EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02006L0043-20230105
Directive 2006/43/EC of the European Parliament and of the Council of 17 May 2006 on statutory audits of annual accounts and consolidated accounts, amending Council Directives 78/660/EEC and 83/349/EEC and repealing Council Directive 84/253/EEC (Text with EEA relevance)Text with EEA relevance
Consolidated text: Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
02006L0043 — RO — 05.01.2023 — 004.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
DIRECTIVA 2006/43/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN A CONSILIULUI din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 157 9.6.2006, p. 87) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
DIRECTIVA 2008/30/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 11 martie 2008 |
L 81 |
53 |
20.3.2008 |
|
|
DIRECTIVA 2013/34/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 iunie 2013 |
L 182 |
19 |
29.6.2013 |
|
|
DIRECTIVA 2014/56/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 aprilie 2014 |
L 158 |
196 |
27.5.2014 |
|
|
DIRECTIVA (UE) 2022/2464 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 14 decembrie 2022 |
L 322 |
15 |
16.12.2022 |
|
DIRECTIVA 2006/43/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN A CONSILIULUI
din 17 mai 2006
privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
OBIECT ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiectul
Prezenta directivă stabilește norme privind auditul statutar al conturilor anuale și al conturilor consolidate și asigurarea raportării anuale și consolidate privind durabilitatea.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
„audit statutar” înseamnă un audit al situațiilor financiare anuale sau al situațiilor financiare consolidate în măsura în care:
este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii;
este obligatoriu în temeiul dreptului intern referitoare la întreprinderile mici;
este efectuat în mod voluntar la solicitarea întreprinderilor mici care îndeplinesc cerințele juridice naționale care sunt echivalente cu cele pentru un audit în temeiul literei (b), în cazul în care dreptul intern definește acest tip de audituri drept audituri statutare;
„auditor statutar” înseamnă o persoană fizică autorizată în conformitate cu prezenta directivă de către autoritățile competente ale unui stat membru să efectueze audituri statutare și, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea;
„firmă de audit” înseamnă o persoană juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma sa juridică, care este autorizată în conformitate cu prezenta directivă de către autoritățile competente ale unui stat membru să efectueze audituri statutare și, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea;
„entitate de audit dintr-o țară terță” înseamnă o entitate, indiferent de forma sa juridică, care efectuează audituri ale situațiilor financiare anuale sau consolidate sau, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea a unei societăți înregistrate într-o țară terță, alta decât o entitate înregistrată ca firmă de audit în orice stat membru ca urmare a autorizării în conformitate cu articolul 3;
„auditor dintr-o țară terță” înseamnă o persoană fizică care efectuează audituri ale situațiilor financiare anuale sau consolidate sau, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea a unei societăți înregistrate într-o țară terță, alta decât o persoană care este înregistrată ca auditor statutar în orice stat membru ca urmare a autorizării în conformitate cu articolele 3 și 44;
„auditor al grupului” înseamnă auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit care efectuează auditul statutar al conturilor consolidate sau, după caz, asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea;
„rețea” înseamnă o structură mai mare:
„întreprindere afiliată la o firmă de audit” înseamnă orice întreprindere, indiferent de forma sa juridică, care este legată de firma de audit prin acționariat, control și gestionare comune;
„raport de audit” înseamnă raportul menționat la articolul 51a din Directiva 78/660/CEE și articolul 37 din Directiva 83/349/CEE emis de auditorul legal sau de firme de audit;
„autorități competente” înseamnă autoritățile desemnate prin lege, responsabile de reglementarea și/sau supravegherea auditorilor statutari și a firmelor de audit sau de aspecte specifice legate de acestea; trimiterea la „autoritate competentă” dintr-un anumit articol înseamnă o trimitere la autoritatea responsabilă pentru funcțiile prevăzute la articolul respectiv;
▼M3 —————
„standarde internaționale de contabilitate” înseamnă Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS), Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și interpretările aferente (interpretări SIC-IFRIC), amendamentele ulterioare la aceste standarde și interpretări aferente și standardele și interpretările aferente viitoare emise sau adoptate de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB);
„entități de interes public” înseamnă:
entități reglementate de legislația unui stat membru ale căror valori mobiliare transferabile sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a oricărui stat membru în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;
instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ), altele decât cele menționate la articolul 2 din respectiva directivă;
întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 91/674/CEE; sau
entități desemnate de statele membre drept entități de interes public, de exemplu întreprinderile care au o relevanță semnificativă pentru public prin natura activităților lor, dimensiunea sau numărul lor de angajați;
„cooperativă” înseamnă o societate cooperativă europeană, astfel cum este definită la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) ( 2 ) sau orice alte cooperative pentru care se impune un audit legal în temeiul legislației comunitare, cum ar fi instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2000/12/CE, și întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 din Directiva 1991/674/CEE;
„nepractician” înseamnă orice persoană fizică care, pe durata implicării sale în guvernanța sistemului de supraveghere publică și în perioada de trei ani imediat precedentă implicării respective, nu a efectuat audituri statutare, nu a deținut drepturi de vot într-o firmă de audit, nu a fost membru al organismului administrativ, de conducere sau de supraveghere al unei firme de audit și nu a fost angajată de o firmă de audit sau asociată într-un alt mod cu aceasta;
„partener(i) cheie de audit” înseamnă:
auditorul(ii) legal(i) desemnat(ți) de o firmă de audit pentru o anumită misiune de audit ca fiind responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului legal în numele firmei de audit sau
în cazul auditului unui grup, cel puțin auditorul(ii) legal(i) care este/sunt desemnat(ți) de o firmă de audit ca fiind responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului legal la nivelul grupului și auditorul(ii) legal(i) care este/sunt desemnat(ți) ca fiind responsabilul(ii) principal(i) la nivelul filialelor importante sau
auditorul(ii) legal(i) care semnează raportul de audit;
„partener(i)-cheie în materie de durabilitate” înseamnă:
auditorul (auditorii) statutar(i) desemnat (desemnați) de o firmă de audit pentru o anumită misiune de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea ca fiind principalul (principalii) responsabil(i) de efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea în numele firmei de audit; sau
în cazul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, cel puțin auditorul (auditorii) statutar(i) desemnat (desemnați) de o firmă de audit ca fiind principalul (principalii) responsabil(i) pentru efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea la nivelul grupului și auditorul (auditorii) statutar(i) desemnat (desemnați) ca fiind principalul (principalii) responsabil(i) la nivelul filialelor importante; sau
auditorul (auditorii) statutar(i) care semnează raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a;
„întreprinderi mijlocii” înseamnă întreprinderile menționate la articolul 1 alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 );
„întreprinderi mici” înseamnă întreprinderile menționate la articolul 1 alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE;
„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care auditorul statutar sau firma de audit este autorizat(ă) în conformitate cu articolul 3 alineatul (1);
„stat membru gazdă” înseamnă un stat membru în care un auditor statutar autorizat în statul său membru de origine urmărește să fie autorizat și în conformitate cu articolul 14 sau un stat membru în care o firmă de audit autorizată de către statul său membru de origine solicită să fie înregistrată sau este înregistrată în conformitate cu articolul 3a;
„raportare privind durabilitatea” înseamnă raportarea privind durabilitatea astfel cum este definită la articolul 2 punctul 18 din Directiva 2013/34/UE;
„asigurarea raportării privind durabilitatea” înseamnă îndeplinirea procedurilor care au drept rezultat opinia exprimată de auditorul statutar sau de firma de audit în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) și cu articolul 34 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE;
„prestator independent de servicii de asigurare” înseamnă un organism de evaluare a conformității acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ) pentru activitatea specifică de evaluare a conformității menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din Directiva 2013/34/UE.
CAPITOLUL II
AUTORIZARE, FORMARE CONTINUĂ ȘI RECUNOAȘTERE RECIPROCĂ
Articolul 3
Autorizarea auditorilor legali și a firmelor de audit
▼M3 —————
Autoritățile competente ale statelor membre pot autoriza ca firme de audit doar entitățile care îndeplinesc următoarele condiții:
persoanele fizice care efectuează un audit legal în numele unei firme de audit trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile impuse prin articolele 4 și 6-12 și trebuie să fie autorizate ca auditori legali în acel stat membru;
majoritatea drepturilor de vot într-o entitate trebuie să fie deținută de firme de audit care sunt autorizate în orice stat membru sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puțin condițiile impuse prin articolele 4 și 6-12. Statele membre pot prevedea ca aceste persoane fizice să fie, de asemenea, autorizate într-un alt stat membru. În sensul auditului statutar al cooperativelor, al băncilor de economii și al entităților similare menționate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, o filială sau succesorul legal al unei cooperative, al unei bănci de economii sau al unei entități similare, astfel cum sunt menționate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, statele membre pot să prevadă alte dispoziții specifice cu privire la drepturile de vot;
majoritatea – până la cel mult 75 % – a membrilor organului administrativ sau de conducere al entității trebuie să fie firme de audit care sunt autorizate în orice stat membru sau persoane fizice care îndeplinesc cel puțin condițiile impuse prin articolele 4 și 6-12. Statele membre pot prevedea ca aceste persoane fizice să fie, de asemenea, autorizate într-un alt stat membru. În cazul în care un astfel de organ nu are mai mult de doi membri, cel puțin unul dintre acești membri trebuie să îndeplinească condițiile de la prezenta literă;
firma trebuie să îndeplinească condițiile impuse prin articolul 4.
Statele membre pot stabili condiții suplimentare doar în legătură cu litera (c). Aceste condiții trebuie să fie proporționale cu obiectivele urmărite și nu trebuie să depășească ceea ce este strict necesar.
Articolul 3a
Recunoașterea firmelor de audit
Articolul 4
Buna reputație
Autoritățile competente ale unui stat membru pot autoriza numai persoanele fizice sau firmele cu o bună reputație.
Articolul 5
Retragerea autorizării
Articolul 6
Formarea profesională
Articolul 7
Examenul de competență profesională
Articolul 8
Testul de cunoștințe teoretice
Testul de cunoștințe teoretice inclus în examen include, în special, următoarele domenii:
teoria și principiile contabilității generale;
cerințele juridice și standardele referitoare la întocmirea conturilor anuale și consolidate;
Standardele Internaționale de Contabilitate;
analiză financiară;
contabilitatea costurilor și contabilitatea managerială;
managementul riscului și controlul intern;
audit și aptitudini profesionale;
cerințele juridice și standardele profesionale legate de auditul legal și auditorii legali;
standarde internaționale de audit astfel cum sunt menționate la articolul 26;
etică profesională și independență.
Testul include, de asemenea, cel puțin următoarele discipline, în măsura în care sunt relevante pentru audit:
dreptul societăților comerciale și guvernanța corporativă;
dreptul privind insolvența și alte proceduri similare;
dreptul fiscal;
dreptul civil și comercial;
dreptul muncii și protecției sociale;
tehnologia informației și sistemele computerizate;
economie financiară, generală și de afaceri;
matematică și statistică;
principiile de bază ale managementului financiar al întreprinderilor.
▼M3 —————
Pentru ca auditorul statutar să fie autorizat să efectueze și asigurarea raportării privind durabilitatea, testul de cunoștințe teoretice menționat la alineatul (1) include, de asemenea, cel puțin următoarele domenii:
cerințele legale și standardele referitoare la întocmirea raportării anuale și consolidate privind durabilitatea;
analiza privind durabilitatea;
procesul de diligență în ceea ce privește aspectele de durabilitate;
cerințele legale și standardele de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea menționate la articolul 26a.
Articolul 9
Exceptări
Articolul 10
Pregătirea practică
Pentru ca auditorul statutar sau stagiarul să fie, de asemenea, autorizat să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea, cel puțin opt luni din pregătirea practică menționată la primul paragraf se desfășoară în domeniul asigurării raportării anuale și consolidate privind durabilitatea sau al altor servicii legate de durabilitate.
Articolul 11
Calificarea prin experiență practică îndelungată
Statele membre pot autoriza ca auditor legal o persoană care nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 6, în cazul în care aceasta poate demonstra:
fie că a fost angajată, timp de 15 ani, în activități profesionale care i-au permis să dobândească suficientă experiență în domeniile financiar, juridic și contabil și a promovat un examen de competență profesională menționat la articolul 7,
fie că a fost angajată, timp de 7 ani, în activități profesionale în domeniile respective și, de asemenea, a efectuat stagiul de pregătire practică menționat la articolul 10 și a promovat examenul de competență profesională menționat la articolul 7.
Articolul 12
Combinarea pregătirii practice cu instruirea teoretică
Articolul 13
Formarea continuă
Statele membre se asigură că auditorii statutari au obligația de a participa la programe adecvate de formare continuă pentru a-și menține cunoștințele teoretice, competențele și valorile profesionale la un nivel suficient de înalt și că nerespectarea cerințelor de formare continuă se sancționează în mod corespunzător, astfel cum se prevede la articolul 30.
Articolul 14
Autorizarea auditorilor statutari din alt stat membru
Stagiul de adaptare nu depășește trei ani, iar solicitantul face subiectul unei evaluări.
Testul de aptitudini se susține în una din limbile permise de regimul lingvistic din statul membru gazdă respectiv. Aceasta evaluează numai dacă auditorul statutar are un nivel corespunzător de cunoștințe în ceea ce privește actele cu putere de lege din statul membru gazdă respectiv, în măsura în care sunt pertinente pentru auditurile statutare.
Pentru ca auditorul statutar să fie, de asemenea, autorizat să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea, testul de aptitudini menționat la primul paragraf evaluează dacă auditorul statutar are un nivel corespunzător de cunoștințe în ceea ce privește actele cu putere de lege și normele din statul membru gazdă, în măsura în care aceste cunoștințe sunt relevante pentru asigurarea raportării privind durabilitatea.
Articolul 14a
Auditorii statutari autorizați sau recunoscuți înainte de 1 ianuarie 2024 și persoanele aflate în proces de autorizare a auditorilor statutari la 1 ianuarie 2024
Statele membre se asigură că auditorii statutari care sunt autorizați sau recunoscuți să efectueze audituri statutare înainte de 1 ianuarie 2024 nu sunt supuși cerințelor prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 14 alineatul (2) al patrulea paragraf.
Statele membre se asigură că persoanele aflate la 1 ianuarie 2024 în procesul de autorizare prevăzut la articolele 6-14 nu sunt supuse cerințelor prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 14 alineatul (2) al patrulea paragraf, cu condiția ca ele să încheie procesul respectiv până la 1 ianuarie 2026.
Statele membre se asigură că auditorii statutari autorizați înainte de 1 ianuarie 2026 care doresc să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea dobândesc cunoștințele necesare în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea și asigurarea raportării privind durabilitatea, inclusiv domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (3), prin intermediul formării continue prevăzute la articolul 13.
CAPITOLUL III
ÎNREGISTRAREA
Articolul 15
Registrul public
Articolul 16
Înregistrarea auditorilor legali
În ceea ce privește auditorii statutari, registrul public conține cel puțin următoarele informații:
denumirea, adresa și numărul de înregistrare;
după caz, denumirea, adresa, adresa de website și numărul de înregistrare ale firmei de audit la care este angajat auditorul statutar sau cu care este asociat ca partener sau în vreun alt mod;
dacă auditorul statutar este sau nu autorizat să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea;
orice alte înregistrări ca auditor statutar la autoritățile competente din alte state membre și ca auditor în țări terțe, inclusiv denumirea (denumirile) autorității (autorităților) de înregistrare și, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare, precum și precizarea dacă înregistrarea se referă la auditul statutar, la asigurarea raportării privind durabilitatea sau la ambele.
Registrul indică dacă auditorii din țări terțe menționați la primul paragraf sunt înregistrați pentru efectuarea auditului statutar, pentru asigurarea raportării privind durabilitatea sau pentru ambele.
Articolul 17
Înregistrarea firmelor de audit
În ceea ce privește firmele de audit, registrul public conține cel puțin următoarele informații:
denumirea, adresa și numărul de înregistrare;
forma juridică;
informații de contact, persoana de contact principală și, după caz, adresa de website;
adresa fiecărui birou din statul membru;
numele și numărul de înregistrare ale tuturor auditorilor statutari angajați de firma de audit sau asociați în calitate de parteneri ori în alt mod cu aceasta, precum și precizarea dacă aceștia sunt, de asemenea, autorizați să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea;
numele și adresele profesionale ale tuturor proprietarilor și acționarilor;
numele și adresele profesionale ale tuturor membrilor organului administrativ sau de conducere;
după caz, apartenența la o rețea și o listă cu numele și adresele firmelor membre și afiliate sau o indicare a locului unde aceste informații sunt accesibile publicului;
orice alte înregistrări ca firmă de audit la autoritățile competente din alte state membre și ca entitate de audit în țări terțe, inclusiv denumirea (denumirile) autorității (autorităților) de înregistrare și, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare, precum și precizarea dacă înregistrarea se referă la auditul statutar, la asigurarea raportării privind durabilitatea sau la ambele;
după caz, dacă firma de audit este înregistrată în temeiul articolului 3a alineatul (3).
Registrul indică dacă entitățile de audit din țări terțe, astfel cum sunt menționate în primul paragraf, sunt înregistrate pentru efectuarea auditului statutar, pentru asigurarea raportării privind durabilitatea sau pentru ambele.
Articolul 18
Actualizarea informațiilor înregistrate
Statele membre se asigură că auditorii legali și firmele de audit notifică, fără vreo întârziere nejustificată, autorităților competente responsabile pentru registrul public cu privire la orice modificări ale informațiilor cuprinse în acesta. Registrul este actualizat, fără nici o întârziere nejustificată, după primirea acestor notificări.
Articolul 19
Responsabilitatea pentru înregistrarea informațiilor
Informațiile furnizate autorităților competente relevante în conformitate cu articolele 16, 17 și 18 sunt semnate de auditorul legal sau de firma de audit. În cazul în care autoritatea competentă prevede furnizarea informațiilor în format electronic, acest lucru poate fi realizat, spre exemplu, prin intermediul semnăturii electronice, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului și a Consiliului European din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice ( 6 ).
Articolul 20
Limba
În orice caz, statele membre respective se asigură că în registru se menționează dacă traducerea este certificată sau nu.
CAPITOLUL IV
ETICA PROFESIONALĂ, INDEPENDENȚA, OBIECTIVITATEA, CONFIDENȚIALITATEA ȘI SECRETUL PROFESIONAL
Articolul 21
Etica profesională și scepticismul profesional
Auditorul statutar sau firma de audit își păstrează scepticismul profesional mai ales atunci când evaluează estimările personalului de conducere privind valorile juste, deprecierea activelor, provizioanele și fluxurile de trezorerie viitoare relevante capacitatea întreprinderii de a-și continua activitatea.
În sensul prezentului articol, „scepticism profesional” înseamnă o atitudine interogativă, prin care se acordă atenție condițiilor care ar putea indica posibilitatea unei inexactități cauzate de eroare sau fraudă, și o evaluare critică a probelor auditului.
Articolul 22
Independența și obiectivitatea
Independența este necesară atât în perioada acoperită de situațiile financiare care fac obiectul auditului, cât și în perioada în care se efectuează auditul statutar.
Statele membre se asigură că auditorul statutar sau firma de audit ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că, atunci când efectuează auditul statutar, nu este influențat(ă) de un conflict de interese existent sau potențial ori de relații de afaceri sau de relații directe sau indirecte de altă natură care implică auditorul statutar sau firma de audit care efectuează auditul și după caz, rețeaua din care face parte, personalul de conducere, auditorii, angajații și orice persoană fizică ale cărei servicii se află la dispoziția sau sub controlul auditorului statutar sau al firmei de audit sau orice persoană legată direct sau indirect de auditorul statutar sau de firma de audit printr-o relație de control.
Auditorul statutar sau firma de audit nu efectuează un audit statutar în cazul în care există vreun pericol de autoevaluare, interes propriu, lobby, legături sau intimidare ca urmare a relațiilor financiare, personale, de afaceri, de muncă sau de altă natură între:
din care un terț obiectiv, rezonabil și informat, ținând seama de măsurile de protecție aplicate, ar concluziona că independența auditorului statutar sau a firmei de audit este compromisă.
Statele membre se asigură că persoanele sau firmele menționate la alineatul (2) nu participă la auditul statutar al unei entități auditate și nu influențează într-un alt mod rezultatele unui astfel de audit, în cazul în care:
dețin instrumente financiare ale entității auditate, altele decât participații deținute indirect prin organisme de plasament colectiv diversificat;
dețin instrumente financiare ale unei entități legate de entitatea auditată, altele decât participații deținute indirect prin organisme de plasament colectiv diversificat, fapt care poate constitui un conflict de interese sau care poate fi perceput în acest fel;
au deținut o funcție în cadrul entității auditate sau au avut relații de afaceri sau de altă natură cu entitatea auditată în perioada menționată la alineatul (1), fapt care poate constitui un conflict de interese sau poate fi perceput în acest fel.
Cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de trei luni, auditorul statutar sau firma de audit ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt tuturor intereselor sau relațiilor curente care i-ar compromite independența și adoptă, dacă este posibil, măsuri de protecție pentru a reduce la minimum toate amenințările la adresa independenței sale legate de interesele și relațiile anterioare și curente.
Articolul 22a
Angajarea de către entitățile auditate a unor foști auditori statutari sau a unor angajați ai unor auditori statutari sau ai unor firme de audit
Statele membre se asigură că, înainte de expirarea unei perioade de cel puțin un an sau, în cazul auditului statutar al unor entități de interes public, a unei perioade de cel puțin doi ani de la încetarea activității sale în calitate de auditor statutar sau de partener-cheie de audit în cadrul misiunii de audit, auditorul statutar sau partenerul-cheie de audit care efectuează un audit statutar în numele unei firme de audit:
nu preia o funcție-cheie de conducere în cadrul entității auditate;
nu devine, după caz, membru al comitetului de audit din cadrul entității auditate sau, dacă nu există un astfel de comitet, calitatea de membru al organismului cu funcție echivalentă cu cea a unui comitet de audit;
nu devine membru neexecutiv al organismului administrativ sau de membru al organismului de supraveghere al entității auditate.
Articolul 22b
Pregătirea auditului statutar și evaluarea aspectelor care periclitează independența
Statele membre se asigură că, înainte de a accepta sau de a continua o misiune de audit statutar, auditorul statutar sau firma de audit evaluează și documentează următoarele:
Statele membre pot prevedea cerințe simplificate pentru auditurile menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (b) și (c).
Articolul 23
Confidențialitatea și secretul profesional
Auditorul statutar sau firma de audit care efectuează auditul statutar al unei întreprinderi care a emis titluri de valoare într-o țară terță sau care face parte dintr-un grup care prezintă situații financiare statutare consolidate într-o țară terță poate transfera documentele de lucru sau alte documente privind auditul acelei entități pe care le deține numai autorităților competente din țările terțe relevante, în condițiile prevăzute la articolul 47.
Transferul informațiilor către auditorul grupului dintr-o țară terță are loc în conformitate cu dispozițiile capitolului IV din Directiva 95/46/CE și cu reglementările naționale privind protecția datelor cu caracter personal.
Articolul 24
Independența și obiectivitatea auditorilor legali care efectuează auditul legal în numele firmelor de audit
Statele membre se asigură că asociații sau acționarii unei firme de audit, precum și membrii organelor administrative, de conducere sau de supraveghere ale unei astfel de firme sau ale unei firme afiliate nu intervin în efectuarea unui audit legal în nici un mod care să pericliteze independența și obiectivitatea auditorului legal care efectuează auditul legal în numele firmei de audit.
Articolul 24a
Organizarea internă a auditorilor statutari și a firmelor de audit
Statele membre se asigură că un auditor statutar sau o firmă de audit respectă următoarele cerințe organizatorice:
o firmă de audit stabilește politici și proceduri corespunzătoare prin care se asigură că proprietarii sau acționarii săi, precum și membrii organismelor administrative, de conducere și de supraveghere ale firmei sau ale unei societăți afiliate nu intervin în derularea auditului statutar în niciun fel prin care să pericliteze independența și obiectivitatea auditorului statutar care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit;
un auditor statutar sau o firmă de audit aplică proceduri administrative și contabile robuste, mecanisme interne de control de calitate, proceduri eficace de evaluare a riscurilor, precum și un control real și măsuri de protecție pentru sistemele de prelucrare a informațiilor.
Mecanismele interne de control de calitate respective sunt elaborate astfel încât să garanteze că deciziile și procedurile sunt respectate la toate nivelurile firmei de audit sau ale structurii de lucru a auditorului statutar;
un auditor statutar sau o firmă de audit elaborează politici și proceduri corespunzătoare pentru a se asigura că angajații săi și orice alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziția sa ori sub controlul său și care sunt implicate direct în activitățile de audit statutar dețin cunoștințele și experiența corespunzătoare pentru a îndeplini sarcinile alocate;
un auditor statutar sau o firmă de audit elaborează politici și proceduri corespunzătoare pentru a se asigura că externalizarea sarcinilor-cheie de audit nu afectează calitatea controlului intern de calitate al auditorului statutar sau al firmei de audit și nici capacitatea autorităților competente de a verifica dacă auditorul statutar sau firma de audit respectă obligațiile prevăzute de prezenta directivă și, după caz, de Regulamentul (UE) nr. 537/2014;
un auditor statutar sau o firmă de audit elaborează sisteme administrative și organizatorice corespunzătoare și eficace pentru a preveni, identifica, elimina sau gestiona și pentru a releva eventualele aspecte care îi amenință independența, menționate la articolele 22, 22a și 22b;
un auditor statutar sau o firmă de audit elaborează politici și proceduri corespunzătoare privind efectuarea auditului statutar, consilierea, supravegherea și evaluarea activității angajaților și organizarea structurii dosarului de audit menționat la articolul 24b alineatul (5);
un auditor statutar sau o firmă de audit elaborează un sistem intern de control de calitate în scopul asigurării calității auditului statutar.
Sistemul de control de calitate acoperă cel puțin politicile și procedurile menționate la litera (f). În cazul unei firme de audit, responsabilitatea sistemului intern de control de calitate revine unei persoane autorizate ca auditor statutar;
un auditor statutar sau o firmă de audit utilizează sistemele, procedurile și resursele corespunzătoare pentru a asigura continuitatea și consecvența desfășurării activităților sale de audit statutar;
de asemenea, un auditor statutar sau o firmă de audit elaborează proceduri organizatorice și administrative corespunzătoare și eficace pentru a gestiona și a ține evidența evenimentelor care au sau pot avea consecințe grave asupra integrității activităților sale de audit statutar;
un auditor statutar sau o firmă de audit adoptă politici de remunerare adecvate, inclusiv politici pentru participarea la profit, prin care oferă suficiente stimulente pentru rezultatele obținute, astfel încât să asigure calitatea auditului. În special, veniturile pe care le obține auditorul statutar sau firma de audit din furnizarea unor servicii care nu sunt de audit către entitatea auditată nu sunt luate în considerare în evaluarea performanței și nici în remunerarea persoanelor implicate în audit sau capabile să influențeze desfășurarea acestuia;
un auditor statutar sau o firmă de audit monitorizează și evaluează gradul de adecvare și eficacitatea sistemelor sale, a mecanismelor și a procedurilor de control intern de calitate stabilite în conformitate cu prezenta directivă și, după caz, cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și ia măsurile necesare pentru soluționarea eventualelor deficiențe. În special, auditorul statutar sau firma de audit realizează o evaluare anuală a sistemului intern de control de calitate menționat la litera (g). Auditorul statutar sau firma de audit ține evidența rezultatelor evaluării respective și a eventualelor măsuri propuse pentru modificarea sistemului intern de control de calitate.
Politicile și procedurile menționate la primul paragraf se bazează pe documente și sunt comunicate angajaților auditorului statutar sau ai firmei de audit.
Statele membre pot prevedea cerințe simplificate pentru auditurile menționate la articolul 2 punctul 1 literele (b) și (c).
Eventuala externalizare a funcțiilor de audit, astfel cum se menționează la litera (d) din prezentul alineat, nu afectează responsabilitatea auditorului statutar sau a firmei de audit față de entitatea auditată.
Auditorul statutar sau firma de audit poate demonstra autorității competente faptul că politicile și procedurile destinate conformării sunt adecvate având în vedere amploarea și complexitatea activităților auditorului statutar sau ale firmei de audit.
Articolul 24b
Organizarea activității
Statele membre se asigură că, atunci când asigurarea raportării privind durabilitatea este efectuată de o firmă de audit, respectiva firmă de audit desemnează cel puțin un partener-cheie în materie de durabilitate, care poate fi partenerul-cheie de audit sau unul dintre partenerii-cheie de audit. Firma de audit pune la dispoziția partenerului/partenerilor-cheie în materie de durabilitate resurse suficiente și personal care are competența și capacitățile necesare pentru a-și îndeplini îndatoririle în mod adecvat.
Principalele criterii pentru selectarea de către firma de audit a partenerului/partenerilor-cheie de audit și, dacă este cazul, a partenerului/partenerilor-cheie în materie de durabilitate care urmează a fi desemnați sunt garantarea calității, a independenței și competenței în materie de audit și de asigurare.
Partenerul/partenerii-cheie de audit se implică activ în efectuarea auditului statutar. Partenerul/partenerii-cheie în materie de durabilitate se implică activ în efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea.
Atunci când un auditor statutar sau o firmă de audit apelează la consiliere din partea unor experți externi, acesta sau aceasta păstrează documentele prin care transmit solicitarea, precum și consilierea primită.
Un auditor statutar sau o firmă de audit păstrează o evidență a clienților. Pentru fiecare client auditat, în această evidență figurează următoarele:
denumirea, adresa și sediul social;
în cazul unei firme de audit, numele partenerului sau ale partenerilor-cheie de audit și, după caz, numele partenerului sau ale partenerilor-cheie în materie de durabilitate;
onorariile percepute pentru auditul statutar, onorariile percepute pentru asigurarea raportării privind durabilitatea și onorariile percepute pentru alte servicii, pentru fiecare exercițiu financiar.
Auditorul statutar sau firma de audit documentează cel puțin datele înregistrate în conformitate cu articolul 22b alineatul (1) din prezenta directivă și, după caz, cu articolele 6-8 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
Auditorul statutar sau firma de audit păstrează orice alte date și documente care prezintă importanță deoarece stau la baza raportului la care se face referire la articolul 28 din prezenta directivă și, după caz, la articolele 10 și 11 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014, precum și pentru monitorizarea conformității cu prezenta directivă și cu alte cerințe legale aplicabile.
Dosarul de audit se închide în termen de cel mult 60 de zile de la data semnării raportului de audit menționat la articolul 28 din prezenta directivă și, după caz, la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
Auditorul statutar sau firma de audit consemnează cel puțin datele înregistrate în temeiul articolului 22b în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea.
Auditorul statutar sau firma de audit păstrează orice alte date și documente importante în sprijinul raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a și pentru monitorizarea conformității cu prezenta directivă și cu alte cerințe legale aplicabile în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea.
Dosarul de asigurare se închide în termen de cel mult 60 de zile de la data semnării raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a.
În cazul în care același auditor statutar efectuează atât auditul statutar al situațiilor financiare anuale, cât și asigurarea raportării privind durabilitatea, dosarul de asigurare poate fi inclus în dosarul de audit.
Articolul 25
Onorariile pentru audituri și asigurare
Statele membre asigură existența unor norme corespunzătoare care prevăd că onorariile pentru auditurile statutare și asigurarea raportării privind durabilitatea:
nu sunt influențate sau determinate de prestarea de servicii suplimentare în beneficiul entității care este supusă auditului statutar sau asigurării raportării privind durabilitatea; și
nu pot fi condiționate în niciun fel.
Articolul 25a
Sfera de aplicare al auditului statutar
Fără a aduce atingere dispozițiilor de raportare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 28 din prezenta directivă și, după caz, la articolele 10 și 11 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014, sfera de aplicare a auditului statutar nu include garantarea viabilității în viitor a entității auditate sau a eficienței sau eficacității cu care organismul de conducere sau administrativ a gestionat sau va gestiona activitățile entității.
Articolul 25b
Etica profesională, independența, obiectivitatea, confidențialitatea și secretul profesional în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea
Cerințele prevăzute la articolele 21-24a în ceea ce privește auditul statutar al situațiilor financiare se aplică mutatis mutandis asigurării raportării privind durabilitatea.
Articolul 25c
Servicii interzise care nu sunt de audit, în cazurile în care auditorul statutar efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entități de interes public
Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entități de interes public sau orice membru al rețelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit nu prestează nici direct, nici indirect în beneficiul entității de interes public care este supusă asigurării raportării privind durabilitatea, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta pe teritoriul Uniunii serviciile interzise care nu sunt de audit menționate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf literele (b) și (c) și literele (e)-(k) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 în:
perioada cuprinsă între începutul perioadei la care se referă asigurarea raportării privind durabilitatea și emiterea raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea; și
exercițiul financiar imediat precedent perioadei menționate la litera (a) de la prezentul alineat în raport cu serviciile menționate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
Dacă independența sa este afectată, auditorul statutar sau firma de audit ia măsuri de protecție pentru a atenua riscurile generate de prestarea, într-o țară terță, a unor servicii interzise care nu sunt de audit menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Auditorul statutar sau firma de audit poate continua efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea a entității de interes public numai în cazul în care poate justifica, în conformitate cu articolul 22b, că prestarea unor astfel de servicii nu îi influențează raționamentul profesional și nici raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea.
Articolul 25d
Nereguli
Articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 se aplică mutatis mutandis unui auditor statutar sau unei firme de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entități de interes public.
CAPITOLUL V
STANDARDELE DE AUDIT ȘI RAPORTAREA AUDITULUI
Articolul 26
Standardele de audit
Statele membre pot aplica standarde naționale de audit, proceduri sau cerințe atât timp cât Comisia nu adoptă un standard internațional de audit care se referă la aceeași chestiune.
Comisia poate adopta standardele internaționale de audit numai dacă:
sunt elaborate respectând în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică și transparența și sunt general acceptate la nivel internațional;
contribuie la un nivel ridicat de credibilitate și calitate a situațiilor financiare anuale și consolidate în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE;
servesc interesului public general al Uniunii; și
nu modifică niciuna dintre cerințele prezentei directive și nu completează niciuna dintre cerințele acesteia, cu excepția celor prevăzute la capitolul IV și la articolele 27 și 28.
Fără a aduce atingere alineatului (1) al doilea paragraf, statele membre pot impune proceduri sau cerințe de audit în plus față de standardele internaționale de audit adoptate de Comisie numai:
dacă acele proceduri și cerințe de audit sunt necesare pentru a pune în aplicare cerințele juridice naționale legate de sfera auditurilor statutare; sau
în măsura necesară pentru a contribui la creșterea credibilității și a calității situațiilor financiare.
Statele membre comunică Comisiei procedurile sau cerințele de audit cu cel puțin trei luni înainte de intrarea lor în vigoare sau, în cazul cerințelor deja existente la momentul adoptării unui standard internațional de audit, cel târziu în termen de trei luni de la adoptarea standardului internațional de audit relevant.
Articolul 26a
Standarde de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea
Statele membre comunică Comisiei standardele, procedurile sau cerințele naționale de asigurare cu cel puțin trei luni înainte de intrarea lor în vigoare.
Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2028, acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare rezonabilă, în urma unei evaluări pentru a stabili dacă o asigurare rezonabilă este fezabilă pentru auditori și pentru întreprinderi. Ținând seama de rezultatele evaluării respective și, dacă se dovedește astfel a fi cazul, respectivele acte delegate precizează data de la care opinia menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) trebuie să se bazeze pe o misiune de asigurare rezonabilă bazată pe standardele de asigurare rezonabilă respective.
Comisia poate adopta standardele de asigurare menționate la primul și al doilea paragraf numai dacă acestea:
sunt elaborate respectându-se în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică și transparența;
contribuie la un nivel ridicat de credibilitate și calitate a raportărilor anuale și consolidate privind durabilitatea; și
servesc interesului public general al Uniunii.
Articolul 27
Auditurile statutare ale situațiilor financiare consolidate
Statele membre se asigură că, în cazul unui audit statutar al situațiilor financiare consolidate ale unui grup de întreprinderi:
în ceea ce privește situațiile financiare consolidate, auditorul grupului poartă deplina responsabilitate pentru raportul de audit menționat la articolul 28 din prezenta directivă și, după caz, la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și, după caz, pentru raportul suplimentar adresat comitetului de audit, astfel cum se menționează la articolul 11 din regulamentul menționat;
auditorul grupului evaluează activitățile de audit desfășurate de orice auditor/auditori din țara terță sau de auditorul/auditorii statutar(i), precum și de entitatea/entitățile de audit din țara terță sau de firma/firmele de audit, în scopul derulării auditului grupului și documentează natura, momentul și dimensiunea activității desfășurate de acești auditori, inclusiv, dacă este cazul, revizuirea grupului cu privire la părțile relevante ale documentației de audit a auditorilor respectivi;
auditorul grupului evaluează activitatea de audit desfășurată de auditorul/auditorii din țara terță sau de auditorul/auditorii statutar(i), precum și de entitatea/entitățile de audit din țara terță sau firma/firmele de audit, în scopul derulării auditului grupului și documentează această evaluare.
Documentația păstrată de auditorul grupului este astfel încât să permită autorității competente relevante să revizuiască activitatea auditorului grupului.
În sensul prezentului alineat primul paragraf litera (c), auditorul grupului solicită acordul auditorului/auditorilor din țara terță, al auditorului/auditorilor statutar(i), al entității/entităților de audit din țara terță sau al firmei/firmelor de audit în cauză pentru transferul documentației relevante în timpul efectuării auditului situațiilor financiare consolidate, putându-se sprijini pe rezultatele activității depuse de aceștia doar cu această condiție.
Aceste măsuri includ, după caz, efectuarea unor activități suplimentare de audit statutar la filiala în cauză, fie direct, fie prin externalizarea acestor sarcini.
Autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de audit efectuată de auditorul/auditorii statutar(i) sau de firma/firmele de audit în scopul derulării auditului grupului de la autoritățile competente relevante, în temeiul articolului 36.
Atunci când o întreprindere-mamă sau o întreprindere afiliată care face parte dintr-un grup este auditată de unul sau mai mulți auditori sau de una sau mai multe entități de audit dintr-o țară terță, autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de audit a auditorilor din țara terță sau a entităților de audit din țara terță de la autoritățile competente relevante din țări terțe pe baza acordurilor de colaborare menționate la articolul 47.
Prin derogare de la al treilea paragraf, în cazul în care o întreprindere-mamă sau o întreprindere afiliată care face parte dintr-un grup este auditată de unul sau mai mulți auditori sau de una sau mai multe entități de audit dintr-o țară terță cu care nu a fost încheiat un acord de colaborare, astfel cum se menționează la articolul 47, auditorul grupului asigură, la cerere, transmiterea corespunzătoare a documentației suplimentare aferente activității de audit desfășurate de auditorii din țara terță sau entitățile de audit din țara terță, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru auditul grupului. Pentru a asigura această transmitere, auditorul grupului păstrează o copie a documentației sau convine cu auditorii din țara terță sau cu entitățile de audit din țara terță să i se permită accesul nerestricționat la această documentație, la cerere, sau aplică alte măsuri adecvate. În cazul în care, din motive juridice sau de altă natură, documentele de lucru ale auditului nu pot fi transferate dintr-o țară terță auditorului grupului, auditorul grupului include în documentația păstrată dovada că a urmat procedurile corespunzătoare pentru a obține accesul la documentele auditului, iar dacă restricțiile nu au fost impuse de legislația țării terțe în cauză, include dovezi care arată existența unui astfel de impediment.
Articolul 27a
Asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea
Statele membre se asigură că, în cazul misiunilor de asigurare referitoare la raportarea consolidată privind durabilitatea a unui grup de întreprinderi:
în ceea ce privește raportarea consolidată privind durabilitatea, auditorul grupului poartă întreaga responsabilitate pentru raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a;
auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfășurată de orice prestator (prestatori) independent (independenți) de servicii de asigurare, auditor (auditori) dintr-o țară terță, auditor (auditori) statutar(i), entitate/entități de audit dintr-o țară terță sau firmă/firme de audit, în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea și documentează natura, momentul și dimensiunea activității desfășurate de acești auditori, inclusiv, dacă este cazul, evaluarea efectuată de auditorul grupului cu privire la părțile relevante ale documentației de asigurare a auditorilor respectivi; și
auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfășurată de prestatorul (prestatorii) independent (independenți) de servicii de asigurare, auditorul (auditorii) dintr-o țară terță sau auditorul (auditorii) statutar(i), entitatea (entitățile) de audit dintr-o țară terță sau firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea și documentează această evaluare.
Documentația păstrată de auditorul grupului este întocmită în așa fel încât să permită autorității competente relevante să evalueze activitatea auditorului grupului.
În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, auditorul grupului solicită acordul prestatorului (prestatorilor) independent (independenți) de servicii de asigurare, al auditorului (auditorilor) dintr-o țară terță, al auditorului (auditorilor) statutar(i), al entității (entităților) de audit dintr-o țară terță sau al firmei (firmelor) de audit în cauză pentru transferul documentației relevante în timpul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, putându-se sprijini pe rezultatele activității desfășurate de aceștia doar cu această condiție.
Aceste măsuri includ, dacă este cazul, efectuarea unor activități suplimentare de asigurare la filiala în cauză, fie direct, fie prin externalizarea acestor sarcini.
Autoritatea competentă poate solicita documente suplimentare privind activitatea de asigurare desfășurată de auditorul (auditorii) statutar(i) sau de firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, de la autoritățile competente relevante, în temeiul articolului 36.
În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale care face parte dintr-un grup de întreprinderi este efectuată de unul sau mai mulți auditori sau de una sau mai multe entități de audit dintr-o țară terță, autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de asigurare a auditorului (auditorilor) dintr-o țară terță sau a entității (entităților) de audit dintr-o țară terță, de la autoritățile competente relevante din țările terțe, pe baza acordurilor de colaborare.
Prin derogare de la al treilea paragraf, în cazul în care unul sau mai mulți prestatori independenți de servicii de asigurare, unul sau mai mulți auditori dintr-o țară terță ori una sau mai multe entități de audit dintr-o țară terță cu care nu a fost încheiat un acord de colaborare a(u) efectuat asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale a unui grup de întreprinderi, auditorul grupului este de asemenea responsabil, la cerere, de transmiterea corespunzătoare a documentației suplimentare aferente activității de asigurare desfășurate de prestatorul (prestatorii) independent (independenți) de servicii de asigurare ori auditorul (auditorii) sau entitatea (entitățile) de audit dintr-o țară terță, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea. Pentru a asigura această transmitere, auditorul grupului păstrează o copie a documentației sau convine cu prestatorul (prestatorii) independent (independenți) de servicii de asigurare, cu auditorul (auditorii) dintr-o țară terță sau cu entitatea (entitățile) de audit dintr-o țară terță să i se permită accesul nerestricționat la această documentație, la cerere, sau întreprinde alte acțiuni adecvate. În cazul în care, din motive juridice sau de altă natură, documentele de lucru privind asigurarea nu pot fi transferate dintr-o țară terță auditorului grupului, auditorul grupului include în documentația păstrată dovada că a urmat procedurile corespunzătoare pentru a obține accesul la documentația de asigurare, iar, dacă restricțiile nu au fost impuse de legislația țării terțe în cauză, include dovezi care arată existența unui astfel de impediment.
Articolul 28
Elaborarea raportului de audit
Raportul de audit se întocmește în scris și:
identifică entitatea ale cărei situații financiare anuale sau consolidate fac obiectul auditului statutar; specifică situațiile financiare anuale sau consolidate și data sau perioada pentru care au fost întocmite și identifică cadrul de raportare financiară aplicat la întocmirea acestora;
descrie sfera de aplicare al auditului statutar care identifică cel puțin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
include o opinie de audit care este fie fără rezerve, cu rezerve, sau contrară și care prezintă clar punctul de vedere al auditorului/auditorilor statutar(i) sau al firmei/firmelor de audit cu privire la următoarele:
dacă situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul relevant de raportare financiară; și
după caz, dacă situațiile financiare anuale sunt conforme cerințelor legale aplicabile.
Dacă auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit nu este/sunt în măsură să emită o opinie de audit, raportul menționează imposibilitatea emiterii acestei opinii;
menționează orice alt aspect asupra căruia auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit atrag(e) atenția în mod special, fără a include o rezervă în opinia de audit;
include o opinie și o declarație, ambele bazate pe activitatea desfășurată în cursul auditului, în temeiul articolului 34 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b) din Directiva 2013/34/UE;
furnizează o declarație privind orice incertitudine semnificativă asociată evenimentelor sau condițiilor care pot pune în mod considerabil la îndoială capacitatea entității de a-și continua activitatea;
indică sediul auditorul/auditorii statutar(i) sau a firmei/firmelor de audit.
Statele membre pot să prevadă cerințe suplimentare în ceea ce privește conținutul raportului de audit.
În orice caz, numele persoanei (persoanelor) implicate este (sunt) adus(e) la cunoștința autorităților competente relevante.
Articolul 28a
Raport de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea
Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se întocmește în scris și:
identifică entitatea a cărei raportare anuală sau consolidată privind durabilitatea face obiectul misiunii de asigurare; precizează raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea, precum și data și perioada la care se referă; și identifică cadrul de raportare privind durabilitatea aplicat la pregătirea acesteia;
include o descriere a sferei de aplicare a asigurării raportării privind durabilitatea care identifică, cel puțin, standardele de asigurare în conformitate cu care a fost efectuată asigurarea raportării privind durabilitatea;
include opinia menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din Directiva 2013/34/UE.
În orice caz, numele persoanei (persoanelor) implicate este (sunt) adus(e) la cunoștința autorităților competente relevante.
CAPITOLUL VI
ASIGURAREA CALITĂȚII
Articolul 29
Sistemele de asigurare a calității
Fiecare stat membru se asigură că toți auditorii legali și firmele de audit fac obiectul unui sistem de asigurare a calității care respectă cel puțin următoarele criterii:
sistemul de asigurare a calității este organizat astfel încât să fie independent de auditorii statutari și de firmele de audit revizuite și să facă obiectul supravegherii publice;
finanțarea sistemului de asigurare a calității este sigură și fără nici un fel de influențe posibile nedorite din partea auditorilor sau firmelor de audit;
sistemul de asigurare a calității trebuie să dispună de resurse corespunzătoare;
persoanele care efectuează verificările pentru asigurarea calității au o educație profesională corespunzătoare și experiență relevantă în auditul statutar și în raportarea financiară, precum și, după caz, în raportarea privind durabilitatea și în asigurarea raportării privind durabilitatea sau în alte servicii legate de durabilitate, combinate cu formarea specifică în ceea ce privește verificările pentru asigurarea calității;
selectarea celor care fac verificările pentru misiuni specifice de control al calității se face în baza unor proceduri obiective, concepute astfel încât să se evite orice conflicte de interese între cei care fac verificările și auditorul legal sau firma de audit care fac obiectul verificării;
sfera de aplicare a verificării pentru asigurarea calității, susținută de testarea adecvată a dosarelor de audit selectate și, dacă este cazul, a dosarelor de asigurare, include o evaluare a conformității cu standardele de audit aplicabile, cu cerințele de independență aplicabile și, după caz, cu standardele de asigurare și o evaluare a cantității și calității resurselor cheltuite, a onorariilor pentru audit și pentru asigurarea raportării privind durabilitatea și a sistemului intern de control al calității al firmei de audit;
verificarea pentru asigurarea calității face obiectul unui raport care conține principalele concluzii ale verificării pentru asigurarea calității;
verificările pentru asigurarea calității au loc pe baza unei analize a riscului și, în cazul auditorilor statutari și al firmelor de audit care efectuează audituri statutare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a) și, după caz, care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea, cel puțin o dată la șase ani;
rezultatele generale ale sistemului de asigurare a calității sunt publicate anual;
auditorul legal sau de firma de audit dau curs recomandărilor formulate la încheierea verificărilor pentru asigurarea calității într-un termen rezonabil;
verificările pentru asigurarea calității sunt corespunzătoare și proporționale cu amploarea și complexitatea activității auditorului statutar sau a firmei de audit care face obiectul verificării.
În cazul în care nu se dă curs recomandărilor menționate la litera (j), auditorul legal sau firma de audit, după caz, fac obiectul măsurilor sau sancțiunilor disciplinare menționate la articolul 30.
În sensul alineatului (1) litera (e), pentru selecția verificatorilor se aplică cel puțin următoarele criterii:
verificatorii au o educație profesională corespunzătoare și experiență relevantă în auditul statutar și în raportarea financiară, precum și, după caz, în raportarea privind durabilitatea și în asigurarea raportării privind durabilitatea sau în alte servicii legate de durabilitate, combinate cu o formare specifică în ceea ce privește verificările pentru asigurarea calității;
nu se permite unei persoane să acționeze în calitate de verificator în cadrul unei verificări pentru asigurarea calității care vizează un auditor statutar sau o firmă de audit decât la cel puțin trei ani după ce persoana respectivă a încetat să fie partener, angajat sau asociat în alt fel cu auditorul statutar sau cu firma de audit în cauză;
verificatorii declară că nu există conflicte de interese între ei și auditorul statutar sau firma de audit care urmează să fie verificată.
CAPITOLUL VII
INVESTIGAȚII ȘI SANCȚIUNI
Articolul 30
Sistemele de investigații și sancțiuni
Statele membre pot decide să nu stabilească norme privind sancțiunile administrative pentru încălcări care fac deja obiectul dreptului penal intern. În acest caz, ele comunică Comisiei dispozițiile de drept penal relevante.
Articolul 30a
Competențe de a sancționa
Statele membre asigură autorităților competente capacitatea de a adopta și/sau de a impune cel puțin următoarele măsuri și sancțiuni administrative pentru încălcarea dispozițiilor prezentei directive și, dacă este cazul, ale Regulamentului (UE) nr. 537/2014:
o notificare prin care se solicită persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la orice repetare a acestuia;
o declarație publică în care identifică persoana responsabilă și natura încălcării, publicată pe site-ul autorităților competente;
o interdicție temporară, de până la o durată de trei ani, care îi interzice auditorului statutar, firmei de audit sau partenerului-cheie de audit să efectueze audituri statutare și/sau să semneze rapoarte de audit;
o interdicție temporară, cu o durată de până la trei ani, care îi interzice auditorului statutar, firmei de audit sau partenerului-cheie în materie de durabilitate să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea și/sau să semneze rapoarte de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea;
o declarație conform căreia raportul de audit nu respectă cerințele articolului 28 din prezenta directivă sau, după caz, ale articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014;
o declarație conform căreia raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea nu îndeplinește cerințele articolului 28a din prezenta directivă;
o interdicție temporară, de până la o durată de trei ani, care îi interzice unui membru al firmei de audit sau unui membru al organismului administrativ sau de conducere al unei entități de interes public să exercite funcții la firme de audit sau la entități de interes public;
impunerea de sancțiuni administrative pecuniare persoanelor fizice și juridice.
Statele membre asigură posibilitatea autorităților competente de a-și exercita competențele de sancționare în conformitate cu prezenta directivă și dreptul intern, în oricare din următoarele moduri:
direct;
în colaborare cu alte autorități;
prin sesizarea autorităților judiciare competente.
Articolul 30b
Aplicarea efectivă a sancțiunilor
La stabilirea normelor în temeiul articolului 30, statele membre solicită ca autoritățile competente să țină cont, atunci când decid tipul și nivelul măsurilor sau al sancțiunilor administrative, de toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz de:
gravitatea și durata încălcării;
gradul de răspundere al persoanei responsabile;
capacitatea financiară a persoanei responsabile, indicată de exemplu de cifra de afaceri totală a întreprinderii responsabile sau de venitul anual al persoanei responsabile, dacă este persoană fizică;
cuantumurile profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana responsabilă, în măsura în care acestea se pot stabili;
măsura în care persoana responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;
încălcări anterioare de care se face vinovată persoana juridică sau fizică responsabilă.
Autoritățile competente pot ține cont și de alți factori, dacă acești factori sunt prevăzuți de dreptul intern.
Articolul 30c
Publicarea sancțiunilor și a măsurilor
În cazul în care statele membre permit publicarea sancțiunilor împotriva cărora există o cale de atac, autoritățile competente publică, de asemenea, cât mai curând posibil, pe site-urile lor internet oficiale, informații privind starea tuturor recursurilor și rezultatele acestora.
Autoritățile competente publică sancțiunile aplicată fără a indica identitatea entităților implicate, într-o manieră conformă cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele situații:
atunci când, în cazul în care sancțiunea este impusă unei persoane fizice, se dovedește, în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporționalității publicării datelor cu caracter personal, că aceasta este disproporționată;
atunci când publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă penală în curs de desfășurare;
atunci când publicarea ar produce prejudicii disproporționate instituțiilor și persoanelor implicate.
Publicarea sancțiunilor și a măsurilor, precum și a oricărei declarații publice respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Statele membre pot decide ca această comunicare sau orice declarație publică să nu conțină date cu caracter personal în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE.
Articolul 30d
Căi de atac
Statele membre garantează că deciziile luate de autoritățile competente în conformitate cu prezenta directivă și cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014 fac obiectul unei căi de atac.
Articolul 30e
Raportarea încălcărilor
Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:
proceduri specifice de primire a rapoartelor cu privire la încălcări și acțiunile de monitorizare ulterioare;
protecția datelor cu caracter personal, atât ale persoanei care raportează încălcarea suspectată sau efectivă, cât și ale persoanei suspectate sau incriminate de comiterea acelei încălcări, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE;
proceduri adecvate de garantare a dreptului persoanei incriminate la apărare și de a fi audiată înainte de adoptarea unei decizii care o privește și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe împotriva oricărei decizii sau măsuri care o privește.
Articolul 30f
Schimbul de informații
CAPITOLUL VIII
SUPRAVEGHEREA PUBLICĂ ȘI ACORDURILE DE REGLEMENTARE ÎNTRE STATELE MEMBRE
Articolul 32
Principiile supravegherii publice
Autoritatea competentă poate angaja practicieni pentru a îndeplini sarcini specifice și, de asemenea, poate fi asistată de experți atunci când prezența acestora este importantă pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor sale. În astfel de cazuri, nici practicianul, nici experții nu se implică în niciun proces decizional al autorității competente.
Autoritatea competentă deține responsabilitatea finală pentru supravegherea:
autorizării și înregistrării auditorilor statutari și a firmelor de audit;
adoptării de standarde privind etica profesională, controlul intern de calitate în cazul firmelor de audit, al activității de audit și al asigurării raportării privind durabilitatea, cu excepția cazului în care standardele respective sunt adoptate sau aprobate de alte autorități din statul membru;
formării continue;
sistemelor de asigurare a calității;
sistemelor de investigație și disciplinare administrative.
Statele membre informează Comisia în legătură cu desemnarea.
Autoritățile competente sunt astfel organizate încât să se evite conflictele de interese.
Delegarea specifică atribuțiile delegate și condițiile în care acestea trebuie executate. Autoritățile și/sau organismele sunt organizate astfel încât să fie evitate conflictele de interese.
În cazul în care deleagă atribuții către alte autorități sau organisme, autoritatea competentă este în măsură să redobândească, de la caz la caz, competențele delegate.
Atunci când autoritatea competentă contractează experți pentru a efectua sarcini specifice, aceasta se asigură că nu există conflicte de interese între experții respectivi și auditorul statutar sau firma de audit în cauză. Experții respectivi trebuie să respecte aceleași cerințe ca cele prevăzute la articolul 29 alineatul (2) litera (a).
Autoritatea competentă este învestită cu competențele necesare pentru a-i permite să-și îndeplinească atribuțiile și responsabilitățile care îi revin în temeiul prezentei directive.
Articolul 33
Cooperarea dintre sistemele de supraveghere publică la nivelul Comunității
Statele membre se asigură că acordurile de reglementare pentru sistemele de supraveghere publică permit cooperarea eficientă la nivelul Comunității în ceea ce privește activitățile de supraveghere ale statelor membre. În acest scop, fiecare stat membru desemnează o entitate care să fie responsabilă în mod specific pentru asigurarea cooperării.
Articolul 34
Recunoașterea reciprocă a acordurilor de reglementare între statele membre
Fără a aduce atingere primului paragraf, firmele de audit autorizate într-un stat membru care efectuează servicii de audit în alt stat membru în temeiul articolului 3a fac obiectul verificărilor de asigurare a calității în statul membru de origine și al supravegherii auditurilor efectuate în statul membru gazdă.
▼M3 —————
Articolul 36
Secretul profesional și cooperarea între statele membre în domeniul reglementării
În cazul în care autoritatea competentă căreia i-a fost adresată cererea nu poate furniza informațiile cerute fără întârziere, aceasta notifică autorității competente care a adresat cererea motivele întârzierii.
Autoritățile competente pot refuza să dea curs unei solicitări de informații atunci când:
furnizarea de informații poate aduce atingere suveranității, securității sau ordinii publice a statului membru căreia i-a fost adresată cererea sau încalcă normele privind securitatea națională sau
au fost deja inițiate proceduri judiciare cu privire la aceleași acțiuni și împotriva acelorași persoane înaintea autorităților statului membru căruia i se adresează solicitarea; sau
a fost adoptată deja o hotărâre definitivă cu privire la aceleași acțiuni și împotriva acelorași persoane de către autoritățile competente din statul membru căruia i-a fost adresată cererea.
Fără a aduce atingere obligațiilor care le revin în cadrul procedurilor judiciare, autoritățile competente sau autoritățile europene de supraveghere care primesc informații în temeiul alineatului (1) le pot utiliza numai pentru exercitarea funcțiilor lor în sensul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 537/2014 și în cadrul procedurilor administrative sau judiciare legate în mod specific de exercitarea funcțiilor respective.
Ea mai poate solicita ca unora dintre angajații săi să li se permită să însoțească personalul autorității competente a celuilalt stat membru pe durata investigației.
Investigația face integral obiectul unui control general din partea statului membru pe al cărui teritoriu este efectuată.
Autoritățile competente pot refuza să dea curs unei cereri de efectuare a unei investigații, astfel cum se prevede la primul paragraf, sau unei cereri ca personalul său să fie însoțit de personalul autorității competente dintr-un alt stat membru, astfel cum se prevede la al doilea paragraf, atunci când:
această anchetă ar putea să aducă atingere suveranității, securității sau ordinii publice a statului membru căreia i-a fost adresată cererea sau să încalce normele privind securitatea națională; sau
au fost deja inițiate procedurile judiciare cu privire la aceleași acțiuni și împotriva acelorași persoane înaintea autorităților statului membru căreia i-a fost adresată cererea sau
a fost deja adoptată o hotărâre finală împotriva unor persoane pentru aceleași acțiuni de către autoritățile competente ale statului membru căruia i-a fost adresată cererea.
▼M3 —————
Articolul 36a
Acordurile de reglementare între statele membre în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea
Cerințele prevăzute la articolele 34 și 36 în ceea ce privește auditul statutar al situațiilor financiare se aplică mutatis mutandis asigurării raportării privind durabilitatea.
CAPITOLUL IX
NUMIREA ȘI DEMITEREA
Articolul 37
Numirea auditorilor legali sau a firmelor de audit
Primul paragraf se aplică numirii auditorului statutar sau a firmei de audit în scopul asigurării raportării privind durabilitatea.
Primul paragraf se aplică numirii auditorului statutar sau a firmei de audit în scopul asigurării raportării privind durabilitatea.
Statele membre se asigură că acționarii și membrii întreprinderilor mari care intră sub incidența articolelor 19a și 29a din Directiva 2013/34/UE, cu excepția întreprinderilor menționate la articolul 2 punctul 1 litera (a) din directiva menționată, care reprezintă mai mult de 5 % din drepturile de vot sau 5 % din capitalul întreprinderii, acționând individual sau colectiv, au dreptul de a prezenta un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală a acționarilor sau a membrilor prin care se solicită ca o parte terță acreditată care nu aparține aceleiași firme sau rețele de audit ca auditorul statutar sau firma de audit care efectuează auditul statutar să întocmească un raport cu privire la anumite elemente ale raportării privind durabilitatea și că un astfel de raport este pus la dispoziția adunării generale a acționarilor sau a membrilor.
Articolul 38
Demiterea și demisia auditorilor legali sau a firmelor de audit
Obligația de informare menționată la primul paragraf se aplică și asigurării raportării privind durabilitatea.
În cazul unui audit statutar la o entitate de interes public, statul membru garantează să le este permis:
acționarilor care reprezintă 5 % sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul social,
celorlalte organisme ale entităților auditate dacă sunt definite de dreptul intern, sau
autorităților competente menționate la articolul 32 din prezenta directivă sau desemnate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau, atunci când dreptul intern prevede astfel, cu articolul 20 alineatul (2) din regulamentul menționat.
să înainteze o plângere unei instanțe naționale prin care solicită revocarea auditorului/auditorilor statutar(i) sau a firmei/firmelor de audit, dacă există motive întemeiate în acest scop.
Primul paragraf se aplică și asigurării raportării privind durabilitatea.
CAPITOLUL X
COMITETUL DE AUDIT
Articolul 39
Comitetul de audit
Cel puțin unul dintre membrii comitetului de audit are competențe în domeniul contabilității și/sau al auditului.
Comitetul de audit în ansamblu are competențe în domeniul în care își desfășoară activitatea entitatea auditată.
Majoritatea membrilor comitetului de audit sunt independenți de entitatea auditată. Președintele comitetului de audit este numit de membrii acestuia sau de către organismul de supraveghere al entității auditate și este independent de entitatea auditată. Statele membre pot solicita ca președintele comitetului de audit să fie ales anual de către adunarea generală a acționarilor entității auditate.
Atunci când un comitet de audit face parte din organismul administrativ sau de supraveghere al entității auditate în conformitate cu alineatul (1), statele membre pot permite sau solicita organismului administrativ sau organismului de supraveghere, după caz, să îndeplinească funcțiile comitetului de audit în sensul obligațiilor stabilite în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide că următoarele entități de interes public nu trebuie să aibă un comitet de audit:
orice entitate de interes public care este o filială în sensul articolului 2 punctul 10 din Directiva 2013/34/UE, dacă entitatea respectivă îndeplinește cerințele prevăzute alineatele (1), (2) și (5) din prezentul articol, la articolul 11 alineatele (1) și (2) și la articolul 16 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 la nivel de grup;
entitățile de interes public care sunt OPCVM, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 9 ), sau fonduri de investiții alternative (FIA), astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 10 );
entitățile de interes public al căror obiect unic de activitate îl constituie emiterea de titluri garantate cu active, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei ( 11 );
instituțiile de credit în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2013/36/UE ale căror acțiuni nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a unui stat membru în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE și care au emis în mod continuu și repetat numai titluri de creanță admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu condiția ca suma nominală totală a acestor titluri de creanță să nu depășească 100 000 000 EUR și ca instituțiile respective să nu fi publicat un prospect în temeiul Directivei 2003/71/CE.
Entitățile de interes public menționate la litera (c) explică publicului motivele pentru care consideră că nu este necesar să numească un comitet de audit sau un organism administrativ sau de supraveghere care să îndeplinească funcțiile unui comitet de audit.
Fără a aduce atingere responsabilităților atribuite membrilor organismelor administrative, de conducere sau de supraveghere sau altor membri desemnați de adunarea generală a acționarilor entității auditate, comitetul de audit îndeplinește, printre altele, misiunile următoare:
informează organismul administrativ sau de supraveghere al entității auditate cu privire la rezultatele auditului statutar și, după caz, cu privire la rezultatele asigurării raportării privind durabilitatea și explică în ce mod au contribuit auditul statutar și asigurarea raportării privind durabilitatea la integritatea raportării financiare și, respectiv, a raportării privind durabilitatea și care a fost rolul comitetului de audit în acest proces;
monitorizează procesul de raportare financiară și, după caz, de raportare privind durabilitatea, inclusiv procesul de raportare electronică, astfel cum este menționat la articolul 29d din Directiva 2013/34/UE și procesul desfășurat de întreprindere pentru a identifica informațiile raportate în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b din respectiva directivă și transmite recomandări sau propuneri pentru a asigura integritatea entității auditate;
monitorizează eficacitatea sistemelor utilizate de întreprindere pentru controlul intern de calitate și gestionarea riscului și, după caz, eficacitatea auditului intern, în ceea ce privește raportarea financiară și, după caz, raportarea privind durabilitatea întreprinderii, inclusiv procesul său de raportare electronică, astfel cum este menționat la articolul 29d din Directiva 2013/34/UE, fără a încălca independența entității auditate;
monitorizează auditul statutar al situațiilor financiare anuale și consolidate și, după caz, asigurarea raportării anuale și consolidate privind durabilitatea, în special performanța acestuia, ținând cont de constatările și concluziile autorității competente, în conformitate cu articolul 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014;
evaluează și monitorizează independența auditorilor statutari sau a firmelor de audit în conformitate cu articolele 22, 22a, 22b, 24a, 24b, 25b, 25c și 25d din prezenta directivă și cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și, în special, oportunitatea prestării unor servicii care nu sunt de audit către entitatea auditată în conformitate cu articolul 5 din respectivul regulament.
răspunde de procedura de selecție a auditorului/auditorilor statutar(i) sau a firmei/firmelor de audit și recomandă auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit care urmează a fi desemnate în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014, cu excepția cazului în care se aplică articolul 16 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
CAPITOLUL XI
ASPECTE INTERNAȚIONALE
Articolul 44
Autorizarea auditorilor din țări terțe
Articolul 45
Înregistrarea și supravegherea auditorilor și a entităților de audit din țări terțe
Autoritățile competente ale unui stat membru, în conformitate cu articolele 15, 16 și 17 din prezenta directivă, înregistrează fiecare auditor și entitate de audit dintr-o țară terță atunci când auditorul sau entitatea de audit respectivă transmite un raport de audit privind situațiile financiare anuale sau consolidate sau, dacă este cazul, un raport de asigurare referitor la raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea a unei întreprinderi înregistrate în afara Uniunii ale cărei valori mobiliare transferabile sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a statului membru respectiv, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 12 ), cu excepția cazului în care întreprinderea în cauză este un emitent exclusiv de titluri de creanță în curs, pentru care se aplică una dintre următoarele dispoziții:
astfel de valori mobiliare au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată a unui stat membru, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE înainte de 31 decembrie 2010 iar valoarea lor nominală unitară la data emiterii este de minimum 50 000 EUR ori, în cazul titlurilor de creanță exprimate în altă monedă, o valoare la data emiterii echivalentă cu minimum 50 000 EUR;
astfel de valori mobiliare au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată a unui stat membru, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE începând cu 31 decembrie 2010 iar valoarea lor nominală unitară la data emiterii este de minimum 100 000 EUR ori, în cazul titlurilor de creanță exprimate în altă monedă, o valoare la data emiterii echivalentă cu minimum 100 000 EUR.
Un stat membru poate înregistra o entitate de audit dintr-o țară terță în scopul auditului situațiilor financiare numai dacă:
majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entității de audit dintr-o țară terță îndeplinesc cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10, cu excepția articolului 7 alineatul (2), a articolului 8 alineatul (3) și a articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf;
auditorul dintr-o țară terță care efectuează auditul în numele entității de audit dintr-o țară terță îndeplinește cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10, cu excepția articolului 7 alineatul (2), a articolului 8 alineatul (3) și a articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf;
auditurile situațiilor financiare anuale sau consolidate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se efectuează în conformitate cu standardele internaționale de audit, astfel cum se prevede la articolul 26, precum și cu cerințele menționate la articolele 22, 22b și 25 sau cu standarde și cerințe echivalente;
entitatea de audit dintr-o țară terță publică pe site-ul web propriu un raport anual de transparență care cuprinde informațiile menționate la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau respectă cerințe echivalente privind furnizarea de informații.
Un stat membru poate înregistra o entitate de audit dintr-o țară terță în scopul asigurării raportării privind durabilitatea numai dacă:
majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entității de audit dintr-o terță țară îndeplinesc cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10;
auditorul dintr-o țară terță care efectuează asigurarea în numele entității de audit dintr-o țară terță îndeplinește cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10;
asigurarea raportării anuale sau consolidate privind durabilitatea menționate la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu standardele de asigurare menționate la articolul 26a, precum și cu cerințele stabilite la articolele 22, 22b, 25 și 25b sau cu standarde și cerințe echivalente;
entitatea de audit dintr-o țară terță publică pe site-ul web propriu un raport anual de transparență care cuprinde informațiile menționate la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau respectă cerințe echivalente privind furnizarea de informații.
Un stat membru poate înregistra un auditor dintr-o țară terță în scopul asigurării raportării privind durabilitatea numai dacă acesta îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (5) al doilea paragraf literele (b), (c) și (d) de la prezentul articol.
Statele membre pot evalua echivalența menționată la alineatul (5) primul paragraf litera (c) și al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol atât timp cât Comisia nu a adoptat o decizie în acest sens.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a care completează prezenta directivă în scopul definirii criteriilor generale de echivalență care trebuie utilizate pentru a stabili dacă auditurile situațiilor financiare și, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt efectuate în conformitate cu standardele internaționale de audit definite la articolul 26 și, respectiv, cu standardele de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea menționate la articolul 26a, precum și cu cerințele prevăzute la articolele 22, 24 și 25. Aceste criterii, care sunt aplicabile pentru toate țările terțe, sunt utilizate de statele membre atunci când evaluează echivalența la nivel național.
Articolul 46
Derogarea în caz de echivalență
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a în ceea ce privește definirea, pe baza condițiilor stipulate la articolele 29, 30 și 32, a unor criterii generale de echivalență utilizate pentru a stabili dacă procedurile de supraveghere publică, sistemele de asigurare a calității, cele de investigare și cele de sancționare ale unei țări terțe sunt echivalente cu cele din Uniune. Aceste criterii generale sunt utilizate de statul membru pentru a evalua echivalența la nivel național, în lipsa unei decizii a Comisiei cu privire la țara terță în cauză.
Statele membre aduc la cunoștința Comisiei:
evaluările lor privind echivalența menționată la alineatul (2) și
principalele elemente ale acordurilor de cooperare cu sistemele de supraveghere publică, sistemele de asigurare a calității și sistemele de investigații și penalizări din țări terțe, în baza alineatului (1).
Articolul 47
Cooperarea cu autoritățile competente din țări terțe
Statele membre pot permite transferul către autoritățile competente dintr-o țară terță al dosarelor de audit sau al altor documente deținute de auditorii statutari sau firmele de audit autorizate de acestea, precum și al rapoartelor de inspecție sau de anchetă referitoare la auditurile în cauză, cu condiția ca:
aceste documente de audit sau alte documente să aibă legătură cu auditurile societăților comerciale care au emis valori mobiliare în acea țară terță sau care fac parte dintr-un grup care întocmește situații financiare consolidate statutare în acea țară terță;
transferul să aibă loc prin intermediul autorităților competente din statul membru de origine către autoritățile competente din țara terță și la cererea acestora;
autoritățile competente din țara terță în cauză să îndeplinească cerințele care au fost considerate adecvate în conformitate cu alineatul (3);
să existe acorduri de colaborare pe bază de reciprocitate încheiate între autoritățile competente respective;
transferul de date personale către țara terță să aibă loc în conformitate cu capitolul IV din Directiva 95/46/CE.
Acordurile de colaborare menționate la alineatul (1) litera (d) asigură că:
autoritățile competente prezintă justificările pentru motivele cererii pentru obținerea dosarelor de audit sau a altor documente;
persoanele angajate sau angajate anterior de către autoritățile competente ale țării terțe care primește informațiile fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional;
să nu fie compromisă protecția intereselor comerciale ale entității auditate, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală și industrială;
autoritățile competente ale unei terțe țări pot folosi dosarele de audit și alte documentele doar pentru exercitarea funcțiilor lor de supraveghere publică, de asigurare a calității și de investigații, funcții care îndeplinesc cerințe echivalente cu cele de la articolele 29, 30 și 32;
cererea unei autorități competente dintr-o terță țară privind dosarele de audit sau alte documente deținute de un auditor legal sau o firmă de audit poate fi refuzată atunci când:
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a în ceea ce privește definirea criteriilor generale de adecvare conform cărora Comisia evaluează dacă autoritățile competente ale țărilor terțe pot fi recunoscute ca adecvate pentru cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre cu privire la schimbul de documente de lucru de audit sau alte documente deținute de auditorii statutari și firmele de audit. Criteriile generale de adecvare se bazează pe cerințele de la articolul 36 sau pe rezultate funcționale în mod esențial echivalente ale unui schimb direct de documente de lucru de audit sau alte documente deținute de auditorii statutari sau firmele de audit.
În cazuri excepționale și prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statele membre pot permite auditorilor legali sau firmelor de audit autorizate de acestea să transfere dosarele de audit și alte documente de audit direct către autoritățile competente ale unei țări terțe, cu condiția ca:
autoritățile competente din acea țară terță să fi inițiat investigații;
transferul să nu contravină obligațiilor pe care trebuie să le respecte auditorii legali și firmele de audit în legătură cu transferul dosarelor de audit sau al altor documente către autoritatea competentă din țara lor de origine;
să existe acorduri de colaborare cu autoritățile competente ale acelei țări terțe care să permită autorităților competente din statul membru acces direct reciproc la dosarele de audit și la alte documente ale entităților de audit din respectiva țară terță;
autoritatea competentă care face solicitarea din țara terță în cauză informează în prealabil autoritatea competentă din țara de origine a auditorului legal sau a firmei de audit cu privire la fiecare cerere directă de informații, indicând motivele acesteia;
sunt respectate condițiile menționate la alineatul (2).
▼M3 —————
CAPITOLUL XII
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 48
Procedura comitetului
Articolul 48a
Exercitarea competențelor delegate
Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 26a alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată.
▼M3 —————
Articolul 50
Abrogarea Directivei 84/253/CEE
Directiva 84/253/CEE se abrogă de la 29 iunie 2006. Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Articolul 51
Dispoziții tranzitorii
Auditorii legali sau firmele de audit care sunt autorizați de către autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu dispozițiile Directivei 84/253/CEE înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor menționate la articolul 53 alineatul (1) sunt considerați ca fiind autorizați în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.
Articolul 52
Armonizarea minimă
Statele membre care solicită auditul legal pot impune cerințe mai stricte, cu excepția cazului în care prezenta directivă conține dispoziții contrare.
Articolul 53
Transpunerea
Articolul 54
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 55
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
( 1 ) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
( 2 ) JO L 207, 18.8.2003, p. 1.
( 3 ) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
( 4 ) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
( 5 ) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).
( 6 ) JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
( 7 ) Directiva 2004/72/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind normele de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește practicile comerciale admise, definirea informației confidențiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informații confidențiale, declararea operațiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilități de conducere și notificarea operațiunilor suspecte (JO L 162, 30.4.2004, p. 70.).
( 8 ) Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
( 9 ) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
( 10 ) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
( 11 ) Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile conținute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (JO L 149, 30.4.2004, p. 1).
( 12 ) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
( 13 ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).