza acest lucru, inclusiv prin participarea la cooperarea internațională în cadrul acestor programe. Ca prim pas, va fi creată o acțiune specială de coordonare și sprijin, cu un buget de 4 milioane EUR, în cadrul programului de lucru Orizont 2020 pentru 2018-2020, pentru a stimula participarea regiunilor ultraperiferice la programul de cercetare al UE și a mări vizibilitatea capacităților acestora în materie de cercetare și inovare și a priorităților lor în domeniul specializării inteligente, prin valorificarea atuurilor de care dispun. În acest mod se vor identifica totodată provocările specifice ale acestor regiuni, pentru care cercetarea și inovarea ar putea aduce soluții.

Această acțiune va permite cartografierea capacităților regiunilor ultraperiferice în domeniile lor de expertiză în materie de cercetare și, pe această bază, identificarea unor potențiali parteneri europeni și internaționali care le-ar putea consolida și mai mult aceste capacități. Ea le va sprijini, de asemenea, în activitățile de înființare a consorțiilor pentru elaborarea propunerilor de proiecte. Acțiunea ar trebui să influențeze conceperea viitorului program-cadru de cercetare al UE într-un mod în care să stimuleze participarea efectivă a regiunilor ultraperiferice.

Totodată, pentru a accelera dezvoltarea în domeniul cercetării și al inovării, regiunile ultraperiferice și statele membre de care aparțin ar trebui să analizeze nevoile de investiții pe termen lung ale acestor regiuni și să stabilească puncte de contact în fiecare regiune ultraperiferică, legate de punctele de contact naționale, pentru a difuza informații cu privire la oportunitățile în materie de cercetare și pentru a organiza campanii de sensibilizare.

Ocuparea forței de muncă, educație și formare

Regiunile ultraperiferice se numără printre regiunile din UE cu cea mai ridicată rată a șomajului, în special în rândul tinerilor 33 . Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, sprijină cetățenii din regiunile ultraperiferice în efortul de adaptare a competențelor la noile sisteme și tehnologii de producție, în special la digitalizarea economiei, prin intermediul Fondului social european, al Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, precum și prin intermediul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.

În insula Réunion, de exemplu, E2C („Ecole de la 2ème chance”) dezvoltă competențele personale, autonomia și încrederea persoanelor dezavantajate, pe baza unui parteneriat cu întreprinderile. Urmărind aceleași obiective, un program din Guyana Franceză a implicat tineri din zonă timp de un an în lucrări de construcții pentru proiectul Ariane al Centrului Spațial European.

Însă eforturile de a înzestra studenții și lucrătorii cu calificări adecvate în sectoare importante, cum ar fi economia digitală, economia verde sau economia albastră, astfel încât să își poată găsi un loc de muncă în regiunea lor sau în afara acesteia, trebuie, în mod clar, intensificate. Mobilitatea mai mare a cursanților și a personalului didactic, în special în cadrul programului Erasmus+, ar fi extrem de benefică pentru regiunile ultraperiferice. Corpul european de solidaritate le oferă tinerilor mai multe oportunități de a se implica și de a-și susține comunitățile, dezvoltându-și în același timp competențele și dobândind o valoroasă experiență umană și profesională.

În învățământul superior, Comisia va promova în continuare oportunitățile existente în domeniul mobilității și al consolidării capacităților, prin intermediul unor campanii de sensibilizare organizate în strânsă cooperare cu agențiile naționale. De la lansarea programului Erasmus+, ea a majorat deja în mod semnificativ sprijinul financiar pentru participanții care călătoresc înspre și dinspre regiunile ultraperiferice și va ajusta în continuare acest sprijin începând cu cererile de propuneri pentru 2018. În plus, normele specifice de finanțare pentru regiunile ultraperiferice în cadrul programului Erasmus+ se vor aplica și Corpului european de solidaritate. Va fi astfel posibilă finanțarea într-o proporție mai mare a cheltuielilor de deplasare ale participanților provenind din sau având ca destinație regiunile ultraperiferice. De asemenea, Comisia va explora posibilitățile de extindere a cooperării regionale în contextul Erasmus+ în domeniile relevante, pentru a stimula și mai mult mobilitatea între regiunile ultraperiferice și țările terțe vecine.

Statele membre și regiunile ultraperiferice ar trebui să ia în considerare consolidarea sau instituirea unor programe prin care întreprinderile să le ofere tinerilor candidați posturi temporare în străinătate, similare eventual programului de stagii internaționale din Franța.

Competitivitate, antreprenoriat și piața unică

Regiunile ultraperiferice, cu piețele lor mici, depind în mare măsură de schimburile cu Europa, confruntându-se cu o concurență ridicată din partea vecinilor. Cu toate acestea, în multe sectoare, cum ar fi energia, biotehnologia, tehnologia informației și serviciile, know-how-ul și capacitatea lor ar trebui să le permită să concureze pe piețele regionale.

Regiunile ultraperiferice trebuie să dezvolte capacitatea întreprinderilor de a opera în cadrul pieței unice și la nivel internațional, pentru a beneficia de avantajele globalizării și a profita la maximum de oportunitățile comerciale din zonele lor geografice.

Accesibilitatea digitală

Conectarea regiunilor ultraperiferice cu Europa continentală, cu vecinii lor și cu restul lumii prin rețele de comunicații electronice adecvate și fiabile, care să garanteze faptul că cetățenii și întreprinderile pot beneficia de servicii digitale, este esențială pentru dezvoltarea în viitor a acestor regiuni.

În ultimii ani, aceste regiuni au redus în mod semnificativ decalajul digital, de la conectivitate și utilizarea serviciilor de internet până la digitalizarea întreprinderilor și serviciilor publice, deși decalajul este încă important în zonele rurale. Au fost instituite programe naționale și regionale ambițioase, pentru a sprijini implementarea infrastructurilor și dezvoltarea serviciilor digitale. Populația a îmbrățișat cu entuziasm noile servicii digitale, de exemplu serviciile de telefonie mobilă.

Cu toate acestea, persistă o serie de obstacole, cum ar fi dependența de cablurile submarine, costurile suplimentare aferente implementării infrastructurii digitale, dimensiunea redusă a piețelor locale și a proiectelor, care poate îngreuna investițiile private și accesul la finanțare, dimensiunile mici ale întreprinderilor, care împiedică progresul digital, sau dificultatea de atrage și reține competențe digitale.

Inițiativele actuale ale Comisiei în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor ar trebui să ajute regiunile ultraperiferice în îndepărtarea acestor obstacole. Implementarea rețelelor în bandă largă va fi sprijinită prin noi măsuri propuse în Codul european al comunicațiilor electronice 34 , pentru a încuraja investițiile competitive în rețele de mare capacitate. Comisia va continua, la cererea statelor membre relevante, să evalueze măsurile de ajutor de stat locale sau naționale luate în vederea implementării rețelelor în bandă largă pentru conectarea zonelor unde piața prezintă disfuncții, prin aplicarea orientărilor privind ajutoarele de stat în domeniul serviciilor în bandă largă. Fondul pentru bandă largă din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, sprijinit de Mecanismul pentru interconectarea Europei și de Fondul european pentru investiții strategice, poate, de asemenea, ajuta proiectele mai mici și pe cele cu grad mai ridicat de risc să atragă investiții pe piață.

Totodată, rețeaua UE de birouri cu competențe în materie de bandă largă inițiată de Comisie la începutul anului 2017 ar trebui să extindă schimbul de experiență dintre autoritățile naționale și regionale, inclusiv cu privire la sursele de finanțare. Statele membre ar trebui să asigure înființarea acestor birouri, pentru a oferi asistență regiunilor ultraperiferice în implementarea rețelelor în bandă largă. Autoritățile naționale de reglementare relevante ar trebui să monitorizeze în continuare situația regiunilor ultraperiferice în analizele lor de piață, pentru a identifica constrângerile în materie de concurență care justifică măsuri de reglementare specifice.

Deoarece 90 % din locurile de muncă de astăzi necesită cel puțin un nivel de bază al competențelor digitale, formarea și recalificarea forței de muncă, în special în rândul tinerilor, este esențială pentru ca cetățenii să poată profita de transformarea digitală a economiei și societății. Regiunile ultraperiferice sunt încurajate să valorifice bunele practici identificate de Coaliția pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital 35 și să se alăture unei „coaliții naționale”.

Transporturile

Este esențial să se amelioreze mobilitatea transporturilor pentru a se reduce decalajul în materie de accesibilitate al regiunilor ultraperiferice, cauzat de depărtarea față de Europa continentală, de insularitate (în majoritatea cazurilor) și de topografia dificilă. Existența unor conexiuni regulate și fiabile către Europa și în interiorul regiunii poate stimula creșterea economică și crearea de locuri de muncă, prin atragerea întreprinderilor, a turiștilor, a operatorilor de servicii și prin facilitarea schimburilor. Totodată, aceste legături îmbunătățesc calitatea vieții și perspectivele economice ale rezidenților, făcând posibil accesul la învățământul superior și la formarea profesională, la serviciile de sănătate și la o piață mai largă a forței de muncă 36 .

Politicile UE, în special politica de coeziune, au contribuit la reducerea acestui decalaj în materie de accesibilitate și a costurilor sale pentru regiunile ultraperiferice și locuitorii lor. Investițiile finanțate de Fondul european de dezvoltare regională și de Fondul de coeziune 37 sunt esențiale pentru modernizarea infrastructurii și a echipamentelor de transport. În plus, Mecanismul pentru interconectarea Europei sprijină, printre altele, proiecte din cadrul programului „Autostrăzi maritime” și proiecte legate de transportul maritim verde.

Politica în domeniul concurenței (inclusiv dispozițiile privind ajutorul de stat și normele privind obligațiile de serviciu public) joacă, la rândul lor, un rol important. Ca urmare a revizuirii Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare al UE, regiunile ultraperiferice au posibilitatea de a finanța și pune în aplicare direct proiecte portuare și aeroportuare care îndeplinesc anumite criterii (numai proiectele care nu îndeplinesc aceste criterii continuă să necesite aprobarea prealabilă de către Comisie).

Pentru aceste regiuni este esențială impulsionarea transportului aerian și maritim, precum și a altor moduri de transport pe căi navigabile, care constituie legătura principală cu Europa și cu țările vecine din zonă. Apropierea acestor regiuni de linii maritime importante, cum ar fi Canalul Panama sau rutele transatlantice, le oferă oportunități în materie de transport maritim și activități de transbordare. Regiunile ultraperiferice ar putea deveni nuclee maritime în bazinele lor regionale, servind, de exemplu, drept stații de realimentare cu energie de-a lungul liniilor maritime (inclusiv cu gaz natural lichefiat).

Comisia va analiza modalitățile în care politica privind rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T), inclusiv programul privind autostrăzile maritime, poate să răspundă mai bine necesităților regiunilor ultraperiferice și să ia în considerare poziția geografică specială a acestora. Regiunile ultraperiferice ar trebui să integreze perspectiva UE și perspectiva regională atunci când dezvoltă proiecte de conectivitate.

În ceea ce privește transportul aerian, zborurile între Spațiul Economic European și regiunile ultraperiferice sunt, în prezent, excluse din schema UE de comercializare a certificatelor de emisii, așa cum sunt toate zborurile către țări terțe. Această derogare a expirat la 1 ianuarie 2017, dar Comisia a prezentat o propunere legislativă 38 pentru menținerea acesteia, în așteptarea finalizării negocierilor internaționale 39 privind normele de aplicare a măsurii globale bazate pe piață.

În ceea ce privește transportul local, regiunile ultraperiferice se confruntă cu probleme legate de congestionarea traficului în orașe sau în zonele de coastă și de accesul dificil la zonele rurale. Sunt în curs de elaborare proiecte destinate să încurajeze transporturile sustenabile și nepoluante, care pot servi drept exemple de bune practici pentru alte regiuni din UE și pentru țările vecine. Regiunile ultraperiferice ar trebui să continue testarea și dezvoltarea la nivel local a soluțiilor sustenabile de mobilitate.

4.Intensificarea cooperării regiunilor ultraperiferice cu țările vecine și cu alte țări

Promovarea cooperării regionale și intensificarea legăturilor regiunilor ultraperiferice cu țările învecinate și cu organizațiile regionale au constituit un pilon esențial al strategiei UE pentru regiunile ultraperiferice începând cu anul 2004. Comisia a promovat această cooperare prin intermediul dialogului politic, al programelor de cooperare teritorială și al acordurilor de parteneriat economic.

Regulamentele privind FEDR și Fondul european de dezvoltare (FED), Acordul de la Cotonou - care guvernează relațiile dintre UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) - și Decizia de asociere peste mări privind relațiile UE cu țările și teritoriile de peste mări facilitează deja această cooperare care ar trebui, totuși, intensificată în domenii unde există beneficii pentru toate părțile. Ar trebui să se urmărească programarea și planificarea în comun a proiectelor, prin utilizarea tuturor instrumentelor de cooperare relevante.

În conformitate cu reglementările în vigoare, în ultimii ani au fost puse în aplicare proiecte de cooperare care implică regiunile ultraperiferice și alți parteneri regionali în bazinul Caraibilor, în Oceanul Indian și în Africa de Vest. Este de remarcat programul pilot desfășurat în Caraibe cu finanțare FED și FEDR 40 , care reprezintă un pas pozitiv în direcția unei sinergii sporite în utilizarea celor două instrumente.

În plus, distrugerile cauzate recent de uraganul IRMA în Saint Martin - Sint Maarten impun ca UE să se alăture eforturilor de reconstrucție alături de toate părțile interesate relevante și să coordoneze asistența acordată în așa fel încât să faciliteze cooperarea și proiectele comune în beneficiul tuturor locuitorilor insulei.

Pe baza experiențelor anterioare, Comisia va reflecta asupra noilor mijloace de a facilita și consolida inițiativele de cooperare în funcție de nevoile și atuurile regiunilor vizate. Ea va colabora îndeaproape cu delegațiile UE relevante pentru a facilita schimburile și proiectele comune între regiunile ultraperiferice, țările și teritoriile învecinate și organizațiile regionale.

Provocările mondiale tot mai semnificative și interdependența sporită impun ca regiunile ultraperiferice să întărească și să extindă cooperarea dincolo de țările vecine, stabilind legături cu alte țări terțe și parteneri internaționali. Având în vedere poziția lor geostrategică, aceste regiuni pot juca un rol important în cadrul forurilor internaționale având ca obiect aspecte cu relevanță internațională, cum ar fi guvernanța oceanelor. Comisia va colabora cu statele membre de care aparțin aceste regiuni pentru a analiza acțiuni concrete de impulsionare a programelor conexe în respectivele zone geografice ale regiunilor ultraperiferice.

Parteneriatele cu organizații regionale și internaționale care dețin know-how tehnic și expertiză vor stimula, de asemenea, oportunitățile de dezvoltare în sectoare promițătoare și vor facilita dezvoltarea unor acțiuni comune în domenii de interes comun. Totodată, participarea la diverse inițiative, cum ar fi inițiativa „Insule inteligente” 41 , va permite regiunilor ultraperiferice să își pună în valoare teritoriile, prezentându-le drept terenuri de testare pentru noi soluții.

Migrație

Presiunea exercitată de migrație cu care se confruntă câteva regiuni ultraperiferice din partea unor țări vecine, combinată cu o rată de creștere ridicată a populației, în special în Guyana Franceză și Mayotte, creează probleme sociale și economice, după cum s-a văzut în cazul recentelor tensiuni din Guyana Franceză. Ar trebui să se acorde sprijin acestor regiuni pentru a se putea gestiona migrația în mod sustenabil. Situația este diferită în alte regiuni ultraperiferice, unde ar fi important să se faciliteze mobilitatea persoanelor, a studenților și a lucrătorilor proveniți din țările învecinate, să se creeze noi locuri de muncă și oportunități de creștere economică și să se promoveze integrarea regională a regiunilor ultraperiferice.

5.Concluzie

Pentru a le permite regiunilor ultraperiferice să devină mai reziliente, să-și atingă potențialul de dezvoltare, să profite din plin de avantajele apartenenței la UE și să valorifice globalizarea este nevoie de voință politică și de stabilirea unor priorități, precum și de eforturi consecvente în sensul unei mai bune utilizări a atuurilor acestor regiuni și al identificării unor noi surse de creștere economică.

Prezenta comunicare stabilește o nouă abordare în vederea creării unui parteneriat solid. Acesta se bazează pe o abordare preventivă, în care interesele și preocupările regiunilor ultraperiferice vor face obiectul unei analize minuțioase, susținută de o platformă care să le permită acestor regiuni și părților interesate relevante să facă schimb de opinii în toate etapele de elaborare și implementare a politicilor.

Comisia va colabora îndeaproape cu regiunile ultraperiferice și cu statele membre de care aparțin acestea pentru a se asigura că acțiunile concrete pe care le-a propus vor fi puse în aplicare. Ea va acționa proactiv în amonte, asigurându-se că inițiativele sale iau în considerare efectele asupra regiunilor ultraperiferice și oportunitățile de care dispun acestea. De asemenea, Comisia va propune, acolo unde este cazul, măsuri adaptate care să țină cont de caracteristicile specifice ale acestor regiuni.

Impulsionarea dezvoltării regiunilor ultraperiferice necesită, de asemenea, investiții consistente și implicarea totală a statelor membre relevante și a regiunilor ultraperiferice ele însele. Comisia se angajează să întărească parteneriatul de durată cu regiunile ultraperiferice și cu statele lor membre, pentru a le permite teritoriilor UE din întreaga lume să se bucure de prosperitate.

(1)

     Regiunile ultraperiferice sunt toate insule, cu excepția Guyanei Franceze.

(2)

     Programme d'Options Spécifiques à l'Éloignement et Insularité (POSEI) - Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

(3)

     Regiunile ultraperiferice beneficiază de o alocare specifică în cadrul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) și de un regim de compensare în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM).

(4)

     În conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE. Atât reforma ajutoarelor de stat din 2014, cât și recenta reformă a Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare iau în considerare situația regiunilor ultraperiferice. Pentru aceste regiuni se vor aplica de acum norme excepționale în ceea ce privește ajutoarele pentru funcționare și investiții în toate sectoarele, pe lângă alte programe specifice de ajutoare.

(5)

     Ponderea agriculturii și a pescuitului în economie este de peste două ori mai mare față de media UE: aceste sectoare reprezintă 3,8 % din valoarea adăugată a acestor regiuni, față de 1,6 % la nivelul UE.

(6)

     COM(2012) 287 final, 20.6.2012.

(7)

     Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2017 [2013/2178(INI)], raportor: Younous Omarjee; Rezoluția Parlamentului European din 27 aprilie 2017 [2016/2016(INI)], raportor: Ulrike Rodust.

(8)

     C-132/14 Hotărârea Curții din 15 decembrie 2015.

(9)

      https://ec.europa.eu/info/better-regulation-guidelines-and-toolbox_en

(10)

     În conformitate cu strategia UE privind bioeconomia - COM(2012) 60, 13.2.2012.

(11)

     Regiunile ultraperiferice au, în general, nave de pescuit de mici dimensiuni. În aceste regiuni sunt prezente și flote de pescuit industrial și de lungă distanță, care furnizează materie primă pentru întreprinderile de prelucrare a peștelui, cu o prezență importantă în zonă.

(12)

     COGEA et al., Realising the potential of the Outermost Regions for sustainable blue growth, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017.

(13)

     În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(14)

      Printre altele, pe baza concluziilor raportului GOCEA et al. din 2017, a se vedea nota de subsol 12.

(15)

     Pentru fiecare țară din UE este stabilit un plafon al capacității flotei de pescuit. În cazul regiunilor ultraperiferice, un sistem special, detaliat privind capacitatea flotei este stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. În flotă pot intra noi nave de pescuit numai după retragerea unei capacități echivalente.

(16)

     În perioada 2014-2020, politica agricolă comună alocă 6,1 miliarde de euro regiunilor ultraperiferice.

(17)

     Regulamentul (UE) 2017/1084 al Comisiei din 14 iunie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 în ceea ce privește ajutoarele pentru infrastructurile portuare și aeroportuare, pragurile de notificare pentru ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, ajutoarele pentru infrastructurile sportive și pentru infrastructurile de agrement multifuncționale, precum și schemele de ajutoare regionale de exploatare pentru regiunile ultraperiferice și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 702/2014 în ceea ce privește calcularea costurilor eligibile (JO L 156, 20.6.2017, p. 1).

(18)

     Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(19)

     Regulamentul (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului (JO L 317, 4.11.2014, p. 56).

(20)

     A se vedea nota de subsol 2.

(21)

     Sistemul voluntar de servicii în folosul biodiversității și ecosistemului în regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări ale Uniunii    
http://ec.europa.eu/best  

(22)

     Acestea sunt finanțate în prezent prin inițiativa BEST.

(23)

     Agenția Europeană de Mediu: „Schimbările climatice, impacturile și vulnerabilitatea în Europa în 2016”:      https://www.eea.europa.eu/publications/climate-change-impacts-and-vulnerability-2016

(24)

     Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (JO L 311, 14.11.2002, p. 3).

(25)

     Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0216:FIN:RO:PDF  

(26)

     A se vedea raportul experților din 2017 privind energia în regiunile ultraperiferice:

http://ec.europa.eu/regional_policy/en/information/publications/reports/2017/expert-group-report-on-energy-for-the-eu-outermost-regions

(27)

     Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(28)

     În conformitate cu articolul 1 din această directivă.

(29)

     Declarația politică din 18 mai 2017 semnată de Comisie și de 14 state membre ale UE (Croația, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Portugalia, Spania și Suedia).

(30)

      https://ec.europa.eu/energy/en/news/commission-proposes-new-rules-consumer-centred-clean-energy-transition

(31)

     A se vedea comunicarea „Consolidarea capacităților de inovare în regiunile Europei: strategii pentru o creștere stabilă, durabilă și favorabilă incluziunii” - COM(2017) 376 final, 18.7.2017.

(32)

     Conferințe internaționale pe tema biodiversității, Réunion (2008), Guadelupa (2014) -    
http://www.guadeloupe.developpement-durable.gouv.fr/IMG/pdf/communique_conference_bio.pdf

(33)

     Între 17 și 27 % în Martinica, Guadelupa, Guyana Franceză, Réunion, Insulele Canare și Mayotte. Peste 40 % dintre tineri sunt în șomaj în ansamblul regiunilor ultraperiferice, peste 50 % în Insulele Canare și Mayotte (Eurostat 2016) și în Madeira (Eurostat 2014).

(34)

      http://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/ALL/?uri=comnat:COM_2016_0590_FIN

(35)

      https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-skills-jobs-coalition

(36)

     Raportul grupului de experți privind accesibilitatea transporturilor pentru regiunile ultraperiferice

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/themes/outermost-regions/pdf/transport_report_en.pdf

(37)

      http://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/ALL/?uri=comnat:COM_2016_0590_FIN

(38)

     Propunere de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea menținerii actualelor limitări ale domeniului de aplicare pentru activitățile din sectorul aviației și în vederea pregătirii punerii în aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață începând din 2021 - COM(2017) 54 final, 3.2.2017.

(39)

     Sunt în curs de desfășurare negocieri în cadrul Organizației Aviației Civile Internaționale privind normele de aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață și aspectele legate de funcționarea sa.

(40)

   În cadrul perioadei de programare 2014-2020, în baza unei „Convention de delegation” între Consiliul Regional din Guadelupa și Delegația UE în Guyana, Consiliul regional va gestiona o parte din fondurile FED aferente programului regional ACP pentru Caraibe, pentru a identifica și finanța proiecte comune FED/FEDR.

(41)

      http://www.smartislandsinitiative.eu/en/index.php

COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 24.10.2017

COM(2017) 623 final

ANEXĂ

Lista completă a acțiunilor

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN, COMITETUL REGIUNILOR ȘI BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII

Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE

{SWD(2017) 349 final}

Lista completă a acțiunilor

Prezenta anexă stabilește o listă completă a acțiunilor, incluzând acțiunile principale menționate în textul comunicării, care urmează a fi întreprinse la diferite niveluri: al Comisiei, al statelor membre și al regiunilor ultraperiferice.

Guvernanță

Economia albastră

Agricultură și dezvoltare rurală

Biodiversitatea

Economia circulară

Schimbările climatice

Energie

Cercetare și inovare

Ocuparea forței de muncă, educație și formare

Competitivitate, antreprenoriat și piața unică

Accesibilitate digitală

Transporturi

Cooperarea cu țările vecine regiunilor ultraperiferice și cu alte țări terțe

Comerț

Migrație

(1)

      Printre altele, pe baza concluziilor raportului COGEA et al. din 2017, Realising the potential of the Outermost Regions for sustainable blue growth, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017.

(2)

     Pentru fiecare țară din UE este stabilit un plafon al capacității flotei de pescuit. În cazul regiunilor ultraperiferice, un sistem special, detaliat privind capacitatea flotei este stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului. Conform acestui sistem, în flotă pot intra noi nave de pescuit numai după retragerea din flotă a unei capacități echivalente.

(3)

     În conformitate cu Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (JO L 257, 28.8.2014, p. 135).

(4)

     În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, articolul 5 alineatul (3).

(5)

     Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului.

(6)

     Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

(7)

     Regulamentul (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului.

(8)

     Acestea sunt finanțate în prezent prin inițiativa BEST.

(9)

     Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor.

(10)

     Cofinanțarea programelor regionale, naționale și internaționale.

(11)

     Pe baza experienței pozitive din cadrul proiectului Net-Biome (2007-2016) privind biodiversitatea și al rețelei BiodivERsA, stabilită între mai multe agenții de finanțare ale UE.

(12)

     http://ec.europa.eu/internal_market/scoreboard/

(13)

     http://www.smartislandsinitiative.eu/en/index.php

(14)

     „Protecția copiilor migranți” - COM(2017) 211 final, 12.4.2017.