This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0442
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS On the implementation of the Raw Materials Initiative
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Privind implementarea inițiativei privind materiile prime
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Privind implementarea inițiativei privind materiile prime
/* COM/2013/0442 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Privind implementarea inițiativei privind materiile prime /* COM/2013/0442 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL
REGIUNILOR Privind implementarea inițiativei privind
materiile prime 1. Context În Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008,
intitulată „Inițiativa privind materiile prime – satisfacerea necesităților
noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă
în Europa” [COM (2008) 0699] și în Comunicarea din 2 februarie 2011, intitulată
„Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime”
[COM (2011) 0025, denumită în continuare „comunicarea din 2011”], Comisia a
recunoscut că asigurarea unui acces fiabil și constant la materii prime este un
factor important pentru competitivitatea UE. Comunicările au lansat și,
respectiv, au consolidat Inițiativa privind materiile prime (IMP), o strategie
integrată destinată să răspundă diferitor provocări legate de accesul la alte
materii prime decât cele de natură energetică și agricolă. Inițiativa privind
materiile prime se bazează pe trei piloni: (1) asigurarea unor condiții de
concurență echitabile în ceea ce privește accesul la resurse în țările terțe;
(2) încurajarea aprovizionării durabile cu materii prime din surse europene și
(3) creșterea eficienței resurselor și stimularea reciclării. Consiliul a aprobat Inițiativa consolidată privind
materiile prime în concluziile sale din 10 martie 2011 pe marginea abordării
provocărilor privind materiile prime și de pe piețele de mărfuri. Și Parlamentul European a aprobat strategia prin
Rezoluția sa din 13 septembrie 2011. În Raportul referitor la „O strategie
eficientă privind materiile prime pentru Europa” [2011/2056(INI)], Parlamentul
European a solicitat să fie informat periodic cu privire la evoluția materiilor
prime fără impact energetic în cadrul IMP și cu privire la îndeplinirea
obiectivelor inițiativei prin intermediul unui raport intermediar anual, care
să se refere, printre altele, la coerența politicilor în ceea ce privește
comerțul, la politicile de dezvoltare și de mediu, la implicațiile sociale,
precum și la datele privind materiile prime critice. Comisia a adoptat poziția comună cu privire la
rezoluția menționată la 7 decembrie 2011. Având în vedere cele de mai sus, obiectivul
prezentului raport este de a prezenta situația actuală în ceea ce privește
implementarea inițiativei privind materiile prime și de a oferi o imagine de
ansamblu a inițiativelor în curs de desfășurare, subliniind totodată interesul
comun al UE și al țărilor terțe bogate în materii prime de a lucra în
parteneriat. 2. Materiile prime critice În iunie 2010, Comisia a publicat un raport de
expertiză, care a stabilit o metodologie pentru identificarea materiilor prime
considerate a fi critice pentru UE. Evaluarea s-a bazat pe o metodologie cantitativă,
utilizând drept criterii importanța economică, riscul în ceea ce privește
aprovizionarea și riscul de țară privind mediul. Riscul privind aprovizionarea
include componente ca stabilitatea politică și economică, nivelul de
concentrare a producției, potențialul de substituție și rata de reciclare.
Patruzeci și unu de materiale au fost evaluate pe baza acestei metodologii.
Raportul prezintă o listă de paisprezece materii prime critice: antimoniu,
beriliu, cobalt, fluorină, galiu, germaniu, grafit, indiu, magneziu, niobiu,
metale din grupa platinei, pământuri rare, tantal și tungsten. Lista materiilor prime critice s-a dovedit a fi
foarte utilă ca modalitate de a atrage atenția factorilor de decizie politică,
de a promova coordonarea politicilor naționale în ceea ce privește
aprovizionarea cu minerale și materiile prime critice, de a contracara măsurile
de denaturare a comerțului cu materii prime critice, de a analiza funcționarea
piețelor, de a promova cercetarea (explorarea, substituirea, reciclarea) și
accesul la zăcăminte în UE, de a soluționa problema exporturilor ilegale ale
produselor scoase din uz care conțin materii prime critice și de a lua măsuri
în ceea ce privește anumite materiale. În comunicarea sa din 2011, Comisia a adoptat
această listă și a propus să monitorizeze aspectele legate de materiile prime
critice pentru a identifica acțiuni prioritare, să le examineze împreună cu
statele membre și cu părțile interesate și să actualizeze cu regularitate lista
de materii prime critice cel puțin o dată la 3 ani. Pentru a revizui lista de materii prime critice în
prima jumătate a anului 2014, ținând seama de contribuțiile și recomandările
formulate în urma consultării publice și a raportului Parlamentului European,
serviciile Comisiei au încheiat un contract în vederea realizării unui studiu.
Studiul va avea drept obiectiv să colecteze date referitoare la materiile
menționate mai sus, necesare pentru calcularea gradului de criticitate, să
colecteze date și să analizeze lanțul de aprovizionare (interacțiunea și
riscurile asociate) și să identifice potențialele blocaje, acordând o atenție
deosebită situației specifice a subproduselor, să elaboreze scenarii privind
cererea și oferta, să examineze potențialul de perfecționare a metodologiei
actuale fără a o „modifica” și să colecteze datele aferente, să examineze
aplicarea metodologiei în cazul lemnului și al cauciucului natural, precum și
să calculeze și să stabilească lista materiilor prime critice și să formuleze
recomandări. În cadrul acestei reexaminări, urmează a fi
analizate următoarele materii prime: lista actuală de 14 materii prime critice,
„materiile prime aproape critice”, cum sunt reniul și telurul, identificate în
special în timpul elaborării inițiale a listei; alte materii prime selectate, precum
hafniul, seleniul și staniul (în conformitate cu noile surse, cum ar fi
Raportul din 2011 al JRC[1]
privind metalele critice în tehnologiile energetice strategice – „Critical
Metals in strategic energy technologies”), lemnul și cauciucul natural,
care au fost adăugate în domeniul de aplicare al IMP prin comunicarea Comisiei
din 2011. Procesul va fi ghidat de un grup de coordonare ad
hoc privind materiile prime critice, creat în 2010 cu ocazia primei evaluări a
materiilor prime critice, în cadrul grupului de experți pentru aprovizionarea
cu materii prime al Comisiei. Comisia intenționează să prezinte un raport
Parlamentului European și Consiliului cu privire la revizuirea listei de
materii prime critice până la sfârșitul anului 2013. 3. Constituirea stocurilor În comunicarea Comisiei din 2011, Comisia anunța
că „este pregătită să examineze, împreună cu statele membre și cu sectorul
industrial, valoarea adăugată și fezabilitatea unui posibil program privind
constituirea unor stocuri de materii prime”. Pentru a explora posibilitatea constituirii unor
stocuri, serviciile Comisiei au încheiat un contract pentru realizarea unui
studiu de evaluare preliminară a diferitor politici și practici de stocare, de
exemplu programul UE de stocare a petrolului, a examinat sistemele actuale de
stocare a materiilor prime utilizate la nivel mondial și a analizat costurile
și beneficiile potențiale ale unui program de constituire a unor stocuri de
materii prime critice. Studiul independent a considerat că o opțiune valabilă ar
fi posibilitatea organizării de către industrie, cu sprijin financiar public, a
unui sistem de stocare voluntar. El recunoaște, de asemenea, că stocarea poate
rezolva problemele doar pe termen scurt, deoarece penuria de materii prime pe
termen lung necesită soluții structurale în ceea ce privește aprovizionarea
(substituire, reciclare, extracția internă). De asemenea, stocarea este un
instrument lipsit de flexibilitate, în măsura în care volumele nu pot fi
adaptate rapid, iar costul implementării este substanțial. În plus, stocarea ar
necesita o cunoaștere perfectă a lanțurilor valorice și a utilizărilor fiecărei
materii prime, precum și instalații de prelucrare (depozitarea nu are sens dacă
nu sunt garantate aceste instalații). Opiniile părțile interesate privind
constituirea de stocuri sunt, la rândul lor, foarte împărțite. Rezultatele
studiului au fost discutate în cadrul grupului de experți pentru aprovizionarea
cu materii prime al Comisiei în noiembrie 2012 și reacțiile privind eventualul
program de stocare au fost negative. Niciun stat membru nu ar sprijini un
sistem de stocare ca opțiune politică. Comisia va continua să monitorizeze această
chestiune. 4. Parteneriatul european pentru inovare
privind materiile prime Inovarea în domeniul materiilor prime poate fi un
factor-cheie pentru realizarea de progrese în cadrul celor trei piloni ai
strategiei privind materiile prime și ar trebui utilizată de-a lungul
întregului lanț valoric. În cadrul inițiativei emblematice a Strategiei Europa
2020 privind O Uniune a inovării, Comisia lansează o serie de parteneriate în
domenii de importanță pentru societățile noastre. În comunicarea din 2011,
Comisia își anunța intenția de a evalua oportunitatea lansării unui parteneriat
pentru inovare privind materiile prime în cadrul inițiativei emblematice a
Strategiei Europa 2020 privind O Uniune a inovării. Parlamentul European a
făcut apel la Comisie să lanseze Parteneriatul european pentru inovare (PEI)
privind materiile prime în Rezoluția sa din 13 septembrie 2011. Prin urmare, la 29 februarie 2012, Comisia a
adoptat o comunicare care propunea un Parteneriat european pentru inovare
privind materiile prime[2]
(denumită în continuare „comunicarea privind PEI”). Consiliul Competitivitate a aprobat această
propunere la 11 octombrie 2012 în concluziile sale și a invitat Comisia să
lanseze PEI privind materiile prime, să elaboreze și să finalizeze planul
strategic de implementare până la sfârșitul anului 2013. PEI va urmări să ofere Europei suficientă
flexibilitate și alternative în ceea ce privește aprovizionarea cu materii
prime importante, luând în considerare în același timp importanța atenuării
impactului negativ asupra mediului al anumitor materiale de-a lungul ciclului
lor de viață. PEI va viza toate etapele lanțului valoric, de la explorare,
extracție, prelucrare până la recuperare și reciclare, precum și inovațiile în
domeniul substituției. De fapt, unul dintre obiective sale concrete este de a
sprijini până la zece acțiuni pilot inovatoare sau instalații demonstrative în
diferite sectoare ale lanțului valoric. PEI nu este un instrument de finanțare,
ci va fi o modalitate de a reuni părți interesate pentru a găsi soluții tehnice
și de altă natură care să permită pătrunderea inovației pe piață. Obiectivul
său va fi de a propulsa Europa în prim-plan, până în 2020, în ceea ce privește
explorarea, extracția, prelucrarea, reciclarea și substituția. Acest PEI va
reuni statele membre și alte părți interesate. Comisia a prevăzut cinci module
de lucru, care vor viza domenii de activitate tehnologice, dar și de alt gen
(de exemplu, condiții-cadru, standardizare, cunoștințe și competențe, achiziții
publice) și un modul de lucru privind cooperarea internațională. PEI ar trebui să fie îndeplinească până în 2020 o
serie de obiective concrete: –
să pună în practică până la zece acțiuni-pilot
inovatoare (de exemplu, instalații demonstrative pentru explorare, extracție,
prelucrare, colectare și reciclare); –
să găsească produse de substituție pentru cel puțin
trei utilizări de materii prime critice; –
să creeze o rețea de centre de cercetare, educație
și formare în domeniul gestionării durabile a materiilor prime; –
să utilizeze instrumente UE standardizate pentru
prospectarea resurselor/rezervelor și o hartă geologică 3D; –
să instituie un sistem de modelare dinamică a
tendințelor, stabilind o legătură între cerere și ofertă, pe de o parte, și
rezerve, pe de altă parte, și să finalizeze analiza ciclului de viață; –
să asigure o strategie europeană proactivă la nivel
bilateral și multilateral. În ceea ce privește structura de guvernare, Grupul
de coordonare la nivel înalt este asistat de grupul Sherpa și va începe
elaborarea planului strategic de implementare a parteneriatului (PSI), cu
sprijinul tehnic al grupurilor operaționale. Obiectivul va fi de a elabora PSI
până în iulie 2013, astfel încât punerea în aplicare a acestuia să înceapă cât
mai curând posibil. PSI va fi urmat de o comunicare a Comisiei în septembrie
2013, care va prezenta, printre altele, susținerea PEI de către Comisie, de
exemplu, în ceea ce privește prioritățile de finanțare a cercetării și
inovării, cadrul politic și de reglementare. 5. Aprovizionare echitabilă și durabilă cu
materii prime de pe piețele mondiale (pilonul 1) 5.1. Strategia UE privind comerțul
cu materii prime În comunicarea din 2011, Comisia s-a angajat să-și
consolideze strategia comercială privind materiile prime în conformitate cu
obiectivele de dezvoltare și de bună guvernanță. Comisia a considerat că ar
trebui: –
să dezvolte în continuare dialoguri bilaterale
tematice privind materiile prime cu toți partenerii relevanți și să consolideze
dezbaterile în curs de desfășurare în cadrul forurilor plurilaterale și
multilaterale (inclusiv, de exemplu, G20, UNCTAD, OMC, OCDE); să realizeze
studii suplimentare în vederea unei mai bune înțelegeri a impactului
restricțiilor la export pe piețele materiilor prime și să promoveze un dialog
cu privire la utilizarea acestora ca instrument de politică; –
să integreze în continuare chestiunile privind
materiile prime, cum ar fi restricțiile la export și aspectele legate de
investiții, în negocierile comerciale ale UE, în curs și viitoare, purtate în
cadru bilateral, plurilateral și multilateral; –
să urmărească instituirea unui mecanism de
monitorizare a restricțiilor la export care împiedică aprovizionarea durabilă
cu materii prime și să lupte în continuare împotriva barierelor care
denaturează piețele materiilor prime sau piețele din aval, prin intermediul
dialogului, ca abordare preferată, dar și prin intermediul procedurilor de
soluționare a litigiilor, în cazurile în care se justifică acest lucru; –
să încurajeze participarea țărilor relevante care
nu sunt membre ale OCDE, în cadrul activităților organizației, la lucrările
legate de materiile prime desfășurate de OCDE și să exploreze în continuare
discipline multilaterale și plurilaterale, ținând seama în special de cele mai
bune practici; –
să utilizeze instrumentele politicii în domeniul
concurenței pentru a se asigura că aprovizionarea cu materii prime nu este
denaturată prin acorduri anticoncurențiale, concentrări economice sau acțiuni
unilaterale ale societăților comerciale implicate; –
să ducă mai departe acțiunile menționate mai sus și
să analizeze în continuare prioritățile legate de materiile prime în raport cu
țările terțe, prin intermediul unor măsuri autonome, al cadrelor bilaterale și
multilaterale, precum și al dialogului și să continue să desfășoare, la nivelul
UE, o politică comercială consecventă cu privire la aceste priorități; –
angajamentele IMP referitoare la politica comercială
privind materiile prime au fost puse în aplicare prin includerea în acorduri,
inclusiv în negocierile de aderare la OMC și în acordurile de liber schimb
(ALS), a normelor care urmăresc asigurarea aprovizionării durabile cu materii
prime la nivel multilateral și bilateral. Alte acțiuni importante s-au axat pe
măsurile OMC de asigurare a respectării reglementărilor, în special pe reușita
acțiunilor de soluționare, în cadrul OMC, a litigiului privind restricțiile la
export în cazul măsurilor luate de China cu privire la materiile prime; –
au fost luate măsuri eficiente, care s-au
materializat în dispoziții dintr-un număr mare de acorduri. Comisia a încheiat
sau a acceptat textul disciplinelor privind taxele la export din acordurile de
liber schimb cu Columbia, Peru și Ucraina și dintr-un acord de asociere cu
America Centrală. În aceste acorduri, UE a reușit să obțină interzicerea
taxelor la export existente și viitoare, prevăzând totodată anumite perioade de
tranziție sau excepții limitate. Sunt în curs de desfășurare negocieri
bilaterale cu o serie de parteneri comerciali, inclusiv Canada, India,
Malaysia, Mercosur și Singapore. În unele dintre aceste negocieri, sunt propuse
dispoziții privind protecția investițiilor, deosebit de importante pentru
industria extractivă. În plus, au fost incluse dispoziții comerciale
privind materiile prime în negocierile acordurilor de parteneriat și cooperare
cu Mongolia, care au fost încheiate în 2010, și în cele care au fost lansate cu
Australia, Kazahstan și Rusia. În conformitate cu obiectivele Acordului de la
Cotonou de a sprijini intensificarea integrării regionale, de a ne moderniza
relațiile economice și de a utiliza comerțul pentru a stimula creșterea
economică, astfel cum s-a reamintit în comunicarea adoptată recent, intitulată
„Comerț, creștere și dezvoltare. Adaptarea politicii comerciale și de
investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin”[3], UE a deschis în 2002
negocierile cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific pentru încheierea
de acorduri de parteneriat economic. Negocierile, inclusiv pe marginea
dispozițiilor privind materiile prime, continuă cu toate regiunile, ținând
seama în mod corespunzător de obiectivele partenerilor de dezvoltare. În cadrul negocierilor de aderare a Rusiei la
OMC (încheiate la sfârșitul anului 2011), Comisia a obținut, pe lângă
angajamentele prevăzute în protocolul de aderare privind taxele la export
existente, un acord suplimentar care prevede să nu se recurgă la taxe la export
pentru un număr mare de materii prime. Sunt în curs de desfășurare negocierile
de aderare a Kazahstanului la OMC. A fost lansată și încheiată cu succes o
procedură de soluționare a litigiilor în cadrul OMC împotriva măsurilor
restrictive la export practicate de China cu privire la nouă materii prime,
care încălcau angajamentele asumate în cadrul OMC. Organul de apel a confirmat,
în ianuarie 2012, hotărârea comisiei, care oferea o interpretare clară și
definitivă a angajamentelor asumate de China în cadrul OMC. La 13 martie 2012,
UE a contestat pentru a doua oară restricțiile impuse de China la exportul de
materii prime, printre care 17 pământuri rare, tungsten și molibden. O serie de activități de informare desfășurate
în cadrul forurilor internaționale precum G20 și OCDE au avut drept scop să
încurajeze un dialog la nivel mondial privind modul de elaborare a unui cadru
care să asigure o aprovizionare durabilă cu materii prime. Al doilea raport de activitate[4] privind politica comercială a
UE în domeniul materiilor prime, din aprilie 2012, a oferit informații
detaliate despre implementarea inițiativei privind materiile prime în domeniul
politicii comerciale. Comisia va continua să monitorizeze
negocierile actuale și viitoare privind acordurile de liber schimb și alte
cadre bilaterale, pentru a se asigura că problema materiilor prime este luată
în considerare și integrată, după caz. 5.2. Dialoguri privind materiile
prime și diplomația în domeniul materiilor prime În comunicarea din 2011, Comisia a declarat că
UE va desfășura activități de „diplomație în domeniul materiilor prime” în
vederea garantării accesului la materiile prime, în special la cele critice,
prin intermediul unor parteneriate strategice și a unor dialoguri politice. Diplomația în domeniul materiilor prime are
drept obiectiv să stabilească relații cu parteneri în cadrul unor parteneriate
strategice și dialoguri politice pentru a face schimb de informații și a
colabora la soluționarea problemelor legate de piețele materiilor prime. Acest
demers a fost urmat în relațiile cu Statele Unite, Japonia, Rusia, Argentina,
Brazilia, Columbia, Mexic, Uruguay, Groenlanda, China și țările Uniunii pentru
Mediterana, în timp ce alte dialoguri sunt în curs de pregătire. 5.2.1. Statele Unite La 29 noiembrie 2011, Consiliului Economic
Transatlantic (CET) a convenit asupra unui plan de lucru în domeniul materiilor
prime, care presupune pregătirea unui inventar comun al datelor și analizelor
privind materiile prime minerale deținute de fiecare parte. În cadrul acestui
demers, cele două părți au fost invitate să examineze rezultatele studiilor în
curs ale Comisiei Europene și ale guvernului Statelor Unite cu privire la
disponibilitatea resurselor de materii prime, fluxurile comerciale, importanța
acestora, precum și rezultatele altor studii privind cererea și oferta, precum
raportul Comisiei Europene din 2010 elaborat de un grup de experți ad-hoc[5] cu privire la materiile prime
critice și strategia Departamentului pentru Energie al Statelor Unite privind
materiile prime critice. A fost lansat planul de acțiune pentru inovare al CET[6] în domeniul materiilor prime,
care vizează diferite domenii de politică, inclusiv comerțul și substituția. În septembrie 2012, a avut loc la Bruxelles un
seminar al experților UE-SUA privind fluxurile materiilor prime minerale și datele
referitoare la acestea. Seminarul a făcut o comparație între informațiile de
care dispun ambele părți în ceea ce privește materiile prime primare și
secundare și metodologiile pentru revizuirea listei materiilor prime critice și
a pus în discuție domeniile în care informațiile privind fluxul de materiale
sunt insuficiente. Uniunea Europeană și Statele Unite vor continua să exploreze
modalitățile de creare a unui inventar comun al datelor privind materiile prime
și alte mijloace de a face schimb de date privind materiile prime în contextul
politicilor actuale ale ambelor părți, pentru a permite o aprovizionare fiabilă
și variată cu materii prime. Uniunea Europeană și Statele Unite se
străduiesc să definească domeniile în care poate fi îmbunătățită reciclarea
echipamentelor electronice uzate, în special în cazurile în care reciclarea
poate să acopere un deficit al resurselor de materii prime critice și să reducă
impactul asupra mediului de-a lungul ciclului de viață al echipamentelor
respective. În octombrie 2012, o conferință pe tema celor mai bune practici în
gestionarea echipamentelor electronice, „Best Practices in Management and
Stewardship of Used Electronics”, organizată la Washington, a reunit
reprezentanți ai guvernului SUA și ai Comisiei Europene, precum și ai unor
întreprinderi și asociații profesionale europene și americane pentru a explora
noi modalități de cooperare transatlantică în domeniul gestionării deșeurilor
de echipamente electronice. 5.2.2. Japonia În octombrie 2011 la Washington și în martie
2012 la Tokyo, au avut loc două seminare care s-au axat pe cercetarea în
domeniul materiilor prime, în special pe problematica substituției. Următoarea
reuniune trilaterală între UE, SUA și Japonia, cu participarea reprezentanților
guvernelor, ai Comisiei Europene și ai delegațiilor industriilor, va avea loc
la 29 și 30 mai 2013 la Bruxelles. În acest an, se va pune accentul pe
dezvoltarea și implementarea de noi modele de gestionare eficientă a materiilor
prime critice. 5.2.3. Rusia Reuniunea subgrupului pentru dialogul privind
politica industrială între guvernul rus și Comisia Europeană cu delegațiile
industriilor a avut loc în octombrie 2012 la Sankt Petersburg. Comisia a trecut
în revistă ultimele evoluții în politica privind materiile prime și cele mai
recente informații privind politica industrială. 5.2.4. America Latină În 2011, vicepreședintele Tajani a semnat
scrisori de intenție pentru lansarea cooperării bilaterale privind materiile
prime cu Chile și Uruguay și a emis un comunicat de presă comun cu Argentina.
În mai 2012, au fost semnat scrisori de intenție, de asemenea, cu Columbia și
Mexic. Discuțiile privind punerea în aplicare a
memorandumului de înțelegere cu Uruguay au continuat în septembrie 2012. Au
fost desemnate puncte de contact locale. Cele două părți au convenit să facă
schimb de bune practici și să elaboreze o foaie de parcurs cu acțiuni concrete
de consolidare a colaborării, în special în domenii precum geologia, economia
ecologică și eficiența energetică, reciclarea, transparența, formarea,
sustenabilitatea, inovarea etc. Uruguay a primit propunerea de a participa în
calitate de observator în cadrul parteneriatului european pentru inovare. 5.2.5. Țările euro-mediteraneene Memorandumurile de înțelegere între Comisie și
Maroc și Tunisia au fost semnate în noiembrie 2012. În octombrie 2012, a avut
loc un seminar privind materiile prime în contextul cooperării industriale
euro-mediteraneene cu țările Uniunii pentru Mediterana. 5.2.6. China Comisia este implicată în două dialoguri cu
China privind materiile prime, respectiv cu NDRC (Comisia națională pentru
dezvoltare și reformă), un grup de lucru în domeniul metalelor, și cu
Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației (MIIT). Al doilea dialog se
desfășoară în cadrul unui grup de lucru privind materiile prime înființat în
2010. Ultima reuniune a avut loc în martie 2012 la
Beijing, iar următoarea va avea loc în al doilea semestru al anului 2013 la
Bruxelles. Tot în a doua jumătate a anului 2013 ar trebui să aibă loc un seminar
privind reciclarea și o vizită de studiu pentru experții chinezi în Europa. 5.2.7. Groenlanda Groenlanda, țara vecină bogată în resurse cea
mai apropiată de Europa, dispune de rezerve semnificative de pământuri rare. În
iunie 2012, Comisia a semnat o scrisoare de intenție privind cooperarea în
domeniul materiilor prime cu administrația groenlandeză. Groenlanda și Uniunea
Europeană au convenit să colaboreze pentru a stabili o cooperare formală în
domeniul materiilor prime, extinzând astfel buna colaborare existentă în cadrul
acordului UE – Groenlanda. Scrisoarea de intenție propune patru domenii
de cooperare: cunoștințele în domeniul geologiei, analiza infrastructurii și a
nevoilor de investiții legate de exploatarea resurselor minerale, dezvoltarea
competențelor și aspectele de mediu legate de minerit și impactul social al
mineritului. Scrisoarea evidențiază, de asemenea,
importanța condițiilor echitabile de concurență și de acces pe piață, astfel
încât colaborarea să fie reciproc avantajoasă. În continuarea dialogului stabilit prin
această scrisoare, a fost organizat, în septembrie 2012, un seminar cu
reprezentanți ai industriei europene, și anume ai industriei miniere și ai
utilizatorilor finali, pentru a discuta posibilitatea unei colaborări cu Groenlanda.
În aceeași zi, a avut loc un seminar între Comisie și guvernul groenlandez,
pentru a discuta despre viitorul acestui dialog și a conveni asupra unor
proiecte concrete. 6. Politica de dezvoltare Activitatea minieră durabilă poate și ar
trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă. Politica de dezvoltare a UE are,
de asemenea, un rol important de jucat în diplomația în domeniul materiilor
prime, contribuind la crearea unor situații reciproc avantajoase pentru țările
în curs de dezvoltare și pentru UE în domeniul materiilor prime. 6.1. Strategia comună Africa-UE și
cadrul ACP În contextul parteneriatului strategic dintre
Africa și UE, cele două părți au convenit să își intensifice cooperarea în
domeniul materiilor prime. Reuniunea bilaterală dintre Comisia Uniunii Africane
și Comisia Europeană (CE) din iunie 2010 a identificat principiile de bază ale
colaborării, care au fost aprobate în cadrul celei de-a treia reuniuni la nivel
înalt UE-Africa și au fost incluse în planul de acțiune pe 2011-2013. Cooperarea bilaterală dintre Comisia Uniunii
Africane și CE cu privire la materiile prime și la chestiunile legate de
dezvoltare se bazează pe inițiativa UE privind materiile prime și pe politica
Uniunii Africane în domeniul industriei miniere și al resurselor minerale,
respectiv „Viziunea privind industria minieră în Africa” din 2009[7]. Cooperarea se axează pe trei
domenii: guvernanță, investiții și infrastructură, cunoștințe și competențe în
domeniul geologiei. Comisia și statele membre lucrează împreună la abordarea
acestor chestiuni. UE rămâne deschisă la cererile formulate de țările africane
în cadrul programelor legate de politica de dezvoltare. În această fază, nu au
fost primite cereri specifice în cadrul programării regionale sau naționale. În
plus, Comisia intenționează să promoveze cooperarea între UE și Africa în acest
domeniu esențial, prin intermediul noului program panafrican în cadrul
Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), astfel cum a fost propus
în noul cadru financiar multianual 2014-2020. Comisia recunoaște rolul esențial al bunei
guvernanțe pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale ca motor de
creștere economică pentru Africa și, în acest sens, a organizat în decembrie
2011 la Addis Abeba un seminar de dezvoltare a capacităților la nivel tehnic în
domeniul impozitării activităților miniere. Concluziile seminarului au fost
prezentate în cadrul reuniunii miniștrilor responsabili de minerit din Uniunea
Africană în decembrie 2011. În acord cu Uniunea Africană, Comisia intenționează
să organizeze o a doua ediție a seminarului privind impozitarea activităților
miniere în 2013, cu condiția disponibilității fondurilor în bugetul Uniunii
Africane. Conferința comună a identificat, de asemenea, necesitatea unui
proiect de dezvoltare a capacităților în domeniul negocierilor contractuale. La nivel politic, în ianuarie 2012, a avut loc
la Bruxelles o conferință la nivel înalt pentru parteneriatul UE-Africa privind
materiile prime pe tema transformării resurselor minerale în soluții reale de
dezvoltare a Africii. Conferința a creat un context politic pentru punerea în
aplicare a planului de acțiune comun 2011-2013 privind materiile prime și a
implicat toate părțile interesate în acest proces. Au fost formulate
recomandări pentru punerea în aplicare în toate cele trei domenii de cooperare.
Comisia s-a angajat în IMP să examineze în
continuare, în colaborare cu țările africane, cum poate fi consolidată
cooperarea între serviciile de prospectare geologică de pe cele două continente
și promovată cooperarea în acest domeniu în cadrul forurilor multilaterale
precum programul UNESCO în domeniul geoștiințelor. Se preconizează demararea,
în 2013, a unui studiu de explorare a posibilităților de consolidare a
cooperării între serviciile de prospectare geologică africane și europene, ca
urmare a recomandării conferinței în acest sens. Scopul studiului este de a
pune în practică proiecte comune de îmbunătățire a cunoștințelor despre
zăcămintele africane, de a crea o rețea pentru activități de formare destinate serviciilor
de prospectare din Africa, precum și pentru schimbul de date și digitalizarea
datelor. Serviciile de prospectare europene joacă un rol esențial în acest
proces. Banca Europeană de Investiții este prezentă în
mod activ în sectorul minier în cadrul facilității pentru investiții în țările
ACP. Cu toate acestea, din cauza încetinirii recente a ciclului de extracție
pentru unele minerale și a presiunilor exercitate de ONG-uri, banca a fost mai
selectivă în alegerea proiectelor care urmează a fi finanțate, analizând cu
atenție avantajele oferite de fiecare dintre acestea și acordând o atenție
adecvată aspectelor sociale și de mediu[8].
6.2. Promovarea transparenței
financiare În comunicarea din 2011, Comisia s-a angajat
la „încurajarea industriei extractive în vederea divulgării unui număr mai mare
de informații financiare, inclusiv eventuala adoptare a unei obligații de
raportare pentru fiecare țară în parte”[9].
La 25 octombrie 2011, Comisia a adoptat o propunere legislativă care prevede
obligația întreprinderilor cotate la bursă și a întreprinderilor mari necotate
la bursă din industria extractivă (petrol, gaze și minerit) sau din sectorul
exploatării pădurilor primare de a raporta plățile efectuate administrațiilor
(de exemplu, impozitele pe veniturile întreprinderilor, redevențele, taxele,
drepturile de producție, primele și alte beneficii materiale), defalcate pe
țări și pe proiecte. În urma discuțiilor în cadrul Parlamentului și al
Consiliului și în urma unei serii de discuții trilaterale între acestea din
urmă și Comisie, a fost încheiat un acord politic pentru adoptarea legislației
corespunzătoare. De asemenea, în comunicarea din 2010 privind
impozitarea și dezvoltarea și în comunicarea din 2011, Comisia a propus
sporirea sprijinului acordat de Europa inițiativei privind transparența în
industriile extractive (EITI) și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în
implementarea acesteia. EITI este un standard mondial care promovează
transparența veniturilor în țările bogate în resurse, conform căruia
întreprinderile sunt obligate să publice plățile efectuate către administrații
și administrațiile să publice plățile percepute efectiv de la întreprinderi,
sporind astfel transparența și având drept scop reducerea evaziunii fiscale și
a corupției în activitățile extractive. Acest lucru este deosebit de important,
dat fiind că țările în curs de dezvoltare își finanțează adesea o bună parte a
bugetului din aceste activități, iar potențialul de a obține venituri în viitor
rămâne ridicat, în perioade în care penuria resurselor crește la nivel mondial. EITI reunește părțile interesate naționale, și
anume reprezentanți ai administrațiilor publice, societatea civilă, companii de
petrol, gaze, companii miniere și investitori în cadrul unui grup multipartit.
Această structură oferă un exemplu excelent pentru asigurarea unei guvernanțe
mai bune[10]. UE sprijină EITI, atât pe plan politic, cât și
din punct de vedere financiar. Comisia este membru al consiliului de
administrație al EITI și încurajează țările bogate în resurse naturale să se
alăture inițiativei. Din punct de vedere financiar, UE a finanțat direct unele
activități de dezvoltare a capacităților din cadrul EITI, cum sunt reuniunile
bianuale ale coordonatorilor naționali EITI, care permit realizarea unor evaluări
inter pares și oferirea de programe de dezvoltare a capacităților destinate
coordonatorilor naționali. De asemenea, UE contribuie la fondul fiduciar cu
donatori multipli al EITI, gestionat de Banca Mondială, care îndeplinește două
obiective importante: (i) oferă asistență țărilor în vederea aderării la EITI
sau a menținerii statutului de țări conforme; (ii) permite organizațiilor
societății civile să contribuie mai eficient la acest efort de transparență și
să utilizeze în mod adecvat informațiile obținute prin publicarea impozitelor
plătite. 6.3. Promovarea transparenței
lanțului de aprovizionare În comunicarea din 2011, Comisia recunoaște că
multe dintre materiile prime pe care le importă UE sunt produse în câteva țări,
dintre care unele suferă de probleme de stabilitate politică și economică[11]. În aceeași comunicare, Comisia propunea și
„examinarea modalităților de îmbunătățire a transparenței în întregul lanț de
aprovizionare și abordarea, în coordonare cu partenerii comerciali cheie, a
situațiilor în care veniturile obținute din industriile extractive sunt
utilizate pentru finanțarea războaielor sau a conflictelor interne”. Comisia este implicată activ în eforturile
internaționale de a soluționa problema minereurilor care sunt surse de
conflicte și sprijină ferm ghidul OCDE privind diligența necesară pentru
gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare cu minereuri din zonele
afectate de conflicte și cu un nivel ridicat de risc (Due Diligence Guidance
on Responsible Supply Chains of Minerals of Minerals from Conflict-affected and
High Risk Areas). De asemenea, Comisia participă la reuniunile ICGLR
(Conferința Internațională privind Regiunea Marilor Lacuri) – OCDE – grupul de
experți al ONU privind diligența necesară pentru aprovizionarea responsabilă cu
staniu, tungsten și tantal și pentru lanțurile de aprovizionare cu aur și, de
asemenea, încurajează industria să pună în aplicare ghidul OCDE. Grupul de lucru internațional privind
exploatarea ilegală și comerțul cu resurse naturale în regiunea Marilor Lacuri
a fost reactivat în mai 2012. Acest grup de lucru oferă comunității
internaționale și Secretariatului OCDE o platformă de dezbatere. În ceea ce privește trasabilitatea resurselor
minerale, Comisia explorează modalități de îmbunătățire a transparenței de-a
lungul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv aspecte privind diligența
necesară (due diligence), bazându-se pe experiența unor instrumente care
și-au dovedit eficacitatea, precum procesul Kimberley, EITI, planul de acțiune
comunitar privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale
în domeniul forestier (FLEGT) și Regulamentul privind exploatarea lemnului. De
asemenea, Comisia explorează modalități de a sprijini din punct de vedere
politic și financiar „Inițiativa regională cu privire la exploatarea ilegală a
resurselor naturale” a Conferinței internaționale pentru regiunea Marilor
Lacuri, care include instituirea unui mecanism de certificare a minereurilor
care nu alimentează conflicte, extrase din această regiune. Acest proces face
parte dintr-un efort mai vast și mai complet care contribuie la ruperea
legăturii între finanțarea grupurilor armate și exploatarea resurselor naturale
în regiunea Marilor Lacuri, care include, de asemenea, sprijinul UE pentru
utilizarea ghidului OCDE privind diligența necesară pentru gestionarea
responsabilă a lanțurilor de aprovizionare. În decembrie 2012, a avut loc un
seminar de explorare pe tema diligenței necesare și a eventualelor acțiuni
întreprinse de UE. De asemenea, în martie 2013, Comisia a lansat o consultare
publică a părților interesate pentru a reuni opiniile acestora despre o
eventuală inițiativă a UE privind aprovizionarea responsabilă cu minereuri din
zonele afectate de conflicte și cu un nivel ridicat de risc, de exemplu zone de
război sau după război și regiuni vulnerabile din cauza instabilității politice
sau a tulburărilor în rândul populației civile. Comisia va folosi rezultatele
consultării publice pentru a decide cu privire la posibilitatea de a completa
și/sau a sprijini într-un mod rezonabil și eficient inițiativele în curs în
materie de diligență necesară pentru aprovizionarea responsabilă cu minereuri.
Orice acțiune a UE în acest domeniu trebuie să ia în considerare, de asemenea,
costurile administrative pentru întreprinderi, pentru a evita retragerea
operațiunilor acestora din țările respective. 7. Încurajarea aprovizionării durabile în
cadrul UE (pilonul 2) 7.1. Facilitarea schimbului de
bune practici Comisia acționează în principal ca intermediar
pentru schimbul de bune practici, dat fiind că multe dintre domeniile legate de
industriile extractive intră în sfera de competență a statelor membre. În comunicarea din 2011, Comisia a considerat
că pentru promovarea investițiilor în industriile extractive sunt deosebit de importante
următoarele practici: –
definirea unei politici naționale privind
minereurile, prin care să se asigure că resursele minerale sunt exploatate
într-un mod viabil din punct de vedere economic, armonizată cu alte politici
naționale, bazată pe principiile dezvoltării durabile și care să includă
angajamentul de a institui un cadru juridic și un cadru de informare adecvat; –
elaborarea unei politici de amenajare a
teritoriului privind minereurile, care să cuprindă o bază de informații
geologice digitale, o metodologie transparentă pentru identificarea resurselor
minerale, estimări pe termen lung privind cererea la nivel regional și local,
precum și identificarea și protejarea resurselor minerale (luând în considerare
alte utilizări ale solului), inclusiv protecția acestora împotriva efectelor
catastrofelor naturale; –
punerea în aplicare a unui proces de autorizare a
explorării și extracției miniere, care să fie clar și ușor de înțeles, să ofere
certitudine și să contribuie la raționalizarea procesului administrativ (de
exemplu, introducerea termenelor de preaviz, a cererilor de permis în paralel
și a ghișeelor unice, atunci când sistemele existente în statele membre permit
acest lucru). În urma lansării în 2008 a Inițiativei
Comisiei privind materiile prime, un număr tot mai mare de state membre (de
exemplu Franța, Germania, Finlanda, Grecia, Țările de Jos și, recent,
Portugalia) au elaborat strategii naționale care pot fi considerate
complementare strategiei UE privind materiile prime. De asemenea, în 2010, Comisia a redactat un
Ghid privind industria extractivă fără impact energetic (NEEI) și Natura 2000[12], în care oferă orientări în
legătură cu modalitățile de extracție și de protecție a ecosistemelor
sensibile. În ceea ce privește monitorizarea progresele înregistrate datorită
NEEI și Natura 2000, a fost propus un set de indicatori adecvați. În 2009, a fost creat grupul de lucru privind
schimbul de bune practici în domeniul amenajării teritoriului, eliberarea
permiselor și schimbul de cunoștințe în domeniul geologiei, pentru a încuraja
îmbunătățirea cadrului actual privind activitățile industriilor extractive.
Grupul de lucru a întocmit, în iunie 2010, un raport referitor la schimbul de
bune practici privind politicile în domeniul resurselor minerale, amenajarea
teritoriului, eliberarea permiselor și rețelele de servicii geologice. Comisia a propus să „analizeze, împreună cu
statele membre, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității,
fezabilitatea instituirii unui mecanism de monitorizare a acțiunilor
întreprinse de statele membre în domeniul menționat anterior, inclusiv în ceea
ce privește stabilirea indicatorilor”. Indicatorii propuși de Comisie vizează
următoarele domenii: –
indicatori privind politicile naționale în domeniul
resurselor minerale (indicatori privind cadrul juridic și cadrul de informare); –
indicatori privind amenajarea teritoriului; –
indicatori privind autorizațiile și permisele,
inclusiv aplicarea Ghidului privind NEEI și Natura 2000. Indicatorii vor permite Comisiei și statelor
membre să evalueze situația actuală și să identifice domeniile în care vor fi
necesare îmbunătățiri, pe bază voluntară. Comisia va propune un set de
indicatori care urmează să fie monitorizați periodic, pe baza răspunsurilor
primite de la statele membre cu privire la indicatorii propuși. Chestionarele
cu indicatorii propuși au fost trimise statelor membre, iar concluziile
preliminare ale răspunsurilor au fost discutate în cadrul reuniunii RMSG din
noiembrie 2012. S-au primit răspunsuri de la majoritatea statelor membre,
precum și de la alte țări sau regiuni și de la industrie. Actualmente, are loc
o analiză aprofundată și evaluarea răspunsurilor, iar concluziile vor fi
prezentate la mijlocul anului 2013 și vor contribui la PEI. 7.2. Consolidarea bazei de
cunoștințe a UE Comisia a propus să evalueze, împreună cu
statele membre, posibilitatea creșterii sinergiilor între serviciile de
prospectare geologică naționale, ceea ce ar conduce la realizarea unor economii
de scară, la reducerea costurilor și la creșterea potențialului de lansare a
unor proiecte comune (de exemplu, o bază de date armonizate privind
minereurile, anuarul european privind materiile prime). Pe termen mediu,
sinergiile ar trebui să contribuie la îmbunătățirea coordonată a bazei de
cunoștințe europene privind materiile prime, ținând seama în special de foaia
de parcurs oficială și de progresul înregistrat în ceea ce privește
implementarea infrastructurii europene pentru informații spațiale (astfel cum
este definită de Directiva 2007/2/CE – INSPIRE) de către toate statele membre
ale UE, precum și de viitoarele posibilități oferite în cadrul programului
Copernic. Pentru a-și respecta angajamentul de a
consolida „în continuare baza de cunoștințe necesară aplicării unei strategii
eficiente privind materiile prime”, Comisia a lansat mai multe studii și
proiecte de cercetare. 7.2.1. Disponibilitatea datelor
privind resursele și rezervele Deoarece datele privind resursele minerale
sunt incluse în domeniul de aplicare al directivei INSPIRE, ar trebui
îmbunătățite până în 2020 accesul, disponibilitatea și comparabilitatea
datelor/informațiilor legate de rezervele minerale, precum și resursele și
dotările de care dispun statele membre ale UE. Între timp, deoarece datele privind resursele
și rezervele de materii prime primare nu intră în domeniul de competență al
Eurostat și aceste date trebuie colectate direct de către serviciile naționale
de prospectare geologică ale statelor membre, Comisia a lansat un studiu pe
tema informațiilor statistice structurate privind calitatea și cantitatea
zăcămintelor de materii prime în UE. Studiul va identifica lacunele și va
propune măsuri care trebuie luate pentru a ajunge la un acord între
autoritățile naționale în vederea obținerii unor date interoperabile coerente
si consecvente. Va fi nevoie de o sinergie între rezultatele studiului și
avantajele oferite de părțile relevante ale directivei INSPIRE, pentru a pune
la dispoziția responsabililor politici și a factorilor de decizie ai statelor
membre și ai UE informații privind materiile prime esențiale, favorizând astfel
competitivitatea industriilor extractive ale UE. Studiul va furniza, de
asemenea, informații care urmează a fi publicate de Centrul de date privind
resursele naturale administrat de Eurostat. 7.2.2. Tehnologiile inovatoare și
instalațiile-pilot posibile Comunicarea PEI prevede, printre obiectivele
sale pe termen mediu (2014-2020), să înființeze până la zece instalații-pilot
inovatoare pentru extracția materiilor prime, prelucrare, proiectarea
produselor și reciclare. Studiul privind tehnologiile inovatoare în domeniul
materiilor prime și posibilele instalații-pilot („Raw Materials: Study on
Innovative Technologies and Possible Pilot Plants”) (RAMINTECH) va trece în
revistă instalațiile-pilot relevante din UE care au potențialul de a îmbunătăți
considerabil sustenabilitatea și aprovizionarea cu materii prime de-a lungul
întregului lanț valoric și va analiza domeniile în care este nevoie de
dezvoltarea unor competențe la nivelul UE. Se va întocmi o listă preliminară de
instalații, în urma unei căutări intensive în rândul părților interesate din
domenii pertinente, în așa-numita fază de prospectare. Proiectul va lua în
considerare potențialul progreselor înregistrate în domeniul cercetării
fundamentale, care vor ajunge la stadiul de prefezabilitate cel mai probabil
până în 2015. Se vor formula previziuni privind soluții de viitor (2030). Proiectul va stabili un set de criterii,
indicatori și metodologii pentru a permite o analiză matricială a listei
preliminare de instalații-pilot propuse, care să asigure o procedură de
selecție corectă și transparentă. Aceste criterii cuprind metode pentru
estimarea impactului acțiunilor-pilot în ceea ce privește accesul, acceptarea,
sustenabilitatea și siguranța; ele constituie baza unui chestionar (online)
care a fost distribuit părților interesate pentru a le oferi posibilitatea de a
sugera tehnologii inovatoare și instalații-pilot. Vor fi oferite analize aprofundate pentru
(aproximativ) 10 domenii/tipuri-pilot, însoțite de exemple de ilustrare. Aceste
analize vor viza cel puțin trei tehnologii pentru fiecare domeniu-cheie
identificat, pentru o analiză aprofundată ulterioară sub formă de studii de caz
(analiza etapelor necesare pentru a comercializa producția unei
instalații-pilot selecționate și a avantajelor pentru societate, inclusiv
pentru IMM-uri). 7.2.3. Rețeaua europeană de
competențe în domeniul pământurilor rare Pământurile rare sunt materii prime esențiale
pentru economia UE, în special pentru dezvoltarea și producția de produse
moderne de înaltă tehnologie și produse ecologice, precum automobilele
electrice, instalațiile fotovoltaice sau becurile economice. Având în vedere
creșterea cererii la nivel mondial și dificultatea de a substitui sau de a
recicla pământurile rare, Europa se confruntă cu dificultăți considerabile
pentru garantarea securității aprovizionării cu pământuri rare. Începând din
2013, sunt colectate date privind importul celor mai critice materii prime
pentru energia eoliană (magneți pentru turbine), neodim și dysprosiu, în scopul
compilării de statistici oficiale cu ajutorul unor coduri speciale noi adoptate
în tariful vamal. La cererea Parlamentului European, Comisia a
lansat un apel prin care solicită ajutor profesional pentru înființarea Rețelei
europene de competențe în domeniul pământurilor rare (ERECON), o rețea care ar
trebui să reunească experți din universități, institute de cercetare, factori
de decizie politică, grupuri de reflecție, reprezentanți ai industriei din
Europa, precum și experți din afara UE, pentru a stimula schimbul de bune
practici în domeniul pământurile rare, a crește înțelegerea proprietăților
specifice ale pământurilor rare, a formula recomandări în materie de cercetare
și a promova activități miniere durabile, reciclarea și substituția
pământurilor rare. Prin urmare, scopul principal al ERECON ar
trebui să fie de a oferi un cadru care să permită participanților să contribuie
în mod efectiv cu competențele și cunoștințele lor la discuțiile privind
pământurile rare în domeniile menționate mai sus. ERECON ar trebui să aibă
drept obiectiv o înțelegere aprofundată a problematicilor legate de reciclarea
și substituția pământurilor rare, dar și alte aspecte ale lanțului lor valoric,
inclusiv explorarea, extracția, prelucrarea și rafinarea, importante pentru
aprovizionarea durabilă a UE. Prin înființarea structurilor organizaționale
adecvate și crearea unui cadru propice pentru reuniuni, se preconizează că
proiectul ERECON va permite discuții deschise și ample între experți, cu scopul
de a crea o rețea de excelență, a da naștere unor sinergii și schimburi
interdisciplinare pentru a îmbogăți baza de cunoștințe privind modul cel mai
eficient de a utiliza pământurile rare, precum și privind extracția și
rafinarea pământurilor rare. Comisia va lansa rețeaua de excelență ERECON
și o alianță interdisciplinară în prima jumătate a anului 2013. Se așteaptă ca
această rețea să fie activă timp de aproximativ doi ani, timp în care patru
grupuri de lucru ale experților se vor întruni în cadrul unor seminare pentru a
discuta despre extracția pământurilor rare, despre rolul acestora drept
catalizatori ai proceselor și despre utilizarea pământurilor rare în aplicații
esențiale. 7.2.4. Proiecte de cercetare Cercetarea și dezvoltarea în domeniul
materiilor prime beneficiază de sprijin în cadrul celui de-al șaptelea
program-cadru al UE, în valoare de aproape 200 de milioane EUR, atât prin
programul Tehnologii industriale și mediu, cât și prin programul pentru științe
socioeconomice și umaniste. Peste 60 de milioane EUR servesc deja la finanțarea
unor proiecte în curs. Proiectul de cercetare ProMine a îmbunătățit
baza de cunoștințe geologice și a furnizat informații suplimentare despre
potențialul Europei în ceea ce privește materiile prime primare. Proiectul de cercetare EuroGeoSource oferă
informații spațiale geografice și geologice armonizate, utilizând integral (în
faza de testare) proiectul de specificații obligatorii din punct de vedere
juridic al INSPIRE privind datele despre resursele minerale și energetice, precum
și infrastructura distribuită online a INSPIRE. Ambele inițiative furnizează informații
importante pentru amenajarea teritoriului și planificarea strategică care
permit luarea de decizii pe termen lung, de exemplu cu privire la investițiile
în industria minieră și la eforturile necesare pentru a finaliza procesul de
autorizare, care se bazează pe calitatea și disponibilitatea datelor. Proiectele ProMine și I2MINE sunt operaționale
în domeniul mineritului, extracției și manipulării materiilor prime. Proiectul
EURARE vizează explorarea și exploatarea pământurilor rare, iar o serie de
proiecte legate de reciclarea pământurilor rare în fluxul deșeurilor de produse
de înaltă tehnologie sunt în curs de negociere (proiectele RECLAIM, REMANENCE,
RECYVAL NANO). Proiectele legate de materiile prime pun
accentul îndeosebi pe reducerea și substituția pământurilor rare (DRREAM,
ROMEO, NANOPYME și REFREEPERMAG) și a metalelor din grupa platinei (FREECATS și
NEXT-GEN-CAT) În 2013, vor deveni operaționale următoarele
proiecte: „Extracția și prelucrarea minereurilor în medii extreme (fundul
mărilor/regiunile arctice)” și „Rețeaua europeană de informații privind
aprovizionarea cu materii prime”. În prezent, sunt în curs de negociere trei
proiecte de cercetare privind substituirea materiilor prime critice care
implică activități coordonate cu echipe japoneze. Comisia realizează studii specializate
destinate să sprijine elaborarea strategiei UE privind materiile prime, prin
programul de lucru al Centrului Comun de Cercetare (JRC), concentrându-se în
special pe securitatea aprovizionării de-a lungul lanțului de aprovizionare și
pe gestionarea produselor aflate la sfârșitul ciclului de viață, inclusiv prin
proiectare ecologică. În 2012, a avut loc un seminar care s-a axat pe aspectele
metodologice ale evaluării privind sustenabilitatea lanțului de aprovizionare.[13] În plus, în 2011 a fost
publicat un raport[14]
care a evaluat necesarul de materii prime în sectorul energetic pentru
implementarea Planului strategic european privind tehnologiile energetice și a
identificat metalele critice a căror penurie ar putea limita exploatarea
surselor de energie regenerabile. JRC va publica în vara anului 2013 un studiu
complementar cu un domeniu de aplicare mai larg. De asemenea, Comisia facilitează interacțiunea
între părțile interesate în cadrul a cinci platforme tehnologice europene:
Resurse minerale durabile (ETP-SMR), Manufuture (producție), EuMaT (materiale
avansate), SusChem (chimia durabilă), precum și Industrii forestiere (FTP) și
Construcții (ECTP). Rețeaua ERA-MIN privind materiile prime este
operațională din noiembrie 2011 și are obiectivul de a îmbunătăți implicarea
autorităților din statele membre și a părților interesate naționale. La 1
noiembrie 2012, a fost lansată CRM_Innonet (o acțiune de coordonare finanțată
în cadrul PC7). Această rețea este o inițiativă dinamică și deschisă de
cooperare în rețea, destinată să faciliteze dialogul și schimbul de idei și să
promoveze sinergiile în domeniul substituției materiilor prime critice. 7.3. Promovarea cercetării și a
competențelor Recunoscând rolul central al cercetării și al
competențelor în soluționarea problemelor legate de materiile prime în Europa,
Comisia s-a angajat să „continue să sprijine crearea de consilii sectoriale
privind competențele la nivel european, atunci când inițiativa vine din partea
părților interesate, de exemplu din partea partenerilor sociali sau a
observatoarelor relevante, și să promoveze cercetarea și dezvoltarea în cadrul
lanțului valoric al materiilor prime, care include extracția, prelucrarea,
reciclarea și substituția”. În contextul programului Orizont 2020,
materiile prime ar trebui tratate ca o problematică societală căreia să i se
aloce un buget. Comisia a inclus materiile prime în viitoarea
agendă strategică de inovare a Institutului European de Inovare și Tehnologie
(EIT) pentru perioada 2014-2020 și ca temă a uneia dintre viitoarele comunități
ale cunoașterii și inovării (CCI), care urmează să fie lansate în 2014. Cooperarea cu principalele economii axate pe
tehnologie beneficiază de sprijin în cadrul parteneriatului de acțiune pentru
inovare cu SUA al Consiliului Economic Translatlantic (Transatlantic
Economic Council - TEC). De asemenea, au avut loc două seminare trilaterale
UE-SUA-Japonia, unul la Washington în octombrie 2011 și unul la Tokyo în martie
2012, cu scopul de a explora eventualele demersuri comune în domeniul
cercetării privind materiile prime, punându-se accentul pe substituție. A treia
conferință trilaterală UE-SUA-Japonia privind materiile prime critice va avea
loc la Bruxelles, la 29-30 mai 2013. Ea se va axa pe elaborarea și
implementarea de noi modele pentru gestionarea eficientă a materiilor prime
critice. Comunicarea PEI prevede și obiective privind
cercetarea și competențele. 8. Stimularea utilizării eficiente a
resurselor și promovarea reciclării (pilonul 3) 8.1. O mai bună punere în aplicare
și respectare a legislației UE în vigoare în domeniul deșeurilor pentru a
promova reciclarea și folosirea eficientă a resurselor În comunicarea din 2011, Comisia a propus: –
revizuirea Strategiei tematice privind prevenirea
și reciclarea deșeurilor în vederea dezvoltării celor mai bune practici în
materie de colectare și tratare a fluxurilor de deșeuri principale, în special
a celor care conțin materii prime cu un impact negativ asupra mediului. Atunci
când va fi necesar, va fi îmbunătățită disponibilitatea statisticilor privind
reciclarea; –
sprijinirea activităților de cercetare și a
acțiunilor-pilot privind eficiența resurselor, precum și a stimulentelor
economice pentru sistemele de reciclare sau de rambursare; –
realizarea unei evaluări ex-post a acquis-ului UE
în materie de deșeuri, inclusiv o evaluare a sectoarelor în care legislația
aplicabilă diferitor fluxuri de deșeuri ar putea fi aliniată pentru o mai bună
coerență. Aceasta ar include eficacitatea măsurilor disuasive și a sancțiunilor
aplicate în cazul încălcării normelor UE privind deșeurile; –
revizuirea planului de acțiune privind consumul și
producția durabilă în vederea identificării inițiativelor suplimentare necesare
în acest domeniu; –
analizarea fezabilității creării unor instrumente
de proiectare ecologică care (i) să încurajeze utilizarea mai eficientă a
materiilor prime, (ii) să asigure posibilitatea de reciclare și sustenabilitatea
produselor și (iii) să promoveze utilizarea materiilor prime secundare la
fabricarea produselor, în special în contextul Directivei privind proiectarea
ecologică[15]
și –
dezvoltarea de noi inițiative în vederea
îmbunătățirii competitivității sectoarelor din domeniul reciclării din UE, în
special prin introducerea unor noi instrumente de piață care să favorizeze
materiile prime secundare. De asemenea, Comisia a inclus aspectele legate
de sustenabilitate, inclusiv privind deșeurile, în noua politică industrială
integrată[16]. În 2012, Comisia a lansat o verificare a
conformității pentru cinci directive privind fluxurile de deșeuri și obiective
de gestionare a deșeurilor. Metodologia de elaborare a reglementărilor în
materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic este
în prezent revizuită în vederea precizării aspectelor legate de utilizarea
eficientă a resurselor. Directiva privind proiectarea ecologică permite
stabilirea de cerințe referitoare la produse pentru cazurile în care impacturile
asupra mediului sunt considerate semnificative. În sprijinul acestei analize,
JRC din cadrul Comisiei a elaborat și a aplicat de curând metode cu criterii
multiple pentru evaluarea eficienței resurselor, axându-se pe posibilitățile de
reutilizare, reciclare, recuperare, conținutul de materiale reciclate,
utilizarea resurselor prioritare și sustenabilitate[17]. 8.2. O mai bună asigurare a
respectării regulamentului privind transportul deșeurilor Problema dumpingului ecologic al deșeurilor se
manifestă, de asemenea, în cazul transporturilor ilegale de deșeuri către țări
terțe. În timpul unei campanii coordonate de control realizate în perioada
2008-2011, care a vizat 22 de țări europene, Rețeaua Uniunii Europene pentru
punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL) a
constatat că 19 % din transporturile verificate încălcau Regulamentul UE
privind transportul deșeurilor. Dintre acestea, 37 % erau transporturi
ilegale[18].
Inspecțiile au fost țintite; prin urmare, acest număr nu este neapărat
reprezentativ pentru toate transporturile. Pentru a soluționa deficiențele în ceea ce
privește punerea în aplicare și respectarea Regulamentului privind transportul
deșeurilor, Comisia a propus în comunicarea din 2011: –
asigurarea unor standarde de inspecție precise și
viabile privind deșeurile pe întreg teritoriul UE. Acest lucru va permite
depunerea unor eforturi suplimentare pentru facilitarea controlului
transporturilor de către autoritățile vamale; –
examinarea posibilității de a utiliza fonduri PC7
destinate cercetării pentru îmbunătățirea tehnologiilor de detectare,
identificare, urmărire și localizare a transporturilor ilegale; –
examinarea fezabilității aplicării, în cazul
exporturilor de fluxuri de deșeuri, a unui sistem de certificare la nivel
mondial a instalațiilor de reciclare, pe baza unor criterii de gestionare
ecologice; –
colaborarea cu statele membre, pe baza activității
rețelei IMPEL, în vederea evaluării fezabilității unui mecanism oficial la
nivelul UE pentru punerea în aplicare a acquis-ului UE. Ca atare, în 2011 Comisia a consultat părțile
interesate și publicul cu privire la posibile criterii și cerințe legislative
ale UE pentru inspecțiile privind transportul deșeurilor. În prezent, Comisia
evaluează impactul pe care l-ar avea eventuale măsuri legislative și
nelegislative viitoare pentru a pune capăt transporturilor ilegale de deșeuri. Comisia a finalizat de curând un studiu lansat
pentru a evalua fezabilitatea aplicării unui sistem de certificare la nivel
mondial. Exportul de deșeuri intră sub incidența Regulamentului privind
transportul deșeurilor, care definește obligațiile și măsurile de punere în
aplicare pe care trebuie să le ia statele membre și exportatorii de deșeuri
astfel încât deșeurile să fie exportate, transportate și tratate într-un mod
ecologic. Cu toate acestea, în prezent nu există niciun mecanism care să
permită autorităților și/sau exportatorilor să demonstreze că deșeurile
exportate pentru recuperare vor fi tratate în conformitate cu regulamentul
privind transportul deșeurilor. Scopul acestui studiu a fost, prin urmare, să
furnizeze o descriere detaliată a standardelor existente în UE, în țările terțe
și la nivel mondial care se aplică instalațiilor de reciclare a deșeurilor
și/sau altor instalații similare, în vederea evaluării măsurilor necesare
pentru a asigura faptul că deșeurile exportate din UE către țări terțe sunt
tratate într-un mod ecologic și propunerii unei serii de opțiuni privind modul
de a demonstra și a verifica conformitatea cu gestionarea ecologică a
deșeurilor, subliniind avantajele și dezavantajele pentru toate părțile
interesate și autoritățile vizate direct sau indirect. Comisia va evalua cea mai bună cale de urmat,
în strânsă cooperare cu părțile interesate relevante. În contextul cooperării internaționale cu SUA
în cadrul TEC, unul dintre cele cinci domenii potențiale de cooperare se referă
la cooperarea privind transportul deșeurilor și reciclarea. În octombrie 2012,
a avut loc la Washington un seminar în cadrul Dialogului transatlantic între
întreprinderi (Trans-Atlantic Business Dialogue – TABD)/TEC pe tema
celor mai bune practici de gestionare a echipamentelor electronice uzate. Comisia intenționează să organizeze un seminar
consacrat celor mai bune practici pentru a pune capăt transporturilor ilegale a
deșeurilor – un exercițiu de simulare între trei porturi mari (Anvers,
Rotterdam, Hamburg). Au fost utilizate finanțări pentru cercetare
din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru pentru îmbunătățirea
tehnologiilor de detectare, identificare, urmărire și localizare a
transporturilor ilegale, cu scopul de a comanda un studiu tehnic și netehnic
pentru identificarea și localizarea transporturilor ilegale. 9. Eveniment tematic anual și coordonare Comisia s-a angajat să organizeze periodic discuții
publice sub forma unui eveniment tematic anual care va promova sensibilizarea
publicului cu privire la dificultățile viitoare și va trece în revistă
progresele înregistrate[19].
În 2011, evenimentul tematic anual a fost
dedicat aspectelor inițiativei privind materiile prime care țin de elaborarea
politicilor. La 26 ianuarie 2012, a avut loc Conferința la nivel înalt
Africa-UE privind materiile prime. Evenimentul anual tematic din 2013 va fi
dedicat parteneriatului european pentru inovare. [1] Critical Metals in
Strategic Energy Technologies: Assessing
Rare Metals as Supply-Chain Bottlenecks in Low-Carbon Energy Technologies,
R.L.Moss, E.Tzimas, H.Kara, P.Willis și J.Kooroshy, Comisia Europeană, Centrul
Comun de Cercetare, Institutul pentru energie și transport, 2011. [2] Comunicarea Comisiei către
Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și
Comitetul Regiunilor „Asigurarea disponibilității materiilor prime pentru
bunăstarea viitoare a Europei. Propunere de parteneriat european pentru inovare privind materiile prime”
[COM (2012) 82 final]. [3] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor –
„Comerț, creștere și dezvoltare. Adaptarea politicii comerciale și de
investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin”, COM(2012) 22
final. [4] „EU Trade Policy for Raw Materials, Second Activitiy
Report” (Politica comercială a UE în domeniul materiilor prime. Al doilea
raport de activitate”, Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, mai 2012. [5] Raportul grupului de lucru ad-hoc pentru definirea
materiilor prime critice, „Critical raw materials for the EU”, iulie
2010. [6] Transatlantic Innovation Action Partnership Work Plan,
Consiliul Economic Transatlantic, 27 octombrie 2009. [7] Viziunea privind industria minieră în Africa, Uniunea
Africană, februarie 2009. [8] În cadrul primului protocol financiar al Acordului de la
Cotonou (2003-2008), a fost alocată sectorului minier o sumă de 566 de milioane
EUR, ceea ce reprezintă 15 % din dotarea inițială a facilității pentru
investiții în țările ACP și din resursele proprii ale BEI. [9] În iulie 2010, SUA adoptat o cerință de divulgare a
informațiilor (secțiunea 1504 din Dodd Frank Act) care prevede că toate
întreprinderile din industria extractivă (de exemplu petrol, gaze naturale sau
minerale) cotate la bursă în SUA trebuie să publice plățile efectuate către
administrații (de exemplu redevențe, taxe, drepturi de producție, prime și alte
beneficii materiale), defalcate pe țări și pe proiecte. Pentru a pune în
aplicare această legislație, Comisia americană pentru valori mobiliare (SEC) a
adoptat la 22 august 2012 un set de norme definitive de punere în aplicare. [10] Punând accentul pe transparența plăților (impozite pe
profiturile întreprinderilor, redevențe etc.) efectuate de companiile
multinaționale în țările-gazdă, EITI contribuie considerabil la promovarea
programului de dezvoltare. Această inițiativă permite parlamentelor și
societății civile din țările bogate în resurse naturale pentru să se verifice,
să înțeleagă și să judece dacă țările lor primesc plățile pe care sunt
îndreptățite să le primească. În prezent, EITI
dorește să își consolideze cerințele de raportare pentru a continua eforturile
de îmbunătățire a guvernanței în țările candidate și în cele care sunt conforme
cu EITI. Va fi vorba, printre alte domenii, de o descriere a modului în care
sunt alocate veniturile în industria extractivă (în cadrul bugetului și în afara
lui), de divulgarea informațiilor privind transferurile subnaționale, de
transparența contractelor (acces public) și de introducerea obligației de
raportare pentru fiecare proiect în parte. Odată cu această
modificare a cerințelor, EITI își consolidează rolul de instrument important
pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de dezvoltare a UE, prin promovarea
transparenței, a responsabilității la nivel național și, prin urmare, prin
îmbunătățirea guvernanței publice și corporative în țările în curs de
dezvoltare bogate în resurse. [11] Potrivit estimărilor OCDE pentru una dintre aceste țări cu
risc ridicat, Republica Democratică Congo, comerțul cu anumite minerale,
respectiv cu tantal, tungsten, staniu și aur poate să exacerbeze conflictul
regional în anumite regiuni din estul Congo. [12] Ghidul CE privind desfășurarea activităților extractive
fără impact energetic în conformitate cu cerințele rețelei Natura 2000, Comisia
Europeană, iulie 2010. [13] http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/ResourceSecurity-SecuritySupply [14] http://ec.europa.eu/dgs/jrc/index.cfm?id=1410&obj_id=14150&dt_code=NWS&lang=en? [15] Directiva
2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a
unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică
aplicabile produselor cu impact energetic. [16] Comunicare a Comisiei către Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul
Regiunilor, „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și r edresarea economică –
Actualizare a comunicării privind politica industrială”, COM(2012) 582 final. [17] Refined methods and Guidance documents for the
calculation of indices concerning Reusability/Recyclability/Recoverability,
Recycled content, Use of Priority Resources, Use of Hazardous substances,
Durability. Ardente F., Mathieux, F. Comisia Europeană, centrul Comun de
Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate, 2012
(http://lct.jrc.ec.europa.eu/pdf-directory/Report%203%20-%20Refined%20methods%20and%20guidance%20documents-final.pdf)
[18] Raportul AEM nr. 7/2012, „Movements of waste across the
EU's internal and external borders”. [19] Comisia a creat un grup de lucru interservicii privind
materiile prime, cu scopul de a ghida implementarea în viitor a strategiei UE
privind materiile prime. Această inițiativă răspunde, de asemenea, unui apel
lansat de Parlamentul European în rezoluția sa din 13 octombrie 2011. Prima
reuniune a grupului a avut loc la 26 aprilie 2012.