This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02014R0230-20171216
Regulation (EU) No 230/2014 of the European Parliament and of the Council of 11 March 2014 establishing an instrument contributing to stability and peace
Consolidated text: Regulamentul (UE) nr . 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace
Regulamentul (UE) nr . 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace
02014R0230 — RO — 16.12.2017 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 230/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (JO L 077 15.3.2014, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/2306 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 decembrie 2017 |
L 335 |
6 |
15.12.2017 |
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 230/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 11 martie 2014
de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul și obiectivele
(1) Prin prezentul regulament se instituie un instrument (instrumentul care contribuie la stabilitate și pace) care prevede, pentru perioada 2014-2020, sprijin direct pentru politicile externe ale Uniunii prin îmbunătățirea eficienței și a coerenței acțiunilor Uniunii în domeniul reacției în caz de criză, prevenirii conflictelor, consolidării păcii și pregătirii pentru situații de criză, precum și în ceea ce privește abordarea amenințărilor globale și transregionale.
(2) Uniunea ia măsuri de cooperare pentru dezvoltare, precum și măsuri de cooperare financiară, economică și tehnică cu țări terțe, cu organizații regionale și internaționale și cu alți actori statali și ai societății civile, în conformitate cu condițiile prevăzute de prezentul regulament.
Atunci când Uniunea acordă asistență actorilor din sectorul de securitate, aceasta poate include, în situații excepționale, și asistența acordată actorilor militari, astfel cum se prevede la articolul 3a, în contextul unui proces mai larg de reformă a sectorului de securitate sau al consolidării capacităților ca sprijin pentru dezvoltare și securitate pentru dezvoltare în țări terțe, în conformitate cu obiectivul general de realizare a dezvoltării durabile.
(3) În sensul prezentului regulament, sintagma „actorii societății civile” cuprinde organizațiile neguvernamentale, organizațiile reprezentând populații autohtone, grupurile profesionale și grupurile de inițiativă locală, cooperativele, sindicatele, organizațiile reprezentative ale intereselor economice și sociale, organizațiile locale (inclusiv rețelele) care activează în domeniul cooperării și integrării regionale descentralizate, organizațiile de consumatori, organizațiile de femei si de tineri, organizațiile de învățământ, culturale, de cercetare și științifice, universitățile, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase, mijloacele de informare în masă și toate asociațiile neguvernamentale și fundațiile private și publice susceptibile de a contribui la dezvoltarea sau la dimensiunea externă a politicilor interne. Alte organisme sau actori, care nu sunt enumerați la prezentul alineat pot face obiectul unei finanțări, în măsura în care aceasta este necesară pentru realizarea obiectivelor prevăzute de prezentul regulament.
(4) Ca obiective specifice prezentul regulament urmărește:
(a) să contribuie în mod rapid, într-o situație de criză sau de criză emergentă, la asigurarea stabilității printr-o reacție eficace menită să contribuie la menținerea, instaurarea sau restabilirea condițiilor esențiale necesare pentru punerea în aplicare corespunzătoare a politicilor și acțiunilor externe ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 din TUE;
(b) să contribuie la prevenirea conflictelor și la asigurarea capacității și a gradului de pregătire necesar pentru gestionarea situațiilor precriză și postcriză și la consolidarea păcii; și
(c) să abordeze amenințările mondiale și transregionale specifice la adresa păcii, a securității și a stabilității internaționale.
Articolul 2
Consecvența și complementaritatea asistenței din partea Uniunii
(1) Comisia se asigură că măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament sunt consecvente cu cadrul politic strategic global al Uniunii pentru țările partenere, în special cu obiectivele măsurilor menționate la alineatul (2), precum și cu alte măsuri relevante adoptate de Uniune.
(2) Măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament pot fi complementare măsurilor adoptate în temeiul Titlului V din TUE și al Părții a Cincea din TFUE și sunt consecvente cu acestea. Măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament țin seama în mod corespunzător de opiniile Parlamentului European.
(3) Asistența din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament este complementară celei acordate în temeiul instrumentelor de asistență externă ale Uniunii, se acordă numai în măsura în care nu se poate asigura o reacție adecvată și eficace în cadrul instrumentelor menționate anterior și este planificată și implementată astfel încât să asigure continuitatea acțiunilor în temeiul instrumentelor respective, după caz.
(4) Următoarele aspecte transversale sunt incluse, în cazul în care este posibil, inclusiv în programare:
(a) promovarea democrației și a bunei guvernanțe;
(b) drepturile omului și dreptul umanitar, inclusiv drepturile copiilor și drepturile populațiilor indigene;
(c) nediscriminarea;
(d) egalitatea de gen și emanciparea femeilor;
(e) prevenirea conflictelor; și
(f) schimbările climatice.
(5) Activitățile care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului ( 1 ) și al Deciziei nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ) și care sunt eligibile pentru finanțare în temeiul respectivelor acte legislative nu se finanțează în temeiul prezentului regulament.
(6) În vederea consolidării eficacității și a complementarității măsurilor de asistență adoptate la nivelul Uniunii și la nivel național și pentru a evita dubla finanțare, Comisia promovează o coordonare strânsă între activitățile Uniunii și cele ale statelor membre, atât la nivel decizional, cât și pe teren. În acest scop, statele membre și Comisia instituie un sistem de schimb de informații. Comisia poate lua inițiativa de a promova această coordonare. În plus, Comisia asigură coordonarea și cooperarea cu organizațiile multilaterale, regionale și subregionale și cu alți donatori.
TITLUL II
FORME DE ASISTENȚĂ DIN PARTEA UNIUNII
Articolul 3
Asistența acordată ca reacție în situații de criză sau de criză emergentă pentru prevenirea conflictelor
(1) Uniunea acordă asistență tehnică și financiară pentru atingerea obiectivelor specifice descrise la articolul 1 alineatul (4) litera (a) ca reacție în următoarele situații excepționale și neprevăzute:
(a) o situație de urgență, de criză sau de criză emergentă,
(b) o situație care constituie o amenințare la adresa democrației, a ordinii publice, a protecției drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a securității și a siguranței persoanelor, în special a celor expuși violenței bazate pe gen în situații de instabilitate; sau
(c) o situație care riscă să degenereze într-un conflict armat sau să destabilizeze grav țara sau țările terțe în cauză.
De asemenea, aceste forme de asistență pot viza situațiile în care Uniunea a invocat clauzele privind elementele esențiale ale unor acorduri internaționale în vederea suspendării, parțiale sau totale, a cooperării cu țări terțe.
(2) Asistența tehnică și financiară menționată la alineatul (1) poate avea ca obiect următoarele domenii:
(a) sprijinul, prin furnizarea unei asistențe tehnice și logistice, pentru eforturile depuse de organizații internaționale și regionale, de actori statali și ai societății civile pentru promovarea măsurilor de creștere a gradului de încredere, a acțiunilor de mediere, a dialogului și a reconcilierii;
(b) sprijinul pentru punerea în aplicare a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea, în special în țările care se află în situații fragile, de conflict sau de postconflict;
(c) sprijinul pentru crearea și funcționarea administrațiilor interimare mandatate în conformitate cu dreptul internațional;
(d) sprijinul pentru dezvoltarea unor instituții publice democratice și pluraliste, inclusiv pentru măsuri de consolidare a rolului femeilor în astfel de instituții, pentru o administrație civilă eficace și controlul civil al sistemului de securitate, precum și pentru măsuri de consolidare a capacității autorităților de aplicare a legii și a autorităților judiciare implicate în combaterea terorismului, a criminalității organizate și a tuturor formelor de trafic ilicit;
(e) sprijinul pentru tribunalele penale internaționale și tribunalele naționale ad-hoc, pentru comisiile pentru „adevăr și reconciliere” și pentru mecanismele de soluționare juridică a plângerilor în materie de drepturi ale omului și privind revendicarea și declararea drepturilor de proprietate, instituite în conformitate cu standardele internaționale din domeniul drepturilor omului și al statului de drept;
(f) sprijinul pentru măsurile necesare pentru inițierea reabilitării și a reconstrucției de infrastructuri, locuințe, imobile publice și bunuri economice cruciale, pentru capacitatea de producție esențială, precum și pentru alte măsuri ce vizează reluarea activității economice, crearea de locuri de muncă și crearea condițiilor minime necesare pentru o dezvoltare socială durabilă;
(g) sprijinul pentru măsurile civile legate de demobilizarea și de reintegrarea foștilor combatanți și a familiilor acestora în societatea civilă și, după caz, legate de repatrierea acestora, precum și pentru măsuri care vizează abordarea situației copiilor soldați și a femeilor combatante;
(h) sprijinul pentru măsuri care vizează atenuarea efectelor sociale ale restructurării forțelor armate;
(i) sprijinul pentru măsuri care vizează abordarea, în cadrul politicilor Uniunii în materie de cooperare și al obiectivelor acestora, a impactului socioeconomic asupra populației civile al minelor antipersonal, al munițiilor neexplodate sau al materialelor explozive rămase în urma războaielor. Activitățile finanțate în temeiul prezentului regulament pot viza, printre altele, educația cu privire la riscuri, detectarea minelor și deminarea, precum și, în legătură cu cele menționate anterior, distrugerea stocurilor;
(j) sprijinul pentru măsuri de combatere, în cadrul politicilor Uniunii în materie de cooperare și al obiectivelor acestora, a utilizării ilicite a armelor ușoare, a armelor de calibru mic, a armamentului ușor și a accesului la acestea;
(k) sprijinul pentru măsuri care garantează că se răspunde în mod corespunzător nevoilor specifice ale femeilor și copiilor în situații de criză și de conflict, inclusiv în ceea ce privește expunerea acestora la violență bazată pe sex;
(l) sprijinul pentru reabilitarea și reintegrarea victimelor conflictelor armate, inclusiv măsuri care vizează abordarea nevoilor specifice ale femeilor și copiilor;
(m) sprijinul pentru măsurile care vizează promovarea și apărarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a democrației și a statului de drept, precum și instrumentele internaționale aferente;
(n) sprijinul pentru măsuri socioeconomice care vizează promovarea unui acces echitabil la resurse naturale și a unei gestionări transparente a acestora într-o situație de criză sau de criză emergentă, inclusiv consolidarea păcii;
(o) sprijinul pentru măsuri care vizează abordarea impactului potențial al mișcărilor bruște de populație, cu relevanță pentru situația politică și de securitate, inclusiv pentru măsuri care răspund nevoilor comunităților-gazdă într-o situație de criză sau de criză emergentă, inclusiv de consolidare a păcii;
(p) sprijinul pentru măsuri de promovare a dezvoltării și a organizării societății civile și a participării acesteia la procesul politic, inclusiv pentru măsurile care vizează consolidarea rolului femeilor în astfel de procese și pentru măsurile de promovare a unei mass-media independente, pluraliste și profesioniste;
(q) sprijinul pentru măsuri întreprinse ca reacție la dezastrele naturale sau provocate de om care reprezintă o amenințare la adresa stabilității sau a sănătății publice în ceea ce privește pandemiile, în cazul absenței asistenței umanitare și a asistenței în materie de protecție civilă a Uniunii sau în completarea acesteia.
(3) În situațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol, Uniunea poate furniza, de asemenea, asistență tehnică și financiară care nu este reglementată de alineatul (2) din prezentul articol. O astfel de asistență este limitată la măsurile excepționale de asistență menționate la articolul 7 alineatul (2), care îndeplinesc toate condițiile menționate în continuare:
(a) intră atât sub incidența domeniului general de aplicare al prezentului regulament, cât și a obiectivelor specifice menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (a);
(b) sunt limitate ca durată la perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (2);
(c) ar fi în mod normal eligibile în temeiul altor instrumente de asistență externă ale Uniunii sau al celorlalte componente ale prezentului regulament, dar, deoarece este necesar să se intervină rapid, ar trebui să fie abordate prin măsuri care corespund unei situații de criză sau de criză emergentă.
Articolul 3a
Consolidarea capacităților actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare
(1) Pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, care necesită crearea unor societăți stabile, pașnice și favorabile incluziunii, asistența acordată de Uniune în temeiul prezentului regulament poate fi utilizată pentru a dezvolta capacitatea actorilor militari din țările partenere, în circumstanțe excepționale, astfel cum se prevede la alineatul (3), pentru a se realiza activități de dezvoltare și activități de securitate pentru dezvoltare.
(2) Asistența în temeiul prezentului articol poate include în special furnizarea de programe de consolidare a capacităților în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare, inclusiv formare, mentorat și consiliere, precum și furnizarea de echipamente, îmbunătățirea infrastructurii și furnizarea unor servicii direct legate de asistența respectivă.
(3) Asistența în temeiul prezentului articol se acordă numai în următoarele situații:
(a) în cazul în care cerințele nu pot fi satisfăcute prin recurgerea la actori nemilitari pentru a îndeplini în mod adecvat obiectivele Uniunii în temeiul prezentului regulament și în care există o amenințare la adresa existenței unor instituții de stat care funcționează sau la adresa protecției drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar instituțiile de stat nu pot face față amenințării respective; și
(b) în cazul în care există un consens între țara parteneră în cauză și Uniune asupra faptului că actorii militari sunt esențiali pentru menținerea, instituirea sau reinstituirea condițiilor esențiale pentru dezvoltarea durabilă, inclusiv în situații de criză și în contexte și situații de fragilitate sau destabilizare.
(4) Asistența acordată de Uniune în temeiul prezentului articol nu se utilizează pentru a finanța consolidarea capacităților actorilor militari în alte scopuri decât furnizarea activităților de dezvoltare și a activităților de securitate pentru dezvoltare. În special, aceasta nu se utilizează pentru a finanța:
(a) cheltuielile militare recurente;
(b) achiziționarea de arme și muniție sau a oricărui alt echipament conceput pentru a aplica o forță letală;
(c) formarea care este destinată să contribuie în mod specific la capacitatea de luptă a forțelor armate.
(5) La conceperea și punerea în aplicare a măsurilor în conformitate cu prezentul articol, Comisia promovează responsabilizarea țării partenere. Comisia elaborează, de asemenea, elementele și bunele practici necesare pentru a asigura sustenabilitatea pe termen mediu și lung și promovează statul de drept și principiile dreptului internațional.
(6) Comisia instituie procedurile adecvate de evaluare a riscurilor, de monitorizare și de evaluare pentru măsurile adoptate în temeiul prezentului articol.
Articolul 4
Asistența acordată pentru prevenirea conflictelor, consolidarea păcii și pregătirea pentru situații de criză
(1) Uniunea acordă asistență tehnică și financiară pentru atingerea obiectivelor specifice descrise la articolul 1 alineatul (4) litera (b). Această formă de asistență are ca obiect sprijinul pentru măsurile care vizează dezvoltarea și consolidarea capacității Uniunii și a partenerilor săi de a preveni conflictele, a consolida pacea și a aborda situațiile precriză și postcriză, în strânsă coordonare cu Organizația Națiunilor Unite și cu alte organizații internaționale, regionale și subregionale și cu actorii statali și ai societății civile în ceea ce privește eforturile depuse de aceștia în următoarele domenii:
(a) promovarea alertării timpurii și a unor analize de risc care să țină seama de conflicte în cadrul elaborării politicilor și al punerii în aplicare a acestora;
(b) facilitarea și edificarea capacității în ceea ce privește câștigarea încrederii, medierea, dialogul și reconcilierea, în special cu privire la tensiunile care apar între diferite comunități;
(c) consolidarea capacităților de participare și desfășurare în misiunile civile de stabilizare;
(d) îmbunătățirea redresării postconflict și postdezastru, cu relevanță pentru situația politică și de securitate;
(e) limitarea utilizării resurselor naturale în finanțarea conflictelor și sprijinirea respectării de către părțile interesate a inițiativelor precum sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a unor controale interne eficiente privind producerea și comercializarea resurselor naturale.
(2) Măsurile prevăzute la prezentul articol:
(a) includ transferul de cunoștințe, schimbul de informații și de cele mai bune practici, evaluarea riscurilor sau a amenințărilor, cercetarea și analiza, sistemele de alertă timpurie, activitățile de formare și furnizarea de servicii;
(b) contribuie la continuarea dezvoltării unui dialog structural privind chestiunile legate de consolidarea păcii;
(c) pot să includă, de asemenea, asistență financiară și tehnică pentru punerea în aplicare a acțiunilor de consolidare a păcii și de sprijin pentru construcția statală.
Articolul 5
Asistența acordată pentru abordarea amenințărilor mondiale, transregionale și emergente
(1) Uniunea acordă asistență tehnică și financiară pentru atingerea obiectivelor specifice descrise la articolul 1 alineatul (4) litera (c) în următoarele domenii:
(a) amenințările la adresa ordinii publice, a securității și a siguranței persoanelor, a infrastructurii critice și a sănătății publice;
(b) atenuarea riscurilor și pregătirea în cazul riscurilor legate de materiale sau agenți chimici, biologici, radiologici și nucleari, indiferent dacă sunt intenționate, accidentale sau survin natural;
(2) Asistența în domeniile menționate la alineatul (1) litera (a) include sprijinul pentru măsuri care vizează:
(a) consolidarea capacității autorităților de aplicare a legii și a autorităților judiciare și civile implicate în combaterea terorismului, a criminalității organizate, inclusiv a celei informatice și a tuturor formelor de trafic ilicit și în controlul eficace al comerțului și tranzitului ilegal.
(b) abordarea amenințărilor la adresa infrastructurii critice, care poate include transporturile internaționale, inclusiv traficul de pasageri și de mărfuri, operațiunile din domeniul energiei și distribuția de energie, precum și rețelele electronice de informații și comunicații. Măsurile adoptate în acest domeniu pun accentul în special pe cooperarea transregională și pe punerea în aplicare a standardelor internaționale în domeniile creșterii gradului de conștientizare a riscurilor, analizei vulnerabilității, pregătirii pentru situații de urgență, gestionării alertelor și consecințelor;
(c) asigurarea unei reacții adecvate la amenințările majore la adresa sănătății publice, inclusiv la epidemiile care izbucnesc brusc și care pot avea un impact transnațional;
(d) abordarea efectelor globale și transregionale ale schimbărilor climatice care au un impact potențial destabilizator asupra păcii și securității.
(3) În ceea ce privește măsurile menționate la alineatul (2) litera (a):
(a) se acordă prioritate cooperării transregionale care implică două sau mai multe țări terțe care au demonstrat o voință politică clară de a rezolva problemele care apar. Cooperarea privind combaterea terorismului poate fi realizată, de asemenea, cu anumite țări, regiuni sau organizații internaționale, regionale și subregionale;
(b) pun un accent deosebit pe buna guvernanță și sunt conforme dreptului internațional;
(c) în ceea ce privește asistența pentru autoritățile implicate în combaterea terorismului, se acordă prioritate măsurilor de sprijin privind elaborarea și consolidarea legislației în materie de combatere a terorismului, punerea în aplicare și practica dreptului financiar, a dreptului vamal și a legislației în domeniul imigrației, elaborarea unor proceduri de aplicare a legii aliniate la cele mai înalte standarde internaționale și în conformitate cu dreptul internațional, consolidarea mecanismelor de control democratic și de supraveghere instituțională și prevenirea radicalismului violent;
(d) în ceea ce privește asistența legată de problema drogurilor, se acordă atenția cuvenită cooperării internaționale care vizează promovarea celor mai bune practici privind reducerea cererii, a producției și a daunelor provocate.
(4) Asistența în domeniile menționate la alineatul (1) litera (b) include sprijinul pentru măsuri care vizează:
(a) promovarea activităților de cercetare civilă ca alternativă la activitățile de cercetare în materie de apărare;
(b) consolidarea practicilor în materie de siguranță legate de facilitățile civile în care sunt depozitate sau tratate materiale sau agenți sensibili chimici, biologici, radiologici și nucleari în cadrul unor programe de cercetare civilă;
(c) sprijinirea, în cadrul politicilor de cooperare ale Uniunii și al obiectivelor acestora, a instituirii infrastructurii civile și elaborarea studiilor civile relevante necesare demontării, reabilitării sau conversiei instalațiilor și siturilor din domeniul armamentului atunci când se declară că acestea nu mai fac parte dintr-un program de apărare;
(d) consolidarea capacității autorităților civile competente implicate în dezvoltarea și aplicarea unui control efectiv al traficului de materiale sau agenți chimici, biologici, radiologici sau nucleari (inclusiv al echipamentului care servește la producerea sau livrarea acestora);
(e) dezvoltarea cadrului juridic și a capacităților instituționale pentru instituirea și aplicarea unor controale eficace la export asupra bunurilor cu dublă utilizare, inclusiv a unor măsuri de cooperare regională;
(f) dezvoltarea unui nivel de pregătire eficace pentru dezastre civile, planificare în caz de urgențe, reacție în caz de criză și capacități de aplicare a unor măsuri de curățare.
TITLUL III
PROGRAMARE ȘI PUNERE ÎN APLICARE
Articolul 6
Cadru general
Asistența Uniunii este pusă în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 236/2014 prin intermediul:
(a) măsurilor excepționale de asistență și programelor de reacție provizorie așa cum sunt menționate la articolul 7;
(b) documentelor de strategie tematice și programele orientative multianuale așa cum sunt menționate la articolul 8;
(c) programelor anuale de acțiune, măsuri individuale și măsuri speciale;
(d) măsurilor de sprijin.
Articolul 7
Măsuri excepționale de asistență și programe de reacție provizorie
(1) Asistența Uniunii prevăzută la articolul 3 și, după caz, la articolul 3a, se acordă prin intermediul unor măsuri excepționale de asistență și al unor programe de răspuns interimare.
(2) În situațiile menționate la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta măsuri excepționale de asistență care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3). O astfel de măsură excepțională de asistență se poate aplica pentru o perioadă de cel mult 18 luni, care poate fi prelungită de două ori pentru câte o perioadă de cel mult șase luni, până la o durată maximă de 30 de luni, în cazul unor obstacole obiective și neprevăzute în calea punerii sale în aplicare, cu condiția ca valoarea financiară a măsurii să nu se majoreze.
În cazul unor crize și conflicte prelungite, Comisia poate adopta o a doua măsură excepțională de asistență, cu o durată maximă de 18 luni.
Durata măsurii excepționale de asistență menționată la primul paragraf, combinată cu durata menționată la al doilea paragraf, nu depășește 36 de luni.
(3) În cazul în care costul unei măsuri excepționale de asistență depășește 20 000 000 EUR, aceasta este adoptată în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2014.
(4) Înainte de a adopta sau de a reînnoi o măsură excepțională de asistență al cărei cost nu depășește 20 000 000 EUR, Comisia informează Consiliul cu privire la natura și obiectivele acestora și cu privire la sumele financiare avute în vedere. De asemenea, Comisia informează Consiliul înainte de a proceda la orice modificare semnificativă și substanțială a măsurilor excepționale de asistență deja adoptate. Comisia ține seama de abordarea politică relevantă a Consiliului atât în ceea ce privește planificarea, cât și punerea în aplicare ulterioară a acestor măsuri, în interesul coerenței acțiunii externe a Uniunii.
(5) Cât mai curând posibil după adoptarea unei măsuri excepționale de asistență și, în orice caz, în termen de trei luni de la adoptarea acesteia, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind natura, contextul și motivația măsurilor adoptate, inclusiv complementaritatea respectivei măsuri în raport cu reacția în curs de desfășurare și planificată a Uniunii.
(6) Comisia poate adopta programe de reacție interimare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2014 în vederea instaurării sau a restabilirii condițiilor esențiale necesare pentru punerea în aplicare eficace a politicilor de cooperare externă ale Uniunii.
Programele de reacție interimare se bazează pe măsurile excepționale de asistență.
(7) Comisia informează Parlamentul European în mod corespunzător și la timp privind planificarea sa și punerea în aplicare a asistenței Uniunii în conformitate cu articolul 3, inclusiv sumele financiare avute în vedere, și informează de asemenea Parlamentul European atunci când modifică sau prelungește semnificativ respectiva asistență.
Articolul 8
Documentele de strategie tematice și programele orientative multianuale
(1) Documentele de strategie tematice constituie cadrul general al punerii în aplicare a asistenței prevăzute la articolele 4 și 5, precum și la articolul 3a, după caz. Documentele de strategie tematice oferă un cadru de cooperare între Uniune și țările sau regiunile partenere în cauză.
(2) Elaborarea și punerea în aplicare a documentelor de strategie tematice respectă principiile eficacității ajutorului, precum parteneriatul, coordonarea și, după caz, armonizarea. În acest scop, documentele de strategie tematice sunt compatibile cu documentele de programare aprobate sau adoptate în temeiul altor instrumente de asistență externă ale Uniunii și evită suprapunerile cu acestea.
Documentele de strategie tematice se bazează, în principiu, pe un dialog între Uniune și, dacă este cazul, statele membre relevante, și țările sau regiunile partenere în cauză, la care participă societatea civilă și autoritățile locale și regionale, cu scopul de a se asigura că țările sau regiunile în cauză sunt suficient de responsabilizate în procesul de programare.
Uniunea și statele membre se consultă într-o etapă timpurie a procesului de programare, pentru a promova coerența și complementaritatea activităților lor de cooperare.
(3) Fiecare document de strategie tematic este însoțit de un program orientativ multianual care prezintă pe scurt domeniile prioritare selectate pentru finanțare din partea Uniunii, obiectivele specifice, rezultatele scontate, indicatorii de performanță și calendarul de acordare a asistenței din partea Uniunii.
Programul orientativ multianual stabilește alocările financiare indicative pentru fiecare program, ținând cont de nevoile și dificultățile speciale ale țărilor sau regiunilor partenere în cauză. În cazul în care este necesar, alocările financiare pot lua forma unui interval de valori.
(4) Documentele de strategie tematice sunt aprobate și programele orientative multianuale sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2014. Această procedură se aplică, de asemenea, revizuirilor substanțiale care modifică semnificativ documentele de strategie tematice sau programele orientative multianuale.
(5) Procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2014 nu se aplică în cazul modificării nesemnificative sau al ajustării tehnice a documentelor de strategie tematice și programelor orientative multianuale prin care se realocă fonduri în limitele alocărilor financiare orientative pentru fiecare domeniu prioritar sau majorări sau reduceri ale valorii alocărilor orientative inițiale cu până la 20 %, dar care nu depășesc suma de 10 000 000 EUR, cu condiția ca respectiva modificare sau ajustare tehnică să nu afecteze domeniile prioritare și obiectivele stabilite în aceste documente.
În astfel de cazuri, respectiva modificare sau ajustare tehnică se comunică imediat Parlamentului European și reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului menționat la articolul 11.
(6) Atunci când, din motive imperative de urgență justificate în mod corespunzător, este necesară o reacție rapidă din partea Uniunii, Comisia poate modifica documentele de strategie tematice și programelor orientative multianuale în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 236/2014.
(7) Orice programare sau revizuire a programelor care are loc ulterior publicării raportului intermediar prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 236/2014 ține seama de rezultatele, constatările și concluziile din raport.
Articolul 9
Societatea civilă
Pregătirea, programarea, punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor în temeiul prezentului regulament se efectuează, atunci când este posibil și adecvat, în consultare cu societatea civilă.
Articolul 10
Drepturile omului
(1) Comisia se asigură că măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament și care privesc combaterea terorismului și a criminalității organizate, precum și măsurile reglementate în temeiul articolului 3a, se pun în aplicare în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional al drepturilor omului și cu dreptul internațional umanitar.
(2) În conformitate cu Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, Comisia elaborează orientări operaționale pentru a asigura luarea în considerare a drepturilor omului în planificarea și punerea în aplicare a măsurilor menționate la alineatul (1), în special în ceea ce privește prevenirea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante, precum și respectarea unei proceduri juste, incluzând prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. De asemenea, o perspectivă clară în materie de drepturile omului este prezentă în cadrul măsurilor referitoare la securitatea informatică și la lupta împotriva criminalității informatice.
(3) Comisia monitorizează atent ca punerea în aplicare a măsurilor menționate la alineatul (1) pentru a asigura respectarea obligațiilor privind drepturile omului. Comisia include informații legate de acest aspect în rapoartele sale periodice.
TITLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 11
Comitetul
Comisia este asistată de un comitet („Comitetul pentru instrumentul de stabilitate și pace”). Respectivul comitet reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
Articolul 12
Serviciul European de Acțiune Externă
Prezentul regulament se aplică în conformitate cu Decizia 2010/427/UE, în special articolul 9.
Articolul 13
Pachetul financiar
(1) Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în perioada 2014-2020 este de 2 338 719 000 EUR.
(2) Creditele anuale se autorizează de Parlamentul European și Consiliu în limita cadrului financiar multianual.
(3) În perioada 2014–2020:
(a) cel puțin 70 de puncte procentuale din pachetul financiar se alocă măsurilor care intră sub incidența articolului 3;
(b) nouă puncte procentuale din pachetul financiar se alocă măsurilor care intră sub incidența articolului 4.
(4) O sumă suplimentară de 100 000 000 EUR se adaugă la pachetul financiar menționat la alineatul (1) și se alocă măsurilor care intră sub incidența articolului 3a.
Articolul 14
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Declarația Comisiei Europene privind dialogul strategic cu Parlamentul European ( 3 )
Pe baza articolului 14 din TUE, Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European, anterior programării prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care să contribuie la stabilitate și la paceși după consultarea inițială a beneficiarilor relevanți, după caz. Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu alocările orientative prevăzute pe țară/regiune și, în interiorul fiecărei țări/regiuni, prioritățile, rezultatele posibile și alocările indicative prevăzute pentru programele geografice, precum și alegerea modalităților de asistență ( *1 ). Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu prioritățile tematice, rezultatele posibile, alegerea modalităților de asistență (*1) și alocările financiare pentru aceste priorități prevăzute în programe tematice. Comisia Europeană va lua în considerare poziția exprimată de Parlamentul European în această privință.
Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European pentru pregătirea evaluării intermediare și înainte de orice revizuire substanțială a documentelor de programare derulate în perioada de valabilitate a prezentului regulament.
La cererea Parlamentului European, Comisia Europeană va explica modul în care observațiile Parlamentului European au fost luate în considerare în documentele de programare și orice alte măsuri luate ca urmare a dialogului strategic.
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (JO L 163, 2.7.1996, p. 1).
( 2 ) Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism al Uniunii de protecție civilă (JO L 347, 20.12.2013, p. 924.).
( 3 ) Comisia Europeană va fi reprezentată la nivel de comisar responsabil.
( *1 ) După caz.