52010DC0043

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 9.2.2010

COM(2010)43 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

AL DOILEA RAPORT PRIVIND PROGRESELE ÎNREGISTRATE ÎN APLICAREA DIRECTIVEI 1999/5/CE privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

AL DOILEA RAPORT PRIVIND PROGRESELE ÎNREGISTRATE ÎN APLICAREA DIRECTIVEI 1999/5/CE privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora

INTRODUCERE

Directiva 1999/5/CE privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații (denumită în continuare „directiva”)[1] stabilește un cadru de reglementare pentru introducerea pe piață, libera circulație și punerea în funcțiune în Uniunea Europeană a echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații. Directiva se adresează unei părți importante a pieței de 90 miliarde de euro de echipamente hertziene și de telecomunicații, care include, printre altele, telefoanele mobile, emițătoarele rețelelor de telefonie mobilă, telefoanele fixe și modemurile pentru transmisii de date. Infrastructura de telecomunicații non-radio, cum ar fi sistemele de conexiune, sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei. Aceasta se aplică în Spațiul Economic European (SEE) și, de asemenea, în Turcia în conformitate cu acordul de uniune vamală între UE și Turcia. Elveția și-a aliniat legislația națională la dispozițiile directivei în mod voluntar.

Echipamentele care fac obiectul directivei sunt puternic afectate și de alte texte legislative europene, precum cadrul de reglementare al comunicațiilor electronice[2], și, în special, Decizia privind spectrul de frecvențe radio[3] și măsurile sale de punere în aplicare pentru armonizarea progresivă a condițiilor de utilizare a spectrului.

Acest al doilea raport de activitate este publicat în conformitate cu articolul 17 din directivă, care invită Comisia să raporteze periodic în ceea ce privește aplicarea directivei, referindu-se, printre altele, la progresele înregistrate în elaborarea standardelor relevante, precum și la orice problemă care apare, eventual, în cursul aplicării.

Raportul se bazează pe:

- o consultare publică care a avut loc în 2007, când 60 de respondenți au răspuns unui număr aproximativ de 120 de întrebări legate de aplicarea directivei[4],

- lucrările comitetului permanent (TCAM[5]),

- reacțiile autorităților naționale de supraveghere a pieței și ale altor părți interesate.

Prezentul raport atrage atenția asupra unor dificultăți în aplicarea directivei în vederea realizării efectelor dorite ale acesteia. Posibilele remedii vor fi prezentate într-o evaluare de impact cuprinzătoare în contextul unei revizuiri viitoare a directivei, pentru care o propunere a Comisiei este prevăzută la sfârșitul anului 2010.

APLICAREA DIRECTIVEI

Domeniul de aplicare al directivei

Conceptul juridic de „terminal” definit la articolul 2 reprezintă un element esențial al domeniului de aplicare al directivei. Distincția între „terminal” și „rețea de telecomunicații” a fost introdusă în legislația UE în anii 1990 în scopul de a preveni o poziție dominantă comună a operatorilor de rețea monopoliști și a producătorilor asociați de echipamente pentru utilizatori. Această distincție, precum și obligația operatorilor de a publica specificațiile tehnice ale interfețelor lor de rețea, astfel cum prevede articolul 4 alineatul (2) din directivă, urmărește să deschidă piața echipamentelor destinate utilizatorilor tuturor producătorilor și, astfel, să încurajeze concurența și inovarea. În urma evoluției tehnologiei și a condițiilor de piață, relevanța acestei distincții cu privire la încurajarea concurenței merită să fie supusă unei reexaminări. În plus, aspectele conexe legate de concurență includ și aspecte legate de accesul la conținut, care adesea pot fi independente de furnizorii de terminale pentru utilizatori sau de abonarea la serviciile de telecomunicații.

Este necesar să se reexamineze domeniul de aplicare al directivei. De exemplu, receptoarele radio și TV care nu pot transmite semnale prin radio sau cablu nu intră în domeniul de aplicare al directivei, în timp ce receptoarele care pot transmite semnale intră.

Unele piese specifice de echipamente hertziene fac parte integrantă din sisteme reglementate la rândul lor de alte acte legislative ale UE din domeniul siguranței și securității sau de tratate internaționale. Este vorba în special de sistemele de siguranță maritime, terestre și aeronautice . Aceste articole nu se potrivesc cu procedurile și procesele de standardizare ale echipamentelor hertziene și echipamentelor terminale de telecomunicații.

Definirea cerințelor principale

Directiva cuprinde la articolul 3 o serie de cerințe principale care vizează protejarea sănătății și siguranței, asigurarea compatibilității electromagnetice și evitarea interferențelor dăunătoare. Modul în care aceste cerințe principale sunt definite în directivă se consideră în general a fi adecvat de către părțile interesate. Cu toate acestea, conceptul de „utilizare preconizată a” echipamentului pare să creeze anumite confuzii între cerințele principale ale directivei și alte interese publice, precum securitatea publică sau libertatea de comunicare, care se află în afara domeniului de aplicare al directivei.

Articolul 3 alineatul (3) litera (e) care permite UE să impună cerințe suplimentare privind accesul la serviciile de urgență a fost eficient aplicat de câteva ori în legătură cu echipamente de siguranță maritime și terestre specifice.

Standarde armonizate care susțin directiva

Directiva se bazează pe principiul „noii abordări”: respectarea standardelor armonizate conferă o prezumție de conformitate la cerinţele principale ale directivei, o posibilitate care a fost utilizată în general de producătorii de echipamente hertziene și de telecomunicații. Modurile alternative de aliniere la cerinţele principale au rămas o excepţie. O serie cuprinzătoare de standarde armonizate este publicată cu regularitate în Jurnalul Oficial, care în prezent însumează mai mult de 200 de standarde[6]. Standardele joacă astfel un rol crucial cu privire la aplicarea directivei.

Nu s-au întâlnit decât foarte puține probleme în ceea privește standardele care nu îndeplineau cerinţele principale ale directivei şi, în consecinţă, Comisia a trebuit rareori să publice orientări adresate organismelor de standardizare. De exemplu, în 2007 câteva sisteme WiFi RLAN[7] de 5 GHz au interferat cu radarele meteorologice care operau în aceeași bandă și în conformitate cu standardul armonizat. Comisia și Comitetul TCAM au intervenit prin publicarea de orientări de revizuire a standardelor armonizate asociate și, prin consultarea părților interesate, au convenit un itinerar de migrare pentru adaptarea produselor WiFi RLAN anterior distribuirii lor în masă pe piață. La alocarea în 2003 a benzii de 5GHz pentru folosirea telefoanelor mobile (și anume, utilizarea Wifi RLAN) la scară mondială, pe lângă serviciile meteorologice, în procesul european de standardizare nu s-a ținut cont de întreaga gamă a aplicațiilor meteorologice. Astfel, acest caz evidențiază necesitatea ca toate părțile interesate în partajarea spectrului să participe la standardizare.

De asemenea, există anumite elemente de probă care sugerează că standardele armonizate pot fi uneori prea stricte. Campaniile de supraveghere a pieței au demonstrat că un anumit procent de dispozitive de mică putere fără licență par să nu fie conforme cu standardele armonizate (cf. § 2.5). Cu toate acestea, nivelul înregistrat de interferențe dăunătoare nu pare să fie afectat de acest factor.

Consultarea a confirmat existența unor obstacole care împiedică IMM-urile și consumatorii să participe pe deplin la procesul de standardizare în domeniul telecomunicațiilor, astfel cum s-a dezbătut într-o manieră mai generală în două comunicări recente ale Comisiei[8][9]. Consultarea a revelat, de asemenea, că transparența procesului de standardizare ar trebui îmbunătățită. În plus, sectorul echipamentelor hertziene arată dificultățile pe care UE le întâlnește în coordonarea unei standardizări globale, așa cum s-a semnalat în recenta Carte Albă a Comisiei privind standardizarea TIC[10]. Procedura de atribuire a benzilor de frecvență și utilizarea ulterioară a acestora variază în funcție de continent, iar standardele nu sunt întotdeauna interschimbabile.

Consultarea a evidențiat, de asemenea, posibilitatea unei îmbunătățiri a calendarului activității de standardizare și a procedeelor conexe orientate către decizii de reglementare privind utilizarea spectrului, pentru a permite activității tehnice să se bazeze pe un cadru de reglementare stabil. Aceasta ar necesita un angajament mai ferm din partea administrațiilor de a colabora cu ETSI (Institutul European de Standarde în Telecomunicații) la diferite niveluri.

În sfârșit, consultarea a evidențiat necesitatea de a progresa către standarde armonizate mai flexibile și generice, care să fie mai puțin specifice unei tehnologii sau aplicații.

Organisme notificate

În cazul în care standardele armonizate nu sunt încă disponibile sau nu au fost urmate de producător, directiva conferă organismelor notificate rolul de a asista producătorii în procesul de evaluare a conformității, în special de a emite avize privind documentația tehnică a produselor. În practică, majoritatea avizelor organismelor notificate se referă la produse care utilizează standarde armonizate pentru a asigura respectarea cerințelor principale ale directivei, dar pentru care producătorii – din cauza complexității tehnice deseori ridicate a evaluării conformității - preferă să caute aprobarea unui organism calificat și experimentat.

Statele membre au notificat Comisiei un număr mare de organisme notificate[11]. Organismele notificate au sediul în SEE și, de asemenea, în țări cu care Uniunea Europeană a încheiat acorduri de recunoaștere reciprocă. Organismele notificate se organizează pe o bază voluntară în cadrul unei asociații de conformitate a echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații ( R&TTE Compliance Association) [12]. Nu s-au raportat probleme specifice privind cooperarea între producători și organismele notificate.

Autoritățile de supraveghere a pieței, aplicarea directivei și conformitatea

În fiecare an, autoritățile responsabile cu supravegherea pieței notifică Comisiei aproximativ 50 de cazuri de echipamente neconforme și care au fost interzise pe piața națională în temeiul procedurii de salvgardare prevăzută la articolul 9.

Autoritățile de supraveghere a pieței cooperează activ la nivelul UE și au reuniuni regulate în cadrul Grupului de cooperare administrativă pentru echipamente hertziene și echipamente terminale de telecomunicații. Acest grup coordonează campanii comune de supraveghere, iar de acum înainte ar trebui să beneficieze de dispozițiile introduse de noul cadru juridic[13] pentru a ridica cooperarea sa la un nou nivel. Campaniile anterioare au pus deja în evidență preocupări în legătură cu nivelurile de conformitate în anumite familii de produse . În special, s-a observat un nivel foarte scăzut de conformitate cu dispozițiile directivei în rândul aparatelor radio de mică putere și într-o măsură mai mică în alte domenii. Un anumit număr de importatori și de producători ai acestor echipamente nu au cunoștință de directivă sau o ignoră în mod deliberat. Mai multe părți interesate au indicat că aceasta nu a generat riscuri evidente pentru siguranța consumatorilor și integritatea rețelelor de telecomunicații, și nici o creștere a interferențelor dăunătoare. Societățile care respectă directiva consideră că produsele neconforme provoacă o denaturare inechitabilă a concurenței

Trasabilitatea produselor defecte constituie un motiv de preocupare: adesea, autoritățile de supraveghere a pieței nu pot identifica producătorul sau persoana responsabilă pentru introducerea pe piață a produsului, în special în ceea ce îi privește pe micii operatori de piață. Se depun eforturi importante, adesea costisitoare, pentru găsirea producătorilor sau importatorilor, ceea ce împiedică o repartizare mai eficientă a resurselor limitate ale autorităților de supraveghere a pieței. În cadrul consultării, s-a sugerat o înregistrare on-line obligatorie fie a producătorului, fie a produselor sale și/sau o adaptare a directivei la noul cadru juridic în scopul de a îmbunătăți trasabilitatea.

Directiva prevede o măsură de salvgardare (articolul 9) cum ar fi de exemplu, o „interdicție de comercializare”. Procedura existentă nu permite luarea măsurilor la nivel național decât cu notificarea Comisiei. Procedura a fost considerată prea lungă, având în vedere că, de obicei, aceasta nu poate fi încheiată înainte de sfârșitul ciclului de viață al produsului neconform. În avizul său, „ Streamlining the regulatory environment for the use of spectrum ” (raționalizarea mediului de reglementare pentru utilizarea spectrului) Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG)[14] a recomandat examinarea posibilității de a extinde o clauză de salvgardare națională la ansamblul pieței UE, acolo unde este cazul[15].

Dispoziții neutilizate și mai puțin utilizate

Aplicarea articolului 3 alineatul (3) literele (a)-(d) și a literei (f) care permite UE să impună cerințe suplimentare de interes public, cum ar fi combaterea fraudei sau garantarea interoperabilității sau protecției vieții private a fost analizată în mai multe ocazii, însă a fost în cele din urmă respinsă .

Nu s-au primit notificări de deconectare a terminalelor în temeiul articolului 7 alineatul (4), nici notificări de interzicere a echipamentelor care îndeplinesc cerințele în temeiul articolului 9 alineatul (5).

Atunci când interfețele naționale de radio sunt armonizate drept consecință a aplicării tehnice a măsurilor în temeiul Deciziei privind spectrul de frecvențe radio[16], este redundantă evaluarea echivalenței acestora în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directivă în raport cu o clasă de echipamente.

Directiva conține optsprezece dispoziții administrative iar relevanța unora dintre acestea a fost pusă sub semnul întrebării. În special, există diverse tipuri de echipamente foarte mici, cum ar fi etichetele de identificare prin frecvențe radio sau implanturile cohleare care emit semnale radio, acestea având o probabilitate redusă de a provoca interferențe dăunătoare. Aplicarea în cazul acestor dispozitive, în general inofensive, a tuturor dispozițiilor administrative din directivă nu poate să fie justificată, în special din cauza sarcinilor administrative pe care le presupune. Dispozitivele inofensive au nevoie de un spectru pentru a putea funcționa, prin urmare, este necesar să se ia în considerare deciziile de reglementare privind spectrul pentru aceste dispozitive.

Coerența cu alte dispoziții ale legislației UE

Un număr tot mai mare de produse destinate comercializării pe scară largă, precum jucăriile, includ în prezent un dispozitiv radio. Acest fapt generează situații complexe, multiple proceduri de evaluare a conformității și interpretări și practici nearmonizate între statele membre.

Deși directiva este într-o mare măsură complementară deciziei privind spectrul de frecvențe radio[17], există totuși anumite probleme de delimitare și de coerență între cele două instrumente juridice, ceea ce creează anumite incertitudini în aplicarea lor. În plus, rezultatul revizuirii cadrului de reglementare a comunicațiilor electronice[18] și a directivelor, precum directiva privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase (RoHS)[19] sau directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)[20], precum și măsurile de punere în aplicare din cadrul Directivei proiectării ecologice 2005/32/CE, au un impact important asupra echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații. Directiva privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații nu este pe deplin coerentă cu aceste acte juridice, ceea ce generează din nou probleme de aplicare și interpretare.

Comitetul TCAM și aplicarea coerentă a directivei

Comitetul directivei organizează în jur de trei reuniuni a câte două zile pe an, cu participarea cvasi-totalității statelor membre. Dacă în cursul primilor ani ai directivei Comitetul a dezbătut în principal chestiuni de aplicare comună, actualmente acesta se ocupă în prezent din ce în ce mai mult de aspecte de reglementare și de probleme legate de standarde, de dificultăți de punere în aplicare, precum și de aplicarea potențială a articolului 3 alineatul (3), care permite stabilirea cerințelor suplimentare.

Statele membre au convenit prin intermediul Comitetului TCAM o abordare armonizată a problemelor specifice. Cu toate acestea, nu a fost posibil întotdeauna un acord cu privire la adoptarea unei abordări comune, în special în ceea ce privește tehnologiile inovatoare. Este posibil ca acest motiv să fi determinat unele societăți și investitori să introducă produse inovatoare în afara Europei.

Nu a existat un criteriu comun privind notificările în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) pentru echipamentele care utilizează bande de frecvențe a căror utilizare nu a fost armonizată. Cu toate acestea, din ianuarie 2008, sistemul de notificare unic (online) a atenuat consecințele discrepanțelor naționale existente, însă fără a le soluționa definitiv.

În cursul consultării, unele părți interesate și-au exprimat dorința ca, pentru anumite aspecte ale aplicării directivei, concluziile Comitetului TCAM să fie obligatorii pentru toate statele membre.

Provocări tehnologice

Directiva a permis abordarea celor mai importante progrese tehnologice. Cu toate acestea, cazul echipamentelor reconfigurate în cursul funcționării de către utilizatori și/sau o entitate diferită de producătorul inițial, cum ar fi „tehnologiile radio bazate pe programe software (SDR)”, sau tehnologia radio cognitivă reconfigurabilă este extrem de delicat. Directiva actuală, care presupune că o entitate juridică independentă proiectează echipamentul și garantează conformitatea sa odată pentru totdeauna, nu este adaptată în mod adecvat pentru a aborda această flexibilitate.

Directiva R&TTE și cadrul general pentru concurență și inovare în acest domeniu

De la intrarea sa în vigoare, directiva a contribuit decisiv la consolidarea pieței interne pentru acele produse care se înscriu în domeniul său de aplicare. Cadrul funcționează corect pentru introducerea pe piață a echipamentelor care utilizează tehnologii consacrate, facilitând în același timp evoluția acestora, în special prin revizuirea în timp util a standardelor armonizate.

Directiva pare mai puțin adaptată pentru a permite introducerea pe piață de produse bazate pe tehnologii radio fundamental noi, care nu sunt încă reglementate de standarde armonizate. În absența standardelor armonizate, producătorul trebuie să consulte un organism notificat pentru introducerea unui produs pe piață. În avizul său privind „ Streamlining the regulatory environment for the use of spectrum ”[21] (raționalizarea mediului de reglementare pentru utilizarea spectrului) Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) a indicat că „părțile interesate (organisme notificate, producători…) par incapabile să stabilească, cu certitudine, conformitatea echipamentelor hertziene la cerințele principale ale directivei R&TTE în cazurile în care un standard armonizat nu a fost aplicat sau nu există.” Autoritățile de reglementare au, de asemenea, tendința de a supune produsele radio inovatoare la condiții de utilizare restrictive în cadrul benzilor permise.

În plus, în afara domeniului de aplicare a directivei, dar strâns legată de introducerea tehnologiilor radio inovatoare, există problema că inovările pot să nu se încadreze suficient în atribuirile existente de spectru și prin urmare, acestea nu pot fi utilizate în mod legal. Statele membre oferă posibilitatea unor drepturi de utilizare experimentale care pot sprijini dezvoltarea tehnologiilor inovatoare la nivel național.

La trecerea de la faza de cercetare și dezvoltare la distribuția comercială, lipsa standardelor armonizate care să permită introducerea pe piață a produselor inovatoare în conformitate cu cerințele legale și disponibilitatea alocării adecvate de spectru și condițiile de utilizare asociate pot genera o incertitudine juridică și, astfel, pot descuraja potențialii investitori în tehnologie. Cu toate acestea, o flexibilitate sporită a utilizării spectrului, astfel cum este introdusă în revizuirea din 2009 a cadrului de reglementare a comunicațiilor electronice, poate oferi o soluție la această problemă.

Din cauza acestor provocări legate de un mediu de reglementare complex și relativ inflexibil, societățile pot decide să transfere fazele distincte ale distribuției comerciale (testele pilot, distribuția precomercială și inițială) către alte arii comerciale, cum ar fi Statele Unite ale Americii. Acest fapt reprezintă un obstacol pentru inovarea în tehnologiile radio în Europa în calea atingerii potențialul său deplin.

CONCLUZII

Directiva a constituit un instrument decisiv în realizarea pieței interne pentru echipamentele hertziene, înlocuind mii de programe naționale de omologare de tip și introducând un regim de reglementare minim care facilitează inovarea și concurența. În ansamblu, cadrul de reglementare stabilit de directivă a permis realizarea obiectivelor prevăzute , și anume, un înalt nivel de protecție a sănătății și siguranței utilizatorilor, compatibilitate electromagnetică pentru terminalele de telecomunicații și echipamentele hertziene, precum și evitarea interferențelor dăunătoare.

În ceea ce privește utilizarea spectrului, în ciuda conformității tehnice limitate observate în anumite tipuri de produse, nu există dovezi în sensul unei creșteri a nivelurilor interferențelor dăunătoare. Aceasta poate sugera că standardele pot fi prea restrictive, și că o revizuire a abordării tehnice în acest domeniu ar putea permite o utilizare mai intensă și mai eficientă a spectrului.

Există două aspecte principale care merită o analizare mai aprofundată: intrarea pe piață a tehnologiilor radio inovatoare, datorată procesului existent de instituire a deciziilor de reglementare necesare privind utilizarea spectrului și a standardelor armonizate și trasabilitatea producătorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea produselor pe piață.

[1] JO L 91, 7.4.1999, p. 10–28.

[2] Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, precum și Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

[3] Decizia privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (decizia privind spectrul de frecvențe radio) (672/2002/CE).

[4] Rezumatul răspunsurilor la adresa http://ec.europa.eu/enterprise/rtte/index_en.htm

[5] Comitetul pentru evaluarea conformității și supravegherea pieței de telecomunicații

[6] http://ec.europa.eu/enterprise/rtte/harstand.htm.

[7] Rețelele radio locale.

[8] COM(2008) 133 final: Comunicare din partea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European „Către o contribuție crescută a standardizării la inovare în Europa”.

[9] COM(2008) 394 final: Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor - „A gândi mai întâi pe scară mică” – „Small Business Act” pentru Europa, din 25.6.2008.

[10] COM(2009) 324 final: CARTEA ALBĂ Modernizarea standardizării în domeniul tehnologiei informației și a comunicațiilor (TIC) în UE – calea de urmat

[11] http://ec.europa.eu/enterprise/newapproach/nando/index.cfm?fuseaction=directive.notifiedbod y&dir_id=22&type_dir=NO%20CPD&pro_id=99999&prc_id=99999&ann_id=99999&prc_anx=99999

[12] http://www.rtteca.com/

[13] Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului,

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93Regulamentul (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naționale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Deciziei nr. 3052/95/CE.

[14] Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) este un organism consultativ al Comisiei Europene, compus din reprezentanți ai statelor membre responsabili cu politica spectrului (a se vedea: http://rspg.ec.europa.eu/).

[15] Recomandarea 5.19 în documentul RSPG0 8-246 (http://rspg.ec.europa.eu/rspg_opinions/index_en.htm)

[16] op. cit., p. 2

[17] op. cit., p. 2

[18] op. cit., p. 2

[19] Directiva privind restricțiile de utilizare a unor substanțe periculoase (2002/95/EC).

[20] Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (2002/96/CE).

[21] RSPG08-246 (http://rspg.ec.europa.eu/rspg_opinions/index_en.htm)