Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62020CA0385

Cauza C-385/20: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 aprilie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia n° 49 de Barcelona – Spania) – EL, TP/Caixabank SA (Trimitere preliminară – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13/CEE – Principiul efectivității – Principiul echivalenței – Procedură jurisdicțională prin care se urmărește constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale – Competență de control din oficiu a instanței naționale – Procedură națională de stabilire a cheltuielilor de judecată – Cheltuieli de judecată rambursabile cu titlu de onorarii de avocat)

JO C 213, 30.5.2022, pp. 9–10 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

30.5.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/9


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 aprilie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 49 de Barcelona – Spania) – EL, TP/Caixabank SA

(Cauza C-385/20) (1)

(Trimitere preliminară - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Directiva 93/13/CEE - Principiul efectivității - Principiul echivalenței - Procedură jurisdicțională prin care se urmărește constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale - Competență de control din oficiu a instanței naționale - Procedură națională de stabilire a cheltuielilor de judecată - Cheltuieli de judecată rambursabile cu titlu de onorarii de avocat)

(2022/C 213/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 49 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamanți: EL, TP

Pârâtă: Caixabank SA

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, citite în lumina principiului efectivității, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede, în cadrul stabilirii cheltuielilor de judecată în legătură cu o acțiune referitoare la caracterul abuziv al unei clauze contractuale, un plafon aplicabil onorariilor de avocat recuperabile de consumatorul care a avut câștig de cauză pe fond de la profesionistul obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu condiția ca acest plafon să permită consumatorului să obțină, în acest temei, rambursarea unui cuantum rezonabil și proporțional în raport cu cheltuielile pe care a trebuit să le efectueze în mod obiectiv pentru a introduce o astfel de acțiune.

2)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, citite în lumina principiului efectivității, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale potrivit căreia valoarea litigiului, care constituie baza pentru calcularea cheltuielilor de judecată recuperabile de consumatorul care a avut câștig de cauză în cadrul unei acțiuni referitoare la o clauză contractuală abuzivă, trebuie stabilită în cererea introductivă sau, în caz contrar, este stabilită de reglementarea respectivă, fără ca această informație să poată fi modificată ulterior, cu condiția ca instanța însărcinată in fine cu stabilirea cheltuielilor de judecată să rămână liberă să determine valoarea reală a litigiului pentru consumator, asigurându-se că acesta beneficiază de dreptul la rambursarea unui cuantum rezonabil și proporțional în raport cu cheltuielile pe care a trebuit în mod obiectiv să le efectueze pentru a introduce o astfel de acțiune.


(1)  JO C 423, 7.12.2020.


Top