52010DC0415

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 2.8.2010

COM(2010)415 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN șI CONSILIU Raport anual către Parlamentul European și Consiliu privind activitățile unității centrale EURODAC în 2009

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Raport anual către Parlamentul European și Consiliu privind activitățile unității centrale EURODAC în 2009

INTRODUCERE

Domeniu de aplicare

Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „EURODAC” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin (denumit în continuare „Regulamentul EURODAC”)[1], prevede prezentarea de către Comisie Parlamentului European și Consiliului a unui raport anual privind activitățile unității centrale[2]. Prezentul raport anual, al șaptelea, include informații privind gestionarea și rezultatele sistemului în 2009. Acesta evaluează rezultatele și rentabilitatea sistemului EURODAC, precum și calitatea serviciilor furnizate de unitatea centrală.

Evoluții juridice și de politică

La 10 septembrie 2009, Comisia a adoptat propunerea modificată de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea sistemului „EURODAC” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr […/…] [de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid][3].

Propunerea urmărește să țină cont de rezoluția Parlamentului European și rezultatele negocierilor din Consiliu privind propunerea de modificare a Regulamentului EURODAC, care a fost adoptată la 3 decembrie 2008[4]. În același timp, a fost introdusă posibilitatea, pentru autoritățile de aplicare a legii din statele membre și pentru Europol, de a accesa baza de date centrală a EURODAC în scopul prevenirii, depistării și cercetării infracțiunilor cu caracter terorist și a altor infracțiuni grave[5].

UNITATEA CENTRALă EURODAC[6]

Gestionarea sistemului

Ținând cont că volumul datelor care trebuie gestionate este în continuă creștere (anumite categorii de operațiuni trebuie stocate timp de 10 ani), de caducitatea firească a platformei tehnice (furnizată în 2001) și de tendințele imprevizibile ale volumului de operațiuni în cadrul sistemului EURODAC, în prezent se efectuează o modernizare a sistemului EURODAC.

Calitatea serviciilor și rentabilitatea

Comisia s-a străduit să furnizeze servicii de înaltă calitate statelor membre[7], care sunt utilizatorii finali ai unității centrale EURODAC[8]. În 2009, unitatea centrală EURODAC a fost disponibilă în proporție de 99,42% din timp.

Cheltuielile de întreținere și funcționare aferente unității centrale în 2009 sau ridicat la 1 221 183,83 EUR. Creșterea acestor cheltuieli în comparație cu anii anteriori (820 791,05 în 2007, 605 720,67 în 2008) se datorează în special plății primei tranșe pentru îmbunătățirea în derulare a sistemului EURODAC, combinată cu creșterea costurilor de întreținere a sistemului.

În aceleași timp, au fost realizate unele economii prin utilizarea eficientă a resurselor existente și a infrastructurilor gestionate de Comisie, precum utilizarea rețelei S-TESTA.

Comisia a asigurat, de asemenea, (prin intermediul programului IDABC[9]) serviciile de comunicare și securitate pentru schimbul de date între unitatea centrală și cele naționale. Aceste costuri, care trebuiau inițial să fie suportate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 21 alineatele (2) și (3) din regulament, au fost acoperite în final de Comisie, care a mobilizat infrastructurile comune disponibile, ceea ce a permis bugetelor naționale să realizeze economii.

Protecția și securitatea datelor

Articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul EURODAC definește o categorie de operațiuni care prevede posibilitatea efectuării unor „căutări speciale” la cererea persoanei ale cărei date sunt stocate în baza de date centrală în vederea protejării drepturilor persoanei vizate de acces la propriile date.

Așa cum s-a arătat și în rapoartele anuale precedente, în primii ani de funcționare a EURODAC, un volum ridicat de „căutări speciale” a generat preocupări cu privire la o posibila folosire inadecvată de către administrațiile naționale a acestei funcționalități.

În urma unei scăderi semnificative a cifrelor relevante în 2008 (de la 195 în 2007, la 56), în 2009 s-a observat o nouă scădere: au fost efectuate numai 42 de astfel de căutări[10], volum care nu mai ridică, în sine, semne de întrebare.

Totuși, pentru o mai bună monitorizare a acestui fenomen, Comisia a inclus în propunerea sa de modificare a Regulamentului EURODAC obligația ca statele membre să transmită o copie a cererii de acces a persoanei vizate către autoritatea națională de supraveghere competentă.

CIFRE șI CONSTATăRI

Anexa atașată prezentului raport anual conține tabele cu date concrete produse de unitatea centrală pentru perioada 1.1.2009 - 31.12.2009. Statisticile EURODAC se bazează pe înregistrarea amprentelor digitale ale tuturor persoanelor de 14 ani sau mai mult care au prezentat cereri de azil în statele membre, care au fost reținute în momentul trecerii neregulamentare a frontierei externe a unui stat membru sau care se aflau ilegal pe teritoriul unui stat membru (atunci când autoritățile competente consideră că este necesar să se verifice dacă a existat o cerere de azil anterioară).

Trebuie notat că datele EURODAC privind cererile de azil nu sunt comparabile cu cele produse de Eurostat, care se bazează pe date statistice lunare furnizate de ministerele de justiție și de interne. O serie de motive metodologice justifică diferențele. În primul rând, datele Eurostat includ toți solicitanții de azil, indiferent de vârstă. În al doilea rând, aceste date sunt colectate ținându-se cont de distincția dintre persoanele care cer azil în cursul lunii de referință (inclusiv cele care au cerut azil în mod repetat) și persoanele care cer azil pentru prima dată.

Operațiuni reușite

O „operațiune reușită” este o operațiune care a fost prelucrată corect de către unitatea centrală, fără a fi fost respinsă din motive de validare a datelor, erori de amprente digitale sau calitate insuficientă[11].

În 2009, unitatea centrală a primit un total de 353 561 de operațiuni reușite, ceea ce reprezintă o creștere globală de 1% în raport cu 2007 (357 421). În ceea ce privește numărul de operațiuni privind datele solicitanților de azil („categoria 1” [12]), tendința de creștere din 2007 a continuat și în 2009: statisticile EURODAC indică o creștere de 8% (236 936) comparativ cu 2008 (219 557).

În 2009, tendința privind numărul persoanelor reținute pentru trecerea neregulamentară a frontierei externe („categoria 2” [13]) a înregistrat o schimbare semnificativă. După o creștere de 62,3% între 2007 și 2008 (până la 61 945), numărul operațiunilor a scăzut cu 50% în 2009 (până la 31 071). Italia, Grecia și Spania continuă să fie țările care introduc cea mai mare parte a unor astfel de date. Cu toate acestea, Grecia este acum țara care are cele mai multe operațiuni – în 2009, a transmis 60% din totalul operațiunilor de „categoria 2” (18 714 comparativ cu 20 012 in 2008). Pe de altă parte, s-au observat scăderi importante ale cifrelor pentru Italia și Spania: 7 300 comparativ cu 32 052 pentru Italia și 1 994 comparativ cu 7 068 pentru Spania.

În 2009, 6 state membre (Republica Cehă, Islanda, Letonia, Luxemburg, Norvegia și Portugalia) nu au trimis nicio operațiune de „categoria 2”. Este foarte probabil ca diferența dintre numărul datelor de categorie 2 trimise în EURODAC și alte surse de statistici privind volumul trecerilor neregulamentare ale frontierei în statele membre, evidențiată de statisticile EURODAC, să se datoreze definiției vagi prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul EURODAC[14]. Acest aspect va fi clarificat în cadrul revizuirii în curs a Regulamentului EURODAC.

În 2009, a continuat tendința de creștere, înregistrată în anii anteriori, în ceea ce privește utilizarea opțiunii de transmitere a operațiunilor[15] de „categoria 3” [16] (datele persoanelor reținute pentru ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru). După o creștere de 17,6% în 2008 (până la 75 919), numărul operațiunilor a crescut cu 12,7% în 2009 (până la 85 554). Irlanda este singurul stat membru care nu au trimis nicio operațiune de „categoria 3”.

Deși căutările la nivelul datelor de „categoria 3” nu sunt obligatorii în temeiul Regulamentului EURODAC, Comisia încurajează statele membre să folosească această posibilitate pentru a iniția proceduri de returnare în temeiul Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. În cazurile menționate în Regulamentul EURODAC[17], o astfel de căutare ar putea ajuta să se clarifice dacă un resortisant al unei țări terțe a prezentat o cerere de azil într-un alt stat membru în care acesta ar trebui returnat în vederea aplicării Regulamentului Dublin.

„Rezultate pozitive”

Cereri multiple de azil (rezultate pozitive „categoria 1 comparată cu categoria 1”)

Din totalul de 236 936 de cereri de azil înregistrate în EURODAC în 2009, 23,3% au fost „cereri multiple de azil” (respectiv a doua cerere sau o cerere ulterioară), ceea ce înseamnă că, în 55 226 de cazuri, amprentele digitale ale aceleiași persoane fuseseră deja înregistrate drept operațiune de „categoria 1” în același stat membru sau în altul, ceea ce reprezintă o creștere cu 5,8% față de anul precedent. Aceasta nu înseamnă, totuși, că în fiecare caz, persoana în cauză a prezentat o nouă cerere de azil. De fapt, practica anumitor state membre, care constă în înregistrarea amprentelor digitale în momentul „reprimirii” în temeiul Regulamentului Dublin, conduce la distorsionarea statisticilor referitoare la cererile multiple: luarea și transmiterea din nou a amprentelor digitale ale solicitantului în momentul sosirii în urma unui transfer în temeiul Regulamentului Dublin indică în mod eronat că solicitantul a prezentat o nouă cerere de azil. Comisia intenționează să rezolve această problemă și, în propunerea sa de modificare a Regulamentului EURODAC, a introdus interdicția de înregistrare a transferurilor drept noi cereri de azil.

Tabelul 3 din anexă indică, pentru fiecare stat membru, numărul de cereri de azil corespunzătoare cererilor de azil înregistrate anterior în alt stat membru („rezultate pozitive străine”) sau în același stat membru („rezultate pozitive locale”)[18].

Este surprinzător faptul că 38,8% din numărul total al cererile multiple a fost reprezentat de „rezultate pozitive locale”. În Belgia, Cipru, Republica Cehă și Polonia, această cifră depășește chiar 50%. Rezultate pozitive locale care indică faptul că o persoană care a prezentat o cerere de azil în alt stat membru depune o nouă cerere în același stat membru, reflectă noțiunea de cerere ulterioară, astfel cum aceasta este definită în articolul 32 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat.

Rezultatele pozitive străine oferă indicații privind fluxurile secundare în UE ale solicitanților de azil. În afară de itinerariile „logice” între state membre vecine, se poate observa faptul că un număr important (2 012) de solicitanți de azil în Franța și în Belgia (959) prezentaseră deja o cerere în Polonia și că cele mai multe rezultate pozitive străine în Grecia (300) și în Italia (208) corespund unor cereri de azil înregistrate anterior în Regatul Unit. În ultimul caz, fluxurile sunt simetrice și o mare parte din rezultatele pozitive corespunzătoare operațiunilor de „categoria 1” introduse de Regatul Unit au fost obținute prin comparație cu datele transmise de Italia (726).

Rezultate pozitive „categoria 1 comparată cu categoria 2”

Aceste rezultate pozitive oferă indicii privind itinerariile parcurse de persoanele care au intrat în mod neregulamentar pe teritoriul Uniunii Europene, înainte de a cere azil. Ca și în anul precedent, majoritatea rezultatelor pozitive sunt obținute prin comparație cu datele transmise de Grecia și Italia și, într-o măsură mult mai mică, de Ungaria și Spania. Luând în considerare toate statele membre, în 65,2% dintre cazuri, persoanele reținute pentru trecerea neregulamentară a frontierei externe care decid să prezinte o cerere de azil fac acest lucru într-un stat membru diferit de cel pe teritoriul căruia au intrat în mod neregulamentar. Aceasta înseamnă 20 363 de cereri, ceea ce corespunde unei creșteri față de anul trecut, când 35,6% din cereri au constituit astfel de „rezultate pozitive străine”, respectiv 10 571 de cereri au fost prezentate într-un stat membru diferit de cel în care persoana respectivă intrase în mod ilegal.

Majoritatea persoanelor care au intrat în UE în mod ilegal prin Grecia și apoi au călătorit mai departe (12 192) s-au îndreptat în principal către Norvegia (2 223), Regatul Unit (1 805) sau Germania (1 516). Cele care au intrat prin Italia și apoi s-au deplasat (6 398), se îndreptau în special către Elveția (1 422), Țările de Jos (1 075), Norvegia (1 041) sau Suedia (911). Persoanele care au intrat prin Spania și-au continuat călătoria (544) de cele mai multe ori spre Franța (254) sau Elveția (118), pe când cele care au intrat prin Ungaria s-au îndreptat (604) în general spre Austria (150), Elveția (80) și Germania (65).

Rezultate pozitive „categoria 3 comparată cu categoria 1”

Aceste rezultate pozitive oferă indicii privind țara în care migranții ilegali au prezentat prima cerere de azil înainte de a călători în alt stat membru. Trebuie reținut, totuși, că transmiterea operațiunilor de „categoria 3” nu este obligatorie și că nu toate statele membre utilizează posibilitatea de a efectua acest tip de control în mod sistematic.

Datele disponibile sugerează că, asemenea situației din anii trecuți, persoanele reținute pentru ședere ilegală în Germania adesea ceruseră deja azil în Suedia sau în Austria și că cele reținute pentru ședere ilegală în Franța adesea ceruseră azil în Regatul Unit sau în Italia. După prezentarea unei cereri de azil în Italia, un număr semnificativ de persoane rămân în mod ilegal în Norvegia, Germania, Franța sau Țările de Jos. Fluxuri similare par să aibă loc din Grecia, Spania și Malta către Norvegia, Germania și Țările de Jos. Trebuie notat că, în medie, aproximativ 25% din persoanele reținute pentru ședere ilegală pe teritoriul UE ceruseră deja azil într-un stat membru.

Întârzieri ale operațiunilor

Regulamentul EURODAC nu fixează în prezent decât un termen vag pentru transmiterea amprentelor digitale, ceea ce, în practică, poate cauza întârzieri semnificative. Aceasta reprezintă un aspect crucial, deoarece transmiterea tardivă poate conduce la rezultate contrare principiilor de responsabilitate prevăzute de Regulamentul Dublin. Chestiunea întârzierilor semnificative între luarea amprentelor digitale și transmiterea acestora către unitatea centrală EURODAC a fost pusă în evidență în rapoartele anuale anterioare și este considerată în raportul de evaluare drept o problemă de punere în aplicare.

Continuând tendința din anul precedent, în 2009 a apărut încă o creștere globală a întârzierilor de transmitere, respectiv timpul scurs între luarea amprentelor digitale și transmiterea acestora la unitatea centrală a EURODAC. Cea mai mare întârziere este de 36,35 zile, pentru transmiterea unor date de „categoria 2” de către Grecia[19]. Alte state membre care înregistrează întârzieri foarte mari sunt România, Islanda, Regatul Unit, Spania, Slovacia și Danemarca. Serviciile Comisiei trebuie să reamintească faptul că o transmitere tardivă poate conduce la desemnarea incorectă a unui stat membru, prin intermediul a două scenarii diferite, prezentate în rapoartele anuale: „rezultate pozitive eronate”[20] și „rezultate pozitive omise”[21].

Deteriorarea rezultatelor transmiterii de amprente digitale se repercutează clar asupra numărului de rezultate pozitive omise și eronate.

În 2009, unitatea centrală a detectat 1060 de „rezultate pozitive omise”, respectiv de 2,3 ori mai multe decât în 2008 (450). Statisticile pentru 2007 au arătat numai 60 „rezultate pozitive omise”. Este surprinzător faptul că 99% din „rezultatele pozitive omise” din 2009 sunt atribuite unor întârzieri în transmitere din partea Greciei. S-au înregistrat, de asemenea, 290 „rezultate pozitive eronate” (comparativ cu 324 în 2008). 82,8% dintre acestea sunt atribuite unor întârzieri în transmitere din partea Danemarcei. Pe baza rezultatelor prezentate anterior, Comisia invită din nou statele membre să depună toate eforturile necesare pentru a-și transmite datele prompt, în conformitate cu articolele 4 și 8 din Regulamentul EURODAC.

Calitatea operațiunilor

În 2009, rata medie de operațiuni respinse pentru toate statele membre a fost de 7,87%, valoare aproape identică celei din anii precedenți (2008: 6,4%; 2007: 6,13%). 9 state membre au prezentat o rată a respingerii de peste 10%: Țările de Jos (19,28%), Malta, Estonia, Luxemburg, Finlanda, Suedia, Regatul Unit, Franța și Germania. 11 state membre au prezentat o rată a respingerii superioară mediei. Trebuie subliniat că rata de respingere nu depinde de deficiențele tehnologiei sau ale sistemului. Cauzele acestei rate de respingere sunt în principal calitatea inferioară a imaginilor amprentelor digitale transmise de statele membre, erori umane sau configurarea incorectă a echipamentului statului membru expeditor. Pe de altă parte, trebuie notat că, în anumite cazuri, aceste cifre includ mai multe încercări de transmitere a acelorași amprente digitale după ce acestea au fost respinse de sistem din motive de calitate. Cu toate că recunoaște că anumite întârzieri se pot datora imposibilității de a lua amprente digitale (vârfurile degetelor vătămate sau alte stări de sănătate care împiedică luarea rapidă de amprente digitale), Comisia reamintește problema ratelor de respingere în general ridicate, subliniată deja în rapoartele anuale precedente și solicită statelor membre respective să furnizeze o formare specifică destinată operatorilor naționali ai sistemului EURODAC, precum și să își configureze corect echipamentul în vederea reducerii ratei de respingere.

CONCLUZII

În 2009, unitatea centrală EURODAC a furnizat în continuare rezultate foarte bune în materie de viteză, rezultate, securitate și rentabilitate.

Și numărul operațiunilor de „categoria 1” introduse în EURODAC a crescut. Numărul operațiunilor de „categoria 2” a scăzut cu 50%, în timp ce numărul operațiunilor „categoria 3” a crescut cu 12,7%.

Persistența unor întârzieri excesive înregistrate de transmiterea de date către unitatea centrală EURODAC constituie în continuare un motiv de preocupare.

Tabelul 1: Unitatea centrală EURODAC, situația conținutului bazei de date la 31.12.2009

[pic]

Tabelul 2: Operațiuni reușite cu unitatea centrală EURODAC, în 2009

[pic]

Tabelul 3: Repartizarea rezultatelor pozitive – categoria 1 comparată cu categoria 1, în 2009

[pic]

Tabelul 4: Repartizarea rezultatelor pozitive – categoria 1 comparată cu categoria 2, în 2009

[pic]

Tabelul 5: Repartizarea rezultatelor pozitive – categoria 3 comparată cu categoria 1, în 2009

[pic]

Tabelul 6: Operațiuni respinse, procentaj în 2009

[pic]

Tabelul 7: Timpul mediu între data luării amprentelor digitale și transmiterea acestora la unitatea centrală EURODAC, în 2009

[pic]

Tabelul 8: Rezultate eronate – categoria 1 comparată cu categoria 1, în 2009

[pic]

Tabelul 9: Repartizarea rezultatelor pozitive CAT1/CAT2 omise din cauza unei transmisii tardive a CAT2, în 2009

[pic]

Tabelul 10: Repartizarea rezultatelor pozitive în raport cu dosarele blocate (articolul 12 din Regulamentul CE 2725/2000), în 2009

[pic]

Tabelul 11: Numărul de operațiuni de categoria 9 pe stat membru, în 2009

[pic]

[1] JO L 316, 15.12.2000, p. 1.

[2] Articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul EURODAC.

[3] COM(2009) 342 final.

[4] Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea sistemului „EURODAC” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin, COM(2008) 825.

[5] În același timp, a fost adoptată o propunere de Decizie a Consiliului privind cererea autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor EURODAC în scopul aplicării legii [COM(2009) 344 final, 10.9.2009], la care s-a renunțat odată cu renunțarea la structura pe piloni, prin intrarea în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

[6] O descriere generală a unității centrale EURODAC, precum și definițiile diferitelor tipuri de operațiuni prelucrate de unitatea centrală și ale rezultatelor pozitive pe care acestea le pot produce, figurează în primul raport anual privind activitățile unității centrale EURODAC. A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Primul raport anual către Consiliu și Parlamentul European privind activitățile unității centrale EURODAC, SEC (2004)557, p. 6.

[7] Toate statele membre ale UE, precum și Norvegia, Islanda și Elveția aplică regulamentele Dublin și EURODAC și, în consecință, noțiunea de „state membre” acoperă, în prezentul raport, cele 30 de state care utilizează baza de date EURODAC.

[8] Aceste servicii cuprind nu numai serviciile furnizate direct de unitatea centrală (de exemplu, capacitatea de comparare, stocarea datelor etc.), ci și serviciile de comunicare și securitate pentru transmiterea de date între unitatea centrală și punctele naționale de acces.

[9] IDABC - Furnizare interoperabilă de servicii europene de e-guvernare administrațiilor publice, întreprinderilor și cetățenilor IDABC este un program comunitar gestionat de Direcția Generală Informatică a Comisiei Europene.

[10] 31% dintre acestea au fost efectuate de același stat membru, Franța.

[11] Tabelul 2 din anexă detaliază, pe stat membru, operațiunile reușite înregistrate între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009, defalcate pe categorii.

[12] Amprentele digitale (imagini cu toate cele 10 amprente) ale solicitanților de azil sunt stocate pentru a fi comparate cu amprentele digitale ale altor solicitanți de azil care au prezentat o cerere de azil anterioară într-un alt stat membru. Aceleași date vor fi comparate și cu datele din „categoria 2” (a se vedea mai jos). Datele din „categoria 1” vor fi păstrate 10 ani cu excepția unor cazuri specifice prevăzute de regulament (de exemplu, o persoană care obține naționalitatea unui stat membru), pentru care datele referitoare la persoana în cauză vor fi șterse.

[13] Date privind străinii reținuți pentru trecerea neregulamentară a unei frontiere externe și care nu au fost returnați. Aceste date (imagini ale tuturor celor 10 amprente) sunt trimise numai pentru păstrare, pentru a fi comparate cu datele privind solicitanții de azil transmise ulterior unității centrale. Aceste date vor fi păstrate doi ani, cu excepția cazurilor în care persoana primește un permis de ședere, părăsește teritoriul statului membru sau obține naționalitatea unui stat membru, cazuri în care datele vor fi șterse rapid.

[14] „Fiecare stat membru ia în mod prompt, în conformitate cu garanțiile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, amprente digitale ale tuturor degetelor fiecărui străin cu vârsta de cel puțin 14 ani care a fost reținut de către autoritățile de control competente pentru trecerea neregulamentară a frontierei unui stat membru pe uscat, apă sau calea aerului, venind dintr-o țară terță și care nu este returnat .”

[15] Și, prin urmare, de comparare a datelor privind resortisanții țărilor terțe, reținuți pentru ședere ilegală pe teritoriu, cu amprentele digitale ale solicitanților de azil înregistrate anterior.

[16] Date privind străinii reținuți pentru prezență ilegală pe teritoriul unui stat membru. Aceste date, care nu se păstrează, sunt comparate cu datele privind solicitanții de azil înregistrate în baza de date centrală. Transmiterea datelor din această categorie este opțională pentru statele membre.

[17] Articolul 11 „(…) Ca regulă generală, există motive pentru a verifica dacă un străin a prezentat anterior o cerere de azil în alt stat membru atunci când: (a) străinul declară că a prezentat o cerere de azil fără să indice statul membru în care a prezentat cererea; (b) străinul nu solicită azil, dar se opune returnării în țara de origine susținând că se află în pericol; sau (c) străinul încearcă să împiedice îndepărtarea sa refuzând să coopereze în stabilirea identității sale, în special prezentând documente de identitate false sau neprezentând nici un document.”

[18] Statisticile referitoare la rezultatele pozitive locale care figurează în tabele nu corespund în mod necesar rezultatelor pozitive transmise de unitatea centrală și înregistrate de statele membre. Explicația este aceea că statele membre nu utilizează întotdeauna opțiunea, prevăzută la articolul 4 alineatul (4), care impune unității centrale să efectueze o comparație cu propriile date înregistrate deja în baza de date centrală. Cu toate acestea, chiar și atunci când statele membre nu utilizează această opțiune, unitatea centrală trebuie, din motive tehnice, să efectueze întotdeauna o comparație cu toate datele (naționale sau străine) pe care le conține. În aceste cazuri concrete, chiar dacă există o concordanță cu datele naționale, răspunsul unității centrale va fi un simplu „niciun rezultat pozitiv”, deoarece statul membru nu a solicitat compararea datelor transmise cu propriile date.

[19] Media anuală de întârzieri în transmiterea unei categorii de date înregistrată de statul membru care a obținut rezultatele cele mai slabe.

[20] În cazul unui „rezultat pozitiv eronat” , resortisantul unei țări terțe prezintă o cerere de azil într-un stat membru A, ale cărui autorități îi iau amprentele digitale. În timp ce aceste amprente digitale așteaptă să fie transmise unității centrale (operațiune de categoria 1), aceeași persoană s-ar putea prezenta deja în alt stat membru B și ar putea prezenta o nouă cerere de azil . Dacă statul membru B transmite primul amprentele digitale, cele transmise de statul membru A ar fi înregistrate în baza de date centrală mai târziu decât cele transmise de statul membru B, ceea ce ar conduce la obținerea unui rezultat pozitiv la compararea datelor transmise de statul membru B cu cele transmise de statul membru A. În acest fel, statul membru B ar fi determinat ca fiind responsabil în locul statului membru A, unde a fost prezentată prima dată o cerere de azil.

[21] În cazul unui „ rezultat pozitiv omis ”, resortisantul unei țări terțe este reținut pentru trecerea ilegală a frontierei și i se iau amprentele digitale de către statul membru A pe teritoriul căruia a intrat. În timp ce aceste amprente digitale așteaptă să fie transmise unității centrale (operațiune de categoria 2), aceeași persoană s-ar putea prezenta deja în alt stat membru B și ar putea prezenta o cerere de azil . Cu această ocazie, i se iau amprentele digitale de către autoritățile statului membru B. În cazul în care statul membru B transmite primul amprentele digitale (operațiune de categoria 1), unitatea centrală ar înregistra o operațiune de categoria 1 mai întâi, iar statul membru B ar prelucra cererea în locul statului membru A. Într-adevăr, atunci când o tranzacție de categorie 2 sosește ulterior, un rezultat pozitiv va fi omis, deoarece datele de categoria 2 nu se pot consulta.