(1)   Prezentul regulament stabilește normele privind cooperarea statelor membre în ceea ce privește:

(2)   Prezentul regulament se aplică tuturor substanțelor active care sunt utilizate în medicamentele pentru investigație clinică în studiile clinice intervenționale autorizate în cel puțin două state membre, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014, indiferent dacă studiul clinic intervențional în cauză a fost autorizat în temeiul regulamentului respectiv sau, inițial, în temeiul Directivei 2001/20/CE (3) și, ulterior, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 536/2014.

(3)   Prezentul regulament nu se aplică substanțelor active mononaționale, substanțelor active din medicamentele pentru investigație clinică utilizate ca produse de referință, inclusiv ca placebo, sau substanțelor active utilizate în medicamentele auxiliare.

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile termenilor „medicament”, „substanță activă” și „reacție adversă” prevăzute la articolul 1 punctele 2, 3a și, respectiv, 11, din Directiva 2001/83/CE.

(2)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)   Pentru fiecare substanță activă care este utilizată în studiile clinice intervenționale autorizate în Uniune în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 536/2014 se selectează un stat membru responsabil de evaluarea siguranței, în fiecare dintre următoarele situații:

(2)   În situațiile descrise la alineatul (1) literele (a) și (b), orice stat membru, indiferent dacă a primit sau nu a primit cererea menționată la literele respective, își poate exprima interesul, prin intermediul instrumentelor informatice descrise la articolul 11, de a deveni statul membru responsabil de evaluarea siguranței, în termen de 7 zile de la autorizarea studiului clinic intervențional sau a modificării substanțiale în al doilea stat membru în cauză. În cazul în care mai multe state membre își exprimă interesul, statul membru raportor selectează statul membru responsabil de evaluarea siguranței în termen de 5 zile de la sfârșitul perioadei de 7 zile menționate în prima teză, ținând seama de expertiza existentă a statelor membre în ceea ce privește substanța activă și de repartizarea echitabilă a volumului de muncă între statele membre. Dacă niciun stat membru nu își exprimă interesul, în termen de 12 zile de la autorizarea studiului clinic intervențional sau a modificării substanțiale în al doilea stat membru în cauză, statul membru raportor numește statul membru responsabil de evaluarea siguranței din rândul statelor membre în cauză, ținând seama de repartizarea echitabilă a volumului de muncă între acestea.

(3)   În cazul în care autorizarea unui studiu clinic intervențional sau a unei modificări substanțiale prin adăugarea unei substanțe active la un studiu clinic intervențional se referă la o substanță activă pentru care a fost deja numit un stat membru responsabil de evaluarea siguranței, statul membru responsabil de evaluarea siguranței în cauză este desemnat, de asemenea, drept stat membru responsabil de evaluarea siguranței pentru studiul clinic intervențional nou sau modificat, indiferent dacă cererea a fost depusă de același sponsor sau de un sponsor diferit. Acest lucru este valabil și în cazul în care statul membru existent responsabil de evaluarea siguranței (i) nu este un stat membru în cauză pentru studiul clinic intervențional, (ii) a refuzat cererea privind studiul clinic intervențional și (iii) a primit o cerere limitată doar la aspectele vizate de partea I a raportului de evaluare menționat la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014, precum și (iv) atunci când studiul clinic intervențional nu mai este în desfășurare pe teritoriul său.

(4)   În cazul în care o substanță activă, care nu este utilizată în niciun studiu clinic intervențional în curs în Uniune, dar pentru care a existat în trecut un stat membru responsabil de evaluarea siguranței, este reintrodusă prin autorizarea unui nou studiu clinic intervențional sau a unei modificări substanțiale a unui studiu clinic intervențional, statul membru responsabil de evaluarea siguranței este desemnat drept stat membru responsabil de evaluarea siguranței pentru substanța activă respectivă în studiul clinic intervențional nou sau modificat.

(5)   Statul membru raportor al studiului clinic intervențional verifică dacă există un stat membru responsabil de evaluarea siguranței pentru orice substanță activă utilizată în medicamentele pentru investigație clinică în studiul clinic intervențional, pe baza informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) litera (b). În cazul în care a fost deja selectat un stat membru responsabil de evaluarea siguranței pentru substanța activă respectivă, statul membru raportor îl informează cu privire la studiul clinic intervențional respectiv imediat după autorizarea studiului clinic intervențional respectiv de către cel puțin un stat membru în cauză, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(6)   În situația descrisă la alineatul (1) litera (c), atunci când este necesar, noul stat membru raportor notifică statul membru raportor inițial. Statul membru raportor inițial lansează și aplică procedura de selecție pentru stabilirea statului membru responsabil de evaluarea siguranței în conformitate cu alineatul (2) fără întârzieri nejustificate după ce studiul clinic intervențional din al doilea stat membru a fost autorizat.

(7)   Atunci când un studiu clinic intervențional implică utilizarea mai multor medicamente pentru investigație clinică cu substanțe active noi diferite pentru cooperarea în materie de siguranță, statul membru raportor se asigură că este desemnat un stat membru responsabil de evaluarea siguranței pentru fiecare substanță activă nouă pentru cooperarea în materie de siguranță în cadrul studiului clinic intervențional respectiv.

(8)   Statul membru responsabil de evaluarea siguranței primește sarcina de a evalua substanța activă, iar identitatea statului membru responsabil de evaluarea siguranței este înregistrată de către statul membru raportor în termen de cel mult 12 zile de la notificarea autorizării unui studiu clinic intervențional care implică o substanță activă nouă pentru cooperarea în materie de siguranță în cel de al doilea stat membru.

(1)   În cazul în care statul membru responsabil de evaluarea siguranței unei substanțe active nu mai este un stat membru în cauză în niciun studiu clinic intervențional care implică utilizarea substanței active respective sau în cazul în care statul membru responsabil de evaluarea siguranței are un volum de muncă disproporționat în comparație cu alte state membre, statul membru responsabil de evaluarea siguranței în cauză poate iniția procedura de selectare a unui nou stat membru responsabil de evaluarea siguranței în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). Dacă este posibil, procedura respectivă este lansată după prezentarea raportului final de evaluare referitor la raportul anual privind siguranța de către statul membru responsabil de evaluarea siguranței.

Statul membru responsabil de evaluarea siguranței care inițiază procedura menționată la primul paragraf îndeplinește sarcinile atribuite statului membru raportor la articolul 3 alineatul (2).

(2)   Orice stat membru se poate oferi voluntar în orice moment să preia rolul de stat membru responsabil de evaluarea siguranței, cu condiția ca statul membru inițial responsabil de evaluarea siguranței să fie de acord.

(3)   Atunci când este desemnat un nou stat membru responsabil de evaluarea siguranței în temeiul alineatului (1) sau (2), statul membru inițial responsabil de evaluarea siguranței își înregistrează identitatea în sistemele de informații menționate la articolul 11 pentru fiecare studiu clinic intervențional relevant, fără întârzieri nejustificate.

(4)   În situațiile menționate la alineatele (1) și (2), statul membru inițial responsabil de evaluarea siguranței continuă să își îndeplinească sarcinile până când sunt prezentate toate rapoartele și înregistrările finale de evaluare a siguranței, inclusiv raportul de evaluare al ultimului raport anual privind siguranța, iar noul stat membru responsabil de evaluarea siguranței este înregistrat în sistemele de informații menționate la articolul 11 în conformitate cu alineatul (3).

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), statul membru inițial responsabil de evaluarea siguranței poate renunța la acest rol imediat, fără a finaliza evaluările în curs și fără a prezenta rapoartele și înregistrările de evaluare corespunzătoare, cu condiția ca noul stat membru responsabil de evaluarea siguranței să fie de acord.

(1)   Statul membru responsabil de evaluarea siguranței are următoarele sarcini în ceea ce privește substanța activă atribuită conținută în medicamentele pentru investigație clinică care sunt utilizate în studiile clinice intervenționale autorizate în Uniune:

(2)   Statul membru responsabil de evaluarea siguranței își îndeplinește sarcinile timp de trei luni de la încheierea ultimului studiu clinic intervențional cu substanța activă în toate statele membre în cauză. Acesta prezintă raportul final de evaluare referitor la ultimul raport anual privind siguranța pentru substanța activă, fără întârzieri nejustificate.

(3)   Comitetele de etică responsabile sunt implicate în evaluările siguranței efectuate de statul membru responsabil de evaluarea siguranței, atunci când o astfel de implicare este prevăzută în legislația națională a statului membru responsabil de evaluarea siguranței.

(1)   Cel puțin o dată la 15 zile calendaristice, are loc o examinare a bazei de date EudraVigilance menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (a).

(2)   În cazul medicamentelor pentru investigație clinică care dețin o autorizație de introducere pe piață în Uniune, statul membru responsabil de evaluarea siguranței poate decide să reducă frecvența examinării menționate la alineatul (1) la cel puțin o dată la 30 de zile calendaristice.

(3)   În cazul în care nivelul cunoștințelor privind profilul de siguranță al substanței active sau gradul de deviere de la practica clinică uzuală în utilizarea substanței active impun acest lucru, statul membru responsabil de evaluarea siguranței aplică o frecvență de examinare mai mare decât cea prevăzută la alineatele (1) și (2). Statul membru responsabil de evaluarea siguranței înregistrează rezultatul și data examinării în sistemele de informații menționate la articolul 11.

(4)   În cazul în care apar probleme privind siguranța substanței active în urma examinării reacțiilor adverse grave neașteptate suspectate raportate, statul membru responsabil de evaluarea siguranței:

Transmiterea și punerea în comun a evaluării menționate la literele (a) și (b) și notificarea menționată la litera (c) se realizează prin intermediul sistemelor de informații menționate la articolul 11.

(5)   Statul membru responsabil de evaluarea siguranței extinde amploarea evaluării menționate la alineatul (4) și scurtează termenele acestei evaluări în cazul în care riscul pentru siguranța participanților la un studiu clinic intervențional impune acest lucru.

(6)   În cazul în care sunt solicitate informații suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (d), în contextul evaluării reacțiilor adverse grave neașteptate suspectate, iar sponsorul nu confirmă primirea cererii de informații până la (i) termenul stabilit de statul membru responsabil de evaluarea siguranței sau (ii) la 7 zile de la transmiterea cererii, oricare dintre acestea survine mai târziu, statul membru responsabil de evaluarea siguranței notifică toate statele membre raportoare și statele membre vizate de un studiu clinic intervențional care utilizează substanța activă să aibă în vedere luarea de măsuri corective în conformitate cu articolul 77 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(7)   În cazul în care statul membru responsabil de evaluarea siguranței consideră că este necesar, pe baza evaluării (evaluărilor) sale, acesta transmite recomandări generale privind siguranța substanței active statelor membre raportoare și statelor membre în cauză care să le permită acestora să ia măsuri corective și alte acțiuni de supraveghere a siguranței legate de substanța activă.

(1)   Atunci când evaluează rapoartele anuale privind siguranța, statul membru responsabil de evaluarea siguranței:

(2)   Statul membru responsabil de evaluarea siguranței poate extinde amploarea evaluării menționate la alineatul (1) și poate scurta termenele acestei evaluări în cazul în care riscul pentru siguranța participanților la un studiu clinic intervențional impune acest lucru. În cadrul acestei evaluări, statul membru responsabil de evaluarea siguranței ia în considerare statutul autorizației de introducere pe piață a medicamentului pentru investigație clinică sau a substanței active, nivelul cunoștințelor privind profilul de siguranță al substanței active și gradul de deviere de la practica clinică uzuală în utilizarea substanței active.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), atunci când sponsorul prezintă un singur raport anual privind siguranța specific unui singur studiu clinic intervențional care implică mai multe medicamente pentru investigație clinică în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 536/2014, acest raport anual privind siguranța este evaluat de statul membru raportor al respectivului studiu clinic intervențional. La cererea statului membru raportor, statele membre responsabile de evaluarea siguranței substanțelor active incluse în aceste medicamente pentru investigație clinică sprijină statul membru raportor cu această evaluare. Statul membru raportor introduce un raport final de evaluare în sistemele de informații menționate la articolul 11 și, dacă este necesar, notifică problemele legate de siguranță statelor membre în cauză și fiecărui stat membru responsabil de evaluarea siguranței pentru substanța (substanțele) activă (active) inclusă (incluse) în medicamentele pentru investigație clinică în cauză.

(1)   În cazul în care statul membru responsabil de evaluarea siguranței identifică probleme de siguranță legate de substanța activă din alte surse decât examinarea și evaluarea menționate la articolele 6 și 7, acesta poate transmite recomandări de măsuri corective și alte acțiuni de atenuare a riscurilor pentru supravegherea siguranței către statele membre raportoare și statele membre în cauză.

(2)   În urma unei recomandări în temeiul articolului 6 alineatul (7), al articolului 7 alineatul (1) litera (d) sau al alineatului (1) din prezentul articol, statele membre raportoare ale studiilor clinice intervenționale în care este utilizată substanța activă trebuie să coordoneze acțiunile care trebuie întreprinse pentru aceste studii clinice intervenționale cu statele membre în cauză.

(3)   Statele membre în cauză pot lua în orice moment măsuri corective și alte acțiuni pentru supravegherea siguranței substanței active pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 77 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(1)   Statele membre raportoare și statele membre în cauză:

(2)   Statul (statele) membru (membre) raportor (raportoare):

(3)   Statele membre elaborează în comun orientări privind bunele practici care descriu proceduri detaliate pentru cooperarea în materie de siguranță, inclusiv termenele corespunzătoare și conținutul rapoartelor de evaluare.

(4)   Statele membre pot coordona și facilita monitorizarea și supravegherea siguranței în ceea ce privește substanța activă, la nivelul studiilor clinice intervenționale.

(1)   În cazul în care evaluarea siguranței implică participarea mai multor state membre responsabile de evaluarea siguranței, acestea pot desemna, prin consens, un stat membru principal responsabil de evaluarea siguranței.

(2)   Statul membru principal responsabil de evaluarea siguranței este responsabil de coordonarea evaluărilor siguranței efectuate de statele membre responsabile de evaluarea siguranței pentru o substanță activă sau pentru o clasă farmacologică de substanțe active. Evaluarea coordonată a siguranței de către mai multe state membre responsabile de evaluarea siguranței respectă termenele standard pentru examinare și evaluare, astfel cum se prevede la articolele 6 și 7.

(1)   Agenția, în calitate de administrator al bazei de date EudraVigilance, al Sistemului de informații privind studiile clinice intervenționale și al Dicționarului de Medicamente al UE, pune la dispoziție sisteme de informații pentru a sprijini cooperarea în domeniul evaluării siguranței, acoperind funcționalitățile prevăzute la alineatul (3).

(2)   Agenția, Comisia și statele membre evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, asistența disponibilă privind sistemele de informații, iar constatările acestora sunt luate în considerare în mod corespunzător la întreținerea și actualizarea sistemelor de informații menționate la alineatul (1).

(3)   Funcționalitățile dezvoltate:

(4)   Documentația studiului clinic intervențional, care este relevantă pentru evaluarea siguranței, este pusă la dispoziția statelor membre responsabile de evaluarea siguranței, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt state membre vizate de studiul clinic intervențional respectiv.

(5)   Agenția, împreună cu statele membre și Comisia, dezvoltă sistemele de informații pentru a sprijini procedura de selecție și de reselecție a statului membru responsabil de evaluarea siguranței, menționată la articolele 3 și 4, până la încheierea perioadei de tranziție, astfel cum este prevăzut la articolul 98 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(6)   Studiile clinice intervenționale care utilizează aceeași substanță activă sunt identificate în sistemele de informații menționate la alineatul (1), pe baza codului UE al substanțelor active menționat la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(1)   Punctele de contact naționale desemnate în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014 comunică, în cadrul Grupului consultativ și de coordonare a studiilor clinice intervenționale, orice preocupări legate de funcționarea evaluărilor coordonate ale siguranței pe care le primesc de la statele membre care le-au desemnat, de la statele membre responsabile de evaluarea siguranței sau de la public.

(2)   Grupul consultativ și de coordonare a studiilor clinice intervenționale investighează și abordează preocupările legate de funcționarea evaluării coordonate a siguranței în timp util.