31.7.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 200/25

(1)

Titlul IV din partea a treia a tratatului constituie temeiul juridic pentru adoptarea legislației comunitare în domeniul cooperării judiciare în materie civilă.

(2)

În mod tradițional, cooperarea judiciară în materie civilă dintre statele membre și țările terțe a fost reglementată prin acorduri între statele membre și țările terțe. Aceste acorduri, foarte numeroase de altfel, reflectă adesea legăturile speciale dintre un stat membru și o țară terță și sunt menite să ofere un cadru juridic adecvat pentru a satisface nevoile specifice ale părților respective.

(3)

Articolul 307 din tratat impune statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru eliminarea tuturor incompatibilităților dintre acquis-ul comunitar și acordurile internaționale încheiate între statele membre și țări terțe. Acest fapt ar putea presupune renegocierea unor astfel de acorduri.

(4)

De asemenea, ar putea exista o necesitate clară de încheiere de noi acorduri cu țări terțe legate de domeniile justiției civile care intră în domeniul de aplicare al titlului IV din partea a treia a tratatului, în vederea creării unui cadru juridic adecvat pentru satisfacerea nevoilor specifice ale unui anumit stat membru în relațiile acestuia cu o țară terță.

(5)

În avizul său 1/03 din 7 februarie 2006 privind încheierea noii Convenții de la Lugano, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a confirmat dobândirea de către Comunitate a competenței exclusive de a încheia un acord internațional precum Convenția de la Lugano cu țări terțe privind aspecte care vizează normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (2) (Bruxelles I).

(6)

Comunitatea este în măsură să încheie, în conformitate cu articolul 300 din tratat, acorduri între Comunitate și o țară terță privind aspecte care intră în competența exclusivă a Comunității.

(7)

Articolul 10 din tratat impune statelor membre să faciliteze realizarea obiectivelor Comunității și să se abțină de la orice măsură care ar putea prejudicia realizarea obiectivelor din tratat. Această obligație de cooperare loială este de aplicabilitate generală, indiferent dacă este vorba sau nu de o competență exclusivă a Comunității.

(8)

Referitor la acordurile cu țări terțe privind chestiuni specifice de justiție civilă care țin de competența exclusivă a Comunității ar trebui instituită o procedură coerentă și transparentă pentru autorizarea unui stat membru de a modifica un acord existent sau de a negocia și încheia un nou acord, în special atunci când Comunitatea nu a exprimat intenția de a-și exercita competența externă în vederea încheierii unui acord printr-un mandat de negociere deja existent sau un mandat de negociere avut în vedere. Această procedură nu ar trebui să aducă atingere competenței exclusive a Comunității și prevederilor articolelor 300 și 307 din tratat. Aceasta ar trebui considerată o măsură excepțională și ar trebui să aibă o durată și un domeniu de aplicare limitate.

(9)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul în care Comunitatea a încheiat deja un acord cu țara terță în cauză având același obiect. Două acorduri ar trebui considerate ca având același obiect numai dacă și în măsura în care reglementează pe fond aceleași chestiuni juridice specifice. Dispozițiile care formulează numai intenția generală de a coopera în aceste probleme nu ar trebui considerate ca având același obiect.

(10)

În mod excepțional, prezentul regulament ar trebui să reglementeze și anumite acorduri regionale între câteva state membre și câteva țări terțe, de exemplu, două sau trei, menite să soluționeze situații locale și care nu sunt deschise aderării altor state.

(11)

Pentru a se garanta că un acord avut în vedere de un stat membru nu lipsește de efect dreptul comunitar și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a sistemului instituit prin dreptul respectiv sau politicii de relații externe decisă de Comunitate, statului membru respectiv ar trebui să i se solicite să informeze Comisia cu privire la intențiile sale, în scopul obținerii autorizării de a începe sau de a continua negocierile oficiale pentru un acord și, de asemenea, de a încheia un acord. Această notificare ar trebui făcută printr-o scrisoare sau prin mijloace electronice. Ea ar trebui să cuprindă toate informațiile și toată documentația relevantă, care să permită Comisiei să evalueze impactul preconizat al rezultatului negocierilor asupra dreptului comunitar.

(12)

Ar trebui să se evalueze dacă există suficient interes comunitar pentru a încheia un acord bilateral între Comunitate și țara terță respectivă, sau, dacă este cazul, pentru a înlocui un acord bilateral existent între un stat membru și o țară terță, cu un acord comunitar. În acest scop, ar trebui informate toate statele membre cu privire la orice notificare primită de Comisie referitoare la un acord avut în vedere de un stat membru pentru a le permite acestora să își manifeste interesul privind participarea la inițiativa statului care a făcut notificarea. Dacă din acest schimb de informații rezultă suficient interes comunitar, Comisia ar trebui să ia în considerare propunerea unui mandat de negocieri în scopul încheierii unui acord între Comunitate și țara terță respectivă.

(13)

În cazul în care Comisia solicită informații suplimentare din partea unui stat membru în legătură cu evaluarea posibilității ca acel stat membru să fie autorizat să înceapă negocieri cu o țară terță, o astfel de solicitare nu ar trebui să afecteze termenul în care Comisia urmează să prezinte o decizie justificată privind cererea statului membru respectiv.

(14)

Atunci când autorizează începerea de negocieri oficiale, Comisia ar trebui, dacă este cazul, să poată propune orientări în materie de negociere sau să poată solicita includerea unor anumite clauze în acordurile avute în vedere. Comisia ar trebui să fie informată pe deplin pe parcursul diferitelor etape ale negocierilor cu privire la aspectele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și ar trebui să i se permită participarea ca observator în negocierile referitoare la aceste aspecte.

(15)

Cu ocazia informării Comisiei despre intenția de a începe negocieri cu o țară terță, statele membre ar trebui să informeze Comisia numai cu privire la elementele relevante pentru evaluarea pe care trebuie să o facă Comisia. Autorizarea de către Comisie și orice posibile orientări în materie de negociere, sau, dacă este cazul, refuzul Comisiei ar trebui să se refere numai la aspecte care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(16)

Toate statele membre ar trebui informate cu privire la orice notificare făcută Comisiei referitoare la acordurile avute în vedere sau negociate și cu privire la orice decizie motivată a Comisiei în temeiul prezentului regulament. Aceste informații ar trebui totuși să respecte pe deplin posibilele cerințe de confidențialitate.

(17)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să se asigure că orice informații considerate confidențiale sunt tratate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (3).

(18)

În situațiile în care Comisia, pe baza evaluărilor efectuate, intenționează să nu autorizeze începerea negocierilor oficiale sau încheierea unui acord negociat, aceasta ar trebui ca, înainte de a formula o decizie motivată, să emită un aviz pentru statul membru în cauză. În cazul refuzului de a autoriza încheierea unui acord negociat, avizul ar trebui de asemenea transmis Parlamentului European și Consiliului.

(19)

Pentru a se asigura că acordul negociat nu constituie un obstacol în calea punerii în aplicare a politicii externe a Comunității privind cooperarea judiciară în materie civilă și comercială, acordul ar trebui să prevadă fie denunțarea parțială sau totală a acestuia atunci când se încheie un acord ulterior între Comunitate sau Comunitate și statele sale membre, pe de o parte și aceeași țară terță, pe de altă parte, având același obiect, fie înlocuirea directă a dispozițiilor relevante ale acordului cu dispozițiile respectivului acord ulterior.

(20)

Ar trebui să se prevadă măsuri tranzitorii pentru reglementarea situațiilor în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, un stat membru a deschis deja negocieri cu o țară terță cu privire la un acord sau a încheiat deja negocierile dar încă nu și-a exprimat consimțământul de a se obliga în virtutea acordului.

(21)

Pentru a garanta că s-a dobândit suficientă experiență în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să prezinte un raport privind aplicarea acestuia nu mai devreme de opt ani de la adoptarea prezentului regulament. În respectivul raport, Comisia ar trebui, prin exercitarea propriilor prerogative, să confirme caracterul temporar al prezentului regulament sau să analizeze dacă prezentul regulament ar trebui înlocuit de un nou regulament care să reglementeze același obiect sau care să includă și aspecte specifice care intră în competența exclusivă a Comunității și sunt reglementate de alte instrumente comunitare, precum cele menționate la considerentul 5.

(22)

În cazul în care raportul prezentat de Comisie confirmă caracterul temporar al prezentului regulament, statele membre ar trebui totuși, după prezentarea raportului, să poată informa Comisia cu privire la negocierile în curs sau deja anunțate în vederea obținerii unei autorizări de începere a unor negocieri oficiale.

(23)

În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(24)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și punerea în aplicare a prezentului regulament.

(25)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică,

(a)

un acord bilateral încheiat între un stat membru și o țară terță;

(b)

un acord regional între un număr limitat de state membre și țări terțe care se învecinează cu statele membre respective, care vizează soluționarea unor situații locale și care nu este deschis aderării altor state.

(a)

statul membru în cauză a furnizat informații care dovedesc faptul că are un interes specific față de încheierea acordului datorită unor legături economice, geografice, culturale, istorice, sociale sau politice între statul membru și țara terță în cauză;

(b)

pe baza informațiilor furnizate de statul membru, acordul avut în vedere pare să nu lipsească de efect dreptul comunitar și să nu aducă atingere funcționării corespunzătoare a sistemului stabilit de dreptul respectiv; și

(c)

acordul avut în vedere nu ar aduce atingere obiectului și scopului politicii de relații externe adoptate de Comunitate.

(a)

denunțarea totală sau parțială a acordului în cazul în care se încheie un acord ulterior între Comunitate sau între Comunitate și statele sale membre, pe de o parte, și aceeași țară terță, pe de altă parte, având același obiect; sau

(b)

înlocuirea directă a dispozițiilor relevante ale acordului cu dispozițiile unui acord ulterior încheiat între Comunitate sau între Comunitate și statele sale membre, pe de o parte, și aceeași țară terță, pe de altă parte, având același obiect.

Clauza menționată la primul paragraf litera (a) este formulată astfel: „(numele statului membru/statelor membre) denunță prezentul acord, parțial sau în totalitate, în cazul și în momentul în care Comunitatea Europeană sau Comunitatea Europeană și statele sale membre încheie un acord cu (numele țării/țărilor terțe) al cărui obiect acoperă aceleași aspecte din domeniul justiției civile ca și cele reglementate de prezentul acord.”

Clauza menționată la primul paragraf litera (b) este formulată astfel: „Prezentul acord sau anumite dispoziții ale prezentului acord încetează să mai fie aplicabil(e) de la data intrării în vigoare a unui acord între Comunitatea Europeană sau Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și (numele țării/țărilor terțe), pe de altă parte, în ceea ce privește aspectele reglementate de acordul din urmă.”

(a)

întrunește condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (2) litera (b);

(b)

întrunește condiția stabilită la articolul 4 alineatul (2) litera (c), în măsura în care există circumstanțe noi și excepționale în legătură cu acea condiție; și

(c)

îndeplinește cerințele menționate la articolul 5 alineatul (2).

(a)

confirmă faptul că este potrivit ca prezentul regulament să expire la data stabilită în conformitate cu articolul 14 alineatul (1); sau

(b)

recomandă ca prezentul regulament să fie înlocuit, începând cu data respectivă, cu un nou regulament.