52013DC0442

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Privind implementarea inițiativei privind materiile prime

1.           Context

În Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008, intitulată „Inițiativa privind materiile prime – satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” [COM (2008) 0699] și în Comunicarea din 2 februarie 2011, intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” [COM (2011) 0025, denumită în continuare „comunicarea din 2011”], Comisia a recunoscut că asigurarea unui acces fiabil și constant la materii prime este un factor important pentru competitivitatea UE. Comunicările au lansat și, respectiv, au consolidat Inițiativa privind materiile prime (IMP), o strategie integrată destinată să răspundă diferitor provocări legate de accesul la alte materii prime decât cele de natură energetică și agricolă. Inițiativa privind materiile prime se bazează pe trei piloni: (1) asigurarea unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește accesul la resurse în țările terțe; (2) încurajarea aprovizionării durabile cu materii prime din surse europene și (3) creșterea eficienței resurselor și stimularea reciclării.

Consiliul a aprobat Inițiativa consolidată privind materiile prime în concluziile sale din 10 martie 2011 pe marginea abordării provocărilor privind materiile prime și de pe piețele de mărfuri.

Și Parlamentul European a aprobat strategia prin Rezoluția sa din 13 septembrie 2011. În Raportul referitor la „O strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa” [2011/2056(INI)], Parlamentul European a solicitat să fie informat periodic cu privire la evoluția materiilor prime fără impact energetic în cadrul IMP și cu privire la îndeplinirea obiectivelor inițiativei prin intermediul unui raport intermediar anual, care să se refere, printre altele, la coerența politicilor în ceea ce privește comerțul, la politicile de dezvoltare și de mediu, la implicațiile sociale, precum și la datele privind materiile prime critice.

Comisia a adoptat poziția comună cu privire la rezoluția menționată la 7 decembrie 2011.

Având în vedere cele de mai sus, obiectivul prezentului raport este de a prezenta situația actuală în ceea ce privește implementarea inițiativei privind materiile prime și de a oferi o imagine de ansamblu a inițiativelor în curs de desfășurare, subliniind totodată interesul comun al UE și al țărilor terțe bogate în materii prime de a lucra în parteneriat.

2.           Materiile prime critice

În iunie 2010, Comisia a publicat un raport de expertiză, care a stabilit o metodologie pentru identificarea materiilor prime considerate a fi critice pentru UE. Evaluarea s-a bazat pe o metodologie cantitativă, utilizând drept criterii importanța economică, riscul în ceea ce privește aprovizionarea și riscul de țară privind mediul. Riscul privind aprovizionarea include componente ca stabilitatea politică și economică, nivelul de concentrare a producției, potențialul de substituție și rata de reciclare. Patruzeci și unu de materiale au fost evaluate pe baza acestei metodologii. Raportul prezintă o listă de paisprezece materii prime critice: antimoniu, beriliu, cobalt, fluorină, galiu, germaniu, grafit, indiu, magneziu, niobiu, metale din grupa platinei, pământuri rare, tantal și tungsten.

Lista materiilor prime critice s-a dovedit a fi foarte utilă ca modalitate de a atrage atenția factorilor de decizie politică, de a promova coordonarea politicilor naționale în ceea ce privește aprovizionarea cu minerale și materiile prime critice, de a contracara măsurile de denaturare a comerțului cu materii prime critice, de a analiza funcționarea piețelor, de a promova cercetarea (explorarea, substituirea, reciclarea) și accesul la zăcăminte în UE, de a soluționa problema exporturilor ilegale ale produselor scoase din uz care conțin materii prime critice și de a lua măsuri în ceea ce privește anumite materiale.

În comunicarea sa din 2011, Comisia a adoptat această listă și a propus să monitorizeze aspectele legate de materiile prime critice pentru a identifica acțiuni prioritare, să le examineze împreună cu statele membre și cu părțile interesate și să actualizeze cu regularitate lista de materii prime critice cel puțin o dată la 3 ani.

Pentru a revizui lista de materii prime critice în prima jumătate a anului 2014, ținând seama de contribuțiile și recomandările formulate în urma consultării publice și a raportului Parlamentului European, serviciile Comisiei au încheiat un contract în vederea realizării unui studiu. Studiul va avea drept obiectiv să colecteze date referitoare la materiile menționate mai sus, necesare pentru calcularea gradului de criticitate, să colecteze date și să analizeze lanțul de aprovizionare (interacțiunea și riscurile asociate) și să identifice potențialele blocaje, acordând o atenție deosebită situației specifice a subproduselor, să elaboreze scenarii privind cererea și oferta, să examineze potențialul de perfecționare a metodologiei actuale fără a o „modifica” și să colecteze datele aferente, să examineze aplicarea metodologiei în cazul lemnului și al cauciucului natural, precum și să calculeze și să stabilească lista materiilor prime critice și să formuleze recomandări.

În cadrul acestei reexaminări, urmează a fi analizate următoarele materii prime: lista actuală de 14 materii prime critice, „materiile prime aproape critice”, cum sunt reniul și telurul, identificate în special în timpul elaborării inițiale a listei; alte materii prime selectate, precum hafniul, seleniul și staniul (în conformitate cu noile surse, cum ar fi Raportul din 2011 al JRC[1] privind metalele critice în tehnologiile energetice strategice – „Critical Metals in strategic energy technologies”), lemnul și cauciucul natural, care au fost adăugate în domeniul de aplicare al IMP prin comunicarea Comisiei din 2011.

Procesul va fi ghidat de un grup de coordonare ad hoc privind materiile prime critice, creat în 2010 cu ocazia primei evaluări a materiilor prime critice, în cadrul grupului de experți pentru aprovizionarea cu materii prime al Comisiei.

Comisia intenționează să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la revizuirea listei de materii prime critice până la sfârșitul anului 2013.

3.           Constituirea stocurilor

În comunicarea Comisiei din 2011, Comisia anunța că „este pregătită să examineze, împreună cu statele membre și cu sectorul industrial, valoarea adăugată și fezabilitatea unui posibil program privind constituirea unor stocuri de materii prime”.

Pentru a explora posibilitatea constituirii unor stocuri, serviciile Comisiei au încheiat un contract pentru realizarea unui studiu de evaluare preliminară a diferitor politici și practici de stocare, de exemplu programul UE de stocare a petrolului, a examinat sistemele actuale de stocare a materiilor prime utilizate la nivel mondial și a analizat costurile și beneficiile potențiale ale unui program de constituire a unor stocuri de materii prime critice. Studiul independent a considerat că o opțiune valabilă ar fi posibilitatea organizării de către industrie, cu sprijin financiar public, a unui sistem de stocare voluntar. El recunoaște, de asemenea, că stocarea poate rezolva problemele doar pe termen scurt, deoarece penuria de materii prime pe termen lung necesită soluții structurale în ceea ce privește aprovizionarea (substituire, reciclare, extracția internă). De asemenea, stocarea este un instrument lipsit de flexibilitate, în măsura în care volumele nu pot fi adaptate rapid, iar costul implementării este substanțial. În plus, stocarea ar necesita o cunoaștere perfectă a lanțurilor valorice și a utilizărilor fiecărei materii prime, precum și instalații de prelucrare (depozitarea nu are sens dacă nu sunt garantate aceste instalații). Opiniile părțile interesate privind constituirea de stocuri sunt, la rândul lor, foarte împărțite. Rezultatele studiului au fost discutate în cadrul grupului de experți pentru aprovizionarea cu materii prime al Comisiei în noiembrie 2012 și reacțiile privind eventualul program de stocare au fost negative. Niciun stat membru nu ar sprijini un sistem de stocare ca opțiune politică.

Comisia va continua să monitorizeze această chestiune.

4.           Parteneriatul european pentru inovare privind materiile prime

Inovarea în domeniul materiilor prime poate fi un factor-cheie pentru realizarea de progrese în cadrul celor trei piloni ai strategiei privind materiile prime și ar trebui utilizată de-a lungul întregului lanț valoric. În cadrul inițiativei emblematice a Strategiei Europa 2020 privind O Uniune a inovării, Comisia lansează o serie de parteneriate în domenii de importanță pentru societățile noastre. În comunicarea din 2011, Comisia își anunța intenția de a evalua oportunitatea lansării unui parteneriat pentru inovare privind materiile prime în cadrul inițiativei emblematice a Strategiei Europa 2020 privind O Uniune a inovării. Parlamentul European a făcut apel la Comisie să lanseze Parteneriatul european pentru inovare (PEI) privind materiile prime în Rezoluția sa din 13 septembrie 2011.

Prin urmare, la 29 februarie 2012, Comisia a adoptat o comunicare care propunea un Parteneriat european pentru inovare privind materiile prime[2] (denumită în continuare „comunicarea privind PEI”).

Consiliul Competitivitate a aprobat această propunere la 11 octombrie 2012 în concluziile sale și a invitat Comisia să lanseze PEI privind materiile prime, să elaboreze și să finalizeze planul strategic de implementare până la sfârșitul anului 2013.

PEI va urmări să ofere Europei suficientă flexibilitate și alternative în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime importante, luând în considerare în același timp importanța atenuării impactului negativ asupra mediului al anumitor materiale de-a lungul ciclului lor de viață. PEI va viza toate etapele lanțului valoric, de la explorare, extracție, prelucrare până la recuperare și reciclare, precum și inovațiile în domeniul substituției. De fapt, unul dintre obiective sale concrete este de a sprijini până la zece acțiuni pilot inovatoare sau instalații demonstrative în diferite sectoare ale lanțului valoric. PEI nu este un instrument de finanțare, ci va fi o modalitate de a reuni părți interesate pentru a găsi soluții tehnice și de altă natură care să permită pătrunderea inovației pe piață. Obiectivul său va fi de a propulsa Europa în prim-plan, până în 2020, în ceea ce privește explorarea, extracția, prelucrarea, reciclarea și substituția. Acest PEI va reuni statele membre și alte părți interesate. Comisia a prevăzut cinci module de lucru, care vor viza domenii de activitate tehnologice, dar și de alt gen (de exemplu, condiții-cadru, standardizare, cunoștințe și competențe, achiziții publice) și un modul de lucru privind cooperarea internațională.

PEI ar trebui să fie îndeplinească până în 2020 o serie de obiective concrete:

– să pună în practică până la zece acțiuni-pilot inovatoare (de exemplu, instalații demonstrative pentru explorare, extracție, prelucrare, colectare și reciclare);

– să găsească produse de substituție pentru cel puțin trei utilizări de materii prime critice;

– să creeze o rețea de centre de cercetare, educație și formare în domeniul gestionării durabile a materiilor prime;

– să utilizeze instrumente UE standardizate pentru prospectarea resurselor/rezervelor și o hartă geologică 3D;

– să instituie un sistem de modelare dinamică a tendințelor, stabilind o legătură între cerere și ofertă, pe de o parte, și rezerve, pe de altă parte, și să finalizeze analiza ciclului de viață;

– să asigure o strategie europeană proactivă la nivel bilateral și multilateral.

În ceea ce privește structura de guvernare, Grupul de coordonare la nivel înalt este asistat de grupul Sherpa și va începe elaborarea planului strategic de implementare a parteneriatului (PSI), cu sprijinul tehnic al grupurilor operaționale. Obiectivul va fi de a elabora PSI până în iulie 2013, astfel încât punerea în aplicare a acestuia să înceapă cât mai curând posibil. PSI va fi urmat de o comunicare a Comisiei în septembrie 2013, care va prezenta, printre altele, susținerea PEI de către Comisie, de exemplu, în ceea ce privește prioritățile de finanțare a cercetării și inovării, cadrul politic și de reglementare.

5.           Aprovizionare echitabilă și durabilă cu materii prime de pe piețele mondiale (pilonul 1)

5.1.        Strategia UE privind comerțul cu materii prime

În comunicarea din 2011, Comisia s-a angajat să-și consolideze strategia comercială privind materiile prime în conformitate cu obiectivele de dezvoltare și de bună guvernanță. Comisia a considerat că ar trebui:

– să dezvolte în continuare dialoguri bilaterale tematice privind materiile prime cu toți partenerii relevanți și să consolideze dezbaterile în curs de desfășurare în cadrul forurilor plurilaterale și multilaterale (inclusiv, de exemplu, G20, UNCTAD, OMC, OCDE); să realizeze studii suplimentare în vederea unei mai bune înțelegeri a impactului restricțiilor la export pe piețele materiilor prime și să promoveze un dialog cu privire la utilizarea acestora ca instrument de politică;

– să integreze în continuare chestiunile privind materiile prime, cum ar fi restricțiile la export și aspectele legate de investiții, în negocierile comerciale ale UE, în curs și viitoare, purtate în cadru bilateral, plurilateral și multilateral;

– să urmărească instituirea unui mecanism de monitorizare a restricțiilor la export care împiedică aprovizionarea durabilă cu materii prime și să lupte în continuare împotriva barierelor care denaturează piețele materiilor prime sau piețele din aval, prin intermediul dialogului, ca abordare preferată, dar și prin intermediul procedurilor de soluționare a litigiilor, în cazurile în care se justifică acest lucru;

– să încurajeze participarea țărilor relevante care nu sunt membre ale OCDE, în cadrul activităților organizației, la lucrările legate de materiile prime desfășurate de OCDE și să exploreze în continuare discipline multilaterale și plurilaterale, ținând seama în special de cele mai bune practici;

– să utilizeze instrumentele politicii în domeniul concurenței pentru a se asigura că aprovizionarea cu materii prime nu este denaturată prin acorduri anticoncurențiale, concentrări economice sau acțiuni unilaterale ale societăților comerciale implicate;

– să ducă mai departe acțiunile menționate mai sus și să analizeze în continuare prioritățile legate de materiile prime în raport cu țările terțe, prin intermediul unor măsuri autonome, al cadrelor bilaterale și multilaterale, precum și al dialogului și să continue să desfășoare, la nivelul UE, o politică comercială consecventă cu privire la aceste priorități;

– angajamentele IMP referitoare la politica comercială privind materiile prime au fost puse în aplicare prin includerea în acorduri, inclusiv în negocierile de aderare la OMC și în acordurile de liber schimb (ALS), a normelor care urmăresc asigurarea aprovizionării durabile cu materii prime la nivel multilateral și bilateral. Alte acțiuni importante s-au axat pe măsurile OMC de asigurare a respectării reglementărilor, în special pe reușita acțiunilor de soluționare, în cadrul OMC, a litigiului privind restricțiile la export în cazul măsurilor luate de China cu privire la materiile prime;

– au fost luate măsuri eficiente, care s-au materializat în dispoziții dintr-un număr mare de acorduri. Comisia a încheiat sau a acceptat textul disciplinelor privind taxele la export din acordurile de liber schimb cu Columbia, Peru și Ucraina și dintr-un acord de asociere cu America Centrală. În aceste acorduri, UE a reușit să obțină interzicerea taxelor la export existente și viitoare, prevăzând totodată anumite perioade de tranziție sau excepții limitate. Sunt în curs de desfășurare negocieri bilaterale cu o serie de parteneri comerciali, inclusiv Canada, India, Malaysia, Mercosur și Singapore. În unele dintre aceste negocieri, sunt propuse dispoziții privind protecția investițiilor, deosebit de importante pentru industria extractivă.

În plus, au fost incluse dispoziții comerciale privind materiile prime în negocierile acordurilor de parteneriat și cooperare cu Mongolia, care au fost încheiate în 2010, și în cele care au fost lansate cu Australia, Kazahstan și Rusia.

În conformitate cu obiectivele Acordului de la Cotonou de a sprijini intensificarea integrării regionale, de a ne moderniza relațiile economice și de a utiliza comerțul pentru a stimula creșterea economică, astfel cum s-a reamintit în comunicarea adoptată recent, intitulată „Comerț, creștere și dezvoltare. Adaptarea politicii comerciale și de investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin”[3], UE a deschis în 2002 negocierile cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific pentru încheierea de acorduri de parteneriat economic. Negocierile, inclusiv pe marginea dispozițiilor privind materiile prime, continuă cu toate regiunile, ținând seama în mod corespunzător de obiectivele partenerilor de dezvoltare.

În cadrul negocierilor de aderare a Rusiei la OMC (încheiate la sfârșitul anului 2011), Comisia a obținut, pe lângă angajamentele prevăzute în protocolul de aderare privind taxele la export existente, un acord suplimentar care prevede să nu se recurgă la taxe la export pentru un număr mare de materii prime. Sunt în curs de desfășurare negocierile de aderare a Kazahstanului la OMC.

A fost lansată și încheiată cu succes o procedură de soluționare a litigiilor în cadrul OMC împotriva măsurilor restrictive la export practicate de China cu privire la nouă materii prime, care încălcau angajamentele asumate în cadrul OMC. Organul de apel a confirmat, în ianuarie 2012, hotărârea comisiei, care oferea o interpretare clară și definitivă a angajamentelor asumate de China în cadrul OMC. La 13 martie 2012, UE a contestat pentru a doua oară restricțiile impuse de China la exportul de materii prime, printre care 17 pământuri rare, tungsten și molibden.

O serie de activități de informare desfășurate în cadrul forurilor internaționale precum G20 și OCDE au avut drept scop să încurajeze un dialog la nivel mondial privind modul de elaborare a unui cadru care să asigure o aprovizionare durabilă cu materii prime.

Al doilea raport de activitate[4] privind politica comercială a UE în domeniul materiilor prime, din aprilie 2012, a oferit informații detaliate despre implementarea inițiativei privind materiile prime în domeniul politicii comerciale.

Comisia va continua să monitorizeze negocierile actuale și viitoare privind acordurile de liber schimb și alte cadre bilaterale, pentru a se asigura că problema materiilor prime este luată în considerare și integrată, după caz.

5.2.        Dialoguri privind materiile prime și diplomația în domeniul materiilor prime

În comunicarea din 2011, Comisia a declarat că UE va desfășura activități de „diplomație în domeniul materiilor prime” în vederea garantării accesului la materiile prime, în special la cele critice, prin intermediul unor parteneriate strategice și a unor dialoguri politice.

Diplomația în domeniul materiilor prime are drept obiectiv să stabilească relații cu parteneri în cadrul unor parteneriate strategice și dialoguri politice pentru a face schimb de informații și a colabora la soluționarea problemelor legate de piețele materiilor prime. Acest demers a fost urmat în relațiile cu Statele Unite, Japonia, Rusia, Argentina, Brazilia, Columbia, Mexic, Uruguay, Groenlanda, China și țările Uniunii pentru Mediterana, în timp ce alte dialoguri sunt în curs de pregătire.

5.2.1.     Statele Unite

La 29 noiembrie 2011, Consiliului Economic Transatlantic (CET) a convenit asupra unui plan de lucru în domeniul materiilor prime, care presupune pregătirea unui inventar comun al datelor și analizelor privind materiile prime minerale deținute de fiecare parte. În cadrul acestui demers, cele două părți au fost invitate să examineze rezultatele studiilor în curs ale Comisiei Europene și ale guvernului Statelor Unite cu privire la disponibilitatea resurselor de materii prime, fluxurile comerciale, importanța acestora, precum și rezultatele altor studii privind cererea și oferta, precum raportul Comisiei Europene din 2010 elaborat de un grup de experți ad-hoc[5] cu privire la materiile prime critice și strategia Departamentului pentru Energie al Statelor Unite privind materiile prime critice. A fost lansat planul de acțiune pentru inovare al CET[6] în domeniul materiilor prime, care vizează diferite domenii de politică, inclusiv comerțul și substituția.

În septembrie 2012, a avut loc la Bruxelles un seminar al experților UE-SUA privind fluxurile materiilor prime minerale și datele referitoare la acestea. Seminarul a făcut o comparație între informațiile de care dispun ambele părți în ceea ce privește materiile prime primare și secundare și metodologiile pentru revizuirea listei materiilor prime critice și a pus în discuție domeniile în care informațiile privind fluxul de materiale sunt insuficiente. Uniunea Europeană și Statele Unite vor continua să exploreze modalitățile de creare a unui inventar comun al datelor privind materiile prime și alte mijloace de a face schimb de date privind materiile prime în contextul politicilor actuale ale ambelor părți, pentru a permite o aprovizionare fiabilă și variată cu materii prime.

Uniunea Europeană și Statele Unite se străduiesc să definească domeniile în care poate fi îmbunătățită reciclarea echipamentelor electronice uzate, în special în cazurile în care reciclarea poate să acopere un deficit al resurselor de materii prime critice și să reducă impactul asupra mediului de-a lungul ciclului de viață al echipamentelor respective. În octombrie 2012, o conferință pe tema celor mai bune practici în gestionarea echipamentelor electronice, „Best Practices in Management and Stewardship of Used Electronics”, organizată la Washington, a reunit reprezentanți ai guvernului SUA și ai Comisiei Europene, precum și ai unor întreprinderi și asociații profesionale europene și americane pentru a explora noi modalități de cooperare transatlantică în domeniul gestionării deșeurilor de echipamente electronice.

5.2.2.     Japonia        

În octombrie 2011 la Washington și în martie 2012 la Tokyo, au avut loc două seminare care s-au axat pe cercetarea în domeniul materiilor prime, în special pe problematica substituției. Următoarea reuniune trilaterală între UE, SUA și Japonia, cu participarea reprezentanților guvernelor, ai Comisiei Europene și ai delegațiilor industriilor, va avea loc la 29 și 30 mai 2013 la Bruxelles. În acest an, se va pune accentul pe dezvoltarea și implementarea de noi modele de gestionare eficientă a materiilor prime critice.

5.2.3.     Rusia

Reuniunea subgrupului pentru dialogul privind politica industrială între guvernul rus și Comisia Europeană cu delegațiile industriilor a avut loc în octombrie 2012 la Sankt Petersburg. Comisia a trecut în revistă ultimele evoluții în politica privind materiile prime și cele mai recente informații privind politica industrială.

5.2.4.     America Latină

În 2011, vicepreședintele Tajani a semnat scrisori de intenție pentru lansarea cooperării bilaterale privind materiile prime cu Chile și Uruguay și a emis un comunicat de presă comun cu Argentina. În mai 2012, au fost semnat scrisori de intenție, de asemenea, cu Columbia și Mexic.

Discuțiile privind punerea în aplicare a memorandumului de înțelegere cu Uruguay au continuat în septembrie 2012. Au fost desemnate puncte de contact locale. Cele două părți au convenit să facă schimb de bune practici și să elaboreze o foaie de parcurs cu acțiuni concrete de consolidare a colaborării, în special în domenii precum geologia, economia ecologică și eficiența energetică, reciclarea, transparența, formarea, sustenabilitatea, inovarea etc. Uruguay a primit propunerea de a participa în calitate de observator în cadrul parteneriatului european pentru inovare.

5.2.5.     Țările euro-mediteraneene

Memorandumurile de înțelegere între Comisie și Maroc și Tunisia au fost semnate în noiembrie 2012. În octombrie 2012, a avut loc un seminar privind materiile prime în contextul cooperării industriale euro-mediteraneene cu țările Uniunii pentru Mediterana.

5.2.6.     China

Comisia este implicată în două dialoguri cu China privind materiile prime, respectiv cu NDRC (Comisia națională pentru dezvoltare și reformă), un grup de lucru în domeniul metalelor, și cu Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației (MIIT). Al doilea dialog se desfășoară în cadrul unui grup de lucru privind materiile prime înființat în 2010.

Ultima reuniune a avut loc în martie 2012 la Beijing, iar următoarea va avea loc în al doilea semestru al anului 2013 la Bruxelles. Tot în a doua jumătate a anului 2013 ar trebui să aibă loc un seminar privind reciclarea și o vizită de studiu pentru experții chinezi în Europa.

5.2.7.     Groenlanda

Groenlanda, țara vecină bogată în resurse cea mai apropiată de Europa, dispune de rezerve semnificative de pământuri rare. În iunie 2012, Comisia a semnat o scrisoare de intenție privind cooperarea în domeniul materiilor prime cu administrația groenlandeză. Groenlanda și Uniunea Europeană au convenit să colaboreze pentru a stabili o cooperare formală în domeniul materiilor prime, extinzând astfel buna colaborare existentă în cadrul acordului UE – Groenlanda.

Scrisoarea de intenție propune patru domenii de cooperare: cunoștințele în domeniul geologiei, analiza infrastructurii și a nevoilor de investiții legate de exploatarea resurselor minerale, dezvoltarea competențelor și aspectele de mediu legate de minerit și impactul social al mineritului.

Scrisoarea evidențiază, de asemenea, importanța condițiilor echitabile de concurență și de acces pe piață, astfel încât colaborarea să fie reciproc avantajoasă.

În continuarea dialogului stabilit prin această scrisoare, a fost organizat, în septembrie 2012, un seminar cu reprezentanți ai industriei europene, și anume ai industriei miniere și ai utilizatorilor finali, pentru a discuta posibilitatea unei colaborări cu Groenlanda. În aceeași zi, a avut loc un seminar între Comisie și guvernul groenlandez, pentru a discuta despre viitorul acestui dialog și a conveni asupra unor proiecte concrete.

6.           Politica de dezvoltare

Activitatea minieră durabilă poate și ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă. Politica de dezvoltare a UE are, de asemenea, un rol important de jucat în diplomația în domeniul materiilor prime, contribuind la crearea unor situații reciproc avantajoase pentru țările în curs de dezvoltare și pentru UE în domeniul materiilor prime.

6.1.        Strategia comună Africa-UE și cadrul ACP

În contextul parteneriatului strategic dintre Africa și UE, cele două părți au convenit să își intensifice cooperarea în domeniul materiilor prime. Reuniunea bilaterală dintre Comisia Uniunii Africane și Comisia Europeană (CE) din iunie 2010 a identificat principiile de bază ale colaborării, care au fost aprobate în cadrul celei de-a treia reuniuni la nivel înalt UE-Africa și au fost incluse în planul de acțiune pe 2011-2013.

Cooperarea bilaterală dintre Comisia Uniunii Africane și CE cu privire la materiile prime și la chestiunile legate de dezvoltare se bazează pe inițiativa UE privind materiile prime și pe politica Uniunii Africane în domeniul industriei miniere și al resurselor minerale, respectiv „Viziunea privind industria minieră în Africa” din 2009[7]. Cooperarea se axează pe trei domenii: guvernanță, investiții și infrastructură, cunoștințe și competențe în domeniul geologiei. Comisia și statele membre lucrează împreună la abordarea acestor chestiuni. UE rămâne deschisă la cererile formulate de țările africane în cadrul programelor legate de politica de dezvoltare. În această fază, nu au fost primite cereri specifice în cadrul programării regionale sau naționale. În plus, Comisia intenționează să promoveze cooperarea între UE și Africa în acest domeniu esențial, prin intermediul noului program panafrican în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), astfel cum a fost propus în noul cadru financiar multianual 2014-2020.

Comisia recunoaște rolul esențial al bunei guvernanțe pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale ca motor de creștere economică pentru Africa și, în acest sens, a organizat în decembrie 2011 la Addis Abeba un seminar de dezvoltare a capacităților la nivel tehnic în domeniul impozitării activităților miniere. Concluziile seminarului au fost prezentate în cadrul reuniunii miniștrilor responsabili de minerit din Uniunea Africană în decembrie 2011. În acord cu Uniunea Africană, Comisia intenționează să organizeze o a doua ediție a seminarului privind impozitarea activităților miniere în 2013, cu condiția disponibilității fondurilor în bugetul Uniunii Africane. Conferința comună a identificat, de asemenea, necesitatea unui proiect de dezvoltare a capacităților în domeniul negocierilor contractuale.

La nivel politic, în ianuarie 2012, a avut loc la Bruxelles o conferință la nivel înalt pentru parteneriatul UE-Africa privind materiile prime pe tema transformării resurselor minerale în soluții reale de dezvoltare a Africii. Conferința a creat un context politic pentru punerea în aplicare a planului de acțiune comun 2011-2013 privind materiile prime și a implicat toate părțile interesate în acest proces. Au fost formulate recomandări pentru punerea în aplicare în toate cele trei domenii de cooperare.

Comisia s-a angajat în IMP să examineze în continuare, în colaborare cu țările africane, cum poate fi consolidată cooperarea între serviciile de prospectare geologică de pe cele două continente și promovată cooperarea în acest domeniu în cadrul forurilor multilaterale precum programul UNESCO în domeniul geoștiințelor. Se preconizează demararea, în 2013, a unui studiu de explorare a posibilităților de consolidare a cooperării între serviciile de prospectare geologică africane și europene, ca urmare a recomandării conferinței în acest sens. Scopul studiului este de a pune în practică proiecte comune de îmbunătățire a cunoștințelor despre zăcămintele africane, de a crea o rețea pentru activități de formare destinate serviciilor de prospectare din Africa, precum și pentru schimbul de date și digitalizarea datelor. Serviciile de prospectare europene joacă un rol esențial în acest proces.

Banca Europeană de Investiții este prezentă în mod activ în sectorul minier în cadrul facilității pentru investiții în țările ACP. Cu toate acestea, din cauza încetinirii recente a ciclului de extracție pentru unele minerale și a presiunilor exercitate de ONG-uri, banca a fost mai selectivă în alegerea proiectelor care urmează a fi finanțate, analizând cu atenție avantajele oferite de fiecare dintre acestea și acordând o atenție adecvată aspectelor sociale și de mediu[8].

6.2.        Promovarea transparenței financiare

În comunicarea din 2011, Comisia s-a angajat la „încurajarea industriei extractive în vederea divulgării unui număr mai mare de informații financiare, inclusiv eventuala adoptare a unei obligații de raportare pentru fiecare țară în parte”[9]. La 25 octombrie 2011, Comisia a adoptat o propunere legislativă care prevede obligația întreprinderilor cotate la bursă și a întreprinderilor mari necotate la bursă din industria extractivă (petrol, gaze și minerit) sau din sectorul exploatării pădurilor primare de a raporta plățile efectuate administrațiilor (de exemplu, impozitele pe veniturile întreprinderilor, redevențele, taxele, drepturile de producție, primele și alte beneficii materiale), defalcate pe țări și pe proiecte. În urma discuțiilor în cadrul Parlamentului și al Consiliului și în urma unei serii de discuții trilaterale între acestea din urmă și Comisie, a fost încheiat un acord politic pentru adoptarea legislației corespunzătoare.

De asemenea, în comunicarea din 2010 privind impozitarea și dezvoltarea și în comunicarea din 2011, Comisia a propus sporirea sprijinului acordat de Europa inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI) și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în implementarea acesteia.

EITI este un standard mondial care promovează transparența veniturilor în țările bogate în resurse, conform căruia întreprinderile sunt obligate să publice plățile efectuate către administrații și administrațiile să publice plățile percepute efectiv de la întreprinderi, sporind astfel transparența și având drept scop reducerea evaziunii fiscale și a corupției în activitățile extractive. Acest lucru este deosebit de important, dat fiind că țările în curs de dezvoltare își finanțează adesea o bună parte a bugetului din aceste activități, iar potențialul de a obține venituri în viitor rămâne ridicat, în perioade în care penuria resurselor crește la nivel mondial.

EITI reunește părțile interesate naționale, și anume reprezentanți ai administrațiilor publice, societatea civilă, companii de petrol, gaze, companii miniere și investitori în cadrul unui grup multipartit. Această structură oferă un exemplu excelent pentru asigurarea unei guvernanțe mai bune[10].

UE sprijină EITI, atât pe plan politic, cât și din punct de vedere financiar. Comisia este membru al consiliului de administrație al EITI și încurajează țările bogate în resurse naturale să se alăture inițiativei. Din punct de vedere financiar, UE a finanțat direct unele activități de dezvoltare a capacităților din cadrul EITI, cum sunt reuniunile bianuale ale coordonatorilor naționali EITI, care permit realizarea unor evaluări inter pares și oferirea de programe de dezvoltare a capacităților destinate coordonatorilor naționali. De asemenea, UE contribuie la fondul fiduciar cu donatori multipli al EITI, gestionat de Banca Mondială, care îndeplinește două obiective importante: (i) oferă asistență țărilor în vederea aderării la EITI sau a menținerii statutului de țări conforme; (ii) permite organizațiilor societății civile să contribuie mai eficient la acest efort de transparență și să utilizeze în mod adecvat informațiile obținute prin publicarea impozitelor plătite.

6.3.        Promovarea transparenței lanțului de aprovizionare

În comunicarea din 2011, Comisia recunoaște că multe dintre materiile prime pe care le importă UE sunt produse în câteva țări, dintre care unele suferă de probleme de stabilitate politică și economică[11].

În aceeași comunicare, Comisia propunea și „examinarea modalităților de îmbunătățire a transparenței în întregul lanț de aprovizionare și abordarea, în coordonare cu partenerii comerciali cheie, a situațiilor în care veniturile obținute din industriile extractive sunt utilizate pentru finanțarea războaielor sau a conflictelor interne”.

Comisia este implicată activ în eforturile internaționale de a soluționa problema minereurilor care sunt surse de conflicte și sprijină ferm ghidul OCDE privind diligența necesară pentru gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare cu minereuri din zonele afectate de conflicte și cu un nivel ridicat de risc (Due Diligence Guidance on Responsible Supply Chains of Minerals of Minerals from Conflict-affected and High Risk Areas). De asemenea, Comisia participă la reuniunile ICGLR (Conferința Internațională privind Regiunea Marilor Lacuri) – OCDE – grupul de experți al ONU privind diligența necesară pentru aprovizionarea responsabilă cu staniu, tungsten și tantal și pentru lanțurile de aprovizionare cu aur și, de asemenea, încurajează industria să pună în aplicare ghidul OCDE.

Grupul de lucru internațional privind exploatarea ilegală și comerțul cu resurse naturale în regiunea Marilor Lacuri a fost reactivat în mai 2012. Acest grup de lucru oferă comunității internaționale și Secretariatului OCDE o platformă de dezbatere.

În ceea ce privește trasabilitatea resurselor minerale, Comisia explorează modalități de îmbunătățire a transparenței de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv aspecte privind diligența necesară (due diligence), bazându-se pe experiența unor instrumente care și-au dovedit eficacitatea, precum procesul Kimberley, EITI, planul de acțiune comunitar privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) și Regulamentul privind exploatarea lemnului. De asemenea, Comisia explorează modalități de a sprijini din punct de vedere politic și financiar „Inițiativa regională cu privire la exploatarea ilegală a resurselor naturale” a Conferinței internaționale pentru regiunea Marilor Lacuri, care include instituirea unui mecanism de certificare a minereurilor care nu alimentează conflicte, extrase din această regiune. Acest proces face parte dintr-un efort mai vast și mai complet care contribuie la ruperea legăturii între finanțarea grupurilor armate și exploatarea resurselor naturale în regiunea Marilor Lacuri, care include, de asemenea, sprijinul UE pentru utilizarea ghidului OCDE privind diligența necesară pentru gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare. În decembrie 2012, a avut loc un seminar de explorare pe tema diligenței necesare și a eventualelor acțiuni întreprinse de UE. De asemenea, în martie 2013, Comisia a lansat o consultare publică a părților interesate pentru a reuni opiniile acestora despre o eventuală inițiativă a UE privind aprovizionarea responsabilă cu minereuri din zonele afectate de conflicte și cu un nivel ridicat de risc, de exemplu zone de război sau după război și regiuni vulnerabile din cauza instabilității politice sau a tulburărilor în rândul populației civile. Comisia va folosi rezultatele consultării publice pentru a decide cu privire la posibilitatea de a completa și/sau a sprijini într-un mod rezonabil și eficient inițiativele în curs în materie de diligență necesară pentru aprovizionarea responsabilă cu minereuri. Orice acțiune a UE în acest domeniu trebuie să ia în considerare, de asemenea, costurile administrative pentru întreprinderi, pentru a evita retragerea operațiunilor acestora din țările respective.

7.           Încurajarea aprovizionării durabile în cadrul UE (pilonul 2)

7.1.        Facilitarea schimbului de bune practici

Comisia acționează în principal ca intermediar pentru schimbul de bune practici, dat fiind că multe dintre domeniile legate de industriile extractive intră în sfera de competență a statelor membre.

În comunicarea din 2011, Comisia a considerat că pentru promovarea investițiilor în industriile extractive sunt deosebit de importante următoarele practici:

– definirea unei politici naționale privind minereurile, prin care să se asigure că resursele minerale sunt exploatate într-un mod viabil din punct de vedere economic, armonizată cu alte politici naționale, bazată pe principiile dezvoltării durabile și care să includă angajamentul de a institui un cadru juridic și un cadru de informare adecvat;

– elaborarea unei politici de amenajare a teritoriului privind minereurile, care să cuprindă o bază de informații geologice digitale, o metodologie transparentă pentru identificarea resurselor minerale, estimări pe termen lung privind cererea la nivel regional și local, precum și identificarea și protejarea resurselor minerale (luând în considerare alte utilizări ale solului), inclusiv protecția acestora împotriva efectelor catastrofelor naturale;

– punerea în aplicare a unui proces de autorizare a explorării și extracției miniere, care să fie clar și ușor de înțeles, să ofere certitudine și să contribuie la raționalizarea procesului administrativ (de exemplu, introducerea termenelor de preaviz, a cererilor de permis în paralel și a ghișeelor unice, atunci când sistemele existente în statele membre permit acest lucru).

În urma lansării în 2008 a Inițiativei Comisiei privind materiile prime, un număr tot mai mare de state membre (de exemplu Franța, Germania, Finlanda, Grecia, Țările de Jos și, recent, Portugalia) au elaborat strategii naționale care pot fi considerate complementare strategiei UE privind materiile prime.

De asemenea, în 2010, Comisia a redactat un Ghid privind industria extractivă fără impact energetic (NEEI) și Natura 2000[12], în care oferă orientări în legătură cu modalitățile de extracție și de protecție a ecosistemelor sensibile. În ceea ce privește monitorizarea progresele înregistrate datorită NEEI și Natura 2000, a fost propus un set de indicatori adecvați.

În 2009, a fost creat grupul de lucru privind schimbul de bune practici în domeniul amenajării teritoriului, eliberarea permiselor și schimbul de cunoștințe în domeniul geologiei, pentru a încuraja îmbunătățirea cadrului actual privind activitățile industriilor extractive. Grupul de lucru a întocmit, în iunie 2010, un raport referitor la schimbul de bune practici privind politicile în domeniul resurselor minerale, amenajarea teritoriului, eliberarea permiselor și rețelele de servicii geologice.

Comisia a propus să „analizeze, împreună cu statele membre, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității, fezabilitatea instituirii unui mecanism de monitorizare a acțiunilor întreprinse de statele membre în domeniul menționat anterior, inclusiv în ceea ce privește stabilirea indicatorilor”.

Indicatorii propuși de Comisie vizează următoarele domenii:

– indicatori privind politicile naționale în domeniul resurselor minerale (indicatori privind cadrul juridic și cadrul de informare);

– indicatori privind amenajarea teritoriului;

– indicatori privind autorizațiile și permisele, inclusiv aplicarea Ghidului privind NEEI și Natura 2000.

Indicatorii vor permite Comisiei și statelor membre să evalueze situația actuală și să identifice domeniile în care vor fi necesare îmbunătățiri, pe bază voluntară. Comisia va propune un set de indicatori care urmează să fie monitorizați periodic, pe baza răspunsurilor primite de la statele membre cu privire la indicatorii propuși. Chestionarele cu indicatorii propuși au fost trimise statelor membre, iar concluziile preliminare ale răspunsurilor au fost discutate în cadrul reuniunii RMSG din noiembrie 2012. S-au primit răspunsuri de la majoritatea statelor membre, precum și de la alte țări sau regiuni și de la industrie. Actualmente, are loc o analiză aprofundată și evaluarea răspunsurilor, iar concluziile vor fi prezentate la mijlocul anului 2013 și vor contribui la PEI.

7.2.        Consolidarea bazei de cunoștințe a UE

Comisia a propus să evalueze, împreună cu statele membre, posibilitatea creșterii sinergiilor între serviciile de prospectare geologică naționale, ceea ce ar conduce la realizarea unor economii de scară, la reducerea costurilor și la creșterea potențialului de lansare a unor proiecte comune (de exemplu, o bază de date armonizate privind minereurile, anuarul european privind materiile prime). Pe termen mediu, sinergiile ar trebui să contribuie la îmbunătățirea coordonată a bazei de cunoștințe europene privind materiile prime, ținând seama în special de foaia de parcurs oficială și de progresul înregistrat în ceea ce privește implementarea infrastructurii europene pentru informații spațiale (astfel cum este definită de Directiva 2007/2/CE – INSPIRE) de către toate statele membre ale UE, precum și de viitoarele posibilități oferite în cadrul programului Copernic.

Pentru a-și respecta angajamentul de a consolida „în continuare baza de cunoștințe necesară aplicării unei strategii eficiente privind materiile prime”, Comisia a lansat mai multe studii și proiecte de cercetare.

7.2.1.     Disponibilitatea datelor privind resursele și rezervele

Deoarece datele privind resursele minerale sunt incluse în domeniul de aplicare al directivei INSPIRE, ar trebui îmbunătățite până în 2020 accesul, disponibilitatea și comparabilitatea datelor/informațiilor legate de rezervele minerale, precum și resursele și dotările de care dispun statele membre ale UE.

Între timp, deoarece datele privind resursele și rezervele de materii prime primare nu intră în domeniul de competență al Eurostat și aceste date trebuie colectate direct de către serviciile naționale de prospectare geologică ale statelor membre, Comisia a lansat un studiu pe tema informațiilor statistice structurate privind calitatea și cantitatea zăcămintelor de materii prime în UE. Studiul va identifica lacunele și va propune măsuri care trebuie luate pentru a ajunge la un acord între autoritățile naționale în vederea obținerii unor date interoperabile coerente si consecvente. Va fi nevoie de o sinergie între rezultatele studiului și avantajele oferite de părțile relevante ale directivei INSPIRE, pentru a pune la dispoziția responsabililor politici și a factorilor de decizie ai statelor membre și ai UE informații privind materiile prime esențiale, favorizând astfel competitivitatea industriilor extractive ale UE. Studiul va furniza, de asemenea, informații care urmează a fi publicate de Centrul de date privind resursele naturale administrat de Eurostat.

7.2.2.     Tehnologiile inovatoare și instalațiile-pilot posibile

Comunicarea PEI prevede, printre obiectivele sale pe termen mediu (2014-2020), să înființeze până la zece instalații-pilot inovatoare pentru extracția materiilor prime, prelucrare, proiectarea produselor și reciclare. Studiul privind tehnologiile inovatoare în domeniul materiilor prime și posibilele instalații-pilot („Raw Materials: Study on Innovative Technologies and Possible Pilot Plants”) (RAMINTECH) va trece în revistă instalațiile-pilot relevante din UE care au potențialul de a îmbunătăți considerabil sustenabilitatea și aprovizionarea cu materii prime de-a lungul întregului lanț valoric și va analiza domeniile în care este nevoie de dezvoltarea unor competențe la nivelul UE.

Se va întocmi o listă preliminară de instalații, în urma unei căutări intensive în rândul părților interesate din domenii pertinente, în așa-numita fază de prospectare. Proiectul va lua în considerare potențialul progreselor înregistrate în domeniul cercetării fundamentale, care vor ajunge la stadiul de prefezabilitate cel mai probabil până în 2015. Se vor formula previziuni privind soluții de viitor (2030).

Proiectul va stabili un set de criterii, indicatori și metodologii pentru a permite o analiză matricială a listei preliminare de instalații-pilot propuse, care să asigure o procedură de selecție corectă și transparentă. Aceste criterii cuprind metode pentru estimarea impactului acțiunilor-pilot în ceea ce privește accesul, acceptarea, sustenabilitatea și siguranța; ele constituie baza unui chestionar (online) care a fost distribuit părților interesate pentru a le oferi posibilitatea de a sugera tehnologii inovatoare și instalații-pilot.

Vor fi oferite analize aprofundate pentru (aproximativ) 10 domenii/tipuri-pilot, însoțite de exemple de ilustrare. Aceste analize vor viza cel puțin trei tehnologii pentru fiecare domeniu-cheie identificat, pentru o analiză aprofundată ulterioară sub formă de studii de caz (analiza etapelor necesare pentru a comercializa producția unei instalații-pilot selecționate și a avantajelor pentru societate, inclusiv pentru IMM-uri).

7.2.3.     Rețeaua europeană de competențe în domeniul pământurilor rare

Pământurile rare sunt materii prime esențiale pentru economia UE, în special pentru dezvoltarea și producția de produse moderne de înaltă tehnologie și produse ecologice, precum automobilele electrice, instalațiile fotovoltaice sau becurile economice. Având în vedere creșterea cererii la nivel mondial și dificultatea de a substitui sau de a recicla pământurile rare, Europa se confruntă cu dificultăți considerabile pentru garantarea securității aprovizionării cu pământuri rare. Începând din 2013, sunt colectate date privind importul celor mai critice materii prime pentru energia eoliană (magneți pentru turbine), neodim și dysprosiu, în scopul compilării de statistici oficiale cu ajutorul unor coduri speciale noi adoptate în tariful vamal.

La cererea Parlamentului European, Comisia a lansat un apel prin care solicită ajutor profesional pentru înființarea Rețelei europene de competențe în domeniul pământurilor rare (ERECON), o rețea care ar trebui să reunească experți din universități, institute de cercetare, factori de decizie politică, grupuri de reflecție, reprezentanți ai industriei din Europa, precum și experți din afara UE, pentru a stimula schimbul de bune practici în domeniul pământurile rare, a crește înțelegerea proprietăților specifice ale pământurilor rare, a formula recomandări în materie de cercetare și a promova activități miniere durabile, reciclarea și substituția pământurilor rare.

Prin urmare, scopul principal al ERECON ar trebui să fie de a oferi un cadru care să permită participanților să contribuie în mod efectiv cu competențele și cunoștințele lor la discuțiile privind pământurile rare în domeniile menționate mai sus. ERECON ar trebui să aibă drept obiectiv o înțelegere aprofundată a problematicilor legate de reciclarea și substituția pământurilor rare, dar și alte aspecte ale lanțului lor valoric, inclusiv explorarea, extracția, prelucrarea și rafinarea, importante pentru aprovizionarea durabilă a UE.

Prin înființarea structurilor organizaționale adecvate și crearea unui cadru propice pentru reuniuni, se preconizează că proiectul ERECON va permite discuții deschise și ample între experți, cu scopul de a crea o rețea de excelență, a da naștere unor sinergii și schimburi interdisciplinare pentru a îmbogăți baza de cunoștințe privind modul cel mai eficient de a utiliza pământurile rare, precum și privind extracția și rafinarea pământurilor rare.

Comisia va lansa rețeaua de excelență ERECON și o alianță interdisciplinară în prima jumătate a anului 2013. Se așteaptă ca această rețea să fie activă timp de aproximativ doi ani, timp în care patru grupuri de lucru ale experților se vor întruni în cadrul unor seminare pentru a discuta despre extracția pământurilor rare, despre rolul acestora drept catalizatori ai proceselor și despre utilizarea pământurilor rare în aplicații esențiale.

7.2.4.     Proiecte de cercetare

Cercetarea și dezvoltarea în domeniul materiilor prime beneficiază de sprijin în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru al UE, în valoare de aproape 200 de milioane EUR, atât prin programul Tehnologii industriale și mediu, cât și prin programul pentru științe socioeconomice și umaniste. Peste 60 de milioane EUR servesc deja la finanțarea unor proiecte în curs.

Proiectul de cercetare ProMine a îmbunătățit baza de cunoștințe geologice și a furnizat informații suplimentare despre potențialul Europei în ceea ce privește materiile prime primare.

Proiectul de cercetare EuroGeoSource oferă informații spațiale geografice și geologice armonizate, utilizând integral (în faza de testare) proiectul de specificații obligatorii din punct de vedere juridic al INSPIRE privind datele despre resursele minerale și energetice, precum și infrastructura distribuită online a INSPIRE.

Ambele inițiative furnizează informații importante pentru amenajarea teritoriului și planificarea strategică care permit luarea de decizii pe termen lung, de exemplu cu privire la investițiile în industria minieră și la eforturile necesare pentru a finaliza procesul de autorizare, care se bazează pe calitatea și disponibilitatea datelor.

Proiectele ProMine și I2MINE sunt operaționale în domeniul mineritului, extracției și manipulării materiilor prime. Proiectul EURARE vizează explorarea și exploatarea pământurilor rare, iar o serie de proiecte legate de reciclarea pământurilor rare în fluxul deșeurilor de produse de înaltă tehnologie sunt în curs de negociere (proiectele RECLAIM, REMANENCE, RECYVAL NANO).

Proiectele legate de materiile prime pun accentul îndeosebi pe reducerea și substituția pământurilor rare (DRREAM, ROMEO, NANOPYME și REFREEPERMAG) și a metalelor din grupa platinei (FREECATS și NEXT-GEN-CAT)

În 2013, vor deveni operaționale următoarele proiecte: „Extracția și prelucrarea minereurilor în medii extreme (fundul mărilor/regiunile arctice)” și „Rețeaua europeană de informații privind aprovizionarea cu materii prime”. În prezent, sunt în curs de negociere trei proiecte de cercetare privind substituirea materiilor prime critice care implică activități coordonate cu echipe japoneze.

Comisia realizează studii specializate destinate să sprijine elaborarea strategiei UE privind materiile prime, prin programul de lucru al Centrului Comun de Cercetare (JRC), concentrându-se în special pe securitatea aprovizionării de-a lungul lanțului de aprovizionare și pe gestionarea produselor aflate la sfârșitul ciclului de viață, inclusiv prin proiectare ecologică. În 2012, a avut loc un seminar care s-a axat pe aspectele metodologice ale evaluării privind sustenabilitatea lanțului de aprovizionare.[13] În plus, în 2011 a fost publicat un raport[14] care a evaluat necesarul de materii prime în sectorul energetic pentru implementarea Planului strategic european privind tehnologiile energetice și a identificat metalele critice a căror penurie ar putea limita exploatarea surselor de energie regenerabile. JRC va publica în vara anului 2013 un studiu complementar cu un domeniu de aplicare mai larg.

De asemenea, Comisia facilitează interacțiunea între părțile interesate în cadrul a cinci platforme tehnologice europene: Resurse minerale durabile (ETP-SMR), Manufuture (producție), EuMaT (materiale avansate), SusChem (chimia durabilă), precum și Industrii forestiere (FTP) și Construcții (ECTP).

Rețeaua ERA-MIN privind materiile prime este operațională din noiembrie 2011 și are obiectivul de a îmbunătăți implicarea autorităților din statele membre și a părților interesate naționale. La 1 noiembrie 2012, a fost lansată CRM_Innonet (o acțiune de coordonare finanțată în cadrul PC7). Această rețea este o inițiativă dinamică și deschisă de cooperare în rețea, destinată să faciliteze dialogul și schimbul de idei și să promoveze sinergiile în domeniul substituției materiilor prime critice.

7.3.        Promovarea cercetării și a competențelor

Recunoscând rolul central al cercetării și al competențelor în soluționarea problemelor legate de materiile prime în Europa, Comisia s-a angajat să „continue să sprijine crearea de consilii sectoriale privind competențele la nivel european, atunci când inițiativa vine din partea părților interesate, de exemplu din partea partenerilor sociali sau a observatoarelor relevante, și să promoveze cercetarea și dezvoltarea în cadrul lanțului valoric al materiilor prime, care include extracția, prelucrarea, reciclarea și substituția”.

În contextul programului Orizont 2020, materiile prime ar trebui tratate ca o problematică societală căreia să i se aloce un buget.

Comisia a inclus materiile prime în viitoarea agendă strategică de inovare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) pentru perioada 2014-2020 și ca temă a uneia dintre viitoarele comunități ale cunoașterii și inovării (CCI), care urmează să fie lansate în 2014.

Cooperarea cu principalele economii axate pe tehnologie beneficiază de sprijin în cadrul parteneriatului de acțiune pentru inovare cu SUA al Consiliului Economic Translatlantic (Transatlantic Economic Council - TEC). De asemenea, au avut loc două seminare trilaterale UE-SUA-Japonia, unul la Washington în octombrie 2011 și unul la Tokyo în martie 2012, cu scopul de a explora eventualele demersuri comune în domeniul cercetării privind materiile prime, punându-se accentul pe substituție. A treia conferință trilaterală UE-SUA-Japonia privind materiile prime critice va avea loc la Bruxelles, la 29-30 mai 2013. Ea se va axa pe elaborarea și implementarea de noi modele pentru gestionarea eficientă a materiilor prime critice.

Comunicarea PEI prevede și obiective privind cercetarea și competențele.

8.           Stimularea utilizării eficiente a resurselor și promovarea reciclării (pilonul 3)

8.1.        O mai bună punere în aplicare și respectare a legislației UE în vigoare în domeniul deșeurilor pentru a promova reciclarea și folosirea eficientă a resurselor

În comunicarea din 2011, Comisia a propus:

– revizuirea Strategiei tematice privind prevenirea și reciclarea deșeurilor în vederea dezvoltării celor mai bune practici în materie de colectare și tratare a fluxurilor de deșeuri principale, în special a celor care conțin materii prime cu un impact negativ asupra mediului. Atunci când va fi necesar, va fi îmbunătățită disponibilitatea statisticilor privind reciclarea;

– sprijinirea activităților de cercetare și a acțiunilor-pilot privind eficiența resurselor, precum și a stimulentelor economice pentru sistemele de reciclare sau de rambursare;

– realizarea unei evaluări ex-post a acquis-ului UE în materie de deșeuri, inclusiv o evaluare a sectoarelor în care legislația aplicabilă diferitor fluxuri de deșeuri ar putea fi aliniată pentru o mai bună coerență. Aceasta ar include eficacitatea măsurilor disuasive și a sancțiunilor aplicate în cazul încălcării normelor UE privind deșeurile;

– revizuirea planului de acțiune privind consumul și producția durabilă în vederea identificării inițiativelor suplimentare necesare în acest domeniu;

– analizarea fezabilității creării unor instrumente de proiectare ecologică care (i) să încurajeze utilizarea mai eficientă a materiilor prime, (ii) să asigure posibilitatea de reciclare și sustenabilitatea produselor și (iii) să promoveze utilizarea materiilor prime secundare la fabricarea produselor, în special în contextul Directivei privind proiectarea ecologică[15] și

– dezvoltarea de noi inițiative în vederea îmbunătățirii competitivității sectoarelor din domeniul reciclării din UE, în special prin introducerea unor noi instrumente de piață care să favorizeze materiile prime secundare.

De asemenea, Comisia a inclus aspectele legate de sustenabilitate, inclusiv privind deșeurile, în noua politică industrială integrată[16].

În 2012, Comisia a lansat o verificare a conformității pentru cinci directive privind fluxurile de deșeuri și obiective de gestionare a deșeurilor.

Metodologia de elaborare a reglementărilor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic este în prezent revizuită în vederea precizării aspectelor legate de utilizarea eficientă a resurselor. Directiva privind proiectarea ecologică permite stabilirea de cerințe referitoare la produse pentru cazurile în care impacturile asupra mediului sunt considerate semnificative. În sprijinul acestei analize, JRC din cadrul Comisiei a elaborat și a aplicat de curând metode cu criterii multiple pentru evaluarea eficienței resurselor, axându-se pe posibilitățile de reutilizare, reciclare, recuperare, conținutul de materiale reciclate, utilizarea resurselor prioritare și sustenabilitate[17].

8.2.        O mai bună asigurare a respectării regulamentului privind transportul deșeurilor

Problema dumpingului ecologic al deșeurilor se manifestă, de asemenea, în cazul transporturilor ilegale de deșeuri către țări terțe. În timpul unei campanii coordonate de control realizate în perioada 2008-2011, care a vizat 22 de țări europene, Rețeaua Uniunii Europene pentru punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL) a constatat că 19 % din transporturile verificate încălcau Regulamentul UE privind transportul deșeurilor. Dintre acestea, 37 % erau transporturi ilegale[18]. Inspecțiile au fost țintite; prin urmare, acest număr nu este neapărat reprezentativ pentru toate transporturile.

Pentru a soluționa deficiențele în ceea ce privește punerea în aplicare și respectarea Regulamentului privind transportul deșeurilor, Comisia a propus în comunicarea din 2011:

– asigurarea unor standarde de inspecție precise și viabile privind deșeurile pe întreg teritoriul UE. Acest lucru va permite depunerea unor eforturi suplimentare pentru facilitarea controlului transporturilor de către autoritățile vamale;

– examinarea posibilității de a utiliza fonduri PC7 destinate cercetării pentru îmbunătățirea tehnologiilor de detectare, identificare, urmărire și localizare a transporturilor ilegale;

– examinarea fezabilității aplicării, în cazul exporturilor de fluxuri de deșeuri, a unui sistem de certificare la nivel mondial a instalațiilor de reciclare, pe baza unor criterii de gestionare ecologice;

– colaborarea cu statele membre, pe baza activității rețelei IMPEL, în vederea evaluării fezabilității unui mecanism oficial la nivelul UE pentru punerea în aplicare a acquis-ului UE.

Ca atare, în 2011 Comisia a consultat părțile interesate și publicul cu privire la posibile criterii și cerințe legislative ale UE pentru inspecțiile privind transportul deșeurilor. În prezent, Comisia evaluează impactul pe care l-ar avea eventuale măsuri legislative și nelegislative viitoare pentru a pune capăt transporturilor ilegale de deșeuri.

Comisia a finalizat de curând un studiu lansat pentru a evalua fezabilitatea aplicării unui sistem de certificare la nivel mondial. Exportul de deșeuri intră sub incidența Regulamentului privind transportul deșeurilor, care definește obligațiile și măsurile de punere în aplicare pe care trebuie să le ia statele membre și exportatorii de deșeuri astfel încât deșeurile să fie exportate, transportate și tratate într-un mod ecologic. Cu toate acestea, în prezent nu există niciun mecanism care să permită autorităților și/sau exportatorilor să demonstreze că deșeurile exportate pentru recuperare vor fi tratate în conformitate cu regulamentul privind transportul deșeurilor. Scopul acestui studiu a fost, prin urmare, să furnizeze o descriere detaliată a standardelor existente în UE, în țările terțe și la nivel mondial care se aplică instalațiilor de reciclare a deșeurilor și/sau altor instalații similare, în vederea evaluării măsurilor necesare pentru a asigura faptul că deșeurile exportate din UE către țări terțe sunt tratate într-un mod ecologic și propunerii unei serii de opțiuni privind modul de a demonstra și a verifica conformitatea cu gestionarea ecologică a deșeurilor, subliniind avantajele și dezavantajele pentru toate părțile interesate și autoritățile vizate direct sau indirect.

Comisia va evalua cea mai bună cale de urmat, în strânsă cooperare cu părțile interesate relevante.

În contextul cooperării internaționale cu SUA în cadrul TEC, unul dintre cele cinci domenii potențiale de cooperare se referă la cooperarea privind transportul deșeurilor și reciclarea. În octombrie 2012, a avut loc la Washington un seminar în cadrul Dialogului transatlantic între întreprinderi (Trans-Atlantic Business Dialogue – TABD)/TEC pe tema celor mai bune practici de gestionare a echipamentelor electronice uzate.

Comisia intenționează să organizeze un seminar consacrat celor mai bune practici pentru a pune capăt transporturilor ilegale a deșeurilor – un exercițiu de simulare între trei porturi mari (Anvers, Rotterdam, Hamburg).

Au fost utilizate finanțări pentru cercetare din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru pentru îmbunătățirea tehnologiilor de detectare, identificare, urmărire și localizare a transporturilor ilegale, cu scopul de a comanda un studiu tehnic și netehnic pentru identificarea și localizarea transporturilor ilegale.

9.           Eveniment tematic anual și coordonare

Comisia s-a angajat să organizeze periodic discuții publice sub forma unui eveniment tematic anual care va promova sensibilizarea publicului cu privire la dificultățile viitoare și va trece în revistă progresele înregistrate[19].

În 2011, evenimentul tematic anual a fost dedicat aspectelor inițiativei privind materiile prime care țin de elaborarea politicilor. La 26 ianuarie 2012, a avut loc Conferința la nivel înalt Africa-UE privind materiile prime.

Evenimentul anual tematic din 2013 va fi dedicat parteneriatului european pentru inovare.

[1]               Critical Metals in Strategic Energy Technologies: Assessing Rare Metals as Supply-Chain Bottlenecks in Low-Carbon Energy Technologies, R.L.Moss, E.Tzimas, H.Kara, P.Willis și J.Kooroshy, Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru energie și transport, 2011.

[2]               Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Asigurarea disponibilității materiilor prime pentru bunăstarea viitoare a Europei. Propunere de parteneriat european pentru inovare privind materiile prime” [COM (2012) 82 final].

[3]               Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Comerț, creștere și dezvoltare. Adaptarea politicii comerciale și de investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin”, COM(2012) 22 final.

[4]               „EU Trade Policy for Raw Materials, Second Activitiy Report” (Politica comercială a UE în domeniul materiilor prime. Al doilea raport de activitate”, Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, mai 2012.

[5]               Raportul grupului de lucru ad-hoc pentru definirea materiilor prime critice, „Critical raw materials for the EU”, iulie 2010.

[6]               Transatlantic Innovation Action Partnership Work Plan, Consiliul Economic Transatlantic, 27 octombrie 2009.

[7]               Viziunea privind industria minieră în Africa, Uniunea Africană, februarie 2009.

[8]               În cadrul primului protocol financiar al Acordului de la Cotonou (2003-2008), a fost alocată sectorului minier o sumă de 566 de milioane EUR, ceea ce reprezintă 15 % din dotarea inițială a facilității pentru investiții în țările ACP și din resursele proprii ale BEI.

[9]               În iulie 2010, SUA adoptat o cerință de divulgare a informațiilor (secțiunea 1504 din Dodd Frank Act) care prevede că toate întreprinderile din industria extractivă (de exemplu petrol, gaze naturale sau minerale) cotate la bursă în SUA trebuie să publice plățile efectuate către administrații (de exemplu redevențe, taxe, drepturi de producție, prime și alte beneficii materiale), defalcate pe țări și pe proiecte. Pentru a pune în aplicare această legislație, Comisia americană pentru valori mobiliare (SEC) a adoptat la 22 august 2012 un set de norme definitive de punere în aplicare.

[10]             Punând accentul pe transparența plăților (impozite pe profiturile întreprinderilor, redevențe etc.) efectuate de companiile multinaționale în țările-gazdă, EITI contribuie considerabil la promovarea programului de dezvoltare. Această inițiativă permite parlamentelor și societății civile din țările bogate în resurse naturale pentru să se verifice, să înțeleagă și să judece dacă țările lor primesc plățile pe care sunt îndreptățite să le primească.

În prezent, EITI dorește să își consolideze cerințele de raportare pentru a continua eforturile de îmbunătățire a guvernanței în țările candidate și în cele care sunt conforme cu EITI. Va fi vorba, printre alte domenii, de o descriere a modului în care sunt alocate veniturile în industria extractivă (în cadrul bugetului și în afara lui), de divulgarea informațiilor privind transferurile subnaționale, de transparența contractelor (acces public) și de introducerea obligației de raportare pentru fiecare proiect în parte.

Odată cu această modificare a cerințelor, EITI își consolidează rolul de instrument important pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de dezvoltare a UE, prin promovarea transparenței, a responsabilității la nivel național și, prin urmare, prin îmbunătățirea guvernanței publice și corporative în țările în curs de dezvoltare bogate în resurse.

[11]             Potrivit estimărilor OCDE pentru una dintre aceste țări cu risc ridicat, Republica Democratică Congo, comerțul cu anumite minerale, respectiv cu tantal, tungsten, staniu și aur poate să exacerbeze conflictul regional în anumite regiuni din estul Congo.

[12]             Ghidul CE privind desfășurarea activităților extractive fără impact energetic în conformitate cu cerințele rețelei Natura 2000, Comisia Europeană, iulie 2010.

[13]             http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/ResourceSecurity-SecuritySupply

[14]             http://ec.europa.eu/dgs/jrc/index.cfm?id=1410&obj_id=14150&dt_code=NWS&lang=en?

[15]   Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009

de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.

[16]             Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European

și Comitetul Regiunilor, „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și

r               edresarea economică – Actualizare a comunicării privind politica industrială”, COM(2012) 582 final.

[17]             Refined methods and Guidance documents for the calculation of indices concerning Reusability/Recyclability/Recoverability, Recycled content, Use of Priority Resources, Use of Hazardous substances, Durability. Ardente F., Mathieux, F. Comisia Europeană, centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate, 2012 (http://lct.jrc.ec.europa.eu/pdf-directory/Report%203%20-%20Refined%20methods%20and%20guidance%20documents-final.pdf)

[18]             Raportul AEM nr. 7/2012, „Movements of waste across the EU's internal and external borders”.

[19]             Comisia a creat un grup de lucru interservicii privind materiile prime, cu scopul de a ghida implementarea în viitor a strategiei UE privind materiile prime. Această inițiativă răspunde, de asemenea, unui apel lansat de Parlamentul European în rezoluția sa din 13 octombrie 2011. Prima reuniune a grupului a avut loc la 26 aprilie 2012.