COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 5.4.2016

COM(2016) 184 final

2013/0081(COD)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

în conformitate cu articolul 294 alineatul (6) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

privind

Poziția Consiliului referitoare la adoptarea unei Directive a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat și programe de schimb de elevi, proiecte educaționale și muncă au pair

2013/0081 (COD)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

în conformitate cu articolul 294 alineatul (6) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

privind

Poziția Consiliului referitoare la adoptarea unei Directive a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat și programe de schimb de elevi, proiecte educaționale și muncă au pair

1.Istoricul dosarului

2.Obiectivul propunerii Comisiei

Propunerea a fost o reformare care a reunit directivele existente privind studenții (Directiva 2004/114/CE) și cercetătorii (Directiva 2005/71/CE). Obiectivul său a fost remedierea punctelor slabe identificate în aceste instrumente, în vederea creșterii atractivității UE ca destinație pentru grupurile respective. Propunerea a extins domeniul de aplicare al normelor UE, deoarece normele de admitere fuseseră anterior obligatorii pentru studenți și cercetători, dar opționale pentru elevi, stagiarii neremunerați și voluntari. Aceasta a instituit norme obligatorii pentru toate categoriile (inclusiv pentru categoriile nou adăugate de stagiari remunerați și lucrători au pair). Propunerea a adus îmbunătățiri, în special în ceea ce privește procedurile de admisie, dreptul la egalitatea de tratament, dreptul studenților de a avea acces la piața forței de muncă în timpul studiilor, mobilitatea în interiorul UE și garanțiile procedurale. Aceasta a oferit, de asemenea, absolvenților de studii superioare și cercetătorilor posibilitatea de a căuta un loc de muncă sau de a deschide o afacere după finalizarea studiilor sau a cercetării.

3.Observații privind poziția Consiliului

Cu ocazia trilogului din 17 noiembrie 2015 colegiuitorii au ajuns la un acord politic, care a fost aprobat de COREPER la 25 noiembrie 2015 și de Comisia LIBE la 30 noiembrie 2015.

Principalele diferențe între poziția comună și propunerea inițială a Comisiei sunt prezentate mai jos.

Domeniul de aplicare (articolul 2)

Potrivit poziției comune, domeniul de aplicare al normelor obligatorii se limitează la cercetători, studenți, stagiari și voluntarii participanți la Serviciul european de voluntariat. Normele sunt opționale pentru elevi, voluntarii care nu participă la Serviciul european de voluntariat și lucrătorii au pair.

În ceea ce privește stagiarii, poziția comună înlătură distincția dintre stagiarii remunerați și cei neremunerați.

Condițiile generale de admisie (articolul 7)

Poziția comună dă statelor membre posibilitatea de a cere solicitantului să furnizeze adresa la care își va avea reședința pe teritoriul lor. Aceasta prevede obligația statelor membre de a examina cererile și atunci când resortisantul respectiv din țara terță este deja rezident pe teritoriul statului membru în cauză.

Aprobarea organizațiilor de cercetare (articolul 9); Aprobarea instituțiilor de învățământ superior, a unităților de învățământ, a organizațiilor responsabile cu un program de servicii de voluntariat sau a entităților care găzduiesc stagiari (articolul 15)

Poziția comună prevede caracterul opțional al procedurii de aprobare a organizațiilor de cercetare și introduce o procedură opțională de aprobare pentru instituțiile de învățământ superior, unitățile de învățământ, organizațiile responsabile cu un program de servicii de voluntariat sau entitățile care găzduiesc stagiari. În cazul în care un stat membru introduce astfel de proceduri, cererile sunt facilitate.

Condițiile speciale privind stagiarii (articolul 13)

Poziția comună introduce o limitare conform căreia solicitanții trebuie să fi obținut o diplomă de învățământ superior în ultimii doi ani care precedă data cererii sau să urmeze un ciclu de studii care conduce la obținerea unei diplome de învățământ superior. Aceasta permite, de asemenea, statelor membre să solicite ca stagiul să se desfășoare în domeniul și la nivelul de calificare al diplomei de învățământ superior obținute sau al ciclului de studii urmat.

Durata autorizațiilor (articolul 18)

Poziția comună prevede o durată a autorizațiilor de cel puțin doi ani pentru studenții și cercetătorii care beneficiază de programe (în loc de un an pentru cei care nu beneficiază de programe). Propunerea Comisiei nu a prevăzut o durată mai lungă a autorizațiilor pentru studenții și cercetătorii care beneficiază de programe, decât în contextul mobilității în interiorul UE.

Motive de respingere (articolul 20)

Poziția comună aliniază într-o mare măsură motivele de respingere cu cele din Directiva privind persoanele transferate în cadrul aceleiași companii (denumită în continuare „Directiva ICT”) 1 . În același timp, poziția adaugă un motiv care permite respingerea unei cereri dacă statul membru deține dovezi sau are motive serioase și obiective pentru a stabili că resortisantul unei țări terțe ar locui în alte scopuri decât cele pentru care solicită să fie admis [articolul 20 alineatul (2) litera (f)]. Atât Comisia, cât și Parlamentul European au exprimat rezerve față de această din urmă dispoziție, care a fost în final acceptată, fiind însoțită de următoarea declarație a celor două instituții:

Parlamentul European și Comisia înțeleg articolul 20 alineatul (2) litera (f) din directiva în cauză ca autorizând statele membre să respingă o cerere numai de la caz la caz și luând în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui resortisant al unei țări terțe și principiul proporționalității și pe baza unor dovezi sau a unor motive grave și obiective. Comisia va asigura faptul că statele membre pun în aplicare respectiva dispoziție în conformitate cu această interpretare atunci când transpun directiva și va informa Parlamentul European și Consiliul în legătură cu aceasta, în cadrul obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 39.

Parlamentul European și Comisia consideră că includerea acestei dispoziții în directiva în cauză nu ar trebui să constituie un precedent pentru viitoarele instrumente privind migrația legală.

Motivele retragerii sau refuzului reînnoirii unei autorizații (articolul 21)

La fel ca în cazul motivelor de respingere, poziția comună aliniază într-o mare măsură motivele retragerii sau ale refuzului reînnoirii cu cele din Directiva ICT.

Egalitatea de tratament (articolul 22)

Deși poziția comună oferă statelor membre posibilitatea de a condiționa acordarea prestațiilor familiale pentru cercetători de o durată minimă de ședere (din nou, în concordanță cu Directiva ICT), aceasta continuă să reflecte, în ansamblu, obiectivul propunerii Comisiei referitor la o mai mare transparență în ceea ce privește drepturile la egalitatea de tratament de care dispun, pe baza Directivei privind permisul unic 2 , diferitele categorii vizate de reformare.

Activitățile economice desfășurate de studenți (articolul 24)

Poziția comună prevede creșterea la 15 ore pe săptămână a numărului minim de ore de acces al studenților la piața forței de muncă (respectiv, mai mult decât numărul de 10 ore pe săptămână prevăzut de Directiva 2004/114/CE, dar mai puțin decât numărul de 20 de ore pe săptămână propus de Comisie). Poziția comună nu modifică propunerea Comisiei în ceea ce privește eliminarea dispoziției din Directiva 2004/114/CE care permitea statelor membre să refuze accesul la piața forței de muncă în primul an de ședere.

Șederea în scopul căutării unui loc de muncă sau al inițierii de activități antreprenoriale de către studenții care și-au încheiat studiile și cercetătorii care și-au finalizat cercetările (articolul 25)

Poziția comună limitează la 9 luni perioada de căutare a unui loc de muncă/de inițiere a activităților antreprenoriale. De asemenea, aceasta oferă statelor membre posibilitatea de a solicita ca locul de muncă pe care resortisantul unei țări terțe îl caută sau afacerea pe care acesta este pe cale să o deschidă să corespundă nivelului cercetării sau al studiilor finalizate. În ceea ce privește studenții, poziția comună dă statelor membre posibilitatea de a aplica aceste dispoziții numai celor a căror diplomă atinge cel puțin un nivel minim (care nu trebuie să fie superior nivelului 7 din Cadrul european al calificărilor, și anume nivelul de masterat).

Mobilitatea în interiorul UE (articolele 27-32)

Poziția comună include dispoziții privind mobilitatea în interiorul UE numai pentru studenți și cercetători, spre deosebire de propunerea Comisiei, care prevăzuse astfel de dispoziții și pentru stagiarii remunerați. Poziția comună introduce procedura de „notificare” (la fel ca în Directiva ICT), și anume o procedură simplificată, prin care studenții și cercetătorii pot să se deplaseze în al doilea stat membru pe baza autorizației eliberate de primul stat membru.

Pentru cercetători, această procedură se aplică în cazul mobilității pe termen scurt (până la 180 de zile; articolul 28). În cazul mobilității care depășește această perioadă (articolul 29), statul membru poate aplica fie procedura de notificare, fie procedura cererii.

Membrii de familie ai cercetătorilor au dreptul să se deplaseze împreună cu aceștia pe baza acelorași norme (articolul 30).

În ceea ce privește studenții, poziția comună prevede mobilitate în interiorul UE numai pentru studenții care beneficiază de un program ce cuprinde măsuri de mobilitate, dar în același timp extinde durata de ședere în al doilea stat membru până la 360 de zile (articolul 31).

Garanțiile procedurale (articolul 34)

Poziția comună prevede o perioadă maximă de 90 de zile în care statele membre trebuie să decidă cu privire la cereri, cu excepția cazului în care procedura de admisie vizează o entitate gazdă aprobată. În acest caz, termenul este de 60 de zile.

4.Concluzie

În pofida modificărilor pe care le introduce, textul poziției comune respectă în continuare obiectivul inițial al Comisiei de a crește atractivitatea UE pentru categoriile respective și de a mări claritatea și transparența cadrului juridic care reglementează intrarea și șederea acestora. În ansamblu, poziția Consiliului concordă pe fond în mare măsură cu propunerea Comisiei și, prin urmare, poate fi susținută.

(1) Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii, JO L 157, 27.5.2014, p. 1.

(2) Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru, JO L 343, 23.12.2011, p 1.