—

pentru X BV, de G. Th. K. Meussen, advocaat;

—

pentru guvernul olandez, de domnii Y. de Vries și M. de Grave, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul F. Arena, avvocato dello Stato;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnii A. Bouquet și W. Wils, în calitate de agenți,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Inspecteur van de Belastingdiest (inspectorul serviciului fiscal, denumit în continuare „inspectorul”), pe de o parte, și X BV, societate de drept olandez al cărei sediu este în P, pe de altă parte, având ca obiect deductibilitatea fiscală a amenzilor aplicate de Comisia Comunităților Europene pentru încălcarea normelor comunitare de concurență.

3

Potrivit considerentului (21) al Regulamentului nr. 1/2003:

„Consecvența în aplicarea normelor de concurență impune, de asemenea, stabilirea de măsuri pentru cooperarea între instanțele statelor membre și Comisie. Aceasta se aplică tuturor instanțelor statelor membre care aplică articolele 81 și 82 din [T]ratat[ul CE], indiferent dacă aplică aceste norme în litigii între persoane de drept privat, dacă acționează ca autorități publice de executare sau ca instanțe de recurs. În special, instanțele naționale ar trebui să se poată adresa Comisiei pentru a obține informații sau avizul asupra unor aspecte privind aplicarea dreptului comunitar al concurenței. Comisia și autoritățile de concurență din statele membre ar trebui să poată înainta observații scrise sau orale instanțelor care trebuie să aplice articolele 81 și 82 din tratat. Aceste observații ar trebui prezentate în conformitate cu normele de procedură și practicile naționale, inclusiv normele de garantare a drepturilor părților. De aceea, ar trebui luate măsuri pentru a se asigura faptul că atât Comisia, cât și autoritățile de concurență ale statelor membre sunt suficient de bine informate cu privire la procedurile în fața instanțelor naționale.”

4

Articolul 15 din Regulamentul nr. 1/2003 prevede:

„Cooperarea cu instanțele naționale

(1)   În procedurile de aplicare a articolului 81 sau a articolului 82 din tratat, instanțele statelor membre pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său în probleme referitoare la aplicarea normelor comunitare de concurență.

(2)   Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanțelor naționale prin care se decide cu privire la aplicarea articolului 81 sau a articolului 82 din tratat. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părților.

(3)   Autoritățile de concurență ale statelor membre, acționând din oficiu, pot înainta observații scrise instanțelor naționale din statul membru respectiv, privind aspecte legate de aplicarea articolului 81 sau 82 din tratat. Cu permisiunea instanței în cauză, autoritățile respective pot de asemenea înainta observații orale instanțelor naționale din statul membru respectiv. Atunci când aplicarea coerentă a articolului 81 sau 82 din tratat impune acest lucru, Comisia, acționând din oficiu, poate înainta observații scrise instanțelor statelor membre. Cu permisiunea instanței în cauză, Comisia poate formula și observații orale.

Doar în scopul pregătirii observațiilor lor, autoritățile de concurență ale statelor membre și Comisia pot solicita instanței competente a statului membru respectiv să le transmită sau să le asigure transmiterea oricăror documente necesare pentru evaluarea cauzei.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere competențelor mai largi pe care legislația națională le conferă autorităților de concurență ale statelor membre de a prezenta observații în fața instanțelor.”

5

Potrivit punctelor (31)-(35) din Comunicarea Comisiei privind cooperarea dintre Comisie și instanțele statelor membre ale Uniunii Europene în aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO 2004, C 101, p. 54, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 122):

6

Articolul 89h din Legea privind noile dispoziții în materia concurenței economice (Legea privind concurența) [wet houdende nieuwe regels omtrent de economische mededinging (Mededingingswet)] din 22 mai 1997 (Stb. 1997, nr. 242), astfel cum a fost modificată prin Legea din (Stb. 2005, nr. 172, denumită în continuare „Legea privind concurența”), prevede:

„1.   În cazul în care nu au calitatea de parte în cauză, în vederea examinării unei acțiuni formulate la instanța administrativă, Consiliul [de administrație al Nederlandse Mededingingsautoriteit (Autoritatea Olandeză de Concurență, denumită în continuare «NMa»)] sau Comisia Comunităților Europene poate prezenta, la cerere, observații scrise în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1/2003. Instanța poate stabili un termen în acest scop. Cu autorizarea instanței, acestea pot să prezinte și observații orale în cadrul ședinței.

2.   În urma cererii formulate în temeiul articolului 15 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003, instanța transmite Consiliului [NMa] și Comisiei Comunităților Europene toate documentele prevăzute de această dispoziție. În termenul stabilit de instanță, părțile pot să își exprime punctul de vedere cu privire la documentele ce urmează a fi transmise.

3.   În termenul stabilit de instanță, părțile pot răspunde la observațiile prezentate de Consiliul [NMa] sau de Comisia Comunităților Europene. Instanța poate autoriza părțile să răspundă la fiecare dintre aceste observații.”

7

Textul articolului 89h rezultă din Legea de modificare a Legii privind concurența, precum și a altor legi privind punerea în aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 1/2003 și 139/2004 (wet tot wijziging van de Mededingingswet en van enige andere wetten in verband met de implementatie van EG-verordeningen 1/2003 en 139/2004) din 30 iunie 2004 (Stb. 2004, nr. 345). Din decizia de trimitere rezultă că expunerea de motive a acestei legi (Kamerstukken II, sesiunea 2003-2004, 29276, nr. 3) conține următoarele considerente:

„2.5 Cooperarea cu instanțele naționale

Cooperarea dintre Comisie și instanțele naționale este prevăzută la articolul 15 și în considerentul (21) [al Regulamentului nr. 1/2003].

[…]

De asemenea, potrivit alineatului (3) al acestui articol, Comisia și autoritățile naționale de concurență pot prezenta observații scrise și orale în timpul examinării unei cauze de o instanță (amicus curiae). Aceste observații au statutul unor avize și au drept obiectiv să încurajeze aplicarea coerentă a normelor de concurență.

În acest scop, Comisia și autoritățile naționale de concurență au obligația să respecte normele de procedură olandeze. Astfel, în procedura care implică două părți, instanța are un rol pasiv și determină ritmul procesului. În plus, instanța nu are obligația să ia în considerare avizul Comisiei [considerentul (21)]. Independența instanței nu este, așadar, pusă la îndoială. Comisia și autoritățile naționale de concurență trebuie să respecte drepturile părților și să garanteze menținerea confidențialității datelor confidențiale ale cauzei. În sfârșit, potrivit articolului 15 alineatul (1) din [R]egulament[ul nr. 1/2003], instanța națională poate solicita Comisiei să îi transmită informații sau un aviz.

[…]

3.4 Colaborarea dintre directorul general al NMa, Comisie și instanțe

Articolul 15 alineatul (3) din [R]egulament[ul nr. 1/2003] prevede că autoritățile naționale competente în domeniul aplicării dreptului concurenței și Comisia, acționând din oficiu, pot prezenta observații scrise privind aplicarea articolelor 81 și 82 din tratat și că pot prezenta și observații orale cu autorizarea instanței.

În plus, articolul 15 alineatul (1) din [R]egulament[ul nr. 1/2003] prevede posibilitatea ca instanța să solicite Comisiei informații sau avize privind aplicarea articolelor 81 și 82 din tratat […]

[…] Articolul 15 din [R]egulament[ul nr. 1/2003] este aplicat de instanțele administrative prin adaptarea Legii privind concurența (articolul 1 din partea G [din legea de modificare], prin articolele 89h, 89i și 89j [din Legea privind concurența]), iar de instanțele civile prin adaptarea Codului de procedură civilă [(Wetboek van Bugerlijke Rechtsvordering)] (articolul III).”

8

Sub titlul „Cheltuieli generale nedeductibile”, articolul 3.14 din Legea privind impozitul pe venit din 2001 (Wet Inkomstenbelasting 2001), în versiunea aplicabilă veniturilor obținute în 2002, prevedea:

„1.   La calcularea profitului, nu sunt deductibile cheltuielile și costurile din următoarele categorii:

[…]

[…]”

9

Prin Decizia 2005/471/CE a Comisiei din 27 noiembrie 2002 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE împotriva BPB plc, Gebrüder Knauf Westdeutsche Gipswerke KG, Société Lafarge SA și Gyproc Benelux NV (cazul COMP/E-1/37.152 – Plăci din ipsos) (JO L 166, p. 8), societăților BPB, Knauf, Lafarge și Gyproc li s-au aplicat amenzi în cuantum de 138,6 milioane de euro, 85,8 milioane de euro, 249,6 milioane de euro și, respectiv, 4,32 milioane de euro. Aceste amenzi au fost plătite în mod provizoriu sau garantate prin intermediul unei garanții bancare.

10

Sancțiunile astfel aplicate de Comisie au fost menținute prin Hotărârile Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 8 iulie 2008, Saint-Gobain Gyproc Belgium/Comisia (T-50/03), Knauf Gips/Comisia (T-52/03), BPB/Comisia (T-53/03) și Lafarge/Comisia (T-54/03). Societățile Knauf și Lafarge au introdus la Curte un recurs împotriva hotărârilor Tribunalului de respingere a acțiunilor formulate de acestea (cauzele C-407/08 P și C-413/08 P).

11

Anterior pronunțării acestor hotărâri de către Tribunal, una dintre societățile respective, în privința căreia din dosar reiese că are sediul în Germania, denumită de instanța de trimitere X KG, a transferat amenda ce i-a fost aplicată, în parte, grupului în care deține calitatea de societate-mamă, îndeosebi uneia dintre filialele sale olandeze, X BV.

12

La 13 martie 2004, administrația fiscală olandeză a adresat X BV o decizie de impunere pentru impozitul pe profit aferent exercițiului financiar 2002. Prin scrisoarea din , această societate a formulat la inspector o reclamație împotriva acestei decizii de impunere, prin care a contestat faptul că amenda aplicată de Comisie și care i-a fost transferată parțial de societatea sa mamă constituie o amendă în sensul articolului 3.14 initio și alineatul 1 litera c din Legea privind impozitul pe venit din 2001, care nu dă dreptul la deducerea amenzilor aplicate de instituțiile comunitare în vederea calculării profitului impozabil ale unei societăți. Inspectorul a respins această reclamație prin decizia din .

13

La 19 aprilie 2005, X BV a introdus o acțiune la Rechtbank Haarlem (Tribunalul din Haarlem).

14

Prin hotărârea din 22 mai 2006, acesta a admis deducerea parțială a amenzii.

15

Prin cererea introductivă din 30 iunie 2006, inspectorul a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Gerechtshof te Amsterdam (Curtea de Apel din Amsterdam).

16

Avertizată prin intermediul presei și de autoritățile naționale de concurență, prin scrisoarea din 15 martie 2007, Comisia a informat instanța de trimitere cu privire la solicitarea de a interveni în calitate de amicus curiae în temeiul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 și al articolului 89h din Legea privind concurența. În plus, Comisia a solicitat stabilirea unui termen în acest scop și comunicarea actelor necesare analizării litigiului.

17

În cadrul ședinței din 22 august 2007 desfășurate la Gerechtshof te Amsterdam, părțile principale și Comisia au fost invitate să își exprime punctul de vedere cu privire la problema dacă articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 autorizează Comisia, acționând din oficiu, să prezinte observații scrise în cadrul procedurii aflate pe rolul acestei instanțe.

18

În acest context, Gerechtshof te Amsterdam a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul […] nr. 1/2003 autorizează Comisia să prezinte din oficiu observații scrise în cadrul unei proceduri referitoare la posibilitatea de a deduce din profitul (fiscal) realizat de partea interesată în anul 2002 o amendă impusă de Comisie societății X KG pentru încălcarea dreptului [comunitar] al concurenței și pe care aceasta din urmă a transferat-o (parțial) părții interesate?”

19

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 autorizează Comisia să prezinte din oficiu observații scrise la o instanță națională în cadrul unei proceduri privind posibilitatea de a deduce din profitul impozabil cuantumul unei amenzi sau o parte a acesteia, pe care Comisia a aplicat-o pentru încălcarea articolului 81 CE sau 82 CE.

20

Capitolul IV din Regulamentul nr. 1/2003 a instituit un mecanism de cooperare între Comisie, autoritățile naționale de concurență și instanțele statelor membre în vederea asigurării unei aplicări coerente a normelor de concurență în statele membre.

21

Această cooperare se înscrie în cadrul principiului general al cooperării loiale, menționat la articolul 10 CE, care reglementează relațiile dintre statele membre și instituțiile comunitare. După cum s-a constatat de către Curte, obligația de cooperare loială care se impune instituțiilor comunitare are o importanță deosebită atunci când cooperarea se referă la autoritățile judiciare ale statelor membre care au obligația să asigure aplicarea și respectarea dreptului comunitar în ordinea juridică națională (a se vedea Ordonanța din 13 iulie 1990, Zwartveld și alții, C-2/88 IMM, Rec., p. I-3365, punctul 18).

22

În acest cadru, instanțele naționale, pe de o parte, și Comisia și instanțele comunitare, pe de altă parte, acționează în funcție de rolul ce le este conferit de tratat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Masterfoods și HB, C-344/98, Rec., p. I-11369, punctul 56).

23

Articolele 11-14 din Regulamentul nr. 1/2003 prevăd forme diferite de cooperare între Comisie și autoritățile naționale de concurență.

24

Articolul 15 din regulamentul menționat, intitulat „Cooperarea cu instanțele naționale”, pune în practică un sistem de schimb de informații reciproc între Comisie și instanțele din statele membre și prevede, în împrejurări determinate, posibilitatea intervenției Comisiei și a autorităților de concurență ale statelor membre în procedurile aflate pe rolul instanțelor naționale.

25

Potrivit considerentului (21) al Regulamentului nr. 1/2003, mecanismul de cooperare între Comisie și instanțele statelor membre se aplică tuturor instanțelor statelor membre care aplică articolele 81 CE și 82 CE în litigii între persoane de drept privat, dacă acționează ca autorități publice de executare sau ca instanțe de recurs.

26

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 prevede, pe de o parte, că aceste instanțe pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul în probleme referitoare la aplicarea normelor comunitare de concurență. Pe de altă parte, alineatul (2) al acestui articol prevede că statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanțelor naționale prin care se decide cu privire la aplicarea articolului 81 CE sau 82 CE.

27

Prin prima și a doua teză ale alineatului (3) primul paragraf al articolului 15, autoritățile de concurență din statele membre sunt autorizate, cu permisiunea instanței în cauză, să prezinte din oficiu la instanțele din statul membru respectiv observații scrise și observații orale privind aspecte legate de aplicarea articolului 81 CE sau 82 CE. De asemenea, atunci când aplicarea coerentă a articolului 81 CE sau 82 CE impune acest lucru, a treia și a patra teză ale acestei dispoziții autorizează Comisia, cu permisiunea instanței în cauză, să prezinte din oficiu la instanțele din statele membre observații scrise și observații orale.

28

Astfel, articolul 15 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 vizează două categorii de intervenții diferite cu domenii de aplicare distincte: intervenția autorităților naționale de concurență la instanțele statului membru respectiv privind aspecte legate de aplicarea articolului 81 CE sau 82 CE și intervenția Comisiei la instanțele statelor membre atunci când aplicarea coerentă a articolului 81 CE sau 82 CE impune acest lucru.

29

Cele patru teze ale acestui paragraf și îndeosebi împrejurarea că a doua și a patra teză ale acestuia sunt aproape în întregime identice subliniază că legiuitorul comunitar a avut intenția să delimiteze cele două ipoteze, în pofida faptului că sunt cuprinse în același paragraf.

30

Prin urmare, interpretarea literală a articolului 15 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 conduce la concluzia că posibilitatea Comisiei de a prezenta din oficiu observații scrise la instanțele din statele membre este supusă singurei condiții ca aplicarea coerentă a articolului 81 CE sau 82 CE să impună acest lucru. Această condiție poate fi îndeplinită și în cazurile în care procedura respectivă nu se desfășoară în legătură cu aspecte privind aplicarea articolului 81 sau 82 din tratat.

31

Această interpretare nu este pusă la îndoială de a patra teză a considerentului (21) al Regulamentului nr. 1/2003, potrivit căreia Comisia și autoritățile de concurență din statele membre ar trebui să poată prezenta observații scrise sau orale la instanțele care trebuie să aplice articolele 81 CE și 82 CE. Acest considerent vizează numai o situație tipică, fără a exclude alte ipoteze în care este posibilă intervenția Comisiei. În plus, un considerent al unui regulament, deși poate permite clarificarea unei interpretări ce urmează a fi dată unei norme de drept, nu poate constitui în sine o asemenea normă (Hotărârea din 13 iulie 1989, Casa Fleischhandels, 215/88, Rec., p. 2789, punctul 31, și Hotărârea din , Deutsches Milch-Kontor, C-136/04, Rec., p. I-10095, punctul 32 și jurisprudența citată).

32

Pe de altă parte, în mod contrar celor susținute de X BV și de guvernul olandez, interpretarea articolului 15 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 menționată la punctul 30 din prezenta hotărâre nu este contrazisă de punctele (31)-(35) din Comunicarea Comisiei cu privire la cooperarea dintre Comisie și instanțele naționale în vederea aplicării articolelor 81 și 82 din Tratatul CE, care prevăd posibilitatea Comisiei de a prezenta observații privind aspecte referitoare la aplicarea articolelor 81 CE și 82 CE. Astfel, noțiunea generală „aspecte referitoare la aplicarea articolelor 81 […] CE și 82 [CE]” reținută de comunicarea menționată cuprinde posibilitatea Comisiei de a depune observații scrise la instanțele naționale atunci când aplicarea coerentă a articolului 81 CE sau 82 CE impune acest lucru. În orice ipoteză, conținutul unei comunicări a Comisiei nu poate avea întâietate față de dispozițiile unui regulament.

33

Dreptul comunitar a prevăzut un sistem complet de control al înțelegerilor și al abuzurilor de poziție dominantă care definește un principiu de interdicție, conținut la articolele 81 CE și 82 CE, și sancțiunea acestuia, luată în temeiul articolului 83 CE. Aceste articole trebuie interpretate în sensul că fac parte dintr-un ansamblu global de prevederi care urmăresc interzicerea și sancționarea practicilor anticoncurențiale.

34

Din articolul 83 alineatul (2) litera (a) CE rezultă că amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu care pot fi aplicate întreprinderilor în cadrul aplicării dreptului comunitar al concurenței au ca obiect „să asigure respectarea interdicțiilor prevăzute la articolul 81 alineatul (1) [CE] și la articolul 82 [CE]”. Astfel, obiectivul articolului 83 CE constă în special în a asigura efectivitatea controlului înțelegerilor și al abuzurilor de poziție dominantă.

35

Această competență a Comisiei de a aplica amenzi întreprinderilor care, cu intenție sau din neglijență, săvârșesc o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE sau a articolului 82 CE constituie unul dintre mijloacele puse la dispoziția Comisiei pentru a-i permite să își îndeplinească misiunea de supraveghere pe care i-o conferă dreptul comunitar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 1983, Musique Diffusion française și alții/Comisia, 100/80-103/80, Rec., p. 1825, punctul 105, și Hotărârea din , Britannia Alloys & Chemicals/Comisia, C-76/06 P, Rep., p. I-4405, punctul 22).

36

Separarea principiului interzicerii practicilor anticoncurențiale de sancțiunile prevăzute în cazul nerespectării acestuia ar determina astfel ca acțiunea autorităților autorităților care au obligația de a supraveghea respectarea acestei interdicții și de a sancționa asemenea practici să fie lipsită de efectivitate. Astfel, dispozițiile articolelor 81 CE și 82 CE ar fi lipsite de efect dacă nu ar fi însoțite de măsuri coercitive prevăzute la articolul 83 alineatul (2) litera (a) CE. După cum a arătat avocatul general la punctul 38 din concluzii, există o legătură intrinsecă între amenzi și aplicarea articolelor 81 CE și 82 CE.

37

Efectivitatea sancțiunilor aplicate de autoritățile naționale sau comunitare de concurență în temeiul articolului 83 alineatul (2) litera (a) CE reprezintă, așadar, o condiție a aplicării coerente a articolelor 81 CE și 82 CE.

38

Or, în cadrul unei proceduri având ca obiect sancțiuni în materie de practici anticoncurențiale, prevăzute la articolul 83 alineatul (2) litera (a) CE, decizia pe care instanța sesizată trebuie să o pronunțe poate aduce atingere principiului efectivității acestor sancțiuni și, prin urmare, riscă să compromită aplicarea coerentă a articolelor 81 CE și 82 CE.

39

În împrejurările acțiunii principale, este evident că soluționarea litigiului privind deductibilitatea fiscală a unei părți din cuantumul unei amenzi aplicate de Comisie poate aduce atingere efectivității sancțiunii impuse de autoritatea comunitară de concurență. Efectivitatea deciziei Comisiei prin care a aplicat o amendă unei societăți ar putea fi astfel sensibil redusă dacă societatea respectivă sau, cel puțin, o societate care are o legătură cu aceasta ar avea dreptul să deducă în tot sau în parte cuantumul acestei amenzi din cuantumul profitului său impozabil, întrucât o asemenea posibilitate ar avea ca efect compensarea parțială a sarcinii amenzii respective printr-o reducere a obligației fiscale.

40

Din ansamblul considerațiilor precedente rezultă că articolul 15 alineatul (3) primul paragraf a treia teză din Regulamentul nr. 1/2003 trebuie interpretat în sensul că autorizează Comisia să prezinte din oficiu observații scrise la o instanță a unui stat membru în cadrul unei proceduri privind posibilitatea de a deduce din profitul impozabil cuantumul unei amenzi sau o parte a acesteia, pe care Comisia a aplicat-o pentru încălcarea articolului 81 CE sau 82 CE.

41

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Articolul 15 alineatul (3) primul paragraf a treia teză din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat trebuie interpretat în sensul că autorizează Comisia Comunităților Europene să prezinte din oficiu observații scrise la o instanță a unui stat membru în cadrul unei proceduri privind posibilitatea de a deduce din profitul impozabil cuantumul unei amenzi sau o parte a acesteia, pe care Comisia a aplicat-o pentru încălcarea articolului 81 CE sau 82 CE.