–

pentru Integritetsskyddsmyndigheten, de C. Agnehall, A. Persson și D. Törngren, în calitate de agenți;

–

pentru AB Storstockholms Lokaltrafik, de J. Forzelius, advokat, și G. Tranvik, biträdande jurist;

–

pentru guvernul danez, de D. Elkan, C. A.‑S. Maertens, J. Sandvik Loft și de M. Jespersen, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul austriac, de A. Posch, J. Schmoll și C. Gabauer, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de A. Bouchagiar, C. Faroghi și H. Kranenborg, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 13 și 14 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1) (denumit în continuare „RGPD”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Integritetsskyddsmyndigheten (Autoritatea pentru Protecția Datelor, Suedia) (denumită în continuare „Autoritatea”), pe de o parte, și AB Storstockholms Lokaltrafik (denumită în continuare „SL”), o societate suedeză pe acțiuni de transport public, pe de altă parte, în legătură cu o sancțiune administrativă pecuniară aplicată acesteia pentru încălcarea articolului 13 din RGPD în cadrul colectării de date cu caracter personal prin intermediul unei camere video corporale purtate de controlori care lucrează pentru această societate.

3

Considerentele (60) și (61) ale RGPD au următorul cuprins:

4

Articolul 5 din RGPD, intitulat „Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal”, prevede:

„(1)   Datele cu caracter personal sunt:

[…]

[…]”

5

Articolul 12 din RGPD, intitulat „Transparența informațiilor, a comunicărilor și a modalităților de exercitare a drepturilor persoanei vizate”, are următorul cuprins:

„(1)   Operatorul ia măsuri adecvate pentru a furniza persoanei vizate orice informații menționate la articolele 13 și 14 și orice comunicări în temeiul articolelor 15-22 și 34 referitoare la prelucrare, într‑o formă concisă, transparentă, inteligibilă și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu, […]. Informațiile se furnizează în scris sau prin alte mijloace, inclusiv, atunci când este oportun, în format electronic. […]

[…]

(5)   […] În cazul în care cererile din partea unei persoane vizate sunt în mod vădit nefondate sau excesive, în special din cauza caracterului lor repetitiv, operatorul poate:

[…]

În aceste cazuri, operatorului îi revine sarcina de a demonstra caracterul vădit nefondat sau excesiv al cererii.

[…]”

6

Articolul 13 din RGPD, intitulat „Informații care se furnizează în cazul în care datele cu caracter personal sunt colectate de la persoana vizată”, prevede:

„(1)   În cazul în care datele cu caracter personal referitoare la o persoană vizată sunt colectate de la aceasta, operatorul, în momentul obținerii acestor date cu caracter personal, furnizează persoanei vizate toate informațiile următoare:

(2)   În plus față de informațiile menționate la alineatul (1), în momentul în care datele cu caracter personal sunt obținute, operatorul furnizează persoanei vizate următoarele informații suplimentare necesare pentru a asigura o prelucrare echitabilă și transparentă:

(3)   În cazul în care operatorul intenționează să prelucreze ulterior datele cu caracter personal într‑un alt scop decât cel pentru care acestea au fost colectate, operatorul furnizează persoanei vizate, înainte de această prelucrare ulterioară, informații privind scopul secundar respectiv și orice informații suplimentare relevante, în conformitate cu alineatul (2).

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică dacă și în măsura în care persoana vizată deține deja informațiile respective.”

7

Potrivit articolului 14 din RGPD, intitulat „Informații care se furnizează în cazul în care datele cu caracter personal nu au fost obținute de la persoana vizată”:

„(1)   În cazul în care datele cu caracter personal nu au fost obținute de la persoana vizată, operatorul furnizează persoanei vizate următoarele informații:

(2)   Pe lângă informațiile menționate la alineatul (1), operatorul furnizează persoanei vizate următoarele informații necesare pentru a asigura o prelucrare echitabilă și transparentă în ceea ce privește persoana vizată:

(3)   Operatorul furnizează informațiile menționate la alineatele (1) și (2):

(4)   În cazul în care operatorul intenționează să prelucreze ulterior datele cu caracter personal într‑un alt scop decât cel pentru care acestea au fost obținute, operatorul furnizează persoanei vizate, înainte de această prelucrare ulterioară, informații privind scopul secundar respectiv și orice informații suplimentare relevante, în conformitate cu alineatul (2).

(5)   Alineatele (1)-(4) nu se aplică dacă și în măsura în care:

8

SL prestează servicii de transport public în Stockholm (Suedia). Această societate și‑a echipat controlorii cu camere video corporale, utilizate pentru a filma pasagerii care nu dispun de un bilet valabil la momentul verificării biletelor și cărora li se aplică așadar o amendă. Utilizarea acestor camere este menită să prevină și să dovedească amenințările și violențele îndreptate împotriva controlorilor și să asigure verificarea identității pasagerilor obligați la plata unei astfel de amenzi.

9

În cadrul activităților sale de supraveghere, Autoritatea a examinat dacă prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către SL prin intermediul camerelor video corporale era conformă cu normele RGPD. În cursul lunii iunie 2021, ea a adoptat o decizie din care reiese că controlorii poartă camerele pe toată durata serviciului lor și că acestea înregistrează în mod continuu materiale video cu imagini și cu sunet.

10

Aceste camere au o memorie denumită „circulară”, ceea ce înseamnă că, după un anumit timp, are loc o eliminare automată a întregului conținut înregistrat. După această eliminare, materialul înregistrat se șterge. Inițial, materialul înregistrat era stocat timp de două minute, dar în timpul auditului în materie de supraveghere efectuat de această Autoritate această durată a fost redusă la un minut. Cu toate acestea, prin apăsarea unui buton, controlorii pot întrerupe eliminarea automată, asigurându‑se astfel că datele înregistrate nu sunt șterse. În acest caz, informațiile stocate în cameră sunt de asemenea păstrate prin tehnica de preînregistrare care înregistrează informațiile în cursul minutului care precedă momentul în care controlorul a apăsat butonul. Controlorii sunt instruiți să întrerupă eliminarea automată în toate situațiile în care se aplică o amendă și de asemenea în cazul unei amenințări care îi vizează.

11

Pe lângă aceste constatări referitoare la utilizarea și la funcționarea camerelor video corporale, Autoritatea a considerat, în decizia sa, că SL tratase, din luna decembrie 2018 și până la data adoptării acestei decizii în cursul lunii iunie 2021, date cu caracter personal, utilizând camere video corporale în cadrul controlului biletelor, cu încălcarea mai multor dispoziții ale RGPD. În opinia sa, SL nu furnizase suficiente informații persoanelor vizate, încălcând astfel articolul 13 din RGPD. În consecință, această autoritate a aplicat SL o sancțiune administrativă pecuniară în cuantum total de 16 milioane de coroane suedeze (SEK) (aproximativ 1420670 de euro), din care 4 milioane SEK (aproximativ 355188 de euro) pentru neinformarea persoanelor vizate.

12

Förvaltningsrätten i Stockholm (Tribunalul Administrativ cu sediul în Stockholm, Suedia), sesizat de SL cu o acțiune împotriva deciziei Autorității, a respins această acțiune în măsura în care privea sancțiunea aplicată acestei societăți pentru neinformarea persoanelor vizate.

13

SL a declarat atunci apel la Kammarrätten i Stockholm (Curtea de Apel Administrativă din Stockholm, Suedia), care a anulat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță, precum și decizia Autorității în ceea ce privește aplicarea acestei sancțiuni. Această instanță a statuat, referindu‑se la Hotărârea din 11 decembrie 2014, Ryneš (C‑212/13, EU:C:2014:2428), că articolul 13 din RGPD nu era aplicabil litigiului cu care a fost sesizată și, prin urmare, că Autoritatea nu era îndreptățită să aplice SL o sancțiune administrativă pecuniară pentru încălcarea acestei dispoziții.

14

Autoritatea a formulat recurs împotriva hotărârii Kammarrätten i Stockholm (Curtea de Apel Administrativă din Stockholm, Suedia) la Högsta förvaltningsdomstolen (Curtea Administrativă Supremă, Suedia), care este instanța de trimitere, solicitându‑i să anuleze această hotărâre în ceea ce privește sancțiunea aplicată acestei societăți pentru neinformarea persoanelor vizate.

15

Instanța de trimitere precizează, mai întâi, că problema care se ridică este aceea de a stabili care dintre articolele 13 și 14 din RGPD se aplică în cazul în care datele cu caracter personal sunt colectate prin intermediul unei camere video corporale. În opinia sa, răspunsul la această întrebare este necesar în două privințe. Pe de o parte, ar trebui să se determine care sunt informațiile care trebuie furnizate persoanei vizate, în ce moment ia naștere obligația de informare a acestei persoane și care sunt excepțiile de la această obligație. Pe de altă parte, ar trebui să se stabilească dacă Autoritatea avea dreptul să aplice SL o sancțiune administrativă pecuniară pentru motivul că această societate nu respectase obligația de informare, astfel cum este prevăzută la articolul 13 din RGPD.

16

În continuare, potrivit instanței de trimitere, nu ar reieși în mod clar nici în ce măsură diferențele dintre articolele 13 și 14 din RGPD, în ceea ce privește întinderea obligației de informare pe care o conțin aceste dispoziții, trebuie luate în considerare pentru a stabili care dintre ele se aplică unui anumit tip de colectare de date cu caracter personal. În această privință, ea precizează că părțile au opinii divergente cu privire la concluzia care trebuie dedusă din aceste diferențe.

17

În sfârșit, instanța de trimitere ridică problema importanței care trebuie acordată Orientărilor privind transparența în sensul Regulamentului (UE) 2016/679, adoptate la 29 noiembrie 2017, în versiunea lor revizuită la 11 aprilie 2018 de grupul de lucru instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție specială 13/vol.17, p. 10), care prevăd, la punctul 26, că articolul 13 din RGPD este aplicabil supravegherii video.

18

În acest context, Högsta förvaltningsdomstolen (Curtea Administrativă Supremă) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În cazul în care datele cu caracter personal sunt obținute prin intermediul unei camere video corporale, care dintre articolele 13 și 14 din [RGPD] se aplică?”

19

În urma lecturării concluziilor doamnei avocate generale la 1 august 2025, SL a solicitat, prin înscrisul depus la grefa Curții la 23 septembrie 2025, redeschiderea procedurii orale, în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul de procedură al Curții.

20

În susținerea acestei cereri, SL arată că Curtea nu a fost lămurită suficient cu privire la situația de fapt din cauza principală și cu privire la importanța pe care ar avea‑o o decizie pronunțată în cauza de față în privința operatorilor care recurg la utilizarea unor dispozitive de supraveghere video. Ea apreciază în special că concluziile prezentate de doamna avocată generală nu au delimitat în mod corect domeniile de aplicare respective ale articolelor 13 și 14 din RGPD.

21

În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 252 al doilea paragraf TFUE, avocatul general prezintă în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, necesită intervenția sa. Nici aceste concluzii, nici motivarea pe care se întemeiază avocatul general nu sunt obligatorii pentru Curte (Hotărârea din 4 septembrie 2025, Nissan Iberia, C‑21/24, EU:C:2025:659, punctul 30 și jurisprudența citată).

22

Trebuie de asemenea să se arate, în acest context, că Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și Regulamentul de procedură nu prevăd posibilitatea ca părțile sau persoanele interesate menționate la articolul 23 din acest statut să prezinte observații drept răspuns la concluziile prezentate de avocatul general. În consecință, dezacordul unei părți sau al unei astfel de persoane interesate față de concluziile avocatului general, oricare ar fi chestiunile pe care le examinează în cadrul acestora, nu poate constitui prin el însuși un motiv care să justifice redeschiderea procedurii orale (Hotărârea din 4 septembrie 2025, Nissan Iberia, C‑21/24, EU:C:2025:659, punctul 31 și jurisprudența citată).

23

Rezultă că în măsura în care cererea de redeschidere a fazei orale a procedurii, formulată de SL, urmărește să permită acesteia să răspundă la poziția exprimată de doamna avocată generală în concluziile sale, această cerere nu poate fi admisă.

24

Cu toate acestea, în temeiul articolului 83 din Regulamentul de procedură, Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, redeschiderea fazei orale a procedurii, în special atunci când consideră că nu este suficient de lămurită sau atunci când o parte a invocat, după închiderea acestei faze, un fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei Curții sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților ori a persoanelor interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

25

În speță, Curtea consideră însă, după ascultarea avocatei generale, că ea dispune de toate elementele necesare pentru a răspunde la întrebările adresate de instanța de trimitere și că prezenta cauză nu necesită să fie soluționată pe baza unui argument care nu ar fi fost dezbătut între persoanele interesate. În plus, cererea de redeschidere a fazei orale a procedurii nu evidențiază niciun fapt nou de natură să poată să aibă o influență decisivă asupra deciziei pe care Curtea este chemată să o pronunțe în această cauză.

26

În aceste condiții, nu este necesar să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii.

27

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 13 și 14 din RGPD trebuie interpretate în sensul că, într‑o situație în care datele cu caracter personal sunt colectate prin intermediul unor camere video corporale purtate de controlori în transportul public, informarea persoanelor vizate este reglementată de articolul 13 din RGPD sau de articolul 14 din RGPD.

28

Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar, în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, să se țină seama nu numai de termenii acestor dispoziții, ci și de contextul dispozițiilor menționate și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (Hotărârea din 28 noiembrie 2024, Másdi, C‑169/23, EU:C:2024:988, punctul 39).

29

În ceea ce privește, în primul rând, modul de redactare a articolelor 13 și 14 din RGPD, trebuie amintit că domeniul de aplicare material al articolului 14 din RGPD este definit în mod negativ în raport cu cel al articolului 13 din acest regulament. Astfel cum reiese din chiar titlurile acestor dispoziții, articolul 13 privește informațiile care se furnizează în cazul în care datele cu caracter personal sunt colectate de la persoana vizată, în timp ce articolul 14 privește informațiile care se furnizează în cazul în care datele cu caracter personal nu au fost obținute de la persoana vizată (Hotărârea din 28 noiembrie 2024, Másdi, C‑169/23, EU:C:2024:988, punctul 48).

30

Pentru a distinge domeniile de aplicare respective ale acestor dispoziții, împrejurarea că, în anumite versiuni lingvistice ale articolului 14 din RGPD, în special cea în limba suedeză, termenul „colectate” („samlas in”) care figurează la articolul 13 din același regulament nu este reluat nu este determinantă.

31

Astfel, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că dispozițiile dreptului Uniunii trebuie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii Europene și, în caz de divergență între aceste diferite versiuni, dispoziția în cauză trebuie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte [Hotărârea din 13 februarie 2025, Verbraucherzentrale Berlin (Noțiunea de perioadă contractuală inițială),C‑612/23, EU:C:2025:82, punctul 31 și jurisprudența citată].

32

În această privință, Curtea a precizat deja, în ceea ce privește utilizarea termenului „obținere” („erhållande”) la articolul 14 alineatul (5) litera (c) din RGPD, care, în versiunea în limba suedeză, este utilizat de asemenea în titlul acestui articol 14, precum și la alineatul (1) al acestuia, că acest termen vizează efectiv datele „colectate” („erhållits”) de la o altă persoană decât persoana vizată, precum și pe cele pe care operatorul însuși le‑a generat, în cadrul exercițiului misiunii sale, pe baza unor astfel de date (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 noiembrie 2024, Másdi, C‑169/23, EU:C:2024:988, punctul 47).

33

Pe de altă parte, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 28 din concluzii, noțiunea de date „colectate” de la persoana vizată în sensul articolului 13 alineatul (1) din RGPD nu impune o acțiune specifică din partea acesteia din urmă, ci numai din partea operatorului, astfel încât gradul de activitate a persoanei vizate este irelevant pentru delimitarea domeniului de aplicare al acestei dispoziții în raport cu cel al articolului 14 din acest regulament.

34

Această considerație este evidențiată și în Orientările privind transparența, menționate la punctul 17 din prezenta hotărâre, din care reiese că articolul 13 din RGPD se aplică fie atunci când persoana vizată furnizează cu bună știință date cu caracter personal operatorului, fie atunci când acesta colectează datele de la această persoană prin observare, în special prin intermediul unor camere.

35

Ținând seama de modul de redactare a articolului 14 alineatul (2) litera (f) din RGPD, interpretat în lumina considerentului (61) al acestui regulament, trebuie să se considere că numai sursa datelor cu caracter personal colectate constituie criteriul relevant pentru delimitarea domeniilor de aplicare respective ale articolelor 13 și 14 din RGPD. Astfel, potrivit articolului 14 alineatul (2) litera (f) menționat, în cazul în care datele nu au fost colectate de la persoana vizată, operatorul trebuie să o informeze pe aceasta cu privire la sursa din care provin datele cu caracter personal.

36

Rezultă că interpretarea literală a articolelor 13 și 14 din RGPD, citite în lumina considerentului (61) al acestui regulament, pledează în favoarea aplicării acestui articol 13 în cazul colectării de date cu caracter personal prin intermediul unei camere video corporale, având în vedere că, în această ipoteză, datele respective nu sunt obținute din altă sursă în afară de persoana vizată, ci sunt obținute direct de la aceasta.

37

În al doilea rând, o asemenea interpretare este confirmată de contextul în care se înscriu aceste dispoziții.

38

În această privință, din articolul 5 din RGPD rezultă că o prelucrare de date cu caracter personal trebuie să îndeplinească printre altele cerințe concrete în materie de transparență față de persoana vizată de o astfel de prelucrare [Hotărârea din 11 iulie 2024, Meta Platforms Ireland (Acțiune în reprezentare),C‑757/22, EU:C:2024:598, punctul 53].

39

Astfel cum a arătat în esență Comisia în observațiile sale scrise, articolul 13 din RGPD, prin faptul că a prevăzut comunicarea către persoana vizată a informațiilor pe care le vizează acesta în momentul în care sunt obținute, conferă o expresie specifică dreptului acestei persoane de a fi informată. În schimb, în ceea ce privește articolul 14 din acest regulament, acesta a fost adoptat pentru a răspunde situațiilor în care operatorul nu se află în contact direct cu persoana vizată, ci colectează datele cu caracter personal dintr‑o altă sursă, astfel încât comunicarea informațiilor pe care le vizează această dispoziție în momentul în care acestea sunt obținute este, în practică, dificilă sau chiar imposibilă. Caracterul indirect al unei asemenea colectări justifică astfel faptul că această din urmă dispoziție prevede posibilitatea de a amâna îndeplinirea obligației de informare ce revine acestui operator.

40

În al treilea rând, articolele 13 și 14 din RGPD trebuie interpretate în lumina obiectivului urmărit de acest regulament, care constă printre altele în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului lor la protecția datelor cu caracter personal, consacrat la articolul 16 TFUE și garantat ca drept fundamental la articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care completează dreptul la viață privată garantat la articolul 7 din aceasta (Hotărârea din 27 februarie 2025, Dun & Bradstreet Austria ș.a., C‑203/22, EU:C:2025:117, punctul 51 și jurisprudența citată).

41

Or, dacă s‑ar admite că articolul 14 din RGPD se aplică în cazul colectării de date cu caracter personal prin intermediul unei camere video corporale, persoana vizată nu ar primi nicio informație în stadiul acestei colectări, chiar dacă ea este sursa acestor date, ceea ce ar permite operatorului să nu furnizeze imediat informații persoanei respective. Prin urmare, o asemenea interpretare ar implica riscul ca colectarea datelor cu caracter personal să nu fie adusă la cunoștința persoanei vizate și să dea naștere unor practici de supraveghere ascunse. O asemenea consecință ar fi incompatibilă cu obiectivul, menționat la punctul anterior din prezenta hotărâre, de a garanta un nivel ridicat de protecție a libertăților și a drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice.

42

În aceste condiții, trebuie arătat că acest obiectiv nu se opune ca, astfel cum prevăd Orientările 3/2019 ale Comitetului European pentru Protecția Datelor (CEPD) privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin dispozitive video, adoptate la 29 ianuarie 2020, obligațiile de informare întemeiate pe articolul 13 din RGPD să fie puse în aplicare în cadrul unei abordări pe mai multe niveluri. Potrivit acestor orientări, informațiile cele mai importante destinate persoanei vizate pot fi menționate, în cadrul unui prim nivel, pe un panou de avertizare, iar celelalte informații obligatorii îi pot fi furnizate acesteia, în cadrul unui al doilea nivel, în mod adecvat și complet, într‑un loc ușor accesibil.

43

În sfârșit, trebuie să se mai precizeze, ca răspuns la îndoiala exprimată de Kammarrätten i Stockholm (Curtea de Apel Administrativă din Stockholm, Suedia) cu privire la domeniul de aplicare al punctului 34 din Hotărârea din 11 decembrie 2014, Ryneš (C‑212/13, EU:C:2014:2428), menționat la punctul 13 din prezenta hotărâre, că Curtea nu s‑a pronunțat, la punctul 34 din această hotărâre, cu privire la domeniul de aplicare al articolului 11 din Directiva 95/46, căruia îi corespunde articolul 14 din RGPD, în raport cu articolul 10 din această directivă, căruia îi corespunde articolul 13 din acest regulament, ci s‑a limitat să ilustreze că, din cauza diferitelor limitări și excepții pe care le prevede această directivă, aplicarea sa permite să se țină seama de interesele legitime ale operatorului.

44

Prin urmare, din cuprinsul punctului 34 din hotărârea menționată nu se poate deduce că Curtea s‑ar fi pronunțat deja cu privire la distincția dintre domeniul de aplicare al articolului 13 din RGPD, pe de o parte, și cel al articolului 14 din acest regulament, pe de altă parte.

45

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolele 13 și 14 din RGPD trebuie interpretate în sensul că, într‑o situație în care datele cu caracter personal sunt colectate prin intermediul unor camere video corporale purtate de controlori în transportul public, informarea persoanelor vizate este reglementată de articolul 13 din RGPD, iar nu de articolul 14 din RGPD.

46

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolele 13 și 14 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE

trebuie interpretate în sensul că,

într‑o situație în care datele cu caracter personal sunt colectate prin intermediul unor camere video corporale purtate de controlori în transportul public, informarea persoanelor vizate este reglementată de articolul 13 din acest regulament, iar nu de articolul 14 din acesta.