06/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

149

L 041/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (4) a contribuit deja în mod substanțial la realizarea pieței unice în acest domeniu, introducând – pentru prima dată în sectorul serviciilor financiare – principiul recunoașterii reciproce a autorizării, precum și a altor prevederi care facilitează libera circulație în cadrul Uniunii Europene a unităților acestor organisme de plasament colectiv (fonduri comune de investiție sau societăți de investiții) reglementate de directiva în cauză.

(2)

Cu toate acestea, Directiva 85/611/CEE reglementează numai parțial activitatea societăților care gestionează organismele de plasament colectiv (așa-numitele „societăți de gestionare”). Directiva 85/611/CEE nu stabilește în mod special prevederi care să asigure în toate statele membre norme echivalente de acces la piață și condiții de funcționare pentru astfel de societăți. Directiva 85/611/CEE nu stabilește prevederi de reglementare a înființării de sucursale și a libertății de a presta servicii de către astfel de societăți în alte state membre decât statul membru de origine.

(3)

Autorizația acordată în statul membru de origine al societății de gestionare trebuie să asigure protecția investitorului și solvabilitatea societăților de gestionare, în scopul contribuirii la stabilitatea sistemului financiar. Demersul adoptat constă în realizarea armonizării esențiale necesare și suficiente pentru a se ajunge la recunoașterea reciprocă a autorizării și a sistemelor de supraveghere prudențială, astfel încât să fie posibilă acordarea unei autorizări unice valabile în întreaga Uniune Europeană și aplicarea supravegherii de către statul membru de origine.

(4)

Este necesar, pentru a proteja investitorii, să se asigure controlul intern al tuturor societăților de gestionare, în special datorită unei conduceri bicefale și a mecanismelor de control intern adecvate.

(5)

Pentru a garanta faptul că societatea de gestionare va fi în măsură să îndeplinească obligațiile care îi revin din activitățile sale și să își asigure astfel stabilitatea, sunt necesare un capital inițial și fonduri proprii suplimentare. Pentru a lua în considerare evoluțiile, în special din punct de vedere al cerințelor de capital referitoare la riscul operațional în cadrul Uniunii Europene și al altor organisme internaționale, aceste cerințe, inclusiv recurgerea la garanții, vor trebui reexaminate într-un termen de trei ani.

(6)

Recunoașterea reciprocă va permite societăților de gestionare autorizate în statul membru de origine să presteze în continuare serviciile pentru care acestea au fost autorizate în întreaga Uniune Europeană, prin crearea de sucursale sau în temeiul libertății de a presta servicii. Aprobarea regulamentelor fondurilor comune de investiție aparține domeniului de competență al statului membru de origine al societății de gestionare.

(7)

În ceea ce privește gestionarea colectivă de portofoliu (gestionarea fondurilor comune de investiție și a societăților de investiții), autorizația acordată unei societăți de gestionare în statul membru de origine ar trebui să îi permită acesteia exercitarea următoarelor activități în statele membre gazdă: distribuirea unor unități din fondurile comune de investiție armonizate gestionate de către societatea menționată anterior în statul membru de origine; distribuirea acțiunilor societăților de investiții armonizate a căror gestionare o asigură respectiva societate; executarea tuturor celorlalte funcții și sarcini incluse în activitatea de gestionare colectivă de portofoliu; gestionarea activelor societăților de investiții constituite în alte state membre decât cel de origine; desfășurarea, pe bază de mandate și în contul societăților de gestionare constituite în alt stat membru decât cel de origine, a funcțiilor incluse în activitatea de gestionare colectivă de portofoliu.

(8)

Principiile recunoașterii reciproce și ale supravegherii de către statul membru de origine impun ca autoritățile competente ale statelor membre să nu acorde sau să retragă autorizația în cazul în care factori cum ar fi conținutul programului de activități, distribuția geografică sau activitățile desfășurate efectiv indică în mod evident faptul că respectiva societate de gestionare a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru cu scopul de a se sustrage normelor mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia intenționează să exercite sau își exercită cea mai mare parte a activităților. În sensul prezentei directive, o societate de gestionare trebuie autorizată în statul membru în care se află sediul său social. Conform principiului de control exercitat de țara de origine, numai statul membru în care societatea de gestionare are sediul social poate fi considerat competent pentru a aproba reglementările privind fondurile comune de investiție constituite de societatea respectivă, precum și alegerea deponentului. În scopul prevenirii arbitrajului prudențial și pentru a promova încrederea în eficacitatea supravegherii exercitate de autoritățile statului membru de origine, una dintre condițiile autorizării unui OPCVM trebuie să fie lipsa oricărui obstacol de natură juridică în calea comercializării de către OPCVM respectiv a unităților sale în statul membru de origine. Această condiție nu afectează dreptul OPCVM, după autorizare, de a alege liber statul membru sau statele membre în care își va comercializa unitățile în conformitate cu prezenta directivă.

(9)

Directiva 85/611/CEE limitează activitatea societăților de gestionare la simpla gestionare a fondurilor comune de investiție și a societăților de investiții (gestionare colectivă de portofoliu). Pentru a se lua în considerare evoluțiile recente intervenite în legislația internă a statelor membre și pentru a se permite acestor societăți să realizeze importante economii de scală, este oportună revizuirea acestei restricții. În consecință, este de dorit să se permită acestor societăți să exercite de asemenea și activitatea de gestionare de portofolii de investiție pe o bază personalizată (gestionare individuală de portofoliu), inclusiv gestionarea fondurilor de pensii, precum și alte activități auxiliare specifice legate de activitatea principală. Această extindere a domeniului de activitate al societăților de gestionare nu le prejudiciază stabilitatea. Trebuie introduse, cu toate acestea, norme specifice pentru prevenirea conflictelor de interese cât timp societățile de gestionare sunt autorizate să desfășoare atât activități de gestionare colectivă, cât și de gestionare individuală de portofoliu.

(10)

Activitatea de gestionare de portofolii de investiție este un serviciu de investiții deja reglementat de Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare (5). Pentru a asigura un cadru de reglementare omogen în acest domeniu, este de dorit ca societățile de gestionare a căror autorizație include și acest serviciu să fie supuse condițiilor de funcționare prevăzute în directiva în cauză.

(11)

Statul membru de origine poate, ca regulă generală, să stabilească norme mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă, în special în ceea ce privește condițiile de autorizare, cerințele prudențiale și normele referitoare la raportare și la prospectul de emisiune complet.

(12)

Este de dorit să se stabilească norme care să definească condițiile prealabile în care o societate de gestionare poate delega, pe bază de mandat, unor terți, sarcini și funcții specifice cu scopul de a crește eficiența gestionării sale. Pentru a garanta o aplicare corectă a principiilor de recunoaștere reciprocă a autorizației și a controlului din partea țării de origine, statele membre, acceptând aceste delegări, trebuie să se asigure de faptul că societatea de gestionare căreia i s-a eliberat autorizația nu își delegă în mod global funcțiile unuia sau mai multor terți, astfel încât să devină o entitate vidă, și că existența mandatelor nu împiedică buna exercitare a supravegherii asupra societății de gestionare. Aceste delegări de funcții proprii nu ar trebui, cu toate acestea, să afecteze în nici un fel responsabilitatea societății de gestionare și a depozitarului cu privire la deținătorii de unități sau la autoritățile competente.

(13)

Pentru a proteja interesele acționarilor și a asigura condiții de concurență echitabilă pe piață pentru organismele de plasament colectiv armonizate, este necesar un capital inițial pentru societățile de investiții. Cu toate acestea, organismele de plasament care au desemnat o societate de gestionare vor fi acoperite prin valoarea suplimentară de fonduri proprii furnizată de societatea de gestionare.

(14)

Societățile de investiții autorizate ar trebui să respecte întotdeauna articolele 5g și 5h, fie ele însele, în mod direct, în conformitate cu articolul 13b, fie indirect, având în vedere faptul că, în cazul în care un organism de plasament autorizat alege să numească o societate de gestionare, această societate de gestionare trebuie autorizată în conformitate cu prezenta directivă și în consecință obligată să respecte articolul 5 literele (g) și (h).

(15)

Pentru a lua în considerare evoluția tehnicilor de informare, este oportună revizuirea cadrului informațional reglementat în prezent de Directiva 85/611/CEE. Este în mod special adecvată introducerea, în plus față de prospectul de emisiune actual complet, a unui nou tip de prospect de emisiune pentru OPCVM (prospect de emisiune simplificat). Un astfel de nou prospect de emisiune trebuie să fie conceput astfel încât să fie ușor de înțeles de către investitori și trebuie să fie așadar o sursă de informații utilă pentru investitorul mediu. Acest prospect trebuie să furnizeze informații de bază asupra OPCVM într-o manieră clară, concisă și ușor de înțeles. În orice caz, investitorul trebuie să fie întotdeauna informat, printr-o mențiune adecvată inclusă în prospectul simplificat, că există informații mult mai detaliate în prospectul complet și în raportul anual și bianual, care pot fi obținute gratuit, la cerere. Prospectul simplificat trebuie întotdeauna oferit gratuit subscriitorilor înainte de încheierea contractului. Respectarea acestei cerințe ar trebui să fie o condiție prealabilă suficientă pentru a satisface obligația legală, în temeiul prezentei directive, de a furniza informații subscriitorilor înainte de încheierea contractului.

(16)

Este necesar să se asigure condiții de egalitate între intermediarii din domeniul serviciilor financiare, atât timp cât aceștia furnizează aceleași servicii, și să se realizeze o armonizare minimă în materie de protecție a investitorilor. Un nivel de armonizare minimă a condițiilor de inițiere și de exercitare a activității este condiția prealabilă esențială a realizării pieței interne pentru acești operatori. Numai o directivă comunitară cu caracter obligatoriu, care să definească standarde minime convenite în această privință, poate duce la atingerea obiectivelor urmărite. Prezenta directivă efectuează numai minima armonizare necesară, fără să depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din tratat.

(17)

Comisia poate considera oportună propunerea unei codificări în timp util, după adoptarea propunerilor,

1.

se adaugă următorul articol 1a:

Articolul 1a

În sensul prezentei directive:

2.

articolul 4 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Autoritățile competente pot să nu autorizeze un OPCVM în cazul în care societatea de gestionare sau societatea de investiții nu satisface condițiile prealabile definite în prezenta directivă, respectiv în secțiunile III și IV.

Mai mult, autoritățile competente pot să nu autorizeze un OPCVM în cazul în care conducătorii depozitarului nu au buna reputație sau experiența necesară pentru a gestiona respectivul OPCVM. În acest sens, identitatea conducătorilor depozitarului și fiecare persoană care le succede în funcții trebuie comunicate de îndată autorităților competente.

Prin «conducători» se înțeleg persoanele care, în temeiul legii sau al documentelor constitutive, îl reprezintă pe depozitar sau care conduc efectiv politica depozitarului.

3a.   Autoritățile competente nu acordă autorizația în cazul în care un OPCVM este împiedicat din punct de vedere juridic (de exemplu, printr-o dispoziție conținută în reglementările privind fondul sau în documentele constitutive) să își comercializeze unitățile sau acțiunile în statul membru de origine.”;

3.

titlul secțiunii III și articolele 5 și 6 se înlocuiesc cu următorul text:

„SECȚIUNEA III

Obligații privind societățile de gestionare

Titlul A

Condiții de inițiere a activității

Articolul 5

(1)   Inițierea activității societății de gestionare este subordonată unei autorizații oficiale prealabile eliberate de autoritățile competente ale statului membru de origine. Autorizația acordată unei societăți de gestionare pe baza prezentei directive este valabilă pentru toate statele membre.

(2)   Activitățile societății de gestionare trebuie să se limiteze la gestionarea OPCVM autorizate în conformitate cu prezenta directivă, ceea ce nu exclude posibilitatea de conducere suplimentară a altor organisme de plasament colectiv care nu sunt reglementate de prezenta directivă și pentru care societatea de gestionare face obiectul unei supravegheri prudențiale, dar ale căror unități nu pot fi comercializate în alte state membre în temeiul prezentei directive.

Activitatea de gestionare a fondurilor comune de investiție și a societăților de investiții include, în sensul prezentei directive, funcțiile menționate în anexa II, a căror listă nu este exhaustivă.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot autoriza societățile de gestionare să furnizeze, în plus față de gestionarea fondurilor comune de investiție și a societăților de investiții, următoarele servicii:

Societățile de gestionare nu pot fi autorizate în nici un caz, în temeiul prezentei directive, să asigure exclusiv serviciile menționate în prezentul alineat sau să presteze servicii auxiliare fără a fi autorizate pentru serviciile menționate la litera (a).

(4)   Articolul 2 alineatul (4), articolul 8 alineatul (2), articolele 10, 11 și 13 din DSI se aplică prestării de servicii menționate la alineatul (3) din prezentul articol de către societățile de gestionare.

Articolul 5a

(1)   Fără a aduce atingere altor condiții de aplicare generală prevăzute de legislația internă, autoritățile competente acordă autorizația unei societăți de gestionare numai în cazul în care:

(2)   Mai mult, în cazul în care există legături strânse între societatea de gestionare și alte persoane fizice sau juridice, autoritățile competente acordă autorizația numai dacă aceste legături nu împiedică buna desfășurare a activității lor de supraveghere.

Autoritățile competente refuză de asemenea autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat terț care reglementează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care societatea de gestionare are legături strânse sau anumite dificultăți privind aplicarea acestora împiedică exercitarea eficientă a funcției lor de supraveghere.

Autoritățile competente impun ca societățile de gestionare să le furnizeze informațiile de care au nevoie pentru a asigura în mod continuu respectarea condițiilor prevăzute în prezentul alineat.

(3)   Solicitantul este informat, în termen de șase luni de la depunerea cererii complete, dacă i s-a acordat sau refuzat autorizația. Refuzul autorizării trebuie justificat.

(4)   O societate de gestionare își poate începe activitatea imediat ce îi este acordată autorizația.

(5)   Autoritățile competente nu pot retrage autorizația unei societăți de gestionare reglementată de prezenta directivă decât în cazul în care aceasta din urmă:

Articolul 5b

(1)   Autoritățile competente nu acordă autorizația care să permită exercitarea activității unei societăți de gestionare decât după obținerea informațiilor despre identitatea acționarilor sau a asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin o participare calificată și despre valoarea acestei participări.

Autoritățile competente refuză autorizarea în cazul în care, ținând seama de necesitatea garantării unei gestionări sănătoase și prudente a societății de gestionare, nu sunt convinse că respectivii acționari sau asociați convin pentru această misiune.

(2)   Statele membre nu aplică sucursalelor societăților de gestionare care au sediul central în exteriorul Uniunii Europene și care își încep sau își exercită activitatea dispoziții care să le asigure un tratament mai favorabil decât cel aplicat sucursalelor societăților de gestionare cu sedii centrale în state membre.

(3)   Autoritățile competente ale altui stat membru în cauză sunt consultate în prealabil asupra autorizării oricărei societăți de gestionare care este:

Titlul B

Relațiile cu țările terțe

Articolul 5c

(1)   Relațiile cu țările terțe sunt reglementate în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolului 7 din DSI.

În sensul prezentei directive, termenii «societate/societate de investiții» conținuți de articolul 7 din DSI se interpretează ca «societate de gestionare», respectiv «societăți de gestionare»; expresia «prestare de servicii de investiții» conținută la articolul 7 alineatul (2) din DSI se interpretează ca «prestare de servicii».

(2)   Statele membre informează de asemenea Comisia asupra oricărei dificultăți de ordin general întâlnite de OPCVM în cadrul comercializării unităților lor în orice stat terț.

Titlul C

Condițiile de funcționare

Articolul 5d

(1)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de gestionare cer ca societatea de gestionare pe care au autorizat-o să respecte în orice situație condițiile prevăzute la articolul 5 și articolul 5a alineatele (1) și (2) din prezenta directivă. Fondurile proprii ale unei societăți de gestionare nu pot scădea sub nivelul prevăzut la articolul 5a alineatul (1) litera (a). Dacă este totuși cazul, autoritățile competente pot, în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru, să acorde societăților un termen limitat care să le permită rectificarea situației sau încetarea activităților.

(2)   Supravegherea prudențială a unei societăți de gestionare revine autorităților competente din statul membru de origine, fie că societatea de gestionare își înființează o sucursală sau prestează servicii într-un alt stat membru, fie că nu, fără a aduce atingere acelor prevederi din prezenta directivă care dau competența autorităților statului membru gazdă.

Articolul 5e

(1)   Participațiile calificate în societățile de gestionare se supun acelorași norme ca acelea stabilite la articolul 9 din DSI.

(2)   În sensul prezentei directive, termenii «societate/societate de investiții» și «societăți de investiții» conținute de articolul 9 din DSI se interpretează ca «societate de gestionare», respectiv «societăți de gestionare».

Articolul 5f

(1)   Fiecare stat membru de origine stabilește norme prudențiale pe care societatea de gestionare este obligată să le respecte în orice situație în ceea ce privește activitatea de gestionare a OPCVM autorizate conform prezentei directive.

Autoritățile competente ale statului membru de origine, ținând de asemenea seama de natura OPCVM gestionat de către o societate de gestionare, cer în special ca fiecare astfel de societate:

(2)   Orice societate de gestionare a cărei autorizație acoperă și serviciul de gestionare de portofoliu pe bază discreționară menționat la articolul 5 alineatul (3) litera (a):

Articolul 5g

(1)   În cazul în care statele membre autorizează societățile de gestionare să delege terților, în scopul unei mai eficiente exercitări, în contul propriu, a uneia sau mai multor dintre funcțiile lor, acestea trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții prealabile:

(2)   Faptul că societatea de gestionare a delegat funcții terților nu are în nici un caz consecințe asupra responsabilității societății de gestionare și a depozitarului și societatea de gestionare nu își deleagă funcțiile într-o asemenea măsură încât să devină o societate «cutie poștală».

Articolul 5h

Fiecare stat membru elaborează norme de conduită pe care societățile de gestionare autorizate în respectivul stat membru le respectă în permanență. Aceste norme trebuie să pună în aplicare cel puțin principiile enunțate la următoarele liniuțe. Aceste principii obligă societatea de gestionare:

Titlul D

Libertatea de stabilire și de prestare a serviciilor

Articolul 6

(1)   Statele membre se asigură că societățile de gestionare autorizate de autoritățile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă își pot desfășura pe teritoriul lor activitatea pentru care au primit autorizația, fie prin crearea unei sucursale, fie în temeiul libertății de a presta servicii.

(2)   Statele membre nu pot supune crearea unei sucursale sau prestarea de servicii obligației de a obține o autorizație sau celei de a asigura un capital de dotare sau oricărei măsuri cu efect echivalent.

Articolul 6a

(1)   Pe lângă obligația de a satisface condițiile impuse la articolele 5 și 5a, orice societate de gestionare care dorește să își înființeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru informează autoritățile competente ale statului membru de origine.

(2)   Statele membre solicită fiecărei societăți de gestionare care dorește să își înființeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru să furnizeze, în momentul notificării prevăzute la alineatul (1), următoarele informații și documente:

(3)   Cu condiția ca, date fiind activitățile avute în vedere, autoritățile competente ale statului membru de origine să nu aibă motive de dubiu privind caracterul adecvat al structurii administrative sau al situației financiare a societății de gestionare, în interval de trei luni de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (2) comunică informațiile respective autorităților competente ale statului membru gazdă și notifică în consecință societatea de gestionare în cauză. Acestea comunică în plus precizări privind orice sistem de indemnizare destinat să protejeze investitorii.

În cazul în care autoritățile competente ale statului membru de origine refuză să comunice informațiile menționate la alineatul (2) autorităților competente ale statului membru gazdă, ele trebuie să facă cunoscute motivele acestui refuz societății de gestionare în cauză în decurs de două luni de la primirea tuturor informațiilor. Acest refuz sau absența răspunsului dă dreptul de a face apel la instanțele din statul membru de origine.

(4)   Înainte ca sucursala unei societăți de gestionare să își înceapă activitatea, autoritățile competente ale statului membru gazdă dispun de două luni începând cu primirea informațiilor menționate la alineatul (2) pentru organizarea supravegherii societății de gestionare și pentru a indica, după caz, condițiile în care, pentru motive de interes general, această activitate trebuie desfășurată în statul membru gazdă, inclusiv normele menționate la articolele 44 și 45 aflate în vigoare în statul membru gazdă și normele de conduită de respectat în caz de prestări de servicii de gestionare de portofoliu menționate la articolul 5 alineatul (3), precum și în cazul serviciilor de consiliere privind investiția sau depozitul.

(5)   La primirea unei comunicări din partea autorităților competente ale statului membru gazdă sau, în caz de lipsă a unui răspuns din partea acestora în termenul prevăzut la alineatul (4), sucursala poate fi înființată și își poate începe activitatea. Începând cu acel moment, societatea de gestionare poate de asemenea începe să distribuie unități din fondurile comune de investiție și din societățile de investiții care fac obiectul prezentei directive și a căror gestionare o asigură, în afară de cazul în care autoritățile competente ale statului membru gazdă stabilesc, printr-o decizie motivată luată înainte de expirarea termenului de două luni – care urmează să fie comunicată autorităților competente ale statului membru de origine –, că modalitățile prevăzute pentru comercializarea unităților nu sunt conforme cu dispozițiile articolului 44 alineatul (1) și articolului 45.

(6)   În caz de modificare a oricărui element al informației notificat în conformitate cu alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), societatea de gestionare informează în scris despre această modificare autoritățile competente ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă cu cel puțin o lună înaintea efectuării schimbării, astfel încât autoritățile statului membru de origine să poată lua o decizie asupra acestei modificări în conformitate cu alineatul (3), iar autoritățile competente ale statului membru gazdă în conformitate cu alineatul (4).

(7)   În caz de modificare a elementelor informației notificate în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf, autoritățile competente ale statului membru de origine informează în consecință autoritățile statului membru gazdă.

Articolul 6b

(1)   Orice societate de gestionare care dorește să își exercite activitatea pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul libertății de a presta servicii comunică autorităților competente ale statului membru de origine următoarele informații:

(2)   Autoritățile competente ale statului membru de origine comunică autorităților competente ale statului membru gazdă informațiile menționate la alineatul (1), în termen de o lună de la primirea acestora.

Acestea comunică de asemenea detalii asupra oricărui sistem de compensații aplicabil, destinat protejării investitorilor.

(3)   Societatea de gestionare poate atunci să își înceapă activitatea în statul membru gazdă, sub rezerva dispozițiilor articolului 46.

După caz, autoritățile competente ale statului membru gazdă indică societății de gestionare, după primirea informațiilor vizate la alineatul (1), condițiile pe care, din motive de interes general, societatea de gestionare trebuie să le satisfacă în statul membru gazdă, inclusiv normele de conduită care trebuie respectate în caz de prestare a serviciului de gestionare de portofoliu menționat la articolul 5 alineatul (3), precum și în cazul serviciilor de consiliere privind investiția și depozitul.

(4)   În caz de modificare a conținutului informațiilor comunicate în conformitate cu alineatul (1) litera (b), societatea de gestionare notifică, în scris, această modificare autorităților competente ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă înainte de efectuarea acesteia, pentru ca autoritățile competente ale statului de origine să poată, după caz, să indice societății orice schimbare sau adăugire care trebuie făcute informațiilor comunicate în conformitate cu alineatul (3).

(5)   O societate de gestionare este de asemenea supusă procedurii de notificare prevăzute în prezentul articol în cazurile în care încredințează unei părți terțe comercializarea unităților într-un stat membru gazdă.

Articolul 6c

(1)   Statele membre gazdă pot solicita, în scopuri statistice, ca toate societățile de gestionare care au sucursale pe teritoriul lor să prezinte periodic, autorităților competente de care aparțin, rapoarte asupra activităților desfășurate pe teritoriul acestora.

(2)   Pentru a se achita de responsabilitățile care le revin în cadrul prezentei directive, statele membre gazdă pot cere sucursalelor societăților de gestionare aceleași informații pe care le cer în acest scop societăților de gestionare naționale.

Statele membre gazdă pot cere societăților de gestionare care funcționează pe teritoriul lor în temeiul libertății de a presta servicii informațiile necesare pentru a controla respectarea de către aceste societăți a standardelor statelor membre gazdă care le sunt aplicabile, chiar dacă aceste cerințe nu pot fi mai stricte decât acelea pe care statele membre însele le impun societăților de gestionare înființate pentru a controla respectarea de către acestea a acelorași standarde.

(3)   În cazul în care autoritățile competente ale statului membru gazdă constată că o societate de gestionare care deține o sucursală sau furnizează servicii pe teritoriul statului respectiv nu respectă actele cu putere de lege sau normele administrative adoptate în statul respectiv în temeiul dispozițiilor prezentei directive care conferă prerogative autorităților competente ale statului membru gazdă, aceste autorități cer ca societatea de gestionare în cauză să pună capăt acestei situații neregulamentare.

(4)   În cazul în care societatea de gestionare în cauză nu procedează la luarea măsurilor necesare, autoritățile competente ale statului membru gazdă informează în consecință autoritățile statului membru de origine. Acestea din urmă iau, în cel mai scurt timp, toate măsurile adecvate pentru ca societatea de gestionare în cauză să pună capăt situației sale neregulamentare. Natura acestor măsuri este comunicată autorităților competente ale statului membru gazdă.

(5)   În cazul în care, în pofida măsurilor luate de către statul membru de origine sau datorită faptului că aceste măsuri se dovedesc inadecvate sau nu sunt valabile în statul membru respectiv, societatea de gestionare persistă în încălcarea prevederilor legale sau de reglementare menționate la alineatul (2) și aflate în vigoare în statul membru gazdă, acesta din urmă poate, după ce a informat despre aceasta autoritățile competente ale statului membru de origine, să ia măsurile adecvate pentru a preveni sau sancționa neregulile viitoare și, după caz, să împiedice societatea de gestionare să efectueze noi operațiuni pe teritoriul său. Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, este posibilă furnizarea actelor legale necesare pentru astfel de măsuri societăților de gestionare.

(6)   Prevederile precedente nu aduc atingere competenței statelor membre gazdă de a lua măsuri adecvate pentru prevenirea sau sancționarea neregulilor comise pe teritoriul lor care sunt contrare actelor cu putere de lege sau normelor administrative pe care acestea le adoptă din motive de interes general. Acest lucru include posibilitatea de a împiedica o societate de gestionare în neregulă de la efectuarea unor tranzacții viitoare pe teritoriul lor.

(7)   Orice măsură adoptată în temeiul alineatelor (4), (5) și (6) și care implică sancțiuni sau restricții pentru activitățile unei societăți de gestionare trebuie să fie justificată adecvat și comunicată societății de gestionare în cauză. Orice astfel de măsură poate deschide calea unei căi de atac în instanță în statul membru care a adoptat-o.

(8)   Înainte de a aplica procedura prevăzută la alineatele (3), (4) sau (5), autoritățile competente ale statului membru gazdă pot, în caz de urgență, să ia toate măsurile de precauție necesare pentru a proteja interesele investitorilor și ale altor persoane cărora le sunt furnizate serviciile. Comisia și autoritățile competente ale altor state membre în cauză trebuie informate asupra unor astfel de măsuri în cel mai scurt timp.

După consultarea autorităților competente ale statelor membre în cauză, Comisia poate decide dacă statul membru în cauză trebuie să modifice sau să elimine aceste măsuri.

(9)   În caz de retragere a autorizației, autoritățile competente ale statului membru gazdă sunt informate și iau măsurile adecvate pentru a împiedica societatea de gestionare menționată să efectueze noi tranzacții pe teritoriul său și pentru apărarea intereselor investitorilor. La fiecare doi ani, Comisia adresează un raport privind aceste cazuri Comitetului de contact instituit în temeiul articolului 53.

(10)   Statele membre informează Comisia asupra numărului și tipului acestor cazuri în care au existat refuzuri în temeiul articolului 6a sau în care au fost luate măsuri în conformitate cu alineatul (5). La fiecare doi ani, Comisia prezintă un raport asupra acestor cazuri Comitetului de contact instituit în temeiul articolului 53.

4.

înaintea articolului 7 se adaugă următorul text:

„SECȚIUNEA IIIa

Obligații privind depozitarul”;

5.

titlul secțiunii IV și articolul 12 se înlocuiesc cu următorul text:

„SECȚIUNEA IV

Obligații privind societățile de investiții

Titlul A

Condiții de inițiere a activității

Articolul 12

Inițierea activității societăților de investiții este subordonată unei autorizații oficiale prealabile oficiale acordate de către autoritățile competente ale statelor membre de origine.

Statele membre stabilesc forma legală pe care o societate de investiții trebuie să o adopte.”;

6.

după articolul 13 se adaugă următoarele articole:

„Articolul 13a

(1)   Fără a aduce atingere altor condiții de aplicare generală prevăzute de către legislația internă, autoritățile competente nu acordă autorizația unei societăți de investiții care nu și-a desemnat o societate de gestionare decât în cazul în care societatea de investiții dispune de un capital inițial suficient de minimum 300 000 EUR.

În plus, în cazul în care o societate de investiții nu și-a desemnat o societate de gestionare autorizată conform prezentei directive:

Autoritățile competente refuză de asemenea autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe, aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care societatea de investiții are legături strânse sau anumite dificultăți privind aplicarea acestora, împiedică buna exercitare a misiunii de supraveghere a acestora.

Autoritățile competente impun ca organismele de plasament să le comunice informațiile solicitate.

(2)   Solicitantul este informat, în termen de șase luni de la data înaintării unui dosar complet, dacă i s-a acordat sau nu autorizația. Refuzul autorizării este motivat.

(3)   Societatea de investiții își poate începe activitatea imediat ce îi este acordată autorizația.

(4)   Autoritățile competente pot retrage autorizația eliberată unei societăți de investiții care face obiectul prezentei directive numai în cazul în care aceasta:

Titlul B

Condiții de exercitare

Articolul 13b

Articolele 5g și 5h se aplică societăților de investiții care nu și-au desemnat o societate de gestionare autorizată conform prezentei directive. În sensul prezentului articol, termenii «societate de gestionare» se citesc «societate de investiții».

Societățile de investiții pot gestiona numai activele propriului lor portofoliu și nu pot în nici un caz să fie mandatate pentru gestionarea de active în favoarea unui terț.

Articolul 13c

Fiecare stat membru de origine stabilește norme prudențiale pe care societățile de investiții care nu au desemnat o societate de gestionare autorizată conform prezentei directive sunt obligate să le respecte în orice moment.

În special, autoritățile competente ale statului membru de origine, având în vedere de asemenea natura societății de investiții, solicită ca societatea să aibă o bună organizare administrativă și contabilă, dispozitive de control și de securitate în domeniul procesării electronice a datelor, precum și mecanisme adecvate de control intern incluzând, în special, norme privind operațiunile personale ale angajaților sau deținerea sau gestionarea investițiilor sub formă de instrumente financiare cu scopul de a își investi capitalul inițial și garantând, printre altele, că fiecare tranzacție care privește societatea poate fi urmărită până la origine, i se cunosc unitățile și natura, precum și momentul sau locul în care a fost efectuată și că activele societăților de investiții sunt investite conform documentelor constitutive și dispozițiilor legale în vigoare.”;

7.

înainte de articolul 14 se adaugă următorul text:

„SECȚIUNEA IVa

Obligații privind depozitarul”;

8.

articolul 27 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

9.

articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 28

(1)   Atât prospectul simplificat, cât și prospectul complet trebuie să conțină informațiile necesare pentru ca investitorii să poată aprecia în deplină cunoștință de cauză investiția care le este propusă și în special riscurile pe care aceasta le implică. Prospectul complet include o descriere clară și explicită a profilului riscurilor fondului, indiferent de instrumentele în care acesta investește.

(2)   Prospectul complet trebuie să conțină cel puțin informațiile prevăzute în schema A anexa I la prezenta directivă, cu condiția ca informațiile să nu figureze deja în reglementările privind fondurile sau în documentele constitutive anexate prospectului complet în conformitate cu articolul 29 alineatul (1).

(3)   Prospectul simplificat conține, într-o formă rezumativă, informațiile de bază prevăzute în schema C anexa I la prezenta directivă. Acesta este structurat și redactat astfel încât să poată fi înțeles cu ușurință de către investitorul mediu. Statele membre pot autoriza societatea să alăture prospectul simplificat la prospectul complet sub formă detașabilă. Prospectul simplificat poate fi utilizat ca instrument de comercializare conceput pentru a fi folosit în toate statele membre fără altă adaptare decât traducerea. Statele membre nu pot deci să solicite alte documente și nici informații suplimentare.

(4)   Atât prospectul complet cât și cel simplificat, pot fi integrate într-un document scris sau pe un alt suport durabil cu statut juridic echivalent, aprobat de autoritățile competente.

(5)   Raportul anual trebuie să conțină un bilanț sau o declarație a activelor și pasivelor, un cont detaliat de venituri și cheltuieli pentru anul financiar, un raport asupra activităților din anul financiar și alte informații prevăzute în schema B anexa I la prezenta directivă, precum și orice informații semnificative care să sprijine investitorii în luarea unei decizii în cunoștință de cauză privind evoluția activităților și a rezultatelor OPCVM.

(6)   Raportul bianual trebuie să includă cel puțin informațiile prevăzute în capitolele I-IV ale schemei B anexa I la prezenta directivă; în cazul în care OPCVM și-a plătit sau își propune să plătească dividende interimare, cifrele trebuie să indice rezultatele după impozitarea jumătății de an respective și dividendul interimar plătit sau propus.”;

10.

articolul 29 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 29

(1)   Regulamentul privind fondul sau documentele constitutive ale societății de investiții fac parte integrantă din prospectul complet și trebuie să fie anexate la acesta.

(2)   Nu este obligatoriu, cu toate acestea, ca documentele menționate la alineatul (1) să fie anexate prospectului complet, cu condiția ca deținătorul de unități să fie informat, la cererea sa, că aceste documente îi vor fi trimise sau că va fi informat despre locul în care va putea să le consulte în fiecare stat membru în care unitățile sunt scoase pe piață.”;

11.

articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 30

Elementele esențiale ale prospectului simplificat și ale prospectului complet trebuie să fie actualizate.”;

12.

articolul 32 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 32

OPCVM trebuie să transmită autorităților competente prospectele lor simplificate și cele complete, orice modificări aduse acestora, precum și raportul anual și bianual.”;

13.

articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 33

(1)   Prospectul simplificat trebuie oferit gratuit subscriitorilor înainte de încheierea contractului.

În plus, prospectul complet și cele mai recente rapoarte anuale și bianuale publicate sunt furnizate gratuit subscriitorilor, la cerere.

(2)   Rapoartele anuale și bianuale sunt furnizate gratuit deținătorilor de unități care le solicită.

(3)   Rapoartele anuale și bianuale trebuie puse la dispoziția publicului de către autoritățile competente, în locurile indicate în prospectul complet și simplificat sau prin alte mijloace aprobate.”;

14.

articolul 35 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 35

Orice publicitate care conține o invitație pentru achiziționarea de unități ale OPCVM trebuie să indice existența prospectelor și locurile în care acestea pot fi obținute de către public sau modul în care publicul poate avea acces la ele.”;

15.

articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46

În cazul în care un OPCVM își propune să își comercializeze unitățile într-un alt stat membru decât cel în care este situat, trebuie să informeze în prealabil autoritățile competente ale acelui stat membru. El trebuie să comunice simultan acestor autorități:

O societate de investiții sau o societate de gestionare poate începe să își comercializeze unitățile în respectivul stat membru la două luni după o astfel de comunicare, cu excepția cazului în care autoritățile competente ale statelor membre implicate stabilesc, prin decizie motivată luată înaintea expirării termenului de două luni, că modalitățile prevăzute pentru comercializarea unităților nu sunt conforme cu dispozițiile articolului 44 alineatul (1) și articolului 45.”;

16.

articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47

În cazul în care un OPCVM își comercializează unitățile în alt stat membru decât cel în care este situat, el trebuie să distribuie în acel alt stat membru, conform acelorași proceduri ca acelea prevăzute în statul membru de origine, prospectele complete și simplificate, rapoartele anuale și bianuale și alte informații prevăzute la articolele 29 și 30.

Aceste documente trebuie furnizate în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru gazdă sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale statului membru gazdă.”;

17.

după articolul 52 se adaugă următoarele articole:

„Articolul 52a

(1)   În cazul în care, prin prestarea de servicii sau prin crearea de sucursale, o societate de gestionare funcționează într-unul sau mai multe dintre statele membre gazdă, autoritățile competente ale tuturor statelor membre în cauză colaborează îndeaproape.

Acestea își comunică reciproc, la cerere, toate informațiile care privesc gestionarea și structura proprietății acestor societăți de gestionare și care pot facilita controlul lor, precum și toate informațiile care ar putea facilita controlul acestor societăți. În special, autoritățile statului membru de origine cooperează cu scopul de a asigura colectarea de către autoritățile statului membru gazdă a informațiilor menționate la articolul 6c alineatul (2).

(2)   În măsura în care se dovedește necesar pentru exercitarea competențelor lor de supraveghere, autoritățile competente ale statului membru de origine sunt informate de către autoritățile competente ale statului membru gazdă asupra tuturor măsurile luate în conformitate cu articolul 6c alineatul (6) care implică penalități impuse unei societăți de gestionare sau restricții activităților unei societăți de gestionare.

Articolul 52b

(1)   Fiecare stat membru se asigură că, în cazul în care o societate de gestionare autorizată într-un alt stat membru își exercită activitatea pe teritoriul său prin intermediul unei sucursale, autoritățile competente ale statului membru de origine a societății de gestionare pot, după ce au informat autoritățile competente ale statului membru gazdă, să procedeze ele însele sau printr-un intermediar pe care îl împuternicesc în acest scop, la verificarea pe teren a informațiilor menționate la articolul 52a.

(2)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de gestionare pot de asemenea să solicite autorităților competente ale statului membru gazdă al acesteia să procedeze la verificarea respectivă. În limita competențelor lor, autoritățile care primesc astfel de solicitări trebuie să le dea curs, fie procedând ele însele la verificare sau permițând autorităților care au depus cererea să facă acest lucru, fie permițând unui auditor sau unui expert să facă verificarea.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului autorităților competente ale statului membru gazdă de a proceda, în exercitarea responsabilităților care le revin în temeiul prezentei directive, la verificarea la fața locului a sucursalelor înființate pe teritoriul lor.”;

18.

anexa la Directiva 85/611/CEE se renumerotează ca anexa I;

19.

schema A din anexa I se modifică după cum urmează:

20.

textul anexei I la prezenta directivă se adaugă la anexa I la Directiva 85/611/CEE;

21.

anexa II la prezenta directivă se adaugă ca anexa II la Directiva 85/611/CEE.