13/Volumul 23

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

220

---

31998L0037

---

L 207/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 98/37/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 22 iunie 1998

privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul echipamentelor tehnice

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (2),

(1)

întrucât Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la echipamentele tehnice (3) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial; întrucât, din motive de claritate și raționalitate, directiva menționată trebuie codificată;

(2)	întrucât piața internă constituie o zonă fără frontiere interne în interiorul căreia este garantată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului;

(3)	întrucât sectorul echipamentelor tehnice este o parte importantă a industriei construcțiilor și unul din pilonii industriali principali ai economiei Comunității;

(4)	întrucât costul social al unui mare număr de accidente cauzate în mod direct de utilizarea echipamentelor tehnice poate fi redus prin integrarea siguranței în proiectarea și construcția sigură a echipamentelor tehnice, precum și printr-o instalare și întreținere corespunzătoare;

(5)	întrucât este de datoria statelor membre să asigure, pe teritoriul lor, siguranța și sănătatea persoanelor și, dacă este cazul, a animalelor domestice și a bunurilor, precum și, în special, a lucrătorilor, mai ales în ceea ce privește riscul decurgând din utilizarea echipamentelor tehnice;

(6)

întrucât, în statele membre, legislațiile referitoare la prevenirea accidentelor sunt foarte diferite; întrucât dispozițiile imperative în domeniu, suplimentate adesea de specificații tehnice obligatorii de factoși/sau standarde voluntare, nu conduc în mod obligatoriu la niveluri diferite de sănătate și siguranță, dar, cu toate acestea, din cauza neconcordanțelor lor, constituie bariere în calea comerțului din interiorul Comunității; întrucât, mai mult chiar, certificarea conformității și sistemele naționale de certificare pentru echipamentele tehnice diferă considerabil;

(7)

întrucât dispozițiile de drept intern existente cu privire la sănătate și siguranță care asigură protecția împotriva riscurilor cauzate de echipamentele tehnice trebuie să fie apropiate pentru a asigura libera circulație pe piață a echipamentelor tehnice fără a diminua nivelele actuale justificate de protecție din statele membre; întrucât dispozițiile prezentei directive cu privire la proiectarea și construcția echipamentelor tehnice, esențiale pentru un mediu de lucru mai sigur, sunt însoțite de dispoziții specifice referitoare la prevenirea anumitor riscuri la care lucrătorii pot fi expuși la locul de muncă, precum și dispoziții bazate pe organizarea siguranței lucrătorilor în mediul de lucru;

(8)

întrucât legislația comunitară, în actuala ei formă, prevede – prin derogare de la una din normele fundamentale ale Comunității, și anume libera circulație a mărfurilor – că obstacolele în calea circulației în cadrul Comunității, care rezultă din neconcordanțele dintre legislațiile interne cu privire la comercializarea produselor, trebuie să fie acceptate în măsura în care dispozițiile în cauză pot fi recunoscute drept necesare pentru respectarea unor cerințe imperative;

(9)

întrucât, în alineatele (65) și (68) din Cartea Albă privind realizarea pieței interne, aprobată de Consiliul European în iunie 1985, se prevede o nouă abordare de apropiere a legislațiilor; întrucât, așadar, apropierea legislațiilor în acest caz trebuie să fie limitată numai la acele cerințe necesare pentru respectarea cerințelor imperative și esențiale de sănătate și siguranță legate de echipamentele tehnice; întrucât aceste cerințe trebuie să înlocuiască dispozițiile de drept intern relevante, deoarece sunt esențiale;

(10)	întrucât menținerea sau îmbunătățirea nivelului de siguranță atins de statele membre constituie unul din obiectivele esențiale ale prezentei directive și ale principiului siguranței, definit prin cerințele esențiale;

(11)

întrucât domeniul de aplicare a prezentei directive trebuie să se bazeze pe o definiție generală a termenului de „echipament tehnic”, în așa fel încât să permită dezvoltarea tehnică a produselor; întrucât dezvoltarea instalațiilor complexe și riscurile pe care le implică sunt de natură echivalentă și includerea lor expresă în directivă este așadar justificată;

(12)	întrucât este necesar să se menționeze și componentele de siguranță care sunt introduse pe piață separat și a căror funcționare în condiții de siguranță este declarată de fabricant sau de reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate;

(13)

întrucât, în special cu ocazia târgurilor comerciale și a expozițiilor, trebuie să existe posibilitatea să se expună echipamente care nu se conformează prezentei directive; întrucât, cu toate acestea, părțile interesate trebuie să fie informate în mod corespunzător că echipamentul nu este conform și nu poate fi achiziționat în această stare;

(14)	întrucât cerințele esențiale de sănătate și siguranță trebuie respectate pentru a se asigura siguranța echipamentului; întrucât aceste cerințe trebuie aplicate cu discernământ pentru a se ține cont de nivelul tehnologic existent în momentul construcției și de cerințele tehnice și economice;

(15)

întrucât punerea în funcțiune a echipamentului în conformitate cu prezenta directivă se referă numai la folosirea echipamentului însuși, așa cum a fost în intenția fabricantului; întrucât aceasta nu exclude elaborarea unor condiții de utilizare externe ale echipamentului, cu condiția ca acesta să nu fie modificat într-un mod care nu este specificat în prezenta directivă;

(16)

întrucât este necesar nu numai să se asigure libera circulație și punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice care poartă marcajul „CE” și care au certificat de conformitate „CE”, ci să se asigure și libera circulație a echipamentelor tehnice care nu poartă marcajul „CE”, atunci când urmează să fie integrate în alt echipament sau asamblate împreună cu alte echipamente pentru a forma o instalație complexă;

(17)

întrucât, așadar, prezenta directivă definește numai cerințele esențiale de sănătate și siguranță cu aplicabilitate generală, suplimentate de un număr de cerințe mai specifice pentru anumite categorii de echipamente; întrucât, pentru a-i ajuta pe fabricanți să dovedească conformitatea cu aceste cerințe esențiale și pentru a permite inspectarea conformității cu cerințele esențiale este de dorit ca standardele să fie armonizate la nivel european pentru prevenirea riscurilor decurgând din conceperea și construcția echipamentelor tehnice; întrucât aceste standarde armonizate la nivel european sunt elaborate de organisme de drept privat și trebuie să se țină seama de statutul lor neobligatoriu; întrucât, în acest scop, Comitetul European de Standardizare (CEN) și Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (Cenelec) sunt organismele recunoscute drept competente pentru adoptarea standardelor armonizate în conformitate cu orientările generale de cooperare între Comisie și aceste două organisme, semnate la 13 noiembrie 1984; întrucât, în înțelesul prezentei directive, un standard armonizat este o specificație tehnică (standard european sau document armonizat) adoptată de unul din aceste organisme sau de amândouă, pe baza mandatului din partea Comisiei în conformitate cu dispozițiile Directivei 83/189/CEE (4) și pe baza orientărilor generale menționate mai sus;

(18)	întrucât s-a considerat necesar să se îmbunătățească cadrul juridic pentru a se asigura o contribuție eficientă și corespunzătoare din partea angajatorilor și a lucrătorilor la procesul de standardizare;

(19)	întrucât responsabilitatea statelor membre pentru sănătate, siguranță și celelalte aspecte acoperite de cerințele esențiale pe teritoriul lor trebuie să fie recunoscută într-o clauză de protecție care să prevadă modalitățile comunitare corespunzătoare de protecție;

(20)

întrucât, așa cum arată practica curentă în statele membre, fabricanții trebuie să-și asume răspunderea pentru certificarea conformității echipamentelor lor în privința cerințelor relevante esențiale; întrucât conformitatea cu standardele armonizate creează prezumția de conformitate cu cerințele relevante esențiale; întrucât se lasă numai la latitudinea fabricantului să decidă dacă simte nevoia ca aceste produse să fie examinate și certificate de o terță parte;

(21)

întrucât, pentru anumite tipuri de echipamente tehnice care au un factor mai mare de risc, este de dorit să existe o procedură de certificare mai strictă; întrucât procedura de examinare „CE” de tip adoptată poate avea drept rezultat o declarație „CE” din partea fabricantului fără nici un fel de alte cerințe mai stricte, cum ar fi garantarea calității, verificarea „CE” sau supervizarea „CE”;

(22)

întrucât este esențial ca, înainte de a se elibera declarația de conformitate „CE”, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate să furnizeze dosarul tehnic de construcție; întrucât, totuși, nu este esențial ca documentația să fie în permanență disponibilă pe suport de hârtie, dar trebuie să fie pusă la dispoziție la cerere; întrucât nu trebuie să includă planuri detaliate ale subansamblurilor folosite în producerea mașinilor decât în cazul în care cunoașterea acestora este indispensabilă pentru verificarea conformității cu cerințele esențiale de siguranță;

(23)

întrucât, în Comunicarea sa din 15 iunie 1989 privind abordarea globală a certificării și testării (5), Comisia a propus să se elaboreze o reglementare comună cu privire la un format unic de marcare a conformității „CE”; întrucât, în Rezoluția sa din 21 decembrie 1989 privind abordarea globală a evaluării conformității (6), Consiliul a aprobat ca principiu director adoptarea unei abordări consecvente în ceea ce privește marcajul „CE”; întrucât cele două elemente de bază ale noii abordări care trebuie să fie aplicate sunt așadar cerințele esențiale și procedurile de evaluare a conformității;

(24)	întrucât destinatarii oricărei decizii luate sub incidența prezentei Directive trebuie să fie informați în legătură cu motivele unei astfel de decizii și cu căile de atac care le sunt deschise;

(25)	întrucât prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre referitoare la termenele limită pentru transpunerea și aplicarea directivelor din anexa VIII partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE, INTRODUCEREA PE PIAȚĂ ȘI LIBERA CIRCULAȚIE

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se aplică echipamentelor tehnice și stabilește cerințele esențiale de sănătate și siguranță, astfel cum sunt definite în anexa I.

Prezenta directivă se aplică și componentelor de siguranță introduse pe piață separat.

(2)   În înțelesul prezentei directive:

(a)

„echipament tehnic” înseamnă: — un ansamblu de componente sau părți unite, dintre care cel puțin una se mișcă, cu dispozitive de acționare corespunzătoare, circuite de control și de alimentare cu energie etc., cuplate împreună în vederea unei aplicații specifice, îndeosebi pentru prelucrarea, tratamentul, deplasarea sau ambalarea unui material; — un ansamblu de mașini care, pentru a atinge același scop, sunt aranjate și controlate în așa fel încât să funcționeze ca un întreg; — echipament interschimbabil care modifică funcționarea unei mașini și care este introdus pe piață în scopul de a fi asamblat cu o mașină sau o serie de mașini diferite sau cu un aparat de tracțiune chiar de către operator în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau un instrument;

(b)

„componentă de siguranță” înseamnă o componentă, cu condiția ca aceasta să nu fie un echipament interschimbabil, pe care fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate îl introduc pe piață pentru a îndeplini o funcție de protecție atunci când este folosit și a cărui absență sau funcționare defectuoasă pune în primejdie siguranța sau sănătatea persoanelor expuse.

(3)   Din domeniul de aplicare al prezentei directive se exclud următoarele:

—	echipamentele tehnice a căror unică sursă de energie se aplică direct, prin efort manual, cu excepția echipamentelor utilizate pentru ridicarea sau coborârea încărcăturilor;

—	echipamentele tehnice pentru uz medical folosite în contact direct cu pacienții;

—	echipamentele speciale folosite pentru târguri și/sau parcuri de distracții;

—	cazanele cu aburi, rezervoarele și vasele sub presiune;

—	echipamentele destinate special pentru punerea în funcțiune în scopuri nucleare care, în cazul unei avarii, pot să dea naștere unei emisii radioactive;

—	sursele radioactive care fac parte dintr-o mașină;

—	armele de foc;

—	rezervoarele de depozitare și conductele de petrol, combustibil diesel, lichide inflamabile și substanțe periculoase;

—

mijloacele de transport, adică vehiculele și remorcile lor destinate numai transportului aerian, rutier, feroviar, fluvial sau de pasageri, precum și mijloacele de transport în măsura în care astfel de mijloace sunt destinate transportului bunurilor pe cale aeriană, pe drumurile publice sau pe rețelele feroviare sau fluviale. Vehiculele folosite în industria de extracție a substanțelor minerale nu sunt excluse;

—	vasele maritime și unitățile offshore mobile împreună cu echipamentele aflate la bordul acestor vase sau unități;

—	transportul pe cablu, inclusiv rețelele de funiculare pentru transportul public sau privat de persoane;

—	tractoarele agricole și forestiere, astfel cum sunt definite în articolul 1 alineatul (1) din Directiva 74/150/CEE (7);

—	mașinile destinate în mod special și construite pentru scopuri militare sau pentru poliție;

—

lifturile care deservesc în mod permanent anumite nivele specifice ale clădirilor și construcțiilor, cu o cabină care se mișcă între ghidaje rigide și înclinate într-un unghi de peste 15 grade față de orizontală și destinate transportului: (i) de persoane; (ii) de persoane și mărfuri; (iii) numai de mărfuri, în cazul în care cabina este accesibilă, cu alte cuvinte, o cabină în care o persoană poate intra fără dificultate și care este dotată cu sisteme de control situate în interiorul ei sau aflate la îndemâna persoanei din interiorul ei;

—	mijloacele de transport care folosesc vehicule cu pinion și cremalieră;

—	ascensoarele care echipează puțurile de mină;

—	elevatoarele de teatru;

—	ascensoarele de șantier destinate ridicării persoanelor sau persoanelor și bunurilor.

(4)   Acolo unde, pentru echipamentele tehnice sau componentele de siguranță, riscurile menționate de prezenta directivă intră, în întregime sau parțial, sub incidența directivelor comunitare individuale, prezenta directivă nu se aplică sau încetează să se aplice în cazul acestor mașini sau a componentelor de siguranță și al acestor riscuri care privesc punerea în aplicare a acestor directive individuale.

(5)   Acolo unde, pentru echipamentele tehnice, riscurile sunt în principal de origine electrică, astfel de echipamente intră, în exclusivitate, sub incidența Directivei 73/23/CEE (8).

Articolul 2

(1)   Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura introducerea pe piață a echipamentelor și a componentelor de siguranță cărora se aplică prezenta directivă și punerea lor în funcțiune numai dacă acestea nu reprezintă un pericol pentru sănătatea sau siguranța persoanelor și, acolo unde este cazul, a animalelor domestice sau a bunurilor și dacă sunt instalate în mod corespunzător și întreținute și folosite conform destinației lor.

(2)   Această măsură nu aduce atingere dreptului statelor membre de a elabora, cu respectarea corespunzătoare a tratatului, astfel de cerințe pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția persoanelor, în special a lucrătorilor, atunci când utilizează echipamentele sau componentele de siguranță în cauză, cu condiția ca aceasta să nu însemne că echipamentul sau componentele de siguranță sunt modificate într-un mod nespecificat în directivă.

(3)   La târguri comerciale, expoziții, demonstrații etc., statele membre nu trebuie să împiedice prezentarea de echipamente sau componente de siguranță care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive, cu condiția ca un indicator vizibil să indice în mod clar neconformitatea respectivului echipament sau a respectivei componente de siguranță, precum și imposibilitatea de a fi achiziționate înainte de conformarea lor de către fabricant sau de către reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate. În timpul demonstrațiilor, se vor lua măsuri adecvate de protecție pentru a se asigura protecția persoanelor.

Articolul 3

Echipamentele tehnice și componentele de siguranță cărora se aplică prezenta directivă trebuie să îndeplinească cerințele esențiale de sănătate și siguranță prezentate în anexa I.

Articolul 4

(1)   Statele membre nu pot să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață și punerea în funcțiune pe teritoriul lor a echipamentelor tehnice și a componentelor de siguranță care respectă prezenta directivă.

(2)   Statele membre nu pot să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață a echipamentelor în cazul în care fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate declară, în conformitate cu punctul B din anexa II, că acesta urmează să fie integrat într-un echipament sau asamblat cu alte echipamente pentru a forma un echipament căreia se aplică prezenta directivă, cu excepția cazului în care poate funcționa în mod independent.

„Echipamentul interschimbabil” menționat în articolul 1 alineatul (2) litera (a) a treia liniuță trebuie să poarte în toate cazurile marcajul „CE” și să fie însoțit de o declarație de conformitate „CE”, menționată în anexa II punctul A.

(3)   Statele membre nu pot să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață a componentelor de siguranță definite în articolul 1 alineatul (2), dacă sunt însoțite de declarația de conformitate „CE” a fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate menționată în anexa II punctul C.

Articolul 5

(1)   Statele membre consideră elementele următoare ca fiind în conformitate cu toate dispozițiile prezentei directive, inclusiv cu procedurile de verificare a conformității, prevăzute la capitolul II:

—	echipamentele tehnice purtând marcajul „CE” și fiind însoțite de declarația de conformitate „CE” menționată în anexa II punctul A,

—	componentele de siguranță, însoțite de declarația de conformitate „CE” menționată în anexa II punctul C.

În absența unor standarde armonizate, statele membre iau măsurile pe care le consideră necesare pentru a aduce în atenția părților în cauză standardele și specificațiile tehnice naționale existente, considerate importante sau relevante pentru aplicarea corespunzătoare a cerințelor esențiale de siguranță și sănătate din anexa I.

(2)   Atunci când un standard național care transpune un standard armonizat, ale cărui referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, face trimitere la una sau mai multe din cerințele esențiale de siguranță, echipamentele tehnice sau componentele de siguranță fabricate în conformitate cu acest standard sunt considerate conforme cu cerințele relevante esențiale.

Statele membre publică referințele standardelor naționale care transpun standardele armonizate.

(3)   Statele membre asigură luarea de măsuri corespunzătoare pentru a da posibilitatea partenerilor sociali să influențeze la nivel național procesul de pregătire și monitorizare a standardelor armonizate.

Articolul 6

(1)   În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că standardele armonizate menționate în articolul 5 alineatul (2) nu îndeplinesc pe deplin cerințele esențiale menționate în articolul 3, Comisia sau statul membru în cauză sesizează comitetul instituit prin Directiva 83/189/CEE, prezentându-și motivele. Comitetul emite fără întârziere un aviz.

După primirea avizului comitetului, Comisia notifică statele membre dacă este sau nu necesar să se retragă aceste standarde din informațiile publicate, menționate la articolul 5 alineatul (2).

(2)   Se constituie un comitet permanent, format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Comitetul permanent este sesizat în legătură cu orice chestiune legată de punerea în aplicare a prezentei directive, în conformitate cu procedura prevăzută mai jos.

Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză, dacă este necesar prin votare.

Avizul este consemnat în procesul-verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite ca poziția sa să fie consemnată în procesul-verbal.

Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul despre modul în care avizul este luat în considerare.

Articolul 7

(1)   Când un stat membru constată că:

—	echipamentul tehnic purtând marcajul „CE” sau

—	componentele de siguranță însoțite de declarația de conformitate „CE”;

folosite în conformitate cu destinația lor pot pune în pericol siguranța persoanelor și, atunci când este cazul, a animalelor domestice sau a bunurilor, ia toate măsurile corespunzătoare pentru a retrage de pe piață astfel de echipamente sau componente de siguranță, pentru a interzice introducerea lor pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea lor, sau restricționează libera lor circulație.

Statele membre informează imediat Comisia în legătură cu această măsură, indicând motivul deciziei sale și, în special, dacă lipsa de conformitate se datorează:

(a)	nerespectării cerințelor esențiale menționate în articolul 3;

(b)	aplicării incorecte a standardelor menționate în articolul 5 alineatul (2);

(c)	unor lacune în chiar standardele menționate în articolul 5 alineatul (2).

(2)   Comisia inițiază fără întârziere consultări cu părțile implicate. În cazul în care Comisia constată, după această consultare, că măsura este justificată, informează imediat în acest sens statul membru care a luat inițiativa și celelalte statele membre. În cazul în care Comisia constată, după această consultare, că măsura nu este justificată, informează imediat în acest sens statul membru care a luat inițiativa și pe fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunității. În cazul în care decizia menționată la alineatul (1) se bazează pe o lacună a standardelor și în cazul în care statul membru care se află la originea deciziei își menține poziția, Comisia informează imediat comitetul pentru a se iniția procedura menționată în articolul 6 alineatul (1).

(3)   În cazul în care:

—	echipamentul care nu este conform poartă marcajul „CE”;

—	o componentă de siguranță care nu este conformă este însoțită de o declarație de conformitate „CE”;

statul membru competent ia măsuri corespunzătoare împotriva celui care a aplicat marcajul sau a emis declarația și informează Comisia și celelalte state membre.

(4)   Comisia asigură informarea statelor membre în legătură cu derularea și rezultatul acestei proceduri.

CAPITOLUL II

PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Articolul 8

(1)   Pentru a certifica faptul că echipamentul tehnic și componentele de siguranță sunt conforme cu prezenta directivă, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să elaboreze pentru toate echipamentele tehnice sau componentele de siguranță fabricate o declarație de conformitate „CE”, pe baza modelului dat în anexa II punctul A sau C, după caz.

În plus, pentru echipamentele tehnice, fabricantul sau reprezentanții acestuia stabiliți în Comunitate trebuie să aplice pe echipament marcajul CE.

(2)   Înainte de introducerea pe piață, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate:

(a)	elaborează dosarul prezentat în anexa V, dacă echipamentul nu este menționat în anexa IV;

(b)	supune un exemplar al acestui echipament unei examinări „CE” de tip, menționată în anexa VI, dacă echipamentul este menționat în anexa IV și fabricantul lui nu respectă sau respectă numai parțial standardele menționate în articolul 5 alineatul (2) sau dacă nu există astfel de standarde;

(c)

dacă echipamentul este menționat în anexa IV și acesta este fabricat în conformitate cu standardele menționate în articolul 5 alineatul (2): — fie elaborează dosarul menționat în anexa VI și îl înaintează organismului de notificare, care confirmă primirea dosarului cât mai curând cu putință și îl păstrează; — fie supune dosarul menționat în anexa VI organismului de notificare, care verifică numai dacă standardele menționate în articolul 5 alineatul (2) au fost aplicate corect și va emite un atestat de conformitate a dosarului; — fie supune un exemplar din echipament unei examinări „CE” de tip, menționate în anexa VI.

(3)   În cazul în care se aplică alineatul (2) litera (c) prima liniuță din prezentul articol, se aplică prin analogie dispozițiile punctului 5 prima teză și ale punctului 7 din anexa VI.

În cazul în care se aplică alineatul (2) litera (c) a doua liniuță din prezentul articol, se aplică prin analogie dispozițiile punctelor 5, 6 și 7 din anexa VI.

(4)   În cazul în care se aplică alineatul (2) literele (a) și (c) prima și a doua liniuță, declarația de conformitate „CE” atestă numai conformitatea cu cerințele esențiale ale prezentei directive.

În cazul în care se aplică alineatul (2) litera (b) și alineatul (2) litera (c) a treia liniuță, declarația de conformitate „CE” atestă conformitatea cu exemplarul care a fost supus examinării „CE” de tip.

(5)   Componentele de siguranță sunt supuse procedurilor de certificare aplicabile echipamentelor tehnice, în temeiul cu alineatele (2), (3) și (4). În plus, în timpul examinării „CE” de tip, organismul notificat verifică aptitudinea componentei de siguranță de a îndeplini funcțiile de siguranță declarate de fabricant.

(6)

(a) În cazul în care echipamentul intră sub incidența altor directive referitoare la alte aspecte și care prevăd aplicarea marcajul „CE”, acesta indică prezumția că echipamentul este considerat de asemenea conform cu dispozițiile celorlalte directive; (b) cu toate acestea, în cazul în care una sau mai multe din aceste directive permit fabricantului, în perioada de tranziție, să decidă ce regim să aplice, marcajul „CE” indică conformitatea numai cu directivele aplicate de fabricant. În acest caz, în documentele, notele sau instrucțiunile cerute de directive și în cele care însoțesc un astfel de echipament trebuie înregistrate trimiteri la directivele aplicate, așa cum au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(7)   În cazul în care nici fabricantul, nici reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate nu îndeplinesc obligațiile alineatelor (1)–(6), aceste obligații revin oricărei persoane care asamblează echipamentul sau părți ale acestuia sau componente de siguranță de diverse origini sau echipamente pentru construcții sau componente de siguranță pentru uzul său personal.

(8)   Obligațiile menționate în alineatul (7), nu se aplică persoanelor care asamblează cu o mașină sau un tractor echipamente interschimbabile, așa cum se prevede la articolul 1, cu condiția ca piesele să fie compatibile și fiecare din părțile componente ale mașinii asamblate să poarte marcajul „CE” și să fie însoțită de declarația de conformitate „CE”.

Articolul 9

(1)   Statele membre notifică Comisia și celelalte state membre în legătură cu organismele desemnate pentru a efectua procedurile menționate în articolul 8, împreună cu sarcinile specifice pe care aceste organisme au fost numite să le efectueze și numerele de identificare alocate acestora în prealabil de către Comisie.

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o listă cu organismele notificate și numerele lor de identificare și sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură aducerea la zi a acestei liste.

(2)   Statele membre trebuie să aplice criteriile prevăzute în anexa VII pentru evaluarea organismelor care sunt indicate în această notificare. Se presupune că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele armonizate relevante îndeplinesc aceste criterii.

(3)   Un stat membru care a aprobat un organism trebuie să-i retragă notificarea dacă constată că organismul nu mai îndeplinește criteriile menționate în anexa VII: el informează imediat Comisia și celelalte state membre în această privință.

CAPITOLUL III

MARCAJUL „CE”

Articolul 10

(1)   Marcajul de conformitate „CE” constă din inițialele „CE”. Forma marcajului care urmează să fie utilizat este prevăzută în anexa III.

(2)   Marcajul „CE” trebuie aplicat pe echipament în mod distinct și vizibil, în conformitate cu punctul 1.7.3 din anexa I.

(3)   Aplicarea marcajelor pe echipamentele care pot induce în eroare terțele părți în ceea ce privește semnificația și forma marcajului „CE” este interzisă. Pe echipamente poate fi aplicat orice alt marcaj, cu condiția ca prin aceasta să nu se reducă vizibilitatea și claritatea marcajului „CE”.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 7:

(a)

în cazul în care un stat membru stabilește că marcajul „CE” a fost aplicat în mod incorect, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate este obligat să conformeze produsul dispozițiilor referitoare la marcajul „CE” și să pună capăt infracțiunii în condițiile impuse de statul membru;

(b)	în cazul în care lipsa de conformitate continuă, statul membru trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau interzice introducerea pe piață a produsului în cauză sau pentru a se asigura că acesta este retras de pe piață în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 7.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

Orice decizie luată în conformitate cu prezenta directivă, care restricționează introducerea pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice sau a unei componente de siguranță, enunță motivele exacte pe care se întemeiază. Această decizie trebuie notificată cât mai curând cu putință părții vizate, care va fi informată în același timp în legătură cu căile de atac disponibile în conformitate cu legislația în vigoare în statul membru în cauză și cu termenele în care pot fi exercitate aceste căi de atac.

Articolul 12

Comisia va lua măsurile necesare pentru ca informațiile cu privire la toate deciziile relevante legate de gestionarea prezentei directive să fie disponibile.

Articolul 13

(1)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(2)   Înainte de 1 ianuarie 1994, Comisia examinează progresele înregistrate în activitatea de standardizare legată de prezenta directivă și propune măsurile corespunzătoare.

Articolul 14

(1)   Se abrogă directivele enunțate în anexa VIII partea A, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele limită pentru transpunerea și aplicarea directivelor menționate, enunțate în anexa VIII partea B.

(2)   Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IX.

Articolul 15

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 16

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 133, 28.4.1997, p. 6.

(2)  Avizul Parlamentului European din 17 septembrie 1997 (JO C 304, 6.10.1997, p. 79), Poziția comună a Consiliului din 24 martie 1998 (JO C 161, 27.5.1998, p. 54) și Decizia Parlamentului European din 30 aprilie 1998 (JO C 152, 18.5.1998), Decizia Consiliului din 25 mai 1998.

(3)  JO L 183, 29.6.1989, p. 9, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.8.1993, p. 1).

(4)  Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 care stabilește procedura pentru furnizarea informațiilor în domeniul standardelor și al reglementărilor tehnice (JO L 109, 26.4.1983, p. 8), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/139/CE a Comisiei (JO L 32, 10.2.1996, p. 31).

(5)  JO C 231, 8.9.1989, p. 3 și JO C 267, 19.10.1989, p. 3.

(6)  JO C 10, 16.1.1990, p. 1.

(7)  Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea tractoarelor agricole și forestiere (JO L 84, 28.3.1974, p. 10), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 95/1/CE, Euratom, CECO (JO L 1, 1.1.1995, p. 1).

(8)  Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la echipamentele electrice destinate folosirii între anumite limite de voltaj (JO L 77, 26.3.1973, p. 29), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.8.1993, p. 1).

---

ANEXA I

CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ REFERITOARE LA PROIECTAREA ȘI CONSTRUCȚIA ECHIPAMENTELOR TEHNICE ȘI A COMPONENTELOR DE SIGURANȚĂ

În înțelesul prezentei anexe, „echipamente tehnice” înseamnă fie „echipamente tehnice”, fie „componente de siguranță”, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2).

OBSERVAȚII PRELIMINARE

1.   Obligațiile prevăzute de cerințele esențiale de sănătate și siguranță se aplică numai atunci când există riscuri corespunzătoare pentru echipamentul în cauză când acesta este utilizat în condițiile prevăzute de fabricant. În orice caz, cerințele 1.1.2, 1.7.3 și 1.7.4 se aplică tuturor echipamentelor care fac obiectul prezentei directive.

2.   Cerințele esențiale de sănătate și siguranță prevăzute de prezenta directivă sunt obligatorii. Cu toate acestea, ținând seama de starea tehnologiei, s-ar putea să nu fie posibil să se îndeplinească obiectivele stabilite de aceasta. În acest caz, echipamentul trebuie să fie proiectat și construit cu scopul de a se apropia cât mai mult cu putință de aceste obiective.

3.   Cerințele esențiale de sănătate și siguranță au fost grupate în conformitate cu riscurile menționate.

Echipamentele prezintă o serie de riscuri care pot fi indicate în mai multe capitole din prezenta anexă.

Fabricantul are obligația de a evalua riscurile pentru a le identifica pe toate cele care se aplică echipamentului său; el trebuie apoi să-l proiecteze și să-l construiască ținând seama de evaluarea sa.

1. CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ

1.1   Observații generale

1.1.1   Definiții

În înțelesul prezentei directive:

1.	„zonă periculoasă” înseamnă orice zonă din interiorul și/sau din jurul echipamentului în care o persoană expusă este supusă unui risc pentru sănătatea sau siguranța sa;

2.	„persoană expusă” înseamnă orice persoană aflată total sau parțial în zona periculoasă;

3.	„operator” înseamnă persoana sau persoanele care au sarcina de a instala, a pune în funcțiune, a ajusta, a întreține, a curăța, a repara sau a transporta echipamentul.

1.1.2.   Principiile integrării siguranței

(a)

Echipamentele trebuie să fie construite în așa fel încât să fie adaptate funcției lor, să poată fi adaptate și întreținute fără a pune persoanele în primejdie când se execută operațiile în condițiile prevăzute de fabricant. Scopul măsurilor luate trebuie să fie eliminarea tuturor riscurilor de accidentare pe toată durata de viață estimată a echipamentului, inclusiv fazele de asamblare și de demontare, chiar și în cazul în care riscurile de accidente decurg din situații anormale previzibile.

(b)

În selectarea celor mai potrivite metode, fabricantul trebuie să aplice următoarele principii, în ordinea dată: — eliminarea sau reducerea riscurilor cât mai mult cu putință (proiectare și construcție inerentă sigură a echipamentelor); — luarea măsurilor de siguranță necesare în legătură cu riscurile care nu pot fi eliminate; — informarea utilizatorilor în legătură cu riscurile rămase datorită oricăror neajunsuri ale măsurilor de siguranță adoptate, indicarea necesității unei instruiri speciale și specificarea oricărei nevoi de asigurare a echipamentului individual de protecție.

(c)

Când se proiectează și se construiește echipamentul și când se elaborează instrucțiunile, fabricantul trebuie să aibă în vedere nu numai utilizarea normală a echipamentului, ci și utilizări care pot fi prevăzute în mod normal. Echipamentul trebuie să fie proiectat în așa fel încât să prevină folosirea anormală dacă o astfel de folosire dă naștere unui risc. În alte cazuri, instrucțiunile trebuie să atragă atenția utilizatorului asupra modalităților – pe care ni le-a demonstrat experiența – în care echipamentul nu trebuie utilizat.

(d)	În condițiile prevăzute pentru utilizare, disconfortul, oboseala și stresul psihologic cu care se confruntă operatorul trebuie reduse la minimum posibil, luându-se în considerare principiile ergonomice.

(e)	Când se proiectează și se construiește un echipament, fabricantul trebuie să țină seama de constrângerile la care este supus operatorul ca urmare a folosirii necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecție (cum ar fi încălțămintea, mănușile etc.).

(f)	Echipamentul trebuie să fie prevăzut cu toate dispozitivele și accesoriile esențiale speciale pentru a putea fi adaptat, întreținut și utilizat fără riscuri.

1.1.3   Materiale și produse

Materialele folosite pentru construirea echipamentelor sau a produselor utilizate și create în timpul folosirii acestora nu trebuie să pună în pericol siguranța sau sănătatea persoanelor expuse.

În mod deosebit, acolo unde se folosesc lichide, echipamentele trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să nu prezinte riscuri în timpul umplerii, utilizării, recuperării și golirii.

1.1.4   Iluminatul

Fabricantul trebuie să furnizeze iluminat integral potrivit pentru operațiile respective, dacă absența acestuia poate provoca un risc, în pofida existenței unui iluminat ambiental de intensitate normală.

Fabricantul trebuie să se asigure că nu există nici o zonă umbrită care poate provoca inconveniente, că nu există străluciri orbitoare iritante și nici efecte stroboscopice periculoase datorate iluminatului asigurat de fabricant.

Părțile interne care necesită inspectări frecvente, precum și zonele de reglare și de întreținere, trebuie prevăzute cu iluminat corespunzător.

1.1.5.   Proiectarea echipamentului în vederea ușurării manevrării sale

Echipamentele sau fiecare parte componentă a acestora trebuie:

—	să poată fi manevrate în condiții de siguranță;

—	să fie ambalate sau proiectate în așa fel încât să poată fi depozitate în siguranță fără deteriorări (de exemplu, stabilitate adecvată, suporți speciali etc.).

În cazul în care greutatea, dimensiunea sau forma echipamentului sau a diverselor lui părți componente împiedică transportarea lor manuală, echipamentul sau fiecare parte componentă a acestuia trebuie:

—	să fie dotate cu accesorii pentru dispozitivele de ridicare sau

—	să fie proiectate în așa fel încât să poată fi prevăzute cu astfel de accesorii (de exemplu, orificii filetate) sau

—	să aibă o astfel de formă încât dispozitivele standard de ridicare să poată fi atașate cu ușurință.

În cazul în care echipamentul sau una din părțile lui componente urmează să fie transportate manual, acestea trebuie:

—	să fie ușor de transportat sau

—	să fie dotate cu dispozitive pentru apucare (de exemplu, mânere etc.) și transportare în deplină siguranță.

Trebuie să se ia măsuri speciale pentru manevrarea uneltelor și/sau a pieselor echipamentului, chiar și a celor ușoare, care ar putea fi periculoase (formă, materiale etc.).

1.2.   Dispozitive de control

1.2.1.   Siguranța și fiabilitatea sistemelor de control

Sistemele de control trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să fie sigure și fiabile, într-un mod care să prevină apariția unei situații periculoase. Trebuie să fie proiectate și construite mai ales în așa fel încât:

—	să reziste rigorilor utilizării normale și ale factorilor externi;

—	erorile de logică să nu ducă la situații periculoase.

1.2.2.   Dispozitive de control

Dispozitivele de control trebuie să fie:

—	vizibile, ușor de identificat și marcate în mod corespunzător atunci când este necesar;

—	introduse astfel încât să permită funcționarea în siguranță, fără ezitări sau pierdere de timp și fără ambiguități;

—	proiectate astfel încât mișcarea dispozitivului să fie în concordanță cu efectul său;

—	situate în afara zonei periculoase, cu excepția unor anumite dispozitive de control acolo unde este necesar, cum ar fi oprirea de avarie, consola de instruire pentru roboți;

—	poziționate în așa fel încât acționarea lor să nu provoace un risc suplimentar;

—	proiectate sau protejate în așa fel încât efectul dorit, dacă presupune un risc, să nu se poată produce printr-o operație neintenționată;

—	construite în așa fel încât să reziste unor solicitări previzibile; trebuie să se acorde o atenție specială dispozitivelor de oprire de avarie care riscă să fie supuse unor solicitări considerabile.

În cazul în care un dispozitiv de control este proiectat și construit pentru a efectua mai multe acțiuni diferite, mai ales acolo unde nu există o corespondență univocă (de exemplu, tastaturi etc.), acțiunea ce urmează a fi efectuată trebuie să fie clar afișată și confirmată, dacă este necesar.

Dispozitivele de control trebuie să fie dispuse în așa fel încât configurația lor, mișcarea și rezistența la acționare să fie compatibile cu acțiunea de executat, ținându-se seama de principiile ergonomice. Constrângerile datorate folosirii necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecție (cum ar fi încălțămintea, mănușile etc.) trebuie să fie luate în considerare.

Echipamentele trebuie să fie dotate cu indicatoare (cadrane, semnale), necesare funcționării în condiții de siguranță. Operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a le citi din poziția de control.

Din poziția principală de control, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a se asigura că în zona periculoasă nu există persoane expuse.

Dacă acest lucru nu este posibil, sistemul de control trebuie proiectat și construit în așa fel încât să emită un semnal acustic și/sau vizual ori de câte ori echipamentul este pe punctul de a porni. Persoana expusă trebuie să aibă timpul și mijlocele pentru a acționa rapid în vederea împiedicării pornirii echipamentului.

1.2.3.   Punerea în funcțiune

Trebuie să existe posibilitatea punerii în funcțiune a echipamentului numai prin acționarea voluntară a unui dispozitiv de control prevăzut în acest scop.

Aceleași cerințe se aplică:

—	atunci când echipamentul este repornit, după o oprire, indiferent din ce cauză;

—	când se efectuează o modificare semnificativă a condițiilor de funcționare (de exemplu, viteza, presiunea etc.);

cu excepția cazurilor când această repornire sau modificare a condițiilor de funcționare nu prezintă risc pentru persoanele expuse.

Prezenta cerință esențială nu se aplică la repornirea unui echipament sau în cazul modificării condițiilor de funcționare care rezultă din succesiunea normală a unui ciclu automat.

Dacă echipamentul are mai multe dispozitive de pornire de comandă, iar operatorii se pot pune reciproc în pericol, trebuie să se monteze dispozitive suplimentare (de exemplu, dispozitive de validare sau de selectare care permit activarea unei singure părți a mecanismului de pornire într-un anumit moment) pentru a se exclude astfel de riscuri.

Pentru instalațiile automatizate care funcționează în mod automat, trebuie să existe posibilitatea de a putea fi repornite ușor după o oprire, din momentul în care sunt îndeplinite condițiile de siguranță.

1.2.4.   Dispozitive de oprire

Oprirea normală

Fiecare mașină trebuie să fie prevăzută cu unul sau mai multe dispozitive de comandă prin care mașina să poată fi oprită complet în condiții de siguranță.

Fiecare post de lucru trebuie să fie dotat cu un dispozitiv de control care să oprească câteva sau toate părțile în mișcare ale echipamentului, în funcție de tipul de risc, astfel încât echipamentul să devină sigur. Dispozitivele de oprire de comandă ale echipamentului trebuie să aibă prioritate față de dispozitivele de pornire de comandă.

După ce echipamentul sau părțile lui periculoase s-au oprit, aprovizionarea cu energie a dispozitivelor sale de acționare trebuie întreruptă.

Oprirea de avarie

Fiecare mașină trebuie prevăzută cu unul sau mai multe dispozitive de oprire de avarie pentru a face posibilă evitarea unui pericol real sau iminent. Se aplică următoarele excepții:

—	mașini în cazul cărora un dispozitiv de oprire de avarie nu micșorează riscul, fie pentru că nu reduce timpul necesar pentru oprire, fie pentru că nu oferă posibilitatea luării măsurilor speciale necesare pentru a se face față riscului;

—	mașini portative sau mașini ghidate manual.

Acest dispozitiv trebuie:

—	să aibă dispozitive de control ușor de identificat, vizibile și accesibile în mod rapid;

—	să oprească procesul periculos cât mai repede cu putință, fără a crea riscuri suplimentare;

—	dacă este necesar, să declanșeze sau să permită declanșarea unor anumite mișcări de protecție.

După ce acționarea dispozitivului de oprire de avarie a încetat ca urmare a comenzii de oprire, această comandă trebuie susținută de blocarea dispozitivului de avarie până când dispozitivul este deblocat în mod intenționat; nu trebuie să existe posibilitatea blocării dispozitivului fără declanșarea comenzii de oprire; deblocarea dispozitivului nu trebuie să fie posibilă decât printr-o operație corespunzătoare și nu trebuie să repornească echipamentul, ci numai să permită repornirea.

Instalații complexe

În cazul unor echipamente sau părți ale echipamentelor proiectate să funcționeze împreună, fabricantul trebuie să proiecteze și să construiască echipamentul în așa fel încât comenzile de oprire, inclusiv cele de avarie, să poată opri nu numai echipamentul ca atare, ci și echipamentele aflate în amonte și/sau în aval, în cazul în care continuarea operației poate fi periculoasă.

1.2.5.   Selectarea modului

Modul de comandă selectat trebuie să fie prioritar față de toate celelalte sisteme de control cu excepția opririi de avarie.

Dacă echipamentul a fost proiectat și construit pentru a permite utilizarea sa în mai multe moduri de control sau operare prezentând diferite nivele de siguranță (de exemplu, pentru a permite reglarea, întreținerea, inspecția etc.), trebuie să fie prevăzut cu un selector de mod care să poată fi blocat în fiecare poziție. Fiecare poziție a selectorului trebuie să corespundă unui singur mod de operare sau de control.

Selectorul poate fi înlocuit printr-o altă metodă de selectare care să restricționeze utilizarea unor anumite funcții ale echipamentului pentru anumite categorii de operatori (de exemplu, coduri de acces pentru anumite funcții comandate numeric etc.).

Dacă, pentru anumite operațiuni, echipamentul trebuie să poată funcționa cu dispozitivele lui de protecție neutralizate, selectorul de mod trebuie, în mod simultan:

—	să dezafecteze modul de comandă automată;

—	să permită numai mișcări ale dispozitivelor de comandă care necesită o acționare permanentă;

—	să permită funcționarea părților mobile periculoase numai în condiții de siguranță mărită (de exemplu, cu viteză redusă, cu alimentare redusă cu energie, pas cu pas, sau prin alte măsuri adecvate), prevenind pericolele care decurg din antrenarea unor secvențe legate;

—	să prevină orice mișcare susceptibilă de a prezenta un pericol prin acționarea voluntară sau involuntară a senzorilor interni ai echipamentului.

În plus, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a controla funcționarea părților de la punctul de reglare la care lucrează.

1.2.6.   Întreruperea alimentării cu energie

Întreruperea, restabilirea după o întrerupere sau fluctuații de orice natură în alimentarea cu energie a echipamentului nu trebuie să conducă la o situație periculoasă.

În special:

—	echipamentul nu trebuie să pornească pe neașteptate:

—	echipamentul nu trebuie împiedicat să se oprească dacă s-a dat deja comanda;

—	nici o piesă mobilă a echipamentului sau piesă componentă a echipamentului nu trebuie să cadă sau să fie ejectată;

—	oprirea automată sau manuală a părților mobile, indiferent care sunt acestea, nu trebuie să fie stânjenită;

—	dispozitivele de protecție trebuie să rămână pe deplin eficace.

1.2.7.   Întreruperea circuitului de control

O defecțiune în logica circuitului de control, o defecțiune sau o avarie a circuitului de control nu trebuie să conducă la o situație periculoasă.

În special:

—	echipamentul nu trebuie să pornească pe neașteptate;

—	echipamentul nu trebuie împiedicat să se oprească dacă s-a dat deja comanda;

—	nici o piesă mobilă a echipamentului sau piesă componentă a echipamentului nu trebuie să cadă sau să fie ejectată;

—	oprirea automată sau manuală a părților mobile, indiferent care sunt acestea, nu trebuie să fie stânjenită;

—	dispozitivele de protecție trebuie să rămână pe deplin eficace.

1.2.8.   Software

Software-ul interactiv dintre operator și sistemul de control sau de comandă al mașinii trebuie să fie accesibil utilizatorului.

1.3.   Protecția împotriva riscurilor mecanice

1.3.1.   Stabilitatea

Echipamentele, componentele și accesoriile trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să fie suficient de stabile în condițiile de funcționare prevăzute (dacă este cazul, cu luarea în considerare a condițiilor climaterice) pentru utilizarea fără riscul răsturnării, căderii sau al unor mișcări neașteptate.

Dacă forma echipamentului ca atare sau modalitatea de instalare prevăzută pentru el nu oferă suficientă stabilitate, trebuie să se incorporeze și să se indice în instrucțiuni mijloace corespunzătoare de ancorare.

1.3.2.   Riscul de rupere în timpul funcționării

Diversele părți ale echipamentului și legăturile lor trebuie să poată rezista solicitărilor la care sunt supuse atunci când sunt utilizate așa cum a prevăzut fabricantul.

Durabilitatea materialelor folosite trebuie să fie adecvată naturii locului de muncă prevăzut de fabricant, în special în ceea ce privește fenomenele de oboseală, îmbătrânire, coroziune și abraziune.

Fabricantul trebuie să indice în instrucțiuni tipul și frecvența inspecțiilor și a operațiunilor de întreținere de care este nevoie din rațiuni de siguranță. Dacă este cazul, trebuie să indice părțile supuse uzurii și criteriile pentru înlocuire.

În cazul în care riscul de rupere sau dezintegrare rămâne, în pofida măsurilor luate (de exemplu, ca în cazul roților de măcinare), părțile mobile trebuie montate și poziționate în așa fel încât, în caz de rupere, fragmentele lor să fie reținute.

Atât conductele rigide, cât și cele flexibile care transportă lichide, mai ales cele aflate sub înaltă presiune, trebuie să poată rezista solicitărilor interioare și exterioare anticipate și trebuie să fie fixate strâns și/sau protejate împotriva oricărui tip de solicitare sau efort din exterior; trebuie să se ia măsuri de precauție pentru ca să nu existe nici un fel de risc de rupere (mișcare bruscă, jet cu presiune ridicată etc.).

În cazul în care materialul de prelucrat este introdus automat în dispozitiv, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții pentru a se evita riscurile pentru persoanele expuse (de exemplu, ruperea uneltei):

—	când piesa de prelucrat intră în contact cu unealta, aceasta din urmă trebuie să fi atins condițiile normale de funcționare;

—	când unealta pornește și/sau se oprește (intenționat sau accidental), mișcarea de alimentare și mișcarea uneltei trebuie să fie coordonate.

1.3.3.   Riscuri datorate căderii sau ejectării obiectelor

Trebuie să se ia măsuri de precauție pentru a se preveni riscurile prezentate de căderea sau ejectarea obiectelor (de exemplu, piese de prelucrat, unelte, instrumente de tăiat, fragmente, deșeuri etc.).

1.3.4.   Riscuri datorate suprafețelor, marginilor sau unghiurilor

În măsura în care destinația lor permite, părțile accesibile ale echipamentului nu trebuie să aibă muchii tăioase, colțuri ascuțite și suprafețe cu rugozități care pot provoca accidentări.

1.3.5.   Riscuri legate de mașinile complexe

Atunci când echipamentul este destinat executării mai multor operațiuni diferite prin îndepărtarea manuală a pieselor între operații (mașini combinate), acesta trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să dea posibilitatea utilizării separate a fiecărui element, fără ca celelalte elemente să constituie un pericol sau un risc pentru persoana expusă.

În acest scop, trebuie să existe posibilitatea de a se porni și opri separat toate elementele care nu sunt protejate.

1.3.6.   Riscuri legate de variațiile vitezei de rotație a uneltelor

În cazul în care mașina este destinată executării unor operații în condiții diferite de utilizare (de exemplu, viteze diferite sau alimentări diferite cu energie), aceasta trebuie să fie proiectată și construită astfel încât selectarea și reglarea acestor condiții să fie executată într-un mod sigur și fiabil.

1.3.7.   Prevenirea riscurilor legate de piesele mobile

Piesele mobile ale echipamentului trebuie să fie proiectate, construite și dispuse în așa fel încât să evite pericolele și, în cazul în care riscul persistă, trebuie instalate dispozitive de apărare și protecție astfel încât să se preîntâmpine orice risc de contact care ar putea duce la accidente.

Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se preveni blocarea accidentală a pieselor mobile implicate în funcționare. În cazurile în care, în pofida măsurilor de precauție luate, este posibil să se producă un blocaj, fabricantul trebuie să asigure dispozitive sau unelte specifice de protecție, un manual de instrucțiuni și eventual un semn pe echipament, pentru ca acesta să poată fi deblocat în condiții de siguranță.

1.3.8.   Alegerea protecției împotriva riscurilor legate de piesele mobile

Apărătoarele sau dispozitivele de protecție folosite împotriva riscurilor legate de piesele mobile trebuie să fie alese pe baza tipului de risc. Pentru ușurarea alegerii, trebuie să fie folosite următoarele îndrumări.

A. Piese mobile de transmisie

Apărătoarele destinate să protejeze persoanele expuse împotriva riscurilor asociate cu piesele mobile de transmisie (cum ar fi scripeți, curele de transmisie, angrenaje, cremalieră și pinioane, arbori de transmisie etc.) trebuie să fie:

—	fie fixe, în conformitate cu cerințele 1.4.1 și 1.4.2.1;

—	fie mobile, în conformitate cu cerințele 1.4.1 și 1.4.2.2.A.

Apărătoarele mobile trebuie utilizate atunci când se prevede un acces frecvent.

B.   Piese mobile implicate direct în proces

Apărătoarele și dispozitivele de protecție destinate protejării persoanelor expuse împotriva riscurilor asociate cu piesele mobile care contribuie la execuție (cum ar fi instrumente de tăiere, piese mobile ale preselor, cilindri, piese aflate în procesul de prelucrare etc.) trebuie să fie:

—	ori de câte ori este posibil, apărătoare fixe în conformitate cu cerințele 1.4.1. și 1.4.2.1;

—

în celelalte cazuri, apărătoare mobile în conformitate cu cerințele 1.4.1. și 1.4.2.2B sau dispozitive de protecție cum ar fi dispozitivele de detecție (de exemplu, bariere nemateriale, covoare sensibile), dispozitive de protecție la distanță (de exemplu, comenzi acționate cu ambele mâini) sau dispozitive de protecție destinate să împiedice automat accesul întregului corp sau a unui părți a corpului operatorului în zona periculoasă, în conformitate cu cerințele 1.4.1. și 1.4.3.

Cu toate acestea, atunci când anumite piese mobile implicate direct în proces nu pot fi făcute complet sau parțial inaccesibile în timpul funcționării, deoarece operațiile necesită intervenția operatorului în apropierea lor, acolo unde acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, acest părți trebuie să fie dotate cu:

—	apărătoare fixe, în conformitate cu cerințele 1.4.1. și 1.4.2.1 care să împiedice accesul la acele secțiuni ale părților care nu sunt utilizate în lucru;

—	apărătoare reglabile, în conformitate cu cerințele 1.4.1. și 1.4.2.3, care restricționează accesul la acele secțiuni ale părților în mișcare care sunt strict necesare pentru lucru.

1.4.   Caracteristici necesare ale apărătoarelor și dispozitivelor de protecție

1.4.1   Cerințe generale

Apărătoarele și dispozitivele de protecție trebuie:

—	să fie de construcție robustă;

—	să nu dea naștere unor riscuri suplimentare;

—	să nu fie ușor de ocolit sau scos din funcțiune;

—	să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă;

—	să obstrucționeze la minimum vederea asupra procesului de fabricație;

—	să lase posibilitatea să se lucreze la instalații și/sau la înlocuirea uneltelor, precum și la întreținere, restrângând accesul numai la zonele în care trebuie să se efectueze lucrul, dacă se poate, fără ca apărătoarea sau dispozitivul de protecție să fie demontate.

1.4.2.   Cerințe speciale pentru apărătoare

1.4.2.1.   Apărătoare fixe

Apărătoarele fixe trebuie să fie bine fixate.

Apărătoarele fixe trebuie să fie fixate prin sisteme care să poată fi deschise numai cu ajutorul uneltelor.

Acolo unde este posibil, apărătoarele nu trebuie să poată rămâne la locul lor fără a fi fixate.

1.4.2.2.   Apărătoare mobile

A.   Tipul de apărătoare mobile A trebuie:

—	pe cât posibil, să rămână fixate pe echipament când sunt deschise;

—	să fie însoțite de un dispozitiv de blocare pentru a se împiedica pornirea pieselor mobile atât timp cât aceste piese sunt accesibile și să dea comanda de oprire ori de câte ori nu mai sunt închise.

B.   Apărătoarele mobile de tip B trebuie să fie proiectate și integrate în sistemul de control în așa fel încât:

—	piesele mobile să nu se poată pune în mișcare atât timp cât operatorul poate ajunge la ele;

—	persoana expusă să nu poată ajunge la piesele mobile din momentul în care acestea s-au pus în mișcare;

—	să poată fi reglate numai printr-o acțiune intenționată, cum ar fi prin utilizarea unei unelte, a unei chei etc.;

—	absența sau defectarea uneia dintre componentele lor să împiedice pornirea sau să oprească părțile aflate în mișcare;

—	protecția împotriva riscurilor de ejectare să fie asigurată cu ajutorul unei bariere corespunzătoare.

1.4.2.3.   Apărătoare reglabile pentru restrângerea accesului

Apărătoarele reglabile care restrâng accesul la acele zone ale pieselor în mișcare strict necesare pentru lucru trebuie:

—	să poată fi reglate manual sau automat, în conformitate cu tipul respectiv de lucrare;

—	să poată fi reglate imediat, fără utilizarea uneltelor;

—	să reducă pe cât posibil riscul de ejectare.

1.4.3.   Cerințe speciale pentru dispozitivele de protecție

Dispozitivele de protecție trebuie să fie proiectate și integrate într-un sistem de control în așa fel încât:

—	piesele mobile să nu poată porni atât timp cât operatorul poate ajunge la ele;

—	persoana expusă să nu poată ajunge la piesele mobile din momentul în care acestea au pornit;

—	să poată fi reglate numai printr-o acțiune intenționată, cum ar fi prin utilizarea unei unelte, chei etc.;

—	absența sau defectarea uneia dintre componentele lor să împiedice pornirea sau să oprească părțile aflate în mișcare.

1.5.   Protecția împotriva altor riscuri

1.5.1.   Alimentarea cu electricitate

În cazul în care mașina este alimentată cu electricitate, aceasta trebuie să fie proiectată, construită și echipată în așa fel încât să fie preîntâmpinate toate riscurile de natură electrică.

Regulile specifice în vigoare cu privire la echipamentul electric destinat folosirii între anumite limite de voltaj trebuie să se aplice în cazul echipamentelor care sunt supuse acestor limite.

1.5.2.   Electricitatea statică

Echipamentele trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să prevină sau să limiteze crearea unor eventuale sarcini electrice periculoase și/sau să fie prevăzute cu un sistem de descărcare.

1.5.3.   Alimentarea cu alt tip de energie decât cea electrică

În cazul în care mașina este alimentată cu alt tip de energie decât cea electrică (de exemplu, hidraulică, pneumatică sau termică etc.), aceasta trebuie să fie proiectată, construită și echipată astfel încât să se evite toate eventualele riscuri asociate cu aceste tipuri de energie.

1.5.4.   Erori de montaj

Erorile care ar putea fi cauzate de montaj sau de remontarea unor anumite piese și care ar putea constitui o sursă de risc trebuie să fie eliminate chiar din faza de proiect a acestor piese sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin informații inscripționate direct pe piese sau pe carcasa acestora. Aceleași informații trebuie să figureze și pe piesele mobile și/sau pe carcasa lor, atunci când este necesară cunoașterea direcției mișcării lor pentru a se evita un risc. Orice alte informații necesare pot fi incluse în instrucțiuni.

În cazul în care o legătură greșită poate reprezenta o sursă de risc, legăturile incorecte ale lichidelor, inclusiv ale conductorilor electrici trebuie să fie eliminate încă din faza de proiect sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin informații figurând pe conducte, cabluri etc. și/sau pe blocurile conectoare.

1.5.5.   Temperaturi extreme

Trebuie să se ia măsuri pentru a se elimina orice risc de accidentare cauzat de contactul sau apropierea de părți ale echipamentului sau materiale cu temperaturi foarte înalte sau foarte joase.

Trebuie să se evalueze riscul ejectării unor materiale fierbinți sau foarte reci. În cazul în care există acest risc, trebuie să se ia măsurile necesare pentru prevenirea lui sau, dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic, să se facă astfel încât acesta să nu fie periculos.

1.5.6.   Incendiu

Echipamentele trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să se evite riscul de incendiu sau supraîncălzire provocat chiar de echipament sau de gaze, lichide, praf sau alte substanțe produse sau utilizate de echipament.

1.5.7.   Explozie

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să se evite orice risc de explozie provocat chiar de echipament sau de gaze, lichide, praf sau alte substanțe produse sau utilizate de echipament.

În acest scop, fabricantul trebuie să ia măsuri:

—	pentru a evita o concentrație periculoasă de produse;

—	pentru a împiedica aprinderea atmosferei potențial explozibile;

—	pentru a reduce la minimum orice explozie care se poate produce, în așa fel încât aceasta să nu pună în pericol mediul înconjurător.

Aceleași măsuri de precauție trebuie să fie luate dacă fabricantul are în vedere utilizarea echipamentului într-o atmosferă potențial explozibilă.

Echipamentul electric care face parte din mașină trebuie să fie conform, în ceea ce privește riscul de explozie, cu dispozițiile directivelor specifice în vigoare.

1.5.8.   Zgomotul

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât riscurile rezultând din emisia de zgomote transmisibile prin aer să fie redusă la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de existența unor mijloace de reducere a zgomotului, în special la sursă.

1.5.9.   Vibrațiile

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât riscurile rezultând din vibrațiile produse de echipament să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de existența unor mijloace de reducere a zgomotului, în special la sursă.

1.5.10.   Radiațiile

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât orice emisie de radiații să fie limitată la nivelul necesar pentru funcționarea sa, iar efectele acesteia asupra persoanelor expuse să fie inexistente sau reduse la proporții care nu reprezintă un pericol.

1.5.11.   Radiațiile externe

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât radiația externă să nu interfereze cu funcționarea lui.

1.5.12.   Echipamentele laser

În cazul în care se folosesc echipamente laser, trebuie să se țină seama de următoarele dispoziții:

—	echipamentul laser de pe mașină trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să împiedice orice radiații accidentale;

—	echipamentul laser de pe mașină trebuie să fie protejat în așa fel încât radiația efectivă, radiația produsă prin reflecție sau difuziune sau radiația secundară să nu dăuneze sănătății;

—	echipamentul optic pentru observarea și reglarea echipamentului laser de pe mașină trebuie să fie de așa natură încât razele laser să nu creeze nici un fel de risc pentru sănătate.

1.5.13.   Emisiile de praf, gaze etc.

Mașina trebuie să fie proiectată, construită și/sau echipată în așa fel încât să evite riscurile cauzate de gaze, lichide, praf, vapori și alte materiale reziduale pe care le produce.

În cazul în care există un risc, mașina trebuie să fie echipată astfel încât numitele substanțe să poată fi captate și/sau evacuate.

În cazul în care mașina nu este închisă în timpul funcționării normale, dispozitivele de captare și/sau de evacuare trebuie să fie situate cât mai aproape de sursa de emisie.

1.5.14.   Riscul de a fi prins în mașină

Mașina trebuie să fie proiectată, construită sau prevăzută cu un mijloc de prevenire a situației în care o persoană expusă să poată fi prinsă în interiorul ei sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu un mijloc de a cere ajutor.

1.5.15.   Riscul de alunecare, împiedicare sau cădere

Acele părți ale echipamentului în care se presupune că se vor mișca sau vor sta persoanele trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să prevină alunecarea, împiedicarea sau căderea persoanele pe sau în afara acestor părți.

1.6.   Întreținerea

1.6.1.   Întreținerea echipamentelor

Punctele de reglare, gresare și întreținere trebuie să fie amplasate în afara zonei periculoase. Trebuie să existe posibilitatea să se efectueze reglarea, întreținerea, repararea, curățarea și operațiile de depanare în timpul opririi echipamentului.

Dacă una din condițiile de mai sus nu poate fi satisfăcută din motive tehnice, aceste operații trebuie să fie posibile fără risc (a se vedea 1.2.5).

În cazul unui echipament automat și, în cazul altui echipament, atunci când este necesar, fabricantul trebuie să prevadă un dispozitiv de conectare pentru montarea echipamentului de diagnosticare și localizare a avariei.

Componentele mașinilor automate care trebuie să fie înlocuite frecvent, mai ales din cauza unor modificări de fabricație sau atunci când sunt supuse uzurii sau care se pot deteriora ca urmare a unui accident, trebuie să poată fi îndepărtate și înlocuite ușor și în siguranță. Accesul la aceste elemente trebuie să permită efectuarea acestor sarcini cu mijloacele tehnice necesare (unelte, instrumente de măsură etc.) în conformitate cu modul de operare specificat de fabricant.

1.6.2.   Accesul la poziția de lucru și la punctele de intervenție

Fabricantul trebuie să asigure mijloacele de acces (scări fixe, scări mobile, pasarele etc.) pentru a permite accesul în siguranță la toate zonele folosite pentru operațiile de fabricație, reglare și întreținere.

1.6.3.   Izolarea surselor de energie

Toate echipamentele trebuie prevăzute cu mijloace de izolare față de toate sursele de energie. Astfel de izolatori trebuie să fie foarte clar identificați. Aceștia trebuie să poată fi blocați dacă reconectarea ar putea pune în pericol persoanele expuse. În cazul echipamentelor alimentate cu curent electric printr-un ștecher introdus într-o priză în legată circuit, separarea acestuia este suficientă.

Izolatorul trebuie să poată fi blocat și atunci când operatorul nu are posibilitatea, din nici unul din punctele în care are acces, să verifice dacă sursa de energie este în continuare întreruptă.

După ce energia a fost întreruptă, în mod normal trebuie să fie capabil să disipeze toată energia reziduală sau depozitată în circuitele echipamentului fără riscuri pentru persoana expusă.

Ca excepție de la cerințele de mai sus, anumite circuite pot să rămână conectate la sursele lor de energie, de exemplu, pentru a fixa piesele, pentru a proteja informațiile, pentru a ilumina interioarele etc. În acest caz, trebuie să se ia măsuri speciale pentru a se asigura siguranța operatorului.

1.6.4.   Intervenția operatorului

Echipamentul trebuie să fie proiectată, construită și echipată în așa fel încât necesitatea ca operatorul să intervină să fie limitată.

Dacă intervenția operatorului nu poate fi evitată, aceasta trebuie să aibă loc ușor și în condiții de siguranță.

1.6.5.   Curățarea părților interne

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât părțile interne care au conținut substanțe sau preparate periculoase să poată fi curățate fără a se intra în ele; toate deblocările trebuie să se poată face și din afară. Dacă este absolut imposibil să se evite pătrunderea în interiorul echipamentului, fabricantul trebuie să ia măsuri pe parcursul fabricării acestuia pentru a permite ca operațiunea de curățare să se efectueze cu minimum de risc.

1.7.   Indicatori

1.7.0.   Dispozitive de informare

Informațiile necesare pentru controlul echipamentului trebuie să fie lipsite de ambiguități și ușor de înțeles.

Nu trebuie să fie excesive pentru a nu-l suprasolicita pe operator.

În cazul în care sănătatea și siguranța persoanelor expuse pot fi puse în pericol din cauza funcționării defectuoase a unui echipament nesupravegheat, echipamentul trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de emitere a unor semnale acustice sau luminoase adecvate.

1.7.1.   Dispozitive de avertizare

În cazul în care mașina este echipată cu dispozitive de avertizare (cum ar fi semnale etc.), acestea trebuie să fie lipsite de ambiguități și ușor de perceput.

Operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a verifica funcționarea unor astfel de dispozitive de avertizare în orice moment.

Trebuie să fie respectate cerințele directivelor specifice referitoare la culori și semnalele de siguranță.

1.7.2.   Avertizarea asupra riscurilor reziduale

În cazul în care mai rămân riscuri în pofida măsurilor adoptate sau în cazul unor riscuri potențiale care nu sunt evidente (de exemplu, dulapuri electrice, surse radioactive, purjare a unui circuit hidraulic, pericol într-o zonă invizibilă etc.), fabricantul trebuie să prevadă panouri de avertizare.

Este de preferat ca aceste panouri de avertizare să folosească pictograme ușor de înțeles și/sau să fie elaborate într-una din limbile țării în care urmează să fie folosit echipamentul, însoțită, la cerere, de limbile înțelese de operatori.

1.7.3.   Marcajul

Toate echipamentele trebuie să fie marcate lizibil și în așa fel încât marcajul să nu poată fi șters și să conțină următoarele date minime:

—	numele și adresa fabricantului;

—	marcajul „CE” (a se vedea anexa III);

—	menționarea seriei sau tipului;

—	numărul seriei, dacă există;

—	anul de fabricație.

În plus, în cazul în care fabricantul fabrică echipamente destinate utilizării într-o atmosferă potențial explozibilă, acest lucru trebuie să fie indicat pe echipament.

Echipamentele trebuie, de asemenea, să prezinte informații complete relevante cu privire la tipul lor și esențiale pentru utilizarea lor în condiții de siguranță (de exemplu, viteza maximă a unor piese rotative, diametrul maxim al uneltelor care pot fi montate, masa etc.).

În cazul în care o piesă a echipamentului trebuie să fie manevrată în timpul utilizării cu un echipament de ridicat, masa acestuia trebuie să fie indicată în mod lizibil, imposibil de șters și fără ambiguități.

Echipamentul interschimbabil menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (a) a treia liniuță trebuie să poarte aceleași informații.

1.7.4.   Instrucțiuni

(a)

Toate echipamentele trebuie să fie însoțite de instrucțiuni care să includă cel puțin următoarele: — repetarea informațiilor cu care este marcat echipamentul, cu excepția numărului de serie (a se vedea 1.7.3), precum și informațiile suplimentare corespunzătoare pentru facilitarea întreținerii (de exemplu, adresele importatorului, ale depanatorului etc.); — destinația utilizării echipamentului în sensul punctului 1.1.2 litera (c); — postul/posturile de lucru pe care urmează să le ocupe operatorii; — instrucțiuni de siguranță pentru: — punerea în funcțiune; — utilizare; — manevrare, în funcție de masa echipamentului și a diverselor lui părți dacă urmează să fie transportate separat în mod regulat; instalarea; — montaj, demontaj; — reglare; — întreținere (intervenții și reparații) să se poată efectua fără riscuri. — dacă este necesar, instrucțiuni pentru pregătirea personalului; — dacă este necesar, caracteristicile esențiale ale uneltelor corespunzătoare pentru echipament. Dacă este cazul, instrucțiunile trebuie să atragă atenția asupra modurilor în care echipamentul nu trebuie să fie utilizat.

(b)

Instrucțiunile trebuie să fie elaborate într-una din limbile Comunității de către fabricant sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate. Când sunt puse în funcțiune, toate echipamentele trebuie să fie însoțite de o traducere a instrucțiunilor în limba sau în limbile țării în care urmează să fie folosite echipamentele și de instrucțiunile în limba originală. Această traducere trebuie să fie efectuată de către fabricant sau de către reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate, fie de persoana care introduce echipamentul în zona lingvistică respectivă. Prin derogare de la această cerință, instrucțiunile de întreținere pentru uzul personalului de specialitate, angajat de către fabricant sau de către reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate, pot fi elaborate numai într-una din limbile Comunității, înțeleasă de acest personal.

(c)	Instrucțiunile trebuie să conțină desene și diagrame necesare pentru punerea în funcțiune, întreținerea, inspecția, verificarea funcționării corecte și, acolo unde este cazul, repararea echipamentului, precum și alte instrucțiuni folositoare în special în ceea ce privește siguranța muncii.

(d)

Documentația care descrie echipamentul nu trebuie să fie în contradicție cu instrucțiunile în ceea ce privește aspectele de siguranță a muncii. Documentația tehnică prin care se descrie echipamentul trebuie să ofere informații referitoare la emisiile de zgomot în aer menționate la litera (f) și, în cazul echipamentelor tehnice portabile și/sau a celor ghidate manual, informații cu privire la vibrații, menționate la punctul 2.2.

(e)	Dacă este cazul, instrucțiunile trebuie să precizeze cerințele referitoare la instalare și asamblare pentru reducerea zgomotului sau a vibrațiilor (de exemplu, folosirea amortizoarelor, tipul și masa blocului de fundație etc.).

(f)

Instrucțiunile trebuie să ofere următoarele informații cu privire la emisiile de zgomot în aer produse de echipament, fie valoarea reală, fie o valoare stabilită pe baza măsurărilor făcute pe un echipament identic: — nivelul de presiune sonoră continuu echivalent ponderat A la postul de lucru, atunci când acesta depășește 70 dB(A); acolo unde acest nivel nu depășește 70 dB(A) acest lucru trebuie indicat; — valoarea maximă a presiunii sonore instantanee ponderate C la postul de lucru, atunci când aceasta depășește 63 Pa (130 dB raportat la 20 µPa); — nivelul puterii acustice emise de echipament acolo unde nivelul de presiune sonoră continuu echivalent ponderat A la postul de lucru depășește 85 dB(A). În cazul unui echipament de mari dimensiuni, în locul nivelului puterii acustice se pot indica nivelurile continue echivalente de presiune sonoră din jurul echipamentului. În cazul în care nu se aplică standardele armonizate, nivelurile sonore trebuie să fie măsurate prin utilizarea celor mai adecvate metode pentru acel echipament. Fabricantul trebuie să indice condițiile de funcționare a echipamentului în timpul măsurării și metodele folosite pentru măsurare. În cazul în care postul/posturile de lucru nu sunt definite sau nu pot fi definite, nivelurile de presiune sonoră trebuie măsurate la o distanță de 1 metru față de suprafața echipamentului și la o înălțime de 1,60 m. față de podea sau de platforma de acces. Trebuie să se indice poziția și valoarea presiunii sonore maxime.

(g)	Dacă fabricantul prevede că echipamentul va fi utilizat într-o atmosferă potențial explozibilă, instrucțiunile trebuie să dea toate informațiile necesare.

(h)

În cazul echipamentelor care pot fi destinate și folosirii de către operatori neprofesioniști, redactarea și prezentarea modului de întrebuințare – respectând celelalte cerințe esențiale menționate mai sus – trebuie să ia în considerare nivelul general de pregătire și perspicacitate care este de așteptat în mod normal din partea unor astfel de operatori.

2.   CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ PENTRU ANUMITE CATEGORII DE ECHIPAMENTE TEHNICE

2.1.   Mașini agro-alimentare

În cazul în care un echipament este destinat preparării și procesării produselor alimentare (de exemplu, fierbere, refrigerare, decongelare, spălare, manevrare, ambalare, depozitare, transport sau distribuție), acesta trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să evite orice risc de infectare, îmbolnăvire sau contaminare și trebuie să se respecte următoarele reguli de igienă:

(a)	materialele în contact sau care pot intra în contact cu substanțele alimentare trebuie să îndeplinească condițiile stipulate în directivele relevante. Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât aceste materiale să poată fi curățate înainte de fiecare folosire;

(b)	toate suprafețele, inclusiv racordurile, trebuie să fie netede și nu trebuie să aibă nici rugozități, nici crăpături care să poată adăposti materii organice;

(c)	asamblajele trebuie să fie proiectate în așa fel încât să reducă la minimum proeminențele, bordurile și colțurile. Este de preferat să fie realizate prin sudură sau colaj continuu. Șuruburile, piulițele și niturile nu vor fi utilizate decât acolo unde sunt inevitabile din punct de vedere tehnic;

(d)	toate suprafețele în contact cu produsele alimentare trebuie să fie ușor de curățat și de dezinfectat, dacă se poate după îndepărtarea pieselor ușor de demontat. Suprafețele interne trebuie să aibă curbe cu o rază suficient de mare pentru a permite o curățare temeinică;

(e)	lichidele care rezultă din produsele alimentare, precum și din curățare, dezinfectare și clătire trebuie să poată fi deversate din mașină fără impedimente (eventual într-o poziție de „curățenie”);

(f)

echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să se evite orice infiltrare de lichid, orice acumulare de materii organice sau pătrunderea unor ființe vii, mai ales insecte, în zonele imposibil de curățat (de exemplu, pentru o mașină care nu este montată pe picioare sau pe rulete plasarea unui punct etanș între mașină și soclul acesteia, utilizarea unor asamblaje etanșe etc.);

(g)

echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât nici o substanță auxiliară (de exemplu, lubrifianți etc.) să nu poată intra în contact cu produsele alimentare. Dacă este necesar, echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să permită verificarea continuă a respectării acestei cerințe.

Instrucțiuni

Pe lângă informațiile cerute la punctul 1, instrucțiunile trebuie să indice produsele și metodele recomandate pentru curățare, dezinfectare și clătire (nu numai pentru zonele ușor accesibile, ci și pentru zonele în care accesul este imposibil sau nerecomandat, cum ar fi conductele, care trebuie să fie curățate in situ).

2.2.   Echipamente tehnice portabile și/sau ghidate manual

Echipamentele tehnice portabile și/sau ghidate manual trebuie să fie conforme cu următoarele cerințe esențiale de sănătate și siguranță:

—

în funcție de tipul de echipament, acesta trebuie să aibă o suprafață de sprijin cu o dimensiune suficientă și să aibă un număr suficient de mânere și suporți de dimensiuni corespunzătoare și dispuse în așa fel încât să asigure stabilitatea echipamentului în condițiile de funcționare prevăzute de fabricant;

—

cu excepția cazurilor unde acest lucru este imposibil sau unde există o comandă independentă, în cazul mânerelor care nu pot fi eliberate în deplină siguranță, echipamentul trebuie să fie prevăzut cu comenzi de pornire și de oprire dispuse în așa fel încât operatorul să le poată acționa fără a da drumul mânerelor;

—	trebuie să fie proiectat, construit și echipat în așa fel încât să elimine riscurile de pornire accidentală și/sau continuare a funcționării după ce operatorul a dat drumul mânerelor. Dacă această cerință nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, trebuie să fie luate măsuri echivalente;

—	echipamentele portabile ținute cu mâna trebuie proiectate și construite în așa fel încât să permită, atunci când este necesar, verificarea vizuală a contactului uneltei cu materialul care este prelucrat.

Instrucțiuni

Instrucțiunile trebuie să dea următoarele informații cu privire la vibrațiile transmise de echipamentele tehnice portabile și/sau ghidate manual:

—	valoarea medie ponderată la pătrat a accelerației la care sunt supuse brațele, dacă depășește 2,5 m/s2, determinată prin regulile de încercare corespunzătoare. Când accelerația nu depășește 2,5 m/s2, acest lucru trebuie menționat.

Dacă nu există nici o regulă de încercare corespunzătoare, fabricantul trebuie să indice metodele de măsurare și condițiile în care au fost efectuate aceste măsurări.

2.3.   Mașini pentru prelucrarea lemnului și a unor materiale similare

Mașinile pentru prelucrarea lemnului și mașinile pentru prelucrarea materialelor cu caracteristici fizice și tehnologice asemănătoare cu cele ale lemnului, cum ar fi pluta, osul, cauciucul dur, materialul plastic dur și alte materiale similare dure trebuie să fie conforme cu următoarele cerințe esențiale de sănătate și siguranță:

(a)

mașinile trebuie să fie proiectate, construite și echipate în așa fel încât piesa de prelucrat să poată fi plasată și ghidată în condiții de siguranță; în cazul în care piesa este ținută cu mâna sau pe un banc de lucru, acesta din urmă trebuie să fie suficient de stabil în timpul lucrului și nu trebuie să stânjenească mișcarea piesei;

(b)

în cazul în care mașina poate fi utilizată în condiții care presupun riscul ejectării pieselor de lemn, ea trebuie să fie proiectată, construită și echipată pentru a elimina această ejecție sau, dacă acest lucru nu este posibil, ejecția nu trebuie să dea naștere unui risc pentru operator și/sau pentru persoanele expuse;

(c)	mașina trebuie să fie echipată cu o frână automată care să oprească unealta într-un timp suficient de scurt dacă există riscul unui contact cu unealta în timp ce aceasta încetinește;

(d)

dacă unealta este integrată într-o mașină care nu este în întregime automată, aceasta din urmă trebuie să fie proiectată și construită în așa fel încât să elimine sau să reducă riscul de accident grav de exemplu prin folosirea unor blocuri tăietoare cilindrice, prin limitarea profunzimii tăieturii etc.

3.   CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ ÎN VEDEREA DIMINUĂRII RISCURILOR SPECIFICE DATORATE MOBILITĂȚII ECHIPAMENTELOR

Echipamentele care prezintă riscuri datorate mobilității trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să respecte cerințele indicate mai jos.

Riscurile datorate mobilității există întotdeauna în cazul mașinilor cu autopropulsie, remorcate sau împinse, sau trase de alte mașini sau tractoare, care funcționează în zone de lucru și necesită fie mobilitate în timpul funcționării, fie o deplasare continuă între mai multe poziții de lucru fixe succesive.

Riscuri datorate mobilității pot exista și în cazul mașinilor care funcționează fără a fi mișcate, dar care sunt echipate în așa fel încât pot fi mutate mai ușor dintr-un loc în altul (mașini dotate cu roți, rulete, glisiere etc., sau plasate pe suporturi, cărucioare etc.).

În scopul verificării motocultivatoarelor cu discuri și a motograpelor pentru ca acestea să nu prezinte riscuri inacceptabile pentru persoanele expuse, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să ceară să se efectueze pentru fiecare tip de mașină încercările corespunzătoare.

3.1.   Generalități

3.1.1.   Definiție

Prin „conducător” se înțelege un operator care răspunde de deplasarea unui echipament. Conducătorul poate fi transportat de echipament sau poate merge pe jos, însoțind echipamentul, sau poate ghida mașina prin telecomandă (cablu, radio etc.).

3.1.2.   Iluminatul

Dacă fabricantul a prevăzut utilizarea echipamentului cu autopropulsie într-un loc întunecos, echipamentul trebuie să fie dotat cu un dispozitiv de iluminare corespunzător lucrării de efectuat, fără a aduce atingere altor regulamente aplicabile (regulamente ale traficului rutier, regulamente de navigație etc.).

3.1.3.   Proiectarea echipamentului în vederea ușurării manevrării

În timpul manevrării echipamentului sau a unor părți ale acestuia, nu trebuie să existe posibilitatea unor mișcări bruște sau a unor riscuri datorate instabilității, atât timp cât echipamentul sau părți ale acestuia sunt manevrate în conformitate cu instrucțiunile fabricantului.

3.2.   Postul de lucru

3.2.1.   Postul de conducere

Postul de conducere trebuie să fie proiectat în conformitate cu principiile ergonomice. Pot să existe două sau mai multe posturi de conducere și, în astfel de cazuri, fiecare post de conducere trebuie să fie dotat cu toate dispozitivele de control necesare. În cazul în care există mai mult de un post de conducere, echipamentul trebuie să fie proiectat în așa fel încât folosirea unuia dintre ele să excludă folosirea celorlalte, cu excepția opririlor de avarie. Postul de conducere trebuie să asigure o asemenea vizibilitate încât conducătorul să poată acționa echipamentul și instrumentele acestuia în condițiile de utilizare prevăzute în deplină siguranță pentru el însuși și pentru persoanele expuse. Dacă este necesar, trebuie să se prevadă dispozitive corespunzătoare pentru a remedia riscurile datorate unei vizibilității directe necorespunzătoare.

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât din postul de conducere să nu existe nici un risc de contact neașteptat cu roțile sau șenilele pentru conducătorul sau operatorii aflați la bord.

Postul de conducere trebuie proiectat și construit în așa fel încât să evite orice risc pentru sănătate provocat de gazele de eșapament și/sau de lipsa de oxigen.

Postul de conducere al conducătorilor transportați trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să se poată fixa pe el o cabină, în măsura în care există spațiu. În acest caz, cabina trebuie să conțină un loc pentru instrucțiunile necesare conducătorului și/sau operatorilor. Postul de conducere trebuie să fie prevăzut cu o cabină corespunzătoare acolo unde există riscuri datorate unui mediu periculos.

În cazul în care echipamentul este prevăzut cu o cabină, aceasta trebuie să fie proiectată, construită și/sau echipată în așa fel încât să asigure condiții bune de acționare pentru conducător și protecția acestuia împotriva altor pericole care ar putea exista (de exemplu, încălzire și ventilație necorespunzătoare, vizibilitate inadecvată, zgomot și vibrații excesive, căderea unor obiecte, perforarea de către obiecte, răsturnarea etc.). Ieșirea trebuie să permită o evacuare rapidă. În plus, trebuie să se prevadă o ieșire de urgență într-o direcție diferită față de cea obișnuită.

Materialele folosite pentru cabină și pentru amenajarea ei trebuie să fie ignifuge.

3.2.2.   Scaunele

Scaunul conducătorului oricărui echipament trebuie să dea posibilitate conducătorului să mențină o poziție stabilă și să fie proiectat cu respectarea principiilor ergonomice.

Scaunul trebuie să fie proiectat în așa fel încât să reducă vibrațiile transmise conducătorului până la cel mai scăzut nivel la care se poate ajunge în mod normal. Dispozitivele de fixare ale scaunului trebuie să reziste la toate solicitările la care pot fi supuse, mai ales în cazul unei răsturnări. În cazul în care sub picioarele conducătorului nu există podea, conducătorul trebuie să aibă o stinghie pentru picioare acoperită cu un material antiderapant.

În cazul în care echipamentul este prevăzut cu o structură de protecție în caz de răsturnare, scaunul trebuie să fie echipat cu o centură de siguranță sau cu un dispozitiv echivalent care să-l mențină pe conducător pe locul său, fără a-i stânjeni mișcările necesare pentru conducere sau orice alte mișcări provocate de poziția suspendată.

3.2.3.   Alte locuri

În cazul în care condițiile de utilizare prevăd că, pe lângă conducător, și alți operatori sunt transportați ocazional sau în mod regulat de echipament sau lucrează pe el, trebuie să fie prevăzute locuri corespunzătoare care să le dea posibilitatea de a fi transportați sau de a lucra la el fără risc, în special, fără riscul de a cădea.

În cazul în care condițiile de lucru permit, aceste locuri de muncă trebuie prevăzute cu scaune.

Dacă postul de conducere trebuie să fie echipat cu cabină, celelalte locuri trebuie să fie de asemenea protejate împotriva pericolelor care au justificat protejarea postului de conducere.

3.3.   Comenzi

3.3.1.   Dispozitive de comandă

Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a acționa toate dispozitivele necesare pentru funcționarea mașinii din postul de conducere, cu excepția funcțiilor care pot fi activate în condiții de siguranță numai prin utilizarea dispozitivelor de control amplasate mai departe de postul de conducere. Aceasta se referă în special la alte posturi de lucru decât postul de conducere, de care răspund alți operatori, nu conducătorul, sau pentru care conducătorul trebuie să părăsească postul de conducere pentru a efectua manevra în condiții de siguranță.

În cazul în care există pedale, acestea trebuie proiectate, construite și montate în așa fel încât să permită acționarea lor de către conducător în siguranță cu risc minim de confuzie; trebuie să aibă o suprafață antiderapantă și să fie ușor de curățat.

În cazul în care funcționarea lor poate conduce la riscuri, mai ales mișcări periculoase, dispozitivele de comandă ale echipamentului, cu excepția celor cu poziții prestabilite, trebuie să revină la poziția neutră imediat ce operatorul nu mai acționează asupra lor.

În cazul echipamentelor cu roți, sistemul de ghidare trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să reducă forța mișcărilor bruște ale volanului sau ale levierului cauzate de șocurile asupra roților de direcție.

Orice dispozitiv de control care blochează diferențialul trebuie să fie proiectat și dispus în așa fel încât să permită diferențialului să se deblocheze când echipamentul este în mișcare.

Ultima teză de la punctul 1.2.2 nu se aplică funcției de mobilitate.

3.3.2.   Pornirea/deplasarea

Utilajele autopropulsate cu conducător transportat trebuie să fie echipate în așa fel încât să împiedice pornirea motorului de către persoane neautorizate.

Mișcarea de deplasare a utilajului autopropulsat cu conducător transportat trebuie să fie posibilă numai atunci când conducătorul se află la locul de comandă.

Atunci când, în scopuri funcționale, utilajul trebuie să fie dotat cu dispozitive care depășesc gabaritul lui normal (de exemplu, stabilizatori, braț de macara etc.) conducătorul trebuie să aibă mijloacele de a verifica ușor, înainte de punerea în mișcare a echipamentului, că aceste dispozitive sunt așezate într-o poziție care permite deplasarea în siguranță.

Aceasta se aplică și tuturor celorlalte piese care, pentru a permite deplasarea în siguranță, trebuie să fie plasate în anumite poziții și, dacă este necesar, blocate.

În cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, deplasarea echipamentului trebuie să fie condiționată de poziția sigură a pieselor mai sus menționate.

Nu trebuie să existe posibilitatea ca echipamentul să se miște în timp ce se pornește motorul.

3.3.3.   Funcția de deplasare

Fără a aduce atingere dispozițiilor regulamentelor circulației rutiere, utilajele aut-propulsate și remorcile acestora trebuie să îndeplinească cerințele de încetinire, oprire, frânare și imobilizare în așa fel încât să asigure siguranța în toate condițiile de funcționare, viteză, stare a solului și denivelări prevăzute de fabricant și corespunzătoare cu condițiile întâlnite în utilizarea normală.

Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a încetini și de a opri utilajul autopropulsat cu ajutorul unui dispozitiv principal. În măsura în care este necesar din punct de vedere al siguranței, în caz de defectare a dispozitivului principal sau în absența alimentării cu energie care să acționeze dispozitivul principal, trebuie să se prevadă un dispozitiv de avarie cu comenzi în întregime independente și ușor accesibile pentru a permite încetinirea și oprirea.

În cazul în este necesar din punct de vedere al siguranței, trebuie prevăzut un dispozitiv de parcare pentru imobilizarea mașinii staționate. Acest dispozitiv poate fi combinat cu unul din dispozitivele menționate la al doilea paragraf, cu condiția ca acesta să fie pur mecanic.

Echipamentele comandate de la distanță trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să se oprească automat în cazul în care conducătorul pierde controlul.

Punctul 1.2.4 nu se aplică funcției de deplasare.

3.3.4.   Deplasarea utilajelor cu conducător pedestru

Deplasarea utilajelor autopropulsate cu conducător pedestru trebuie să fie posibilă numai prin acționarea permanentă de către conducător a dispozitivului de control respectiv. În special, nu trebuie să existe posibilitatea ca deplasarea să se producă în timp ce se pornește motorul.

Sistemele de comandă pentru utilajele cu control pedestru trebuie să fie proiectate în așa fel încât să reducă la minimum riscurile derivând din deplasarea bruscă a mașinii către conducător, în special:

(a)

strivire;

(b)	accidentare cauzată de uneltele rotative.

De asemenea, viteza normală de deplasare a utilajului trebuie să fie compatibilă cu viteza de deplasare a unui om care merge pe jos.

În cazul utilajelor la care se poate adapta un instrument rotativ, nu trebuie să existe posibilitatea de acționare a acestui instrument atunci când este angajată comanda de mers înapoi, cu excepția cazului în care mișcarea utilajului rezultă din mișcarea instrumentului. În acest caz, viteza de mers înapoi trebuie să fie de așa natură încât să nu prezinte pericol pentru conducător.

3.3.5.   Defectarea circuitului de comandă

Defectarea alimentării cu energie a servodirecției, atunci când aceasta există, nu trebuie să împiedice conducerea utilajului în intervalul de timp necesar pentru oprirea lui.

3.4.   Protecția împotriva riscurilor mecanice

3.4.1.   Mișcări necomandate

Când o piesă a utilajului a fost oprită, orice deplasare din poziția de oprire, indiferent din ce motive, altele decât acționarea comenzilor, trebuie să fie de așa natură încât să nu prezinte pericol pentru persoanele expuse.

Utilajul trebuie proiectat, construit și plasat, dacă este cazul, pe suportul său mobil, în așa fel încât atunci când se mișcă, oscilațiile necontrolate ale centrului lui de greutate să nu-i afecteze stabilitatea și nici să nu exercite o presiune excesivă asupra structurii sale.

3.4.2.   Riscul de rupere în timpul funcționării

Acele piese ale utilajului care se rotesc cu viteză mare și care, în pofida măsurilor luate, se pot rupe sau dezintegra, trebuie să fie fixate și protejate în așa fel încât, în caz de rupere, fragmentele lor să fie reținute sau, dacă acest lucru nu este posibil, să nu poată fi proiectate spre posturile de conducere sau de operare.

3.4.3.   Răsturnarea

În cazul în care un utilaj autopropulsat cu conducător transportat sau eventual cu operatori transportați riscă să se răstoarne, utilajul trebuie să fie proiectat și dotat cu puncte de ancorare care să-i permită să fie echipat cu o structură de protecție pentru răsturnare (SPR).

Această structură trebuie să fie de așa natură încât, în caz de răsturnare, să permită conducătorului transportat și, atunci când este cazul, operatorilor transportați, un volum limită de deformare (VLD).

Pentru a verifica dacă structura respectă cerințele precizate la al doilea paragraf, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze el însuși sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de structură vizat.

În plus, utilajele pentru lucrări de terasamente enumerate mai jos, cu o capacitate ce depășește 15 kW, trebuie să fie dotate cu o structură de protecție pentru răsturnare:

—	mașini de încărcat cu șenile sau roți;

—	mașini de încărcat cu lopată;

—	tractoare cu șenile sau roți;

—

screpere;

—	mașini de nivelat;

—	basculante cu articulație.

3.4.4.   Obiecte în cădere

Când, în cazul unui utilaj autopropulsat cu conducător transportat sau eventual cu operatori transportați, există riscuri din cauza unor obiecte sau materiale care pot să cadă, utilajul trebuie să fie proiectat și dotat cu puncte de ancorare care să-i permită să fie echipat cu o structură de protecție împotriva obiectelor care cad (SPOC).

Această structură trebuie să fie de așa natură încât, în cazul căderii unor obiecte sau materiale, să garanteze operatorilor transportați un volum limită de deformare (VLD).

Pentru a verifica dacă structura respectă cerințele precizate în alineatul al doilea, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze el însuși sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de structură vizat.

3.4.5.   Mijloace de acces

Mânerele și scările trebuie să fie proiectate, construite și fixate în așa fel încât operatorii să le folosească instinctiv și să nu folosească comenzi pentru acest scop.

3.4.6.   Dispozitive de remorcare

Toate echipamentele utilizate pentru remorcare sau pentru a fi remorcate trebuie să fie dotate cu dispozitive de remorcare sau cârlige proiectate, construite și fixate în așa fel încât să asigure conectarea și deconectarea ușoară și în siguranță și să prevină deconectarea accidentală în timpul utilizării.

În măsura în care sarcina de pe bara de tracțiune impune acest lucru, astfel de utilaje trebuie să fie echipate cu un suport cu o suprafață de sprijin adaptată încărcăturii și solului.

3.4.7.   Transmisia energiei între utilajul autopropulsat (sau tractor) și mașina receptoare

Arborii de transmisie cu cardan care leagă utilajul autopropulsat (sau tractorul) de primul palier fix al mașinii receptoare trebuie să fie protejați pe partea utilajului cu autopropulsie și pe partea mașinii receptoare pe toată lungimea arborelui și a cardanelor sale.

Pe partea utilajului autopropulsat (sau a tractorului), priza la care este atașat arborele de transmisie trebuie să fie protejată fie printr-un ecran fixat pe utilajul auto-propulsat (sau tractor), fie prin alt dispozitiv care asigură o protecție echivalentă.

Pe partea utilajului remorcat, arborele receptor trebuie să fie introdus într-o carcasă de protecție fixată pe utilaj.

Limitatoarele de torsiune sau roțile libere pot să fie fixate la cardan numai pe partea dinspre mașina remorcată. Arborele de transmisie cu cardan trebuie să fie marcat în mod corespunzător.

Toate utilajele remorcate a căror funcționare necesită un arbore de transmisie pentru a le conecta la utilajul autopropulsat sau la tractor trebuie să aibă un sistem de atașare a arborelui de transmisie în așa fel încât atunci când utilajul este decuplat, arborele de transmisie și apărătoarea sa să nu fie avariate de contactul cu solul sau cu o piesă a utilajului.

Părțile exterioare ale apărătoarei trebuie să fie proiectate, construite și montate în așa fel încât să nu se poată roti împreună cu arborele de transmisie. Apărătoarea trebuie să acopere arborele de transmisie până la capetele fălcilor interne în cazul unui cardan simplu și cel puțin până la mijlocul cuplajului sau cuplajelor exterioare în cazul cardanelor „cu unghi mare”.

Fabricanții care asigură mijloacele de acces la posturile de lucru din apropierea arborelui de transmisie cardanică trebuie să se asigure că dispozitivele de protecție descrise la al șaselea paragraf nu pot fi utilizate ca trepte, decât dacă au fost proiectate și construite în acest scop.

3.4.8.   Elemente mobile de transmisie

Prin derogare de la punctul 1.3.8 partea A, în cazul motoarelor cu ardere internă, dispozitivele de protecție demontabile care împiedică accesul la piesele în mișcare ale compartimentului motoarelor nu trebuie să aibă dispozitive de blocare dacă trebuie să fie deschise prin utilizarea unei unelte sau printr-o comandă situată la postul de conducere, dacă acesta din urmă se află într-o cabină complet închisă cu o încuietoare care să împiedice accesul persoanelor neautorizate.

3.5.   Protecția împotriva altor riscuri

3.5.1.   Baterii

Carcasa bateriilor trebuie să fie construită și fixată, iar bateria instalată în așa fel încât să se evite pe cât posibil șansa ca electrolitul să fie ejectat pe operator în eventualitatea unei răsturnări și/sau să se evite acumularea de vapori în locurile ocupate de operatori.

Utilajul trebuie proiectat și construit în așa fel încât bateria să poată fi deconectată cu ajutorul unui dispozitiv ușor accesibil prevăzut în acest scop.

3.5.2   Incendiu

În funcție de riscurile anticipate de fabricant în timpul funcționării utilajului, atunci când dimensiunile sale permit, acesta trebuie:

—	fie să permită instalarea unor stingătoare de incendiu ușor accesibile;

—	fie să fie prevăzute cu sisteme incorporate de stingere a incendiilor.

3.5.3   Emisiile de praf, gaze etc.

Atunci când există astfel de riscuri, echipamentul de captare prevăzut la punctul 1.5.13 poate fi înlocuit prin alte mijloace, de exemplu, precipitarea prin stropire cu apă.

Al doilea și al treilea paragraf de la punctul 1.5.13 nu se aplică acolo unde funcția principală a utilajului este aceea de a pulveriza produse.

3.6.   Indicații

3.6.1.   Semnalizare și avertizare

Echipamentele trebuie să aibă mijloace de semnalizare și/sau plăci cu instrucțiuni referitoare la utilizarea, reglarea, întreținerea lor, ori de câte ori este necesar să se asigure sănătatea și siguranța persoanelor expuse. Acestea trebuie să fie alese, proiectate și construite în așa fel încât să fie vizibile și imposibil de șters.

Fără a aduce atingere cerințelor care trebuie respectate pentru călătoria pe drumurile publice, utilajele cu conducător transportat trebuie să aibă următoarele echipamente:

—	un dispozitiv de semnalizare acustică pentru a alerta persoanele expuse;

—

un sistem de semnalizare luminoasă relevantă pentru condițiile de utilizare prevăzute, cum ar fi lămpi de stop, lumini de mers înapoi și girofaruri. Această ultimă cerință nu se aplică în cazul utilajelor care sunt destinate numai lucrului în subteran și care nu sunt alimentate cu energie electrică.

Utilajele telecomandate care, în condiții normale de folosire, expun persoanele riscurilor de impact sau strivire, trebuie să fie prevăzute cu mijloace corespunzătoare de semnalizare a mișcărilor lor sau cu mijloace de protejare a persoanelor expuse împotriva unor astfel de riscuri. Același lucru se aplică și în cazul în care utilajele presupun, atunci când sunt în funcțiune, repetarea constantă unei mișcări înainte-înapoi pe o singură axă, iar conducătorul nu are vizibilitate directă spre spatele mașinii.

Echipamentele trebuie să fie construite în așa fel încât dispozitivele de semnalizare să nu poată fi dezactivate în mod involuntar. În cazul în care acest lucru este esențial pentru siguranță, astfel de dispozitive trebuie să fie prevăzute cu mijloace prin care să se verifice dacă sunt în stare bună de funcționare, iar defectarea lor trebuie să fie vizibilă pentru operator.

În cazul în care deplasarea utilajului sau a uneltelor sale este deosebit de riscantă, trebuie să existe indicatoare pe mașină care să avertizeze împotriva apropierii de mașină în timp ce aceasta este în stare de funcționare; indicatoarele trebuie să fie lizibile de la o distanță suficient de mare pentru a asigura siguranța persoanelor care trebuie să se afle în apropiere.

3.6.2.   Marcajul

La cerințele minime expuse la 1.7.3 trebuie să fie adăugate următoarele:

—	puterea nominală exprimată în kW;

—	masa în kilograme în configurația cea mai uzuală și, dacă este cazul: — forța maximă de tracțiune prevăzută de fabricant la cârligul de tracțiune în N; — sarcina verticală maximă prevăzută de fabricant la cârligul de tracțiune în N.

3.6.3.   Manualul de instrucțiuni

Pe lângă cerințele minimale expuse la 1.7.4, manualul de instrucțiuni trebuie să conțină următoarele informații:

(a)

în privința vibrațiilor emise de utilaj, fie valoarea actuală, fie o cifră calculată din măsurări efectuate pe un utilaj identic: — valoarea medie ponderată la pătrat a accelerației la care sunt supuse brațele, dacă aceasta depășește 2,5 m/s2; dacă această valoare nu trebuie să depășească 2,5 m/s2, acest lucru trebuie menționat; — valoarea medie ponderată la pătrat a accelerației la care este supus trupul (picioarele sau posteriorul), dacă aceasta depășește 0,5 m/s2; dacă această valoare nu trebuie să depășească 0,5 m/s2, acest lucru trebuie menționat; În cazul în care nu se aplică standardele armonizate, vibrațiile trebuie măsurate folosindu-se metoda cea mai potrivită pentru utilajul în cauză. Fabricantul trebuie să indice condițiile de funcționare a utilajului în timpul măsurărilor și metodele folosite pentru efectuarea măsurărilor;

(b)

în cazul utilajelor care permit mai multe utilizări în funcție de echipamentul folosit, fabricanții utilajului de bază la care se pot atașa echipamentele interschimbabile și fabricanții echipamentelor interschimbabile trebuie să furnizeze informațiile necesare pentru ca echipamentul să poată fi instalat și utilizat în siguranță.

4.   CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ PENTRU ATENUAREA RISCURILOR DATORATE OPERAȚIUNILOR DE RIDICARE

Echipamentele care prezintă riscuri datorate operațiunilor de ridicare – în principal, pericole de cădere a încărcăturii și coliziuni sau riscuri de răsturnare provocate de operațiunea de ridicare – trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să îndeplinească cerințele expuse mai jos.

Riscurile datorate operațiunii de ridicare există în special în cazul echipamentelor destinate să deplaseze o sarcină unitară, presupunând un schimb de nivel în deplasare. Încărcătura poate fi constituită din obiecte, materiale sau bunuri.

4.1.   Generalități

4.1.1.   Definiții

(a)	„accesorii de ridicare” înseamnă componente sau echipamente care nu sunt atașate de utilaj, ci sunt plasate între utilaj și încărcătură sau pe încărcătură pentru a o atașa;

(b)	„accesorii de ridicare separate” înseamnă accesorii care ajută la fabricarea sau utilizarea unui dispozitiv de legare, cum ar fi cârlige cu ochi, verigi, inele, inele cu tijă etc.

(c)	„sarcină ghidată” înseamnă o încărcătură a cărei deplasare se face în întregime de-a lungul unor ghidaje rigide sau flexibile, a căror poziție este stabilită de puncte fixe;

(d)	„coeficient de exploatare” înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina garantată de fabricant pe care o poate ține o piesă a echipamentului, un accesoriu sau utilaj și sarcina maximă de lucru marcată pe echipament, pe accesoriu sau pe utilaj;

(e)	„coeficient de încercare” înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina folosită pentru efectuarea încercării statice sau dinamice pe o piesă a echipamentului, un accesoriu sau pe utilaj și sarcina maximă de lucru marcată, respectiv, pe echipament, pe accesoriu sau pe utilaj;

(f)

„încercare statică” înseamnă încercarea în timpul căreia utilajul sau accesoriul de ridicare este mai întâi inspectat și apoi supus unei forțe corespunzătoare cu sarcina maximă de lucru înmulțită cu coeficientul corespunzător de încercare statică și apoi reinspectat, după ce numita sarcină a fost eliberată, pentru a se constata că nu s-au produs avarii;

(g)

„încercare dinamică” înseamnă încercarea în timpul căreia utilajul este folosit în toate configurațiile sale posibile la sarcina de lucru maximă, ținându-se seama de comportamentul dinamic al echipamentului pentru a se verifica dacă echipamentul și proprietățile de siguranță funcționează în mod corespunzător.

4.1.2.   Protecția împotriva riscurilor mecanice

4.1.2.1.   Riscuri datorate lipsei de stabilitate

Utilajele trebuie să fie proiectate și construite în așa fel, încât stabilitatea cerută prin 1.3.1 să fie menținută atât în stare de funcționare, cât și în afara ei, inclusiv în toate fazele de transport, montare și demontare, în timpul unor defectări previzibile ale componentelor, precum și în timpul încercărilor efectuate în conformitate cu manualul de instrucțiuni.

În acest scop, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să folosească metode de verificare corespunzătoare: în special, pentru cărucioarele stivuitoare cu autopropulsie cu o ridicare la peste 1,80 m, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să pună să se efectueze pentru fiecare tip de cărucior stivuitor vizat o încercare de stabilitate a platformei sau o încercare similară.

4.1.2.2.   Șine de ghidare și căi de rulare

Utilajele trebuie prevăzute cu dispozitive care să acționeze pe șine de ghidare sau căi de rulare pentru a se preveni deraierea.

Cu toate acestea, dacă are loc deraierea în pofida existenței acestor dispozitive sau dacă se produce o avarie a ghidajelor sau a unui element de rulare, trebuie să se prevadă dispozitive care să împiedice căderea echipamentului, a componentei sau a încărcăturii sau răsturnarea mașinii.

4.1.2.3.   Rezistența mecanică

Utilajele, accesoriile de ridicare și componentele detașabile trebuie să reziste solicitărilor cărora le sunt supuse, atât atunci când sunt în stare de folosință, cât și – atunci când acest lucru este aplicabil – când nu sunt în stare de folosință, în condițiile de instalare și funcționare prevăzute de fabricant și în toate configurațiile relevante, cu respectarea, atunci când este cazul, a efectelor factorilor atmosferici și a forțelor exercitate de persoane. Această cerință trebuie să fie satisfăcută și în timpul transportului, montării și demontării.

Echipamentele și accesoriile de ridicare trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să prevină defecțiunile datorate oboselii sau uzurii, ținând seama de utilizarea pentru care sunt prevăzute.

Materialele folosite trebuie să fie alese ținându-se seama de mediul de muncă prevăzut de fabricant și avându-se în vedere, în special, coroziunea, abraziunea, impacturile, fragilitatea la rece și îmbătrânirea.

Echipamentele și accesoriile de ridicare trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să reziste la suprasarcini în încercări statice fără deformare permanentă sau defecte aparente. Calculul trebuie să țină seama de valorile coeficientului de încercare statică ales pentru a garanta un nivel corespunzător de siguranță; acest coeficient are, de regulă, următoarele valori:

(a)	utilaje și accesorii de ridicare acționate manual: 1,5;

(b)	alte utilaje: 1,25.

Echipamentele trebuie proiectate și construite astfel încât să poată rezista, fără să se defecteze, la încercările dinamice efectuate cu sarcină de lucru maximă, înmulțită cu coeficientul de încercare dinamică. Acesta din urmă este ales astfel încât să garanteze un nivel de siguranță corespunzător: coeficientul este, în general, egal cu 1,1.

Încercările dinamice trebuie efectuate pe utilajele gata de a fi puse în funcțiune în condiții normale de utilizare. De regulă, încercările vor fi efectuate la vitezele nominale stabilite de fabricant. Dacă circuitul de comandă al utilajului permite mai multe mișcări simultane (de exemplu, rotarea și deplasarea încărcăturii), încercările trebuie să fie efectuate în condițiile cel mai puțin favorabile, adică, în general, prin combinarea respectivelor mișcări.

4.1.2.4.   Scripeți, tamburi, lanțuri sau cabluri

Scripeții, tamburii și roțile trebuie să aibă un diametru corespunzător cu dimensiunea cablului sau a lanțurilor cu care vor fi echipate.

Tamburii și roțile trebuie să fie proiectate, construite și instalate în așa fel încât cablurile sau lanțurile cu care sunt echipate să se poată bobina în jurul lor fără a cădea de pe ele.

Cablurile folosite direct pentru ridicarea sau susținerea încărcăturii nu trebuie să aibă nici un fel de alte înnădiri decât cele de la extremități (înnădirile sunt tolerate în instalațiile care sunt destinate din concepție să fie modificate în mod regulat, în conformitate cu necesitățile de utilizare). Ansamblurile de cabluri și terminații au un coeficient de exploatare ales în așa fel încât să garanteze un nivel adecvat de siguranță; de regulă, acest coeficient este egal cu cinci.

Lanțurile de ridicare au un coeficient ales în așa fel încât să garanteze un nivel adecvat de siguranță; în general, acest coeficient este egal cu patru.

Pentru a verifica dacă s-a atins un coeficient de exploatare adecvat, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de lanț și cablu utilizat direct pentru ridicarea încărcăturii și pentru extremitățile cablurilor.

4.1.2.5.   Accesorii separate de ridicare

Dimensiunile accesoriilor de ridicare trebuie să țină seama de procesele de obosire și îmbătrânire pentru un număr de cicluri de funcționare în conformitate cu durata de viață specificată în condițiile de funcționare pentru aplicația prevăzută.

În plus:

(a)	coeficientul de exploatare al ansamblului cablu metalic/extremitate cablu este ales în așa fel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță; acest nivel este, în general, egal cu cinci. Cablurile nu trebuie să prezinte nici un fel de înnădituri sau bucle decât la capete;

(b)	în cazul în care se folosesc lanțuri cu verigi sudate, acestea trebuie să fie de tipul cu zale scurte. Coeficientul de exploatare al lanțurilor de orice tip este ales în așa fel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță; în general, acest coeficient este egal cu patru;

(c)

coeficientul de exploatare al cablurilor textile depinde de material, de metoda de fabricare, de dimensiuni și de utilizare. Acest coeficient este ales în așa fel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță; în general, acest coeficient este egal cu șapte, cu condiția ca materialele folosite să se dovedească a fi de foarte bună calitate și metoda de fabricație să fie corespunzătoare cu utilizarea prevăzută. Dacă nu se întâmplă așa, coeficientul este stabilit, de regulă, la un nivel mai înalt pentru a asigura un nivel echivalent de siguranță. Cablurile textile și chingile nu trebuie să aibă alte noduri, înnădituri sau adaosuri decât cele de la capătul chingii, cu excepția cablurilor cu legare continuă.

(d)	toate componentele metalice care alcătuiesc sau sunt utilizate împreună cu o chingă trebuie să aibă un coeficient de exploatare ales în așa fel, încât să garanteze un nivel adecvat de siguranță; în general, acest coeficient este egal cu patru;

(e)	capacitatea maximă de lucru a unui cablu de legătură cu prindere multiplă este determinată pe baza coeficientului de siguranță de la piciorul cel mai slab, iar numărul de picioare și factorul de reducție depind de configurația chingii;

(f)

pentru a se verifica dacă s-a atins un coeficient de lucru adecvat, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să pună să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare din tipurile de componente menționate la literele (a), (b), (c), și (d).

4.1.2.6.   Controlul mișcărilor

Dispozitivele de control al mișcărilor trebuie să acționeze în așa fel încât utilajul pe care sunt instalate să fie menținut în stare de siguranță:

(a)	utilajul trebuie să fie proiectat sau prevăzut cu astfel de dispozitive încât amplitudinea mișcării componentelor sale să fie menținută între anumite limite specifice. Acționarea acestor dispozitive trebuie să fie precedată de un semnal de avertizare, atunci când este cazul;

(b)	în cazul în care mai multe utilaje fixe sau montate pe șine pot fi manevrate simultan în același loc, existând riscul de coliziune, aceste utilaje trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să aibă posibilitatea instalării unor sisteme care să permită evitarea acestor riscuri;

(c)

mecanismele utilajelor trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât încărcătura să nu poată să alunece în mod periculos sau să cadă liber și pe neașteptate, nici chiar în cazul unei întreruperi parțiale sau totale a alimentării cu energie sau când operatorul încetează să mai comande mașina;

(d)	în condiții normale de funcționare, nu trebuie să existe posibilitatea ca încărcătura să fie lăsată în jos numai prin acționarea frânei de fricțiune, cu excepția utilajelor a căror funcționare cere să se procedeze în acest fel;

(e)	dispozitivele de ținere trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să se evite scăparea bruscă a încărcăturii.

4.1.2.7.   Mânuirea încărcăturilor

Postul de conducere al utilajului trebuie să fie plasat în așa fel încât să asigure o vedere cât mai amplă a traiectoriilor pieselor în mișcare, pentru a se evita eventuala coliziune cu persoanele sau echipamentele sau alte utilaje care ar putea executa manevre în același timp și care pot constitui un risc.

Utilajele cu încărcături ghidate fixate într-un singur loc trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să prevină lovirea persoanelor expuse de încărcătură sau de contragreutăți.

4.1.2.8.   Trăsnetul

Utilajele care au nevoie de protecție împotriva efectelor trăsnetelor în timpul funcționării trebuie să fie prevăzute cu un sistem care să conducă sarcinile electrice rezultate în pământ.

4.2.   Cerințe speciale pentru utilajele a căror sursă de energie este alta decât efortul manual

4.2.1.   Dispozitive de comandă

4.2.1.1.   Postul de conducere

Cerințele expuse la punctul 3.2.1 se aplică și utilajelor fixe.

4.2.1.2.   Scaunele

Cerințele expuse la punctul 3.2.2 primul și al doilea paragraf și cele expuse la punctul 3.2.3 se aplică și utilajelor fixe.

4.2.1.3.   Dispozitivele de control

Dispozitivele care controlează mișcările utilajelor sau ale echipamentelor acestora trebuie să revină la poziția lor neutră imediat ce operatorul încetează să mai acționeze asupra lor. Cu toate acestea, pentru mișcările parțiale sau complete pentru care nu există riscul ca încărcătura sau utilajul să intre în coliziune, numitele dispozitive pot fi înlocuite cu dispozitive de control care să autorizeze oprirea automată la nivele preselectate, fără o comandă care să necesite acțiunea permanentă a operatorului.

4.2.1.4.   Controlul solicitării

Utilajele cu o încărcătură maximă de lucru de peste 1 000 de kilograme sau cu un moment de răsturnare de peste 40 000 Nm trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de avertizare a conducătorului și de prevenire a mișcărilor periculoase ale încărcăturii în cazurile de:

—	supraîncărcare a utilajului: — fie ca urmare a depășirii încărcăturii maxime de lucru; — fie ca urmare a momentelor depășirii încărcăturii maxime;

—	momente care conduc la depășirea răsturnării ca urmare a ridicării încărcăturii.

4.2.2.   Instalația ghidată de cabluri

Cablurile transportoare, tractoare sau transportoare-tractoare trebuie să fie susținute de contragreutăți sau de alte dispozitive care să permită un control permanent al tensiunii.

4.2.3.   Riscuri pentru persoanele expuse. Mijloace de acces la postul de conducere și la punctele de intervenție

Utilajele cu încărcături ghidate și utilajele pentru care suporții încărcăturii urmează un traseu clar definit trebuie să fie echipate cu dispozitive care să prevină orice riscuri pentru persoanele expuse.

Utilajele care deservesc anumite nivele specifice unde operatorii au acces la platforma de încărcare pentru a stivui sau a lega încărcătura trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să prevină deplasarea necontrolată a platformei de încărcare, mai ales în timpul încărcării și al descărcării.

4.2.4.   Aptitudinea pentru utilizare

Când utilajul este introdus pe piață sau este pus în funcțiune pentru prima oară, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să se asigure – luând măsurile necesare sau cerând ca acestea să fie luate – că accesoriile și utilajele de ridicare care sunt gata de utilizare – indiferent că sunt acționate manual sau alimentate cu energie – pot să-și îndeplinească funcțiile specifice în condiții de siguranță. Numitele măsuri trebuie să țină seama de aspectele statice și dinamice ale echipamentului.

În cazul în care echipamentul nu poate fi asamblat în incinta fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate, trebuie să se ia măsurile corespunzătoare la locul de utilizare. În caz contrar, măsurile pot fi luate la sediul fabricantului sau la locul de utilizare.

4.3.   Marcajul

4.3.1.   Lanțuri și cabluri

Fiecare lungime de lanț, cablu sau chingă de ridicare, care nu face parte dintr-un ansamblu, trebuie să poarte un marcaj sau, acolo unde acest lucru nu este posibil, o placă sau un inel permanent cu numele și adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate și referințele de identificare ale certificatului relevant.

Certificatul trebuie să prezinte informațiile cerute de standardele armonizate sau, dacă acestea nu există, cel puțin următoarele informații:

—	numele fabricantului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate;

—	adresa din cadrul Comunității a fabricantului sau a reprezentantului său autorizat, după caz;

—	o descriere a lanțului sau cablului care va include: — dimensiunea sa nominală; — construcția; — materialul din care este confecționat și — orice tratament metalurgic special aplicat materialului;

—	dacă a fost încercat, standardul utilizat;

—	încărcătura maximă la care trebuie supus lanțul sau cablul în timpul funcționării. Se pot furniza o serie de valori pentru aplicații specifice.

4.3.2.   Accesorii de ridicat

Toate accesoriile de ridicat trebuie să prezinte următoarele informații:

—	identificarea fabricantului;

—	identificarea materialului (de exemplu, clasificarea internă), atunci când această informație este necesară pentru compatibilitatea dimensională;

—	identificarea sarcinii maxime de exploatare;

—	marcajul „CE”.

În cazul accesoriilor care includ componente cum ar fi cablurile și chingile, pe care marcajul este practic imposibil, informațiile menționate în primul paragraf trebuie să fie prezentate pe o placă sau pe un alt mijloc și fixate foarte bine de accesoriu.

Informațiile specifice trebuie să fie lizibile și situate într-un loc de unde nu există pericolul să dispară ca urmare a manevrării, uzurii etc. și să nu pună în pericol rezistența accesoriului.

4.3.3.   Utilajele

Pe lângă informațiile minime prevăzute la punctul 1.7.3, fiecare utilaj trebuie să prezinte în mod lizibil și imposibil de șters informații referitoare la sarcina sa nominală:

(i)	indicate în formă decodificată și cât mai vizibil pe utilaj în cazul echipamentelor care au numai o singură valoare posibilă;

(ii)	acolo unde sarcina nominală depinde de configurația mașinii, fiecare post de conducere trebuie să fie prevăzut cu o plăcuță de sarcină care să indice, de preferință sub forma unei diagrame sau cu ajutorul unui tabel, sarcinile nominale ale fiecărei configurații.

Utilajele echipate cu suport de sarcină care permite accesul persoanelor și implică riscul de cădere trebuie să aibă un semn de avertizare clar și imposibil de șters care să interzică ridicarea persoanelor. Acest semn de avertizare trebuie să fie vizibil din toate locurile de unde este posibil accesul.

4.4.   Manualul de instrucțiuni

4.4.1   Accesoriile de ridicare

Fiecare accesoriu de ridicare sau fiecare lot comercial indivizibil de accesorii de ridicare trebuie să fie însoțit de un manual de instrucțiuni care să prezinte cel puțin următoarele informații specifice:

—	condițiile normale de utilizare;

—	instrucțiunile de utilizare, de demontare și de întreținere;

—	limitele de utilizare [mai ales pentru accesoriile care nu respectă punctul 4.1.2.6 litera (e)].

4.4.2.   Utilajele

Pe lângă punctul 1.7.4, manualul de instrucțiuni trebuie să includă și următoarele informații:

(a)	caracteristicile tehnice ale utilajului și în special: — dacă este cazul, o copie a tabelului sarcinilor descris la punctul 4.3.3 litera (ii) — reacțiile la suporți sau ancoraje și caracteristicile șinelor; — dacă este cazul, definiția și mijloacele de instalare a balastului;

(b)	cuprinsul jurnalului de exploatare și întreținere, dacă acesta nu este furnizat o dată cu utilajul;

(c)	indicații de utilizare, mai ales pentru a remedia vizibilitatea directă insuficientă a operatorului asupra încărcăturii;

(d)	instrucțiunile necesare pentru efectuarea încercărilor înainte de punerea în funcțiune pentru prima dată a unui utilaj care nu este asamblat la sediul fabricantului în forma în care urmează să fie utilizat.

5.   CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ PENTRU UTILAJELE DESTINATE LUCRULUI ÎN SUBTERAN

Utilajele destinate lucrului în subteran trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să respecte cerințele expuse mai jos.

5.1.   Riscuri datorate lipsei de stabilitate

Elementele de sprijin mobile trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să mențină direcția dată atunci când se deplasează și să nu alunece înainte de a ajunge sub sarcină sau când sunt sub sarcină și nici după ce sarcina a fost îndepărtată. Ele trebuie să fie echipate cu ancoraje pentru plăcile superioare ale stâlpilor hidraulici individuali de susținere.

5.2.   Deplasarea

Elementele de sprijin mobile trebuie să permită deplasarea nestânjenită a persoanelor expuse.

5.3.   Iluminatul

Cerințele prevăzute la punctul 1.1.4 al treilea paragraf nu se aplică.

5.4.   Dispozitivele de comandă

Dispozitivele de accelerație și frână ale utilajelor care se deplasează pe șine trebuie să fie manuale. Cu toate acestea, comanda de oprire în caz de urgență („om-mort”) poate fi acționată cu piciorul.

Dispozitivele de comandă ale elementelor de sprijin mobile trebuie să fie proiectate și dispuse în așa fel încât, în timpul operațiunilor de deplasare, operatorii să fie protejați de un suport fix. Dispozitivele de control trebuie să fie protejate împotriva unei declanșări neprevăzute.

5.5.   Oprirea

Utilajele cu autopropulsie care se deplasează pe șine pentru utilizarea la lucru în subteran trebuie să fie echipate cu o comandă de oprire în caz de urgență („om-mort”) care să acționeze pe circuitul de control al deplasării utilajului.

5.6.   Incendiu

Liniuța a doua a punctului 3.5.2 este obligatorie în privința utilajelor care conțin componente ușor inflamabile.

Sistemul de frânare al utilajului destinat utilizării la lucrările în subteran trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât să nu producă scântei sau să provoace incendii.

Echipamentele cu motoare termice utilizate la lucrări în subteran trebuie să fie dotate numai cu motoare cu combustie internă care utilizează combustibil cu o presiune scăzută de evaporare și care exclud orice de scântei de origine electrică.

5.7.   Emisiile de praf, gaze etc.

Gazele de eșapament ale motoarelor cu combustie internă nu trebuie să fie eliberate în sus.

6.   CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ PENTRU DIMINUAREA UNOR RISCURI DEOSEBITE DATORATE RIDICĂRII SAU DEPLASĂRII PERSOANELOR

Utilajele care prezintă riscuri datorate ridicării sau deplasării persoanelor trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să îndeplinească cerințele de mai jos.

6.1.   Generalități

6.1.1.   Definiție

În sensul prezentului capitol, „transportor” reprezintă un dispozitiv cu care persoanele sunt susținute pentru a fi ridicate, coborâte sau deplasate.

6.1.2.   Rezistența mecanică

Coeficienții de exploatare definiți la punctul 4 nu sunt adecvați pentru mașinile care urmează să ridice sau să deplaseze persoane și trebuie, de regulă, să fie dublați. Podeaua transportorului trebuie să fie proiectată și construită în așa fel încât să ofere spațiul și rezistența corespunzătoare unui număr maxim de persoane și sarcinii maxime de lucru prevăzute de fabricant.

6.1.3   Controlul solicitării pentru tipurile de dispozitive alimentate cu altă sursă de energie decât forța umană

Cerințele de la punctul 4.2.1.4 se aplică indiferent de cifra sarcinii maxime de lucru. Această cerință nu se aplică echipamentelor pentru care fabricantul poate să demonstreze că nu există risc de supraîncărcare și/sau răsturnare.

6.2.   Dispozitive de comandă

6.2.1.   În cazul în care cerințele de siguranță nu impun alte soluții:

Transportorul trebuie, de regulă, să fie proiectat și construit în așa fel încât persoanele din interior să aibă mijloace de control asupra deplasării în sus și în jos și, dacă este cazul, de deplasare a transportorului pe orizontală în raport cu echipamentul.

În timpul funcționării, aceste dispozitive de comandă trebuie să aibă prioritate față de alte dispozitive de comandă ale aceleiași deplasări, cu excepția dispozitivelor de oprire în caz de urgență.

Dispozitivele de comandă ale acestor mișcări trebuie să fie cu comandă menținută, cu excepția cazurile în care mașina deservește nivele specifice.

6.2.2.   Dacă utilajul pentru ridicarea sau deplasarea persoanelor poate fi deplasat cu ajutorul transportorului într-o altă poziție decât cea de repaus, acesta trebuie să fie proiectat și construit în așa fel încât persoana sau persoanele din transportor să aibă posibilitatea de a preveni riscurile produse de deplasarea utilajului.

6.2.3.   Utilajele pentru ridicarea sau deplasarea persoanelor trebuie să fie proiectate, construite și echipate în așa fel încât vitezele excesive ale transportorului să nu provoace riscuri.

6.3.   Riscul reprezentat de căderea persoanelor din transportor

6.3.1.   Dacă măsurile menționate la punctul 1.1.15 nu sunt adecvate, transportoarele trebuie să fie echipate cu un număr suficient de puncte de ancorare pentru numărul de persoane care ar putea să utilizeze transportorul, suficient de rezistente pentru atașarea echipamentului individual de protecție împotriva pericolului de cădere.

6.3.2.   Toate trapele din podea sau din plafon sau ușile laterale trebuie să se deschidă într-un sens care să împiedice riscul căderii în cazul deschiderii lor neprevăzute.

6.3.3.   Utilajele pentru ridicare și deplasare trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât înclinația podelei transportorului să nu ducă la apariția riscului ca ocupanții să cadă, inclusiv când acesta este în mișcare.

Podeaua transportorului trebuie să fie antiderapantă.

6.4.   Riscurile de cădere sau de răsturnare a transportorului

6.4.1.   Utilajele pentru ridicarea sau transportul persoanelor trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât să prevină căderea sau răsturnarea transportorului.

6.4.2.   Accelerarea și frânarea transportorului sau a vehiculului de transport, aflate sub comanda operatorului sau declanșate de un dispozitiv de siguranță și în condițiile de viteză și încărcătură maximă prevăzute de fabricant nu trebuie să provoace nici un pericol pentru persoanele expuse.

6.5.   Indicații

În cazul în care este necesar să se asigure siguranța, transportorul trebuie să prezinte informațiile relevante esențiale.

---

ANEXA II

A.   Conținutul declarației de conformitate „CE” a echipamentului (1)

Declarația de conformitate „CE” trebuie să conțină următoarele elemente:

—	numele și adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate (2);

—	descrierea echipamentului (3);

—	toate dispozițiile relevante respectate de echipament;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului de notificare și numărul certificatului de examinare „CE” de tip;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului de notificare căruia i-a fost înaintat dosarul în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) prima liniuță;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului de notificare care a efectuat verificarea în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) a doua liniuță;

—	dacă este cazul, o trimitere la standardele armonizate;

—	dacă este cazul, standardele tehnice naționale și specificațiile folosite;

—	identificarea persoanei împuternicite să semneze în numele fabricantului sau al reprezentantului său autorizat.

B.   Conținutul declarației fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate [articolul 4 alineatul (2)]

Declarația fabricantului menționată la articolul 4 alineatul (2) trebuie să conțină următoarele elemente:

—	numele și adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate;

—	descrierea echipamentului sau a părților echipamentului;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului de notificare și numărul certificatului de examinare „CE” de tip;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului de notificare la care a fost înaintat dosarul în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) prima liniuță;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului de notificare care a efectuat verificarea în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) a doua liniuță;

—	dacă este cazul, o trimitere la standardele armonizate;

—	o declarație în sensul că utilajul nu trebuie să fie pus în funcțiune până când echipamentul în care urmează să fie integrat nu este declarat conform cu dispozițiile directivei;

—	identificarea persoanei care semnează.

C.   Conținutul declarației de conformitate „CE” pentru componentele de siguranță care sunt introduse pe piață separat (1)

Declarația de conformitate „CE” trebuie să conțină următoarele elemente:

—	numele și adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate (2);

—	descrierea componentei de siguranță (4);

—	funcția de siguranță îndeplinită de componentă, dacă aceasta nu reiese din descriere;

—	dacă este cazul, denumirea și adresa organismului notificat și numărul certificatului de examinare „CE” de tip;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului notificat la care a fost înaintat dosarul în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) prima liniuță;

—	dacă este cazul, numele și adresa organismului notificat care a efectuat verificarea în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) a doua liniuță;

—	dacă este cazul, o trimitere la standardele armonizate;

—	dacă este cazul, standardele tehnice naționale și specificațiile folosite;

—	identificare persoanei împuternicite să semneze în numele fabricantului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate.

---

(1)  Această declarație trebuie să fie elaborată în aceeași limbă ca și instrucțiunile originale [a se vedea anexa I punctul 1.7.4 litera (b)] și trebuie să fie dactilografiată sau olograf cu majuscule. Declarația trebuie să fie însoțită de o traducere într-una din limbile oficiale ale țării în care urmează să fie utilizat echipamentul. Traducerea trebuie să fie făcută în conformitate cu aceleași condiții ca și cele pentru traducerea instrucțiunilor.

(2)  Denumirea firmei și adresa completă; reprezentantul său autorizat trebuie să furnizeze, de asemenea, denumirea firmei și adresa fabricantului.

(3)  Descrierea echipamentului (marca, tipul, seria și numărul etc.).

(4)  Descrierea componentei de siguranță (marca, tipul, seria și numărul, dacă este cazul, etc.).

---

ANEXA III

MARCAJUL DE CONFORMITATE „CE”

—	Marcajul de conformitate „CE” constă din inițialele „CE” în următoarea formă:

—	dacă marcajul „CE” este mărit sau micșorat, proporțiile date în desenul de mai sus trebuie să fie respectate;

—	diversele componente ale marcajului „CE” trebuie să aibă material aceeași dimensiune pe verticală, care nu poate fi mai mică de 5 mm. Se poate face derogare de la această dimensiune minimă pentru mașinile de dimensiuni mici.

---

ANEXA IV

TIPURILE DE UTILAJE ȘI COMPONENTE DE SIGURANȚĂ CĂRORA TREBUIE SĂ LI SE APLICE PROCEDURA MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 8 ALINEATUL (2) LITERELE (b) ȘI (c)

A.   Utilaje

Ferăstraie circulare (cu una sau cu mai multe lame) pentru prelucrarea lemnului și a unor materiale similare sau pentru prelucrare cărnii sau a unor materiale similare.

1.1.   Ferăstraie mecanice cu unealtă în poziție fixă în timpul funcționării, cu pat fix și alimentare manuală a piesei de prelucrat sau cu alimentator de energie demontabil.

1.2.   Ferăstraie mecanice cu unealtă în poziție fixă în timpul funcționării, cu pat sau cărucior acționat manual cu mișcare alternativă.

1.3.   Ferăstraie mecanice cu unealtă în poziție fixă în timpul funcționării, cu dispozitiv mecanic de alimentare incorporat pentru piesele de prelucrat, cu încărcare și/sau descărcare manuală.

1.4.   Ferăstraie mecanice cu unealtă mobilă în timpul funcționării, cu dispozitiv mecanic de alimentare și cu încărcare și/sau descărcare manuală.

2.   Mașini de rindeluit la suprafață alimentate manual pentru prelucrarea lemnului.

3.   Mașini de rindeluit în grosime pentru o latură, cu încărcare și/sau descărcare manuală pentru prelucrarea lemnului.

4.   Ferăstraie-panglică cu pat fix sau mobil și cărucior mobil, cu încărcare și/sau descărcare manuală, pentru prelucrarea lemnului sau a materialelor analoage sau pentru prelucrarea cărnii și a materialelor analoage.

5.   Mașini combinate de tipurile menționate la punctele 1–4 și la punctul 7 pentru prelucrarea lemnului și a materialelor analoage.

6.   Mașini de tăiat cepuri alimentate manual, cu mai multe stative pentru prelucrarea lemnului.

7.   Mașini de format cu ax vertical cu alimentare manuală pentru prelucrarea lemnului și a materialelor analoage.

8.   Ferăstraie cu lanț pentru prelucrarea lemnului.

9.   Prese, inclusiv prese de îndoit, pentru prelucrarea la rece a metalelor, cu încărcare și/sau descărcare manuală, ale căror părți mobile pot avea o cursă de peste 6 mm și o viteză de peste 30 mm/s.

10.   Mașini de format materiale plastice prin injecție sau presare cu încărcare și/sau descărcare manuală.

11.   Mașini pentru modelarea cauciucului prin injecție sau presare cu încărcare și/sau descărcare manuală.

12.   Mașini pentru lucru în subteran de următoarele tipuri:

—	utilaje cu deplasare de șine: locomotive și vagoane cu frână;

—	elemente de sprijin hidraulice;

—	motoare cu ardere internă destinate utilajelor pentru lucrări în subteran.

13.   Camioane cu încărcare manuală pentru colectarea deșeurilor menajere cu mecanism de compactare incorporat.

14.   Dispozitive de protecție și arbori de transmisie detașabili cu cardan, așa cum au fost descrise la punctul 3.4.7.

15.   Vehicule de deservire a lifturilor.

16.   Dispozitive pentru ridicarea persoanelor care presupun un risc de cădere pe verticală de la o înălțime de peste trei metri.

17.   Mașini pentru producerea articolelor pirotehnice.

B.   Componente de siguranță

1.   Dispozitive electro-sensibile destinate special pentru detectarea persoanele în scopul asigurării siguranței acestora (bariere nemateriale, covoare cu senzori, detectori electromagnetici etc.).

2.   Unități logice care asigură funcțiile de siguranță a comenzilor bimanuale.

3.   Ecrane mobile automate pentru protecția preselor menționate la punctele 9, 10 și 11.

4.   Structuri de protecție împotriva răsturnării (SPR).

5.   Structuri de protecție împotriva obiectelor care cad (SPOC).

---

ANEXA V

DECLARAȚIA DE CONFORMITATE „CE”

În înțelesul prezentei anexe, „echipamente tehnice” înseamnă fie „echipament tehnic”, fie „componentă de siguranță”, astfel cum au fost definite în articolul 1 alineatul (2).

1.   Declarația de conformitate „CE” este procedura prin care fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate declară că echipamentul introdus pe piață respectă toate cerințele esențiale de sănătate și siguranță care îl privesc.

2.   Semnarea declarației de conformitate „CE” îl autorizează pe fabricant sau pe reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate să aplice marcajul „CE” pe echipament.

3.   Înainte de emiterea declarației de conformitate „CE”, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să asigure și să poată garanta că documentația enumerată mai jos este și va rămâne disponibilă la sediul său în scopul unui eventual control:

(a)

un dosar tehnic de construcție cuprinzând: — o schiță generală a echipamentului, precum și schițe ale circuitelor de comandă; — schițe detaliate, însoțite de note de calcul, rezultatele încercărilor etc., necesare pentru verificarea conformității echipamentului cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță; — o listă cu: — cerințele esențiale ale prezentei directive; — standardele și — alte specificații tehnice care au fost folosite la proiectarea echipamentului; — o descriere a metodelor adoptate pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipament; — dacă dorește, orice alt raport tehnic sau certificat obținut de la un organism sau laborator (1) competent; — dacă declară conformitatea cu un standard tehnic care prevede acest lucru, orice raport tehnic care dă rezultatele încercărilor efectuate la alegerea lui fie de el însuși, fie de către un organism sau laborator competent (1); — o copie a instrucțiunilor pentru echipament.

(b)	în cazul fabricației în serie, măsurile interne care vor fi puse în aplicare pentru asigurarea menținerii conformității echipamentului cu dispozițiile directivei.

Fabricantul trebuie să efectueze cercetările sau încercările necesare asupra componentelor, accesoriilor sau echipamentului în întregime pentru a determina dacă prin concepția și construcția sa acestea pot fi asamblate și puse în funcțiune în condiții de siguranță.

Neprezentarea documentației ca urmare a unei cereri temeinic motivate de către autoritățile naționale competente poate constitui un temei suficient pentru punerea la îndoială a prezumției de conformitate cu cerințele directivei.

(a)

Documentația menționată la punctul 3 nu trebuie să existe în mod permanent în formă materială, dar trebuie să existe posibilitatea asamblării și punerii ei la dispoziție într-o perioadă de timp compatibilă cu importanța ei. Aceasta nu trebuie să includă planuri detaliate și nici un fel de alte informații specifice în ceea ce privește subansamblurile folosite pentru producerea echipamentului, decât dacă cunoașterea lor este esențială pentru verificarea conformității cu cerințele fundamentale de siguranță.

(b)	Documentația menționată la punctul 3 este păstrată și pusă la dispoziția autorităților naționale competente timp de cel puțin 10 ani de la data fabricației echipamentului sau a ultimei unități produse, în cazul fabricației în serie.

(c)	Documentația menționată la punctul 3 este redactată într-una din limbile oficiale ale Comunităților, cu excepția instrucțiunilor pentru echipament.

---

(1)  Un organism sau laborator este considerat competent dacă îndeplinește criteriile de evaluare precizate în standardele armonizate relevante.

---

ANEXA VI

EXAMINAREA „CE” DE TIP

În înțelesul prezentei anexe, „echipament” înseamnă fie „echipament tehnic”, fie „componentă de siguranță”, astfel cum au fost definite în articolul 1 alineatul (2).

1.   Examinarea „CE” de tip reprezintă procedura prin care un organism notificat constată și atestă că un exemplar al echipamentului respectă dispozițiile prezentei directive care se referă la el.

2.   Cererea de examinare „CE” de tip este înaintată de fabricant sau de reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate, unui singur organism notificat cu privire la un exemplar al echipamentului.

Cererea include:

—	numele și adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate și locul de fabricare a echipamentului;

—

un dosar tehnic cuprinzând cel puțin: — o schiță generală a echipamentului, precum și schițe ale circuitelor de comandă; — schițe detaliate, însoțite de note de calcul, rezultatele încercărilor etc., necesare pentru verificarea conformității echipamentului cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță; — o descriere a metodelor adoptate pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipament și o listă a standardelor utilizate; — o copie a instrucțiunilor pentru echipament; — în cazul fabricației în serie, măsurile interne care vor fi aplicate pentru asigurarea menținerii conformității echipamentului cu dispozițiile directivei.

Aceasta este însoțită de un echipament reprezentativ din producția planificată sau, dacă este cazul, de o declarație referitoare la locul unde poate fi examinat echipamentul.

Documentația menționată mai sus nu trebuie să includă planuri detaliate și nici un fel de alte informații specifice în ceea ce privește subansamblurile folosite pentru producerea echipamentului, decât dacă cunoașterea lor este esențială pentru verificarea conformității cu cerințele fundamentale de siguranță.

3.   Organismul de notificare va efectua examinarea „CE” de tip în modul descris mai jos:

—	examinează dosarul tehnic de construcție pentru a verifica corectitudinea acestuia și echipamentul prezentat sau pus la dispoziția sa;

—

în timpul examinării echipamentului, organismul: (a) se asigură că acesta a fost fabricat în conformitate cu dosarul tehnic de construcție și poate fi utilizat în siguranță în condițiile de funcționare prevăzute; (b) verifică dacă standardele – în cazul în care au fost utilizate – au fost aplicate corect; (c) efectuează examinările și încercările corespunzătoare pentru a verifica dacă echipamentul respectă cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile în cazul lui.

4.   Dacă exemplarul respectă dispozițiile aplicabile în cazul său, organismul eliberează un certificat de examinare „CE” de tip care va fi înaintat solicitantului. Certificatul cuprinde concluziile examinării, indică toate condițiile în care poate fi eliberat și este însoțit de descrierile și schițele necesare pentru identificarea exemplarului aprobat.

Comisia, statele membre și alte organe aprobate pot să obțină o copie a certificatului și, pe baza unei cereri motivate, o copie a dosarului tehnic de construcție și a rapoartelor asupra examinării și a încercărilor efectuate.

5.   Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate informează organismul de notificare cu privire la orice modificare, oricât de mică, pe care a efectuat-o sau intenționează s-o efectueze la echipamentul la care se referă exemplarul prezentat. Organismul notificat examinează aceste modificări și îl informează pe fabricant sau pe reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate dacă certificatul de examinare „CE” de tip rămâne valabil.

6.   Un organism care refuză să elibereze certificatul de examinare „CE” de tip informează în acest sens celelalte organisme notificate. Un organism care retrage certificatul de examinare „CE” informează în acest sens statul membru care l-a notificat. Acesta din urmă informează celelalte statele membre și Comisia în legătură cu aceasta, prezentând motivele deciziei.

7.   Dosarele și corespondența referitoare la procedurile examinării „CE” de tip sunt redactate într-o limbă oficială a statului membru în care se află organismul notificat sau într-o limbă acceptată de acesta.

---

ANEXA VII

CRITERII MINIME CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE DE STATELE MEMBRE PENTRU NOTIFICAREA ORGANISMELOR

În înțelesul prezentei anexe, „echipament tehnic” înseamnă fie „echipament”, fie „componentă de siguranță”, astfel cum sunt definite în articolul 1 alineatul (2).

1.   Organismul, directorul și personalul lui care răspund de efectuarea încercărilor de verificare nu trebuie să fie proiectantul, fabricantul, furnizorul sau cel care a instalat echipamentul pe care îl inspectează, nici reprezentantul uneia din aceste părți. Aceștia nu sunt implicați nici direct, nici ca reprezentanți în proiectarea, construcția, comercializarea sau întreținerea echipamentului. Aceasta nu exclude posibilitatea unor schimburi de informații tehnice între fabricant și organismul respectiv.

2.   Organismul și personalul său efectuează încercările de verificare cu cel mai înalt nivel de integritate profesională și competență tehnică și nu sunt supuși nici unor presiuni sau stimulente, mai ales de natură financiară, care ar putea influența judecata lor sau rezultatele inspecției, mai ales din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane interesate de rezultatul verificărilor.

3.   Organismul are la dispoziția sa personalul necesar și posedă facilitățile necesare pentru a-i da posibilitatea să-și exercite în mod corespunzător sarcinile administrative și tehnice legate de verificare; acesta are, de asemenea, acces la echipamentul necesar pentru verificarea specială.

4.   Personalul răspunzător de inspecție are:

—	o pregătire tehnică și profesională temeinică;

—	cunoștințe satisfăcătoare cu privire la cerințele încercărilor pe care le efectuează și experiență corespunzătoare în aceste încercări;

—	capacitatea de a redacta certificatele, procesele verbale și rapoartele cerute pentru autentificarea efectuării încercărilor.

5.   Imparțialitatea personalului de inspecție trebuie să fie garantată. Remunerația sa nu depinde de numărul de încercări efectuate sau de rezultatele acestor încercări.

6.   Organismul trebuie să subscrie o asigurare de răspundere civilă, cu excepția cazului în care această responsabilitate este acoperită de stat în conformitate cu legislația națională sau în care însuși statul membru este direct răspunzător de încercări.

7.   Personalul organismului are obligația de a respecta secretul profesional în ceea ce privește toate informațiile dobândite prin efectuarea acestor sarcini (mai puțin în fața autorităților administrative competente ale statului în care se exercită aceste activități) în cadrul prezentei directive sau al oricărei dispoziții de drept intern care îi conferă efect.

---

ANEXA VIII

Partea A

Directive abrogate

(menționate în articolul 14)

Directiva 89/392/CEE și modificările sale subsecvente:

— Directiva 91/368/CEE	numai articolul 1
— Directiva 93/44/CEE
— Directiva 93/68/CEE	numai articolul 6

Partea B

Lista termenelor pentru transpunerea în legislația internă

(menționate în articolul 14)

Directiva	Termen pentru transpunere	Data aplicării
Directiva 89/392/CEE (JO L 183, 29.6.1989, p. 9)	1 ianuarie 1992	Începând de la 1 ianuarie 1993; începând de la 1 iulie 1995 pentru produsele menționate în directivele 86/295/CEE, 86/296/CEE și 86/663/CEE (1)
Directiva 91/368/CEE (JO L 198, 22.7.1991, p. 16)	1 ianuarie 1992	Începând de la 1 ianuarie 1993
Directiva 93/44/CEE (JO L 175, 19.7, p. 12)	1 iulie 1994	— Începând de la 1 ianuarie 1995 (2) — Începând de la 1 iulie 1994 (2): — articolul 1 alineatul (10), cu excepția literelor (a), (b) și (q) — articolul 1 alineatul (11) literele (a) și (b) — articolul 1 alineatul (12) literele (c), (d), (e) și (f)
Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.8.1993, p. 1)	1 iulie 1994	Începând de la 1 ianuarie 1995 (3)

---

(1)  Pentru perioada care se încheie la 31 decembrie 1994, statele membre trebuie să autorizeze, cu excepția produselor menționate în directivele 86/295/CEE, 86/296/CEE și 86/663/CEE pentru care această perioadă s-a încheiat la 31 decembrie 1995, introducerea pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice care respectă dispozițiile de drept intern în vigoare pe teritoriile lor la 31 decembrie 1992.

(2)  Pentru perioada care se încheie la 31 decembrie 1996, statele membre permit introducerea pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice pentru ridicarea și transportul persoanelor, precum și a dispozitivelor de protecție care respectă dispozițiile de drept intern în vigoare pe teritoriile lor la 14 iunie 1993.

(3)  Până la 1 ianuarie 1997, statele membre permit introducerea pe piață și punerea în funcțiune a produselor care respectă dispozițiile referitoare la marcaj aflate în vigoare înainte de 1 ianuarie 1995.

---

ANEXA IX

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 89/392/CEE	Prezenta directivă
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 1 alineatul (2) litera (a) prima liniuță
Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 1 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță
Articolul 1 alineatul (2) al treilea paragraf	Articolul 1 alineatul (2) litera (a) a treia liniuță
Articolul 1 alineatul (2) al patrulea paragraf	Articolul 1 alineatul (2) litera (b)
Articolul 1 alineatul (3)	Articolul 1 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (4)	Articolul 1 alineatul (4)
Articolul 1 alineatul (5)	Articolul 1 alineatul (5)
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
Articolul 6	Articolul 6
Articolul 7	Articolul 7
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (3)	Articolul 8 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (4)	Articolul 8 alineatul (4)
Articolul 8 alineatul (4a)	Articolul 8 alineatul (5)
Articolul 8 alineatul (5)	Articolul 8 alineatul (6)
Articolul 8 alineatul (6)	Articolul 8 alineatul (7)
Articolul 8 alineatul (7)	Articolul 8 alineatul (8)
Articolul 9	Articolul 9
Articolul 10	Articolul 10
Articolul 11	Articolul 11
Articolul 12	Articolul 12
Articolul 13 alineatul (1)	-
Articolul 13 alineatul (2)	-
Articolul 13 alineatul (3)	Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (2)
-	Articolul 14
-	Articolul 15
-	Articolul 16
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa III	Anexa III
Anexa IV	Anexa IV
Anexa V	Anexa V
Anexa VI	Anexa VI
Anexa VII	Anexa VII
-	Anexa VIII
-	Anexa IX

---