(1)

Politica maritimă a Uniunii Europene urmărește să asigure un nivel ridicat de siguranță și protecție a mediului. Acest obiectiv poate fi atins prin respectarea convențiilor, codurilor și rezoluțiilor internaționale, menținând în același timp libertatea de navigație prevăzută prin Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

(2)

Obiectivul de dezvoltare durabilă 14 al Organizației Națiunilor Unite atrage atenția asupra amenințării reprezentate de poluarea marină și poluarea cu nutrienți, de epuizarea resurselor și de schimbările climatice, toate acestea fiind provocate, în principal, de acțiuni ale omului. Aceste amenințări exercită o presiune suplimentară asupra sistemelor de mediu, cum ar fi biodiversitatea și infrastructura naturală, creând, totodată, probleme socioeconomice la nivel mondial, inclusiv riscuri pentru sănătatea și siguranța oamenilor și riscuri financiare. Uniunea trebuie să acționeze pentru a proteja speciile marine și a-i sprijini pe cei care depind de oceane, fie că acestea le asigură un loc de muncă, resurse sau un cadru pentru petrecerea timpului liber.

(3)

Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (denumită în continuare „Convenția MARPOL”) prevede interdicții generale privind deversările de pe nave în mare și reglementează, de asemenea, condițiile în care anumite tipuri de deșeuri pot fi deversate în mediul marin. Convenția MARPOL prevede obligația părților contractante de a asigura existența unor instalații portuare de preluare adecvate.

(4)

Uniunea a urmărit punerea în aplicare a unor părți ale Convenției MARPOL prin Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și Consiliului (4), printr-o abordare la nivelul porturilor. Obiectivul Directivei 2000/59/CE este de a reconcilia interesele bunei funcționări a transportului maritim cu protecția mediului marin.

(5)

În ultimele două decenii, Convenția MARPOL și anexele sale au făcut obiectul unor modificări importante, care au pus în aplicare norme mai stricte și interdicții pentru deversările de deșeuri în mare de către nave.

(6)

Anexa VI la Convenția MARPOL a introdus norme privind deversarea pentru noile categorii de deșeuri, în special reziduuri de la sistemele de curățare a gazelor de eșapament, constând atât din nămol, cât și din apă de scurgere. Aceste categorii de deșeuri ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(7)

Statele membre ar trebui să depună în continuare eforturi la nivelul Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru a lua în considerare în mod cuprinzător efectele pe care deversările de ape reziduale de la instalațiile de epurare în buclă deschisă le au asupra mediului, inclusiv măsuri de combatere a efectelor potențiale.

(8)

Statele membre ar trebui să fie încurajate să ia măsuri adecvate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), inclusiv să interzică deversarea în apele lor teritoriale a apelor reziduale de la instalațiile de epurare în buclă deschisă și a anumitor reziduuri de încărcătură.

(9)

La 1 martie 2018, OMI a adoptat Orientările consolidate revizuite pentru furnizorii și utilizatorii instalațiilor portuare de preluare (MEPC.1/Circ. 834/Rev.1) (denumite în continuare „Orientările consolidate ale OMI”), care includ formatele standard pentru notificarea deșeurilor, pentru confirmarea predării deșeurilor și pentru semnalarea deficiențelor suspectate la instalațiile portuare de preluare, precum și cerințele de raportare a instalațiilor de preluare a deșeurilor.

(10)

În ciuda acestor evoluții în materie de reglementare, deversările de deșeuri în mare au loc în continuare, generând costuri de mediu, sociale și economice ridicate. Acest lucru se datorează unei combinații de factori, și anume în porturi nu sunt întotdeauna disponibile instalații portuare de preluare adecvate, asigurarea punerii în aplicare este adesea insuficientă și lipsesc stimulentele pentru predarea deșeurilor pe uscat.

(11)

Directiva 2000/59/CE a contribuit la creșterea volumului de deșeuri predate în instalațiile portuare de preluare, printre altele prin asigurarea faptului că navele contribuie la costurile acestor instalații, indiferent de utilizarea efectivă a instalațiilor respective, și, în felul acesta, a avut un rol esențial în reducerea deversărilor de deșeuri în mare, astfel cum a reieșit din evaluarea directivei respective efectuate în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (denumită în continuare „evaluarea REFIT”).

(12)

Evaluarea REFIT a demonstrat, de asemenea, că Directiva 2000/59/CE nu a fost pe deplin eficace din cauza neconcordanțelor cu cadrul reprezentat de Convenția MARPOL. În plus, statele membre au elaborat interpretări diferite ale conceptelor-cheie din respectiva directivă, cum ar fi caracterul adecvat al instalațiilor, notificarea în avans a deșeurilor, predarea obligatorie a deșeurilor în instalațiile portuare de preluare și exceptările pentru navele care efectuează transporturi în cadrul unui trafic programat. Evaluarea REFIT a solicitat un grad mai mare de armonizare a conceptelor respective și alinierea deplină la Convenția MARPOL, în scopul de a evita sarcinile administrative inutile atât pentru porturi, cât și pentru utilizatorii portuari.

(13)

În vederea alinierii Directivei 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) la dispozițiile relevante ale Convenției MARPOL referitoare la normele privind deversarea, Comisia ar trebui să evalueze oportunitatea revizuirii directivei respective, în special prin extinderea domeniului de aplicare al acesteia.

(14)

Politica maritimă a Uniunii ar trebui să aibă drept obiectiv un nivel ridicat de protecție a mediului marin, luând în considerare diversitatea zonelor maritime din Uniune. Aceasta ar trebui să se bazeze pe principiul acțiunii preventive și al remedierii cu prioritate la sursă a daunelor aduse mediului marin, precum și pe principiul „poluatorul plătește”.

(15)

Prezenta directivă ar trebui să fie esențială pentru punerea în aplicare a principalelor acte legislative și principii privind protecția mediului în contextul porturilor și al gestionării deșeurilor provenite de la nave. În special, Directivele 2008/56/CE (7) și 2008/98/CE (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului reprezintă instrumente relevante în acest sens.

(16)

Directiva 2008/98/CE stabilește principalele principii de gestionare a deșeurilor, inclusiv principiul „poluatorul plătește” și ierarhia deșeurilor, care pledează pentru reutilizarea și reciclarea deșeurilor față de alte forme de recuperare și eliminare a deșeurilor și care necesită stabilirea de sisteme pentru colectarea separată a deșeurilor. În plus, conceptul de răspundere extinsă a producătorilor este un principiu călăuzitor al dreptului Uniunii în domeniul deșeurilor, în baza căruia producătorii sunt răspunzători, pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor lor, de impactul pe care acestea îl au asupra mediului. Obligațiile respective se aplică, de asemenea, în ceea ce privește gestionarea deșeurilor provenite de la nave.

(17)

Colectarea separată a deșeurilor provenite de la nave, inclusiv a uneltelor de pescuit abandonate, este necesară pentru a asigura recuperarea lor ulterioară în vederea pregătirii pentru reutilizare sau reciclare în cadrul lanțului de gestionare a deșeurilor din aval, precum și în scopul de a preveni ca acestea să cauzeze vătămări faunei marine și să provoace pagube mediilor marine. Deșeurile sunt adesea triate la bordul navelor în conformitate cu normele și standardele internaționale, iar dreptul Uniunii ar trebui să se asigure că aceste eforturi de triere a deșeurilor de la bord nu sunt subminate de lipsa de măsuri pentru colectarea separată a deșeurilor pe uscat.

(18)

O cantitate semnificativă de materiale plastice ajunge în fiecare an în mările și în oceanele din Uniune. Deși, în majoritatea zonelor maritime, cea mai mare parte a deșeurilor marine provine de la activități de pe uscat, industria transportului maritim, inclusiv sectorul pescuitului și sectorul activităților de agrement, contribuie, de asemenea, în mod semnificativ, prin deversarea direct în mare a deșeurilor, inclusiv a celor din plastic și a uneltelor de pescuit abandonate.

(19)

Directiva 2008/98/CE solicită statelor membre să pună capăt generării de deșeuri marine, ca o contribuție la obiectivul de dezvoltare durabilă al Organizației Națiunilor Unite care urmărește prevenirea și reducerea semnificativă a poluării marine de toate tipurile.

(20)

Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” a recunoscut rolul specific pe care Directiva 2000/59/CE trebuie să îl joace în acest sens, prin garantarea disponibilității unor instalații adecvate de preluare a deșeurilor și prin asigurarea atât a nivelului adecvat de stimulente, cât și a respectării normelor de predarea a deșeurilor în instalațiile de la țărm.

(21)

Instalațiile din larg reprezintă una dintre sursele marine ale deșeurilor marine. Din acest motiv, statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare cu privire la predarea deșeurilor de pe instalațiile din larg care arborează pavilionul lor sau care operează în apele lor, sau ambele și să asigure respectarea normelor stricte privind deversarea aplicabile instalațiilor din larg, prevăzute în Convenția MARPOL.

(22)

Una dintre principalele surse ale deșeurilor marine o reprezintă deșeurile, și în special deșeurile de materiale plastice, din râuri, care includ deversările de la navele de navigație interioară. Prin urmare, navele respective ar trebui să fie supuse unor norme stricte privind deversările și predările. În prezent, aceste norme sunt stabilite de comisia fluvială relevantă. Cu toate acestea, porturile interioare intră sub incidența dreptului Uniunii în domeniul deșeurilor. Pentru a continua eforturile de armonizare a cadrului legislativ pentru căile navigabile interioare din Uniune, Comisia este invitată să evalueze oportunitatea unui regim al Uniunii de norme privind deversarea și predarea deșeurilor, aplicabil navelor de navigație interioară, luând în considerare Convenția privind colectarea, depozitarea și preluarea deșeurilor produse în timpul navigării pe Rin și pe căile navigabile interioare din 9 septembrie 1996 (CDNI).

(23)

Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (9) impune navelor de pescuit ale Uniunii să aibă la bord echipamentul necesar pentru a recupera uneltele pierdute. În cazul pierderii unei unelte, comandantul navei ar trebui să încerce să o recupereze cât mai curând posibil. Dacă unealta pierdută nu poate fi recuperată, comandantul navei de pescuit are obligația de a informa autoritățile statului său membru de pavilion, în termen de 24 de ore. Statul membru de pavilion are, la rândul său, obligația de a informa autoritatea competentă a statului membru de coastă. Informațiile transmise includ numărul de identificare extern și numele navei de pescuit, tipul și poziția uneltei pierdute, precum și măsurile întreprinse pentru recuperarea sa. Navele de pescuit cu o lungime totală mai mică de 12 metri pot fi exceptate. Conform propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, raportarea de către nava de pescuit urmează să fie efectuată într-un jurnal electronic, iar statele membre au obligația de a colecta și înregistra informațiile privind uneltele pierdute și de a le transmite Comisiei la cerere. Informațiile cu privire la deșeurile pescuite în mod pasiv care sunt colectate și puse la dispoziție în confirmările de predare a deșeurilor în conformitate cu prezenta directivă ar putea fi, de asemenea, raportate în același fel.

(24)

În conformitate cu Convenția internațională pentru controlul și gestionarea apei de balast și a sedimentelor navelor, care a fost adoptată de OMI la 13 februarie 2004 și a intrat în vigoare la 8 septembrie 2017, toate navele sunt obligate să efectueze procedurile de gestionare a apei de balast conform standardelor OMI, iar porturile și terminalele desemnate pentru curățarea și repararea tancurilor de balast sunt obligate să furnizeze instalații adecvate pentru preluarea sedimentelor.

(25)

O instalație portuară de preluare este considerată adecvată dacă este în măsură să satisfacă nevoile navelor care utilizează în mod obișnuit un port fără a cauza întârzieri nejustificate, după cum se precizează și în Orientările consolidate ale OMI și în Orientările OMI privind asigurarea caracterului adecvat al instalațiilor portuare de preluare a deșeurilor [Rezoluția MEPC.83(44)]. Caracterul adecvat se referă atât la condițiile de exploatare a instalației, având în vedere nevoile utilizatorilor, precum și la gestionarea ecologică a instalațiilor în conformitate cu dreptul Uniunii în domeniul deșeurilor. În anumite cazuri, ar putea fi dificil de evaluat dacă o instalație portuară de preluare situată în afara Uniunii respectă acest standard.

(26)

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (10) impune ca deșeurile de catering internaționale să fie incinerate sau eliminate prin îngropare într-un depozit de deșeuri autorizat, inclusiv deșeurile provenite de la navele care fac escală în porturile Uniunii și care au fost potențial în contact cu subproduse de origine animală de la bord. Pentru ca această cerință să nu limiteze pregătirea pentru reutilizarea și reciclarea deșeurilor provenite de la nave, ar trebui depuse eforturi, în conformitate cu Orientările consolidate ale OMI, pentru o mai bună triere a deșeurilor astfel încât contaminarea potențială a deșeurilor, cum ar fi deșeurile de ambalaje, să poată fi evitată.

(27)

După cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, coroborat cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (11) călătoriile în interiorul Uniunii nu sunt considerate transport internațional, iar deșeurile de catering provenite din aceste călătorii nu trebuie să fie incinerate. În schimb, în temeiul legislației maritime internaționale [Convenția MARPOL și Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS)], călătoriile în interiorul Uniunii sunt considerate călătorii internaționale. Pentru a asigura coerența dreptului Uniunii, definirea domeniului de aplicare și a tratamentului aplicat deșeurilor de catering internaționale în temeiul prezentei directive, coroborate cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011, ar trebui să țină seama de definițiile din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(28)

Pentru a se asigura caracterul adecvat al instalațiilor portuare de preluare, dezvoltarea, punerea în aplicare și reevaluarea planului de preluare și gestionare a deșeurilor sunt esențiale, pe baza unei consultări a tuturor părților relevante. Din motive practice și de organizare, porturile învecinate din aceeași regiune geografică ar putea dori să elaboreze un plan comun, care să vizeze disponibilitatea instalațiilor portuare de preluare în fiecare dintre porturile avute în vedere în respectivul plan, oferind totodată un cadru administrativ comun.

(29)

Poate fi problematică adoptarea și monitorizarea planurilor de preluare și gestionare a deșeurilor în porturile mici necomerciale, cum ar fi în zonele de acostare și în porturile de agrement, în care traficul maritim este redus, fiind reprezentat doar de ambarcațiuni de agrement, sau care sunt utilizate doar într-o anumită perioadă a anului. Deșeurile provenite din aceste porturi mici sunt gestionate în general prin sistemele municipale de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu principiile prevăzute în Directiva (UE) 2008/98/CE. Pentru a nu se crea o sarcină excesivă pentru autoritățile locale și pentru a se facilita gestionarea deșeurilor în astfel de porturi mici, ar trebui să fie suficient ca deșeurile provenite din astfel de porturi să fie incluse în fluxul municipal de deșeuri și să fie gestionate în consecință, ca portul să informeze utilizatorii portuari cu privire la preluarea deșeurilor și ca porturile exceptate să fie raportate într-un sistem electronic pentru a se permite un nivel minim de monitorizare.

(30)

Pentru a aborda în mod eficient problema deșeurilor marine, este fundamental să se asigure nivelul adecvat de stimulente pentru predarea deșeurilor în instalațiile portuare de preluare, în special a deșeurilor astfel cum sunt definite în anexa V la Convenția MARPOL (denumite în continuare „deșeurile din anexa V la MARPOL”). Acest lucru se poate realiza prin intermediul unui sistem de recuperare a costurilor, care necesită aplicarea unei taxe indirecte. O astfel de taxă indirectă ar trebui să fie datorată indiferent de predarea deșeurilor și ar trebui să acorde dreptul de predare a deșeurilor fără taxe directe suplimentare. Sectorul pescuitului și cel al activităților de agrement, dată fiind contribuția lor la producerea deșeurilor marine, ar trebui, de asemenea, să fie supuse taxei indirecte. Cu toate acestea, în cazul în care o navă predă o cantitate excepțională de deșeuri din anexa V la MARPOL, în special deșeuri provenite din exploatare, care depășește capacitatea maximă de stocare dedicată, astfel cum se menționează în formularul de notificare prealabilă pentru predarea deșeurilor, ar trebui să fie posibilă perceperea unei taxe directe suplimentare pentru a se asigura că costurile legate de primirea acestei cantități excepționale de deșeuri nu generează o sarcină disproporționată asupra sistemului de recuperare a costurilor al unui port. Acest lucru ar putea fi valabil, de asemenea, în cazul în care capacitatea de stocare dedicată declarată este excesivă sau nerezonabilă.

(31)

În anumite state membre, au fost create programe care să asigure alternative de finanțare a costurilor de colectare și de gestionare, pe uscat, a uneltelor de pescuit devenite deșeuri sau a deșeurilor pescuite în mod pasiv, inclusiv „programe de pescuire a deșeurilor”. Aceste inițiative ar trebui salutate, iar statele membre ar trebui încurajate să completeze sistemele de recuperare a costurilor instituite în conformitate cu prezenta directivă cu programe de pescuire a deșeurilor pentru a acoperi costurile aferente deșeurilor pescuite în mod pasiv. Ca atare, respectivele sisteme de recuperare a costurilor, care se bazează pe aplicarea unei taxe indirecte de 100 % pentru deșeurile din anexa V la MARPOL, cu excepția reziduurilor de încărcătură, nu ar trebui să descurajeze comunitățile din porturile de pescuit să participe la programele existente de predare a deșeurilor pescuite în mod pasiv.

(32)

Ar trebui să beneficieze de o reducere a taxelor acele nave care sunt proiectate, echipate sau exploatate astfel încât deșeurile să fie reduse la minimum, pe baza anumitor criterii care urmează să fie elaborate în temeiul competențelor de executare conferite Comisiei, în conformitate cu orientările OMI pentru punerea în aplicare a anexei V la MARPOL și cu standardele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare. Reducerea deșeurilor și reciclarea eficientă a acestora pot fi realizate în primul rând prin trierea eficace a deșeurilor la bord, în conformitate cu orientările și standardele respective.

(33)

Având în vedere că acest tip de comerț se caracterizează prin escale frecvente în porturi, transportul maritim pe distanțe scurte suportă costuri semnificative în cadrul actualului regim de predare a deșeurilor în instalațiile portuare de preluare, fiind obligat să achite o taxă în fiecare port de escală în parte. În același timp, traficul nu este suficient de programat și de regulat pentru a justifica acordarea unei scutiri de la plată și de la predarea deșeurilor pe aceste criterii. Pentru a limita sarcina financiară care afectează sectorul, ar trebui să se perceapă de la nave o taxă redusă, în funcție de tipul de trafic pe care îl practică.

(34)

Reziduurile de încărcătură rămân în proprietatea proprietarului încărcăturii după descărcarea mărfii la terminal și pot avea o valoare economică. Din acest motiv, reziduurile de încărcătură nu ar trebui să fie incluse în sistemele de recuperare a costurilor și la aplicarea taxei indirecte. Taxele percepute pentru predarea reziduurilor de încărcătură ar trebui să fie achitate de utilizatorul instalației portuare de preluare, astfel cum se specifică în aranjamentele contractuale între părțile în cauză sau în alte aranjamente locale. Reziduurile de încărcătură includ, de asemenea, resturile rămase de la încărcăturile lichide uleioase sau nocive după finalizarea operațiunilor de curățare, cărora li se aplică normele privind deversarea din anexele I și II la Convenția MARPOL, și care, în anumite condiții stabilite în respectivele anexe, nu trebuie predate în port pentru a se evita ca navele să suporte costuri operaționale inutile și ca în porturi să se producă ambuteiaje.

(35)

Statele membre ar trebui să încurajeze, eventual prin intermediul unor stimulente financiare adecvate, predarea reziduurilor care provin de la spălarea rezervoarelor și care conțin substanțe plutitoare persistente cu viscozitate ridicată.

(36)

Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului (12) include în domeniul său de aplicare punerea la dispoziție de instalații portuare de preluare, ca tip de serviciu. Acesta prevede norme privind transparența structurilor de taxare aplicate pentru utilizarea serviciilor portuare, consultarea utilizatorilor portuari și proceduri de tratare a plângerilor. Prezenta directivă depășește cadrul prevăzut de respectivul regulament, prevăzând cerințe mai detaliate referitoare la conceperea și funcționarea sistemelor de recuperare a costurilor pentru instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite de la nave și la transparența structurii costurilor.

(37)

Pe lângă stimulentele pentru predarea deșeurilor, asigurarea eficace a respectării obligației de predare este esențială și ar trebui să urmeze o abordare bazată pe riscuri, pentru care ar trebui instituit un mecanism de urmărire bazat pe riscuri al Uniunii.

(38)

Unul dintre principalele obstacole în calea asigurării eficace a respectării obligației de predare a fost existența unor diferențe în materie de interpretare și punere în aplicare de către statele membre a excepției bazate pe capacitatea suficientă de stocare. Pentru a se evita ca aplicarea acestei excepții să submineze obiectivul principal al prezentei directive, aceasta ar trebui să fie definită mai precis, în special în ceea ce privește următorul port de escală, iar capacitatea suficientă de stocare ar trebui stabilită într-un mod armonizat, pe baza unei metodologii și a unor criterii comune. În cazurile în care este dificil să se stabilească dacă sunt disponibile instalații portuare de preluare adecvate în porturi din afara Uniunii, este esențial ca autoritatea competentă să examineze cu atenție aplicarea excepției.

(39)

Este necesară o armonizare suplimentară a regimului de exceptări pentru navele care efectuează transporturi în cadrul unui trafic programat, cu escale frecvente și regulate, în special clarificarea termenilor utilizați și a condițiilor care reglementează aceste exceptări. Evaluarea REFIT și evaluarea impactului au arătat că lipsa de armonizare a condițiilor și a aplicării exceptărilor a avut drept rezultat o sarcină administrativă inutilă pentru nave și porturi.

(40)

Monitorizarea și asigurarea punerii în aplicare ar trebui facilitate prin intermediul unui sistem bazat pe raportarea electronică și schimbul de informații. În acest scop, actualul sistem de informare și monitorizare instituit în temeiul Directivei 2000/59/CE ar trebui să fie dezvoltat în continuare și să continue să fie exploatat pe baza sistemelor electronice de date existente, în special a sistemului de schimb de informații maritime al Uniunii (SafeSeaNet) instituit prin Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și a bazei de date privind inspecțiile (THETIS) instituite prin Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14). Un astfel de sistem ar trebui, de asemenea, să includă informații privind instalațiile portuare de preluare disponibile în diferitele porturi.

(41)

Directiva 2010/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15) simplifică și armonizează procedurile administrative aplicate transportului maritim, prin generalizarea transmiterii electronice a informațiilor și prin raționalizarea formalităților de raportare. Declarația de la Valletta privind prioritățile politicii UE în domeniul transportului maritim până în 2020, aprobată de Consiliu în concluziile sale din 8 iunie 2017, a invitat Comisia să propună o monitorizare adecvată a revizuirii respectivei directive. Comisia a desfășurat o consultare publică privind formalitățile de raportare pentru nave în perioada 25 octombrie 2017-18 ianuarie 2018. La 17 mai 2018, Comisia a transmis Parlamentului European și Consiliului o propunere de regulament de instituire a unui mediu aferent ghișeului unic european în domeniul maritim și de abrogare a Directivei 2010/65/UE.

(42)

Convenția MARPOL prevede ca părțile contractante să mențină informații actualizate privind instalațiile lor portuare de preluare și să comunice aceste informații către OMI. În acest scop, OMI a instituit o bază de date privind instalațiile portuare de preluare în cadrul sistemului său global integrat de informații privind navele (GISIS).

(43)

În Orientările consolidate ale OMI prevede semnalarea deficiențelor suspectate la instalațiile portuare de preluare. În temeiul respectivei proceduri, o navă ar trebui să semnaleze astfel de deficiențe administrației statului de pavilion, care, la rândul său, urmează să notifice situația OMI și statului portului. Statul portului ar trebui să analizeze semnalarea și să reacționeze în consecință, informând OMI și statul de pavilion emitent al notificării. Înregistrarea unor astfel de informații privind deficiențele suspectate direct în sistemul de informare, monitorizare și asigurare a aplicării prevăzut în prezenta directivă ar face posibilă transmiterea ulterioară a informațiilor respective către GISIS, scutind astfel statele membre, în calitatea lor de state de pavilion și de state ale porturilor, de obligațiile de semnalare către OMI.

(44)

Subgrupul privind instalațiile portuare de preluare, care a fost creat în cadrul Forumului european pentru un transport naval sustenabil și care a reunit un număr mare de experți în domeniul poluării cauzate de nave și al gestionării deșeurilor provenite de la nave, a fost suspendat în decembrie 2017, ca urmare a demarării negocierilor interinstituționale. Întrucât subgrupul respectiv a pus la dispoziția Comisiei orientări și cunoștințe de specialitate foarte utile, ar fi de dorit să se înființeze un grup similar de experți, al cărui mandat să urmărească schimbul de experiență cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive.

(45)

Este important ca sancțiunile stabilite de statele membre să fie puse în aplicare în mod adecvat și să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(46)

Existența unor condiții bune de muncă pentru personalul portuar care lucrează în instalațiile portuare de preluare are o importanță fundamentală pentru crearea unui sector maritim sigur, eficient și responsabil din punct de vedere social, care poate atrage lucrători calificați și poate asigura condiții de concurență echitabile pe întreg teritoriul Europei. Formarea inițială și periodică a personalului este esențială pentru asigurarea calității serviciilor și pentru protejarea lucrătorilor. Autoritățile portuare și cele responsabile pentru instalațiile portuare de preluare ar trebui să se asigure că întregul personal beneficiază de formarea necesară pentru a dobândi cunoștințele esențiale pentru activitatea sa, cu o atenție deosebită pentru aspectele legate de sănătate și securitate în contextul manipulării materialelor periculoase, și că cerințele de formare sunt actualizate periodic, pentru a răspunde provocărilor generate de inovarea tehnologică.

(47)

Competențele de executare conferite Comisiei pentru punerea în aplicare a Directivei 2000/59/CE ar trebui să fie actualizate în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(48)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor la prezenta directivă și a trimiterilor la instrumente internaționale în măsura necesară alinierii acestora cu dreptul Uniunii sau pentru a ține seama de evoluțiile la nivel internațional, în special la nivelul OMI; modificarea anexelor la prezenta directivă atunci când este necesar pentru îmbunătățirea modalităților privind punerea în aplicare și monitorizarea stabilite prin aceasta, în special cu privire la eficacitatea notificării și predării deșeurilor, precum și la aplicarea adecvată a exceptărilor; precum și, în situații excepționale, atunci când acest lucru este justificat de o analiză adecvată efectuată de Comisie și pentru a se evita o amenințare gravă și inacceptabilă pentru mediul marin, modificarea prezentei directive în măsura necesară evitării unei astfel de amenințări” cu scopul de a împiedica, în cazul în care este necesar, ca modificările aduse acestor instrumente internaționale să se aplice în sensul prezentei directive. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (16). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(49)

În vederea furnizării metodelor pentru calcularea capacității suficiente de stocare specializate; în vederea elaborării de criterii comune pentru recunoașterea, în scopul aplicării unei taxe reduse pentru deșeuri, a faptului că proiectarea, echiparea și exploatarea unei nave demonstrează că aceasta generează cantități reduse de deșeuri și își gestionează deșeurile în mod durabil și rațional din punct de vedere ecologic; în vederea definirii metodologiilor de monitorizare a datelor privind volumul și cantitatea de deșeuri pescuite în mod pasiv și a formatului de raportare; în vederea definirii elementelor detaliate ale mecanismului de urmărire bazat pe riscuri al Uniunii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(50)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume protejarea mediului marin împotriva deversărilor de deșeuri în mare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(51)

Uniunea se caracterizează prin diferențe regionale la nivelul porturilor, astfel cum s-a demonstrat și în evaluarea impactului teritorial efectuată de către Comisie. Porturile diferă în funcție de poziția geografică, de dimensiune, de cadrul administrativ și de structura de proprietate și sunt caracterizate de tipul de nave care fac escală în mod obișnuit. În plus, sistemele de gestionare a deșeurilor reflectă diferențele la nivel municipal și infrastructura de gestionare a deșeurilor în aval.

(52)

Articolul 349 din TFUE impune să fie luate în considerare caracteristicile speciale ale regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, și anume Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Mayotte, Réunion, Saint-Martin, Insulele Azore, Madeira și Insulele Canare. Pentru a se asigura caracterul adecvat și disponibilitatea instalațiilor portuare de preluare, ar putea fi oportun ca statele membre să acorde ajutoare regionale de exploatare operatorilor instalațiilor portuare de preluare sau autorităților portuare din regiunile respective ale Uniunii, cu scopul de a contracara efectele handicapurilor permanente menționate la articolul menționat. Ajutoarele regionale de exploatare puse la dispoziție de statele membre în acest context sunt exceptate de la obligația de informare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din TFUE dacă, în momentul acordării, acestea îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (18), adoptat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98 al Consiliului (19).

(53)

Prin urmare, Directiva 2000/59/CE ar trebui abrogată,