This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52018DC0370
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL CONVERGENCE REPORT 2018 (prepared in accordance with Article 140(1) of the Treaty on the Functioning of the European Union)
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU RAPORT DE CONVERGENȚĂ 2018 [elaborat în conformitate cu articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene]
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU RAPORT DE CONVERGENȚĂ 2018 [elaborat în conformitate cu articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene]
COM/2018/370 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 23.5.2018
COM(2018) 370 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
RAPORT DE CONVERGENȚĂ 2018
[elaborat în conformitate cu articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene]
{SWD(2018) 350 final}
1.SCOPUL RAPORTULUI
Euro are vocația de a fi moneda unică a Uniunii Europene în ansamblul său. În prezent, este utilizată zilnic de aproximativ 342 de milioane de persoane din 19 state membre („zona euro”). Euro este a doua monedă din lume ca utilizare. Alte șaizeci de țări și teritorii din întreaga lume, în care trăiesc 175 de milioane de cetățeni, au ales ca moneda lor să fie euro sau să fie ancorată de euro.
Articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) prevede ca, cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări 1 , Comisia și Banca Centrală Europeană (BCE) să prezinte Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor privind realizarea uniunii economice și monetare. Cele mai recente rapoarte de convergență ale Comisiei și ale BCE au fost adoptate în iunie 2016.
Raportul de convergență pe 2018 vizează următoarele șapte state membre care fac obiectul unei derogări: Bulgaria, Croația, Polonia, Republica Cehă, România, Suedia și Ungaria 2 . O evaluare mai detaliată a stadiului de convergență a acestor state membre se regăsește în anexa tehnică la prezentul raport.
Conținutul rapoartelor întocmite de Comisie și de BCE este reglementat de articolul 140 alineatul (1) din TFUE. Articolul respectiv prevede că rapoartele trebuie să includă o examinare a compatibilității legislației naționale, inclusiv a statutului băncii centrale naționale, cu articolele 130 și 131 din TFUE și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „statutul SEBC/BCE”). De asemenea, rapoartele trebuie să examineze dacă în statul membru în cauză s-a atins un grad înalt de convergență durabilă, prin referire la îndeplinirea criteriilor de convergență (stabilitatea prețurilor, finanțele publice, stabilitatea ratei de schimb, ratele dobânzilor pe termen lung) și luând în considerare și alți factori menționați la articolul 140 alineatul (1) ultimul paragraf din TFUE. Cele patru criterii de convergență sunt prezentate pe larg într-un protocol anexat la tratate (Protocolul nr. 13 privind criteriile de convergență).
Criza economică și financiară, precum și criza datoriilor suverane din zona euro, a relevat lacune în sistemul de guvernanță economică al uniunii economice și monetare (UEM) și a demonstrat că instrumentele sale trebuie să fie utilizate într-un mod mai cuprinzător. Cu scopul de a asigura funcționarea durabilă a UEM, s-a realizat o consolidare generală a guvernanței economice în Uniune. Evaluarea convergenței este astfel aliniată la abordarea mai amplă aferentă semestrului european, care oferă o perspectivă integrată asupra provocărilor de politică economică cu care se confruntă UEM în ceea ce privește asigurarea sustenabilității finanțelor publice, a competitivității, a stabilității pieței financiare și a creșterii economice. Principalele inovații în domeniul reformei guvernanței, de natură să îmbunătățească evaluarea procesului de convergență al fiecărui stat membru și a durabilității sale, includ, printre altele, consolidarea procedurii aplicabile deficitelor excesive prin reforma din 2011 a Pactului de stabilitate și de creștere și instrumente noi în domeniul monitorizării dezechilibrelor macroeconomice. În special, prezentul raport ține cont de constatările din cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice 3 .
Aceste crize au evidențiat, de asemenea, existența unor legături nedorite între sectoarele bancare naționale și entitățile suverane ale acestora și au declanșat forțe de fragmentare puternice pe piețele financiare. Uniunea bancară a fost creată pentru a distruge aceste legături și pentru a inversa fragmentarea, precum și pentru a asigura o mai bună diversificare a riscurilor între statele membre și o finanțare adecvată a economiei. Mai multe elemente-cheie ale uniunii bancare au fost deja stabilite, și anume cadrul unic de reglementare, mecanismul unic de supraveghere (MUS) și fondul unic de rezoluție (FUR). Statele membre care adoptă moneda euro vor participa, de asemenea, la uniunea bancară. O astfel de participare nu depinde de evaluarea criteriilor de convergență realizată în prezentul raport.
În cadrul pachetului privind aprofundarea UEM în Europa, prezentat la 6 decembrie 2017, Comisia Europeană a propus să se instituie (ca parte a activităților sale de asistență tehnică) o linie specifică de activitate dedicată acordării de sprijin specific statelor membre care se pregătesc să adere la zona euro 4 . Această propunere se regăsește în modificarea Regulamentului privind Programul de sprijin pentru reforme structurale 5 . De asemenea, Comisia a anunțat că, pentru perioada de după 2020, va propune un mecanism de convergență specific cu scopul de a sprijini statele membre în pregătirea lor concretă pentru participarea fără impedimente la zona euro. Totuși, acesta nu va aduce atingere procesului formal în vederea adoptării monedei euro, care se realizează prin intermediul rapoartelor de convergență.
Criterii de convergență
Examinarea compatibilității legislației naționale, inclusiv a statutului băncii centrale naționale, cu articolul 130 din TFUE și cu obligația de conformitate de la articolul 131 din TFUE cuprinde o evaluare a respectării interdicției de a acorda finanțare monetară (articolul 123) și a interdicției de a aplica accesul preferențial (articolul 124), a compatibilității cu obiectivele [articolul (127) alineatul (1)] și misiunile [articolul (127) alineatul (2)] atribuite SEBC, precum și a altor aspecte privind integrarea băncii centrale naționale în SEBC.
Criteriul stabilității prețurilor este definit la articolul 140 alineatul (1) prima liniuță din TFUE: „realizarea unui grad înalt de stabilitate a prețurilor [...] rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de rata a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor”.
Articolul 1 din Protocolul privind criteriile de convergență prevede că „criteriul stabilității prețurilor [...] înseamnă că un stat membru are o stabilitate durabilă a nivelului prețurilor și o rată medie a inflației, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, care nu poate depăși cu mai mult de 1,5 % rata inflației a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Inflația se calculează cu ajutorul indicelui prețurilor de consum pe o bază comparabilă, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale” 6 . Cerința de durabilitate presupune că rezultatele satisfăcătoare în materie de inflație trebuie să poată fi atribuite în mod esențial evoluției costurilor de producție și altor factori care influențează evoluția prețurilor într-un mod structural, mai degrabă decât influenței unor factori temporari. Prin urmare, analiza convergenței cuprinde o evaluare a factorilor care au o influență asupra perspectivelor inflației și este completată de o trimitere la cele mai recente previziuni privind inflația publicate de serviciile Comisiei 7 . Referitor la acest fapt, raportul estimează, de asemenea, probabilitatea ca țara să atingă valoarea de referință în lunile următoare.
Valoarea de referință a inflației a fost calculată ca fiind 1,9 % în martie 2018 8 , Cipru, Irlanda și Finlanda fiind cele trei „state membre cu cele mai bune rezultate” 9 .
Criteriul de convergență care se referă la situația finanțelor publice este definit la articolul 140 alineatul (1) a doua liniuță din TFUE ca reprezentând „caracterul solid al finanțelor publice; acesta rezultă dintr-o situație bugetară care nu cunoaște deficit public excesiv în înțelesul articolului 126 alineatul (6)”. În plus, articolul 2 din Protocolul privind criteriile de convergență prevede că acest criteriu înseamnă că „în momentul examinării, un stat membru nu face obiectul unei decizii a Consiliului menționată la articolul 126 alineatul (6) din tratatul menționat, privind existența unui deficit excesiv în statul membru respectiv”. În cadrul consolidării generale a guvernanței economice în UEM, în 2011 a fost îmbunătățită legislația secundară referitoare la finanțele publice, inclusiv prin noile regulamente de modificare a Pactului de stabilitate și de creștere 10 .
La articolul 140 alineatul (1) a treia liniuță, TFUE definește criteriul cursului de schimb ca reprezentând „respectarea limitelor normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb din Sistemul Monetar European, timp de cel puțin doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu moneda euro”.
Articolul 3 din Protocolul privind criteriile de convergență prevede următoarele: „Criteriul de participare la mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European [...] înseamnă că un stat membru a respectat marjele normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European, fără să cunoască tensiuni grave cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. „În special, statul membru nu a devalorizat din proprie inițiativă cursul de schimb central bilateral al monedei sale în raport cu euro pentru aceeași perioadă” 11 .
Perioada de doi ani pentru evaluarea stabilității cursului de schimb în prezentul raport este 24 aprilie 2016-23 aprilie 2018. La evaluarea criteriului de stabilitate a cursului de schimb, Comisia ia în considerare evoluția unor indicatori auxiliari, cum ar fi evoluția rezervelor valutare și ratele dobânzii pe termen scurt, precum și rolul măsurilor de politică, inclusiv intervențiile pe piața valutară, și asistența financiară internațională unde este cazul, pentru menținerea stabilității cursului de schimb. Niciunul dintre statele membre evaluate în prezentul raport de convergență nu participă actualmente la MCS II. Decizia privind intrarea în MCS II este luată, la cererea unui stat membru, de toți participanții la MCS II, prin consens 12 .
Articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță din TFUE impune „caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru care face obiectul unei derogări și al participării sale la mecanismul cursului de schimb, care se reflectă în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung”. Articolul 4 din Protocolul privind criteriile de convergență prevede, de asemenea, că: „criteriul de convergență al ratelor dobânzilor [...], în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, înseamnă că un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Ratele dobânzilor sunt calculate pe baza obligațiunilor de stat pe termen lung sau a unor titluri comparabile, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale”.
Valoarea de referință a ratei dobânzii a fost calculată la 3,2 % în martie 2018 13 .
Articolul 140 alineatul (1) din TFUE impune, de asemenea, examinarea altor factori relevanți pentru integrarea economică și pentru convergență. Printre acești factori suplimentari se numără integrarea piețelor, evoluția balanțelor de plăți curente și evoluția costurilor salariale unitare și a altor indici de prețuri. Acestea din urmă sunt incluse în evaluarea stabilității prețurilor. Factorii suplimentari reprezintă indicatori importanți ai faptului că procesul de integrare a unui stat membru în zona euro se va desfășura fără dificultăți și oferă o imagine mai amplă asupra sustenabilității convergenței.
2.BULGARIA
Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Bulgaria nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Legislația din Bulgaria – în special Legea privind Banca Națională a Bulgariei – nu este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din TFUE. Există incompatibilități și imperfecțiuni în ceea ce privește independența băncii centrale, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro, în legătură cu misiunile prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE.
Bulgaria îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în Bulgaria pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 1,4 %, sub valoarea de referință de 1,9 %. Se estimează că în lunile următoare va rămâne sub valoarea de referință.
Rata anuală de inflație IAPC din Bulgaria a fost negativă în perioada cuprinsă între jumătatea anului 2013 și începutul anului 2017, ca urmare a unei combinații de mai mulți factori, și anume scăderea prețurilor produselor de bază importate, nivelul scăzut al cererii interne și reducerile prețurilor administrate. În 2016, inflația a scăzut de la -0,4 % în ianuarie la aproximativ -2,5 % la jumătatea anului 2016, atunci când a început să crească. În decembrie 2016, aceasta a atins nivelul de -0,5 % și a continuat să crească până în aprilie 2017, atunci când a atins nivelul de 1,7 %. În perioada mai-iulie 2017, inflația a scăzut din nou temporar, dar curând a reînceput să crească atingând nivelul de aproximativ 1,9 % în noiembrie 2017. Creșterea inflației anuale în 2017 a reflectat contribuțiile mai mari la inflație ale prețurilor la energie și alimente. Inflația a scăzut din nou la începutul anului 2018 și a revenit la 1,9 % în martie 2018.
Se preconizează că inflația va crește în continuare ca urmare a factorilor interni, și anume creșterea cererii în sectorul privat, alimentată de o creștere preconizată a veniturilor nete ale gospodăriilor, și ca urmare a unor forțe externe, și anume o creștere preconizată a prețurilor petrolului la nivel mondial și a consecințelor acestora asupra prețurilor la energie. În consecință, previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018 estimează că inflația IAPC se va situa în jurul unei medii de 1,8 % în 2018 și în 2019. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din Bulgaria (aproximativ 47 % din media zonei euro în 2016) indică un potențial semnificativ de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.
Bulgaria îndeplinește criteriul privind finanțele publice. În plus, pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2018, este de așteptat ca Bulgaria să respecte Pactul de stabilitate și de creștere în 2018 și 2019. Bulgaria nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Soldul bugetului public a fost de 0,2 % și 0,9 % din PIB în 2016 și, respectiv, în 2017. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se estimează că acesta va rămâne la o valoare pozitivă de 0,6 % din PIB atât în 2018, cât și în 2019, în baza ipotezei menținerii acelorași politici. În 2017, ponderea datoriei publice brute a scăzut la 25,4 % din PIB și se estimează că va continua să scadă la 23,3 % din PIB în 2018 și la 21,4 % din PIB în 2019. Cadrul bugetar al Bulgariei a fost recent consolidat prin măsuri legislative succesive, care acum trebuie puse în aplicare.
Bulgaria nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Leva bulgărească nu participă la MCS II. Banca Națională a Bulgariei își urmărește obiectivul principal de stabilitate a prețurilor prin intermediul menținerii cursului de schimb în contextul unui regim de consiliu monetar. Bulgaria a introdus regimul de consiliu monetar în 1997, „ancorând” leva bulgărească de marca germană și, ulterior, de euro. Alți indicatori, precum evoluțiile rezervelor valutare și ratele dobânzii pe termen scurt, sugerează că percepția investitorilor privind riscurile asociate Bulgariei a rămas favorabilă. Un considerabil fond de rezervă oficial continuă să susțină reziliența regimului de consiliu monetar. De-a lungul perioadei de evaluare de doi ani, leva bulgărească a rămas stabilă în raport cu euro, în concordanță cu funcționarea regimului de consiliu monetar.
Bulgaria îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. În Bulgaria, pe o perioadă de un an care s-a încheiat în luna martie 2018, rata medie a dobânzii pe termen lung a fost de 1,4 %, sub valoarea de referință de 3,2 %. Ratele dobânzilor pe termen lung în Bulgaria au scăzut de la 2,4 % în ianuarie 2016 la 0,9 % în ianuarie 2018. Diferențele de randament față de obligațiunea germană de referință au crescut cu aproximativ 50 de puncte de bază în prima jumătate a anului 2016, atingând aproximativ 250 de puncte de bază în iulie 2016, însă se află pe o traiectorie descendentă de atunci. La sfârșitul anului 2017, diferența a atins 72 de puncte de bază, continuând să scadă sub 40 de puncte de bază la începutul anului 2018.
Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Balanța externă a Bulgariei a înregistrat un excedent semnificativ, ajungând la 4,5 % și, respectiv, 5,5 % din PIB în 2016 și, respectiv, în 2017. Economia Bulgariei este bine integrată cu zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Bulgaria înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Provocările majore vizează, de asemenea, cadrul instituțional, inclusiv corupția și eficiența guvernamentală. Sectorul financiar al Bulgariei este bine integrat în sectorul financiar al UE, în special datorită ponderii ridicate a participațiilor investitorilor străini în sistemul său bancar. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Bulgaria a făcut obiectul unei analize aprofundate în 2018, în urma căreia s-a constatat că Bulgaria se confruntă cu dezechilibre macroeconomice (modificând astfel concluzia anterioară privind dezechilibrele excesive) legate de vulnerabilitățile din sectorul financiar asociate cu un grad ridicat de îndatorare și credite neperformante în sectorul corporativ. Deficiențele structurale persistente împiedică îmbunătățirea mai rapidă a pieței forței de muncă.
3.REPUBLICA CEHĂ
Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență, precum și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Republica Cehă nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Legislația din Republica Cehă – în special Legea nr. 6/1993 a Consiliului Național Ceh privind Česká národní banka (denumită în continuare „Legea privind ČNB”) – nu este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile se referă la independența băncii centrale și la integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro în ceea ce privește obiectivele ČNB și misiunile SEBC prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE. În plus, Legea privind ČNB cuprinde, de asemenea, unele imperfecțiuni legate de interzicerea finanțărilor monetare și de misiunile SEBC.
Republica Cehă nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în Republica Cehă pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 2,2 %, peste valoarea de referință de 1,9 %. Se estimează că în lunile următoare va scădea sub valoarea de referință.
Rata anuală a inflației IAPC a scăzut de la 0,5 % la începutul anului 2016 la -0,1 % în iunie 2016, înainte de a crește până la peste 2 % la sfârșitul anului 2016. Apoi a oscilat între 2 și 3 % în 2017. Așadar, rata anuală a inflației IAPC a fost, în medie, de 0,6 % în 2016 și de 2,4 % în 2017. Creșterea inflației anuale în 2017 a reflectat contribuțiile mai mari la inflație ale prețurilor la energie și alimente, precum și creșteri mai mari ale prețurilor în sectorul serviciilor. Inflația anuală a scăzut la începutul anului 2018, situându-se la 1,6 % în martie 2018.
Se preconizează că inflația anuală IAPC va scădea în 2018, în principal ca urmare a scăderii contribuției la inflație a prețurilor la alimente (alimente procesate și neprocesate). În același timp, se preconizează că prețurile la energie și servicii vor avea o contribuție mai mare la inflație decât în anii anteriori. Ca urmare, previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018 estimează că inflația anuală IAPC se va situa în jurul unei medii de 2,1 % în 2018 și de 1,8 % în 2019. Nivelul prețurilor din Republica Cehă (în jur de 64 % din media zonei euro în 2016) indică un potențial de convergență și mai mare a nivelului prețurilor pe termen lung.
Republica Cehă îndeplinește criteriul privind finanțele publice. În plus, pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2018, este de așteptat ca Republica Cehă să respecte Pactul de stabilitate și de creștere în 2018 și 2019. Republica Cehă nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Soldul public s-a îmbunătățit substanțial, de la un deficit de -2,1 % din PIB în 2014 la un excedent de 1,6 % din PIB în 2017. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se estimează că soldul public va fi de 1,4 % din PIB în 2018 și de 0,8 % din PIB în 2019, în ipoteza menținerii acelorași politici. Ponderea datoriei publice brute a scăzut de la nivelul maxim de 44,9 % din PIB înregistrat în 2013 la sub 35 % din PIB în 2017 și se preconizează că va scădea la sub 32 % din PIB în 2019. Cadrul bugetar al Republicii Cehe a fost consolidat odată cu adoptarea Legii privind responsabilitatea fiscală la începutul anului 2017, însă eficacitatea acesteia va depinde de punerea în aplicare a noilor norme.
Republica Cehă nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Coroana cehă nu participă la MSC II. Republica Cehă aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. În perioada noiembrie 2013-aprilie 2017, ČNB a folosit cursul de schimb ca instrument suplimentar pentru relaxarea condițiilor monetare, permițând cursului de schimb al coroanei cehe în raport cu euro să oscileze liber doar pe partea mai slabă a nivelului 27 CZK/EUR. Coroana cehă s-a tranzacționat marginal peste nivelul 27 CZK/EUR pe parcursul anului 2016 și la începutul anului 2017, deoarece intervențiile de pe piața valutară ale ČNB au împiedicat aprecierea în continuare a cursului de schimb. După expirarea angajamentului ČNB privind cursul valutar în aprilie 2017, coroana cehă a urmat o tendință de apreciere treptată în raport cu euro, consolidându-se de la peste 27 CZK/EUR la începutul lunii aprilie 2017 la sub 25,5 CZK/EUR la începutul anului 2018. În cei doi ani care au precedat această evaluare, coroana cehă s-a apreciat cu peste 6 % în raport cu euro.
Republica Cehă îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. Rata medie a dobânzii pe termen lung în Republica Cehă în cele 12 luni care au precedat luna martie 2018 a fost de 1,3 %, sub nivelul de referință de 3,2 %. Rata dobânzii pe termen lung a Republicii Cehe a oscilat în jurul valorii de 0,4 % în 2016. Apoi a crescut ușor la aproximativ 1,5 % la finalul anului 2017, deoarece ČNB a înăsprit treptat orientarea politicii sale monetare. Decalajul față de obligațiunea germană de referință a oscilat în jurul a aproximativ 120 de puncte de bază la începutul anului 2018.
Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Balanța externă a Republicii Cehe a înregistrat un excedent de 2,7 % din PIB în 2016 și de 2 % din PIB în 2017. Economia Cehiei este foarte bine integrată cu zona euro datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza indicatorilor selectați privind mediul de afaceri, notele obținute de Republica Cehă în clasamentele internaționale par că s-au stabilizat în ultimii ani la un nivel sub media zonei euro. Sectorul financiar ceh este foarte bine integrat în sectorul financiar al UE, în special datorită ponderii ridicate a participațiilor investitorilor străini în firmele de intermediere financiară.
4.CROAȚIA
Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Croația nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Legislația din Croația este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din TFUE.
Croația îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în Croația pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 1,3 %, sub valoarea de referință de 1,9 %. Se estimează că în lunile următoare va rămâne sub nivelul de referință.
Inflația anuală IAPC a rămas negativă în cea mai mare parte a anului 2016 din cauza scăderii prețurilor la energie și alimente neprocesate. Astfel, aceasta a fost, în medie, de -0,6 % pe tot parcursul anului. Ratele anuale ale inflației au devenit pozitive la sfârșitul anului 2016, crescând apoi la peste 1 % la începutul anului 2017 ca urmare a unor contribuții mai mari la inflație ale tuturor componentelor sale principale. Ratele anuale ale inflației au oscilat apoi în jurul valorii de 1,3 % până la începutul anului 2018. În martie 2018, inflația anuală s-a situat la 1,2 %.
Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se preconizează că inflația anuală IAPC se va menține în general stabilă, deoarece este probabil ca redresarea prețurilor la energie să compenseze scăderea contribuției la inflație a alimentelor neprocesate. Se estimează că inflația de bază va crește ușor în 2019, odată cu continuarea expansiunii economice. Așadar, se estimează că inflația anuală IAPC va fi, în medie, de 1,4 % în 2018 și de 1,5 % în 2019. Nivelul prețurilor din Croația (aproximativ 65 % din media zonei euro în 2016) indică un potențial de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.
Croația îndeplinește criteriul privind finanțele publice. În plus, pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2018, este de așteptat ca Croația să respecte Pactul de stabilitate și de creștere în 2018 și 2019. Croația nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Soldul public s-a transformat într-un surplus de 0,8 % din PIB în 2017. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018 estimează că soldul public se va menține în general stabil la un nivel de 0,7 % din PIB în 2018 și de 0,8 % din PIB în 2019. Se estimează că datoria publică va scădea până la aproximativ 70 % din PIB în 2019. În urma întârzierilor repetate legate de adoptarea legilor de reformă planificate, cadrul fiscal croat prezintă anumite deficiențe la nivelul tuturor aspectelor importante, în special în ceea ce privește elaborarea normelor numerice, obligativitatea planurilor pe termen mediu și înființarea consiliul fiscal național.
Croația nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Kuna croată nu participă la MCS II. HNB aplică un regim strict de flotare a cursului de schimb și utilizează cursul de schimb ca principal punct de ancorare nominal pentru a-și atinge obiectivul primar de stabilitate a prețurilor. În perioada cuprinsă între începutul anului 2016 și începutul anului 2018, kuna croată a fost supusă unor presiuni de apreciere care au obligat HNB să cumpere valută de la bănci, în scopul stabilizării cursului de schimb al kunei croate în raport cu euro. Cursul de schimb al kunei croate în raport cu euro a continuat tiparul sezonier de apreciere temporară în perioada primăverii ca urmare a afluxului de valută generat de sectorul turismului. În cei doi ani care au precedat această evaluare, kuna croată s-a depreciat în raport cu euro cu aproape 2 %.
Croația îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. În cele 12 luni care au precedat luna martie 2018, rata medie a dobânzii pe termen lung în Croația a fost de 2,6 %, sub valoarea de referință de 3,2 %. Rata dobânzii pe termen lung în Croația a rămas în general stabilă începând cu luna august 2015 până în luna august 2016, fluctuând între 3,5 % și 4 %. Acesta a scăzut la aproximativ 3 % la sfârșitul anului 2016, iar apoi a rămas în general sub nivelul de 3 % în 2017. La începutul anului 2018, rata dobânzii pe termen lung a scăzut sub 2,4 %, iar decalajul față de obligațiunea germană de referință a scăzut la mai puțin de 200 de puncte de bază, Croația primind prima apreciere a ratingului său de la începutul anului 2004.
Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Excedentul extern al Croației a crescut de la 3,6 % din PIB în 2016 la 4,2 % din PIB în 2017, beneficiind de o îmbunătățire a balanței veniturilor. Economia Croației este bine integrată cu zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Croația înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Provocările majore vizează, de asemenea, cadrul instituțional, inclusiv calitatea cadrului național de reglementare. Sectorul financiar este foarte bine integrat în sistemul financiar al UE datorită participațiilor investitorilor străini în băncile interne. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Croația a făcut obiectul unei analize aprofundate în 2018, în urma căreia s-a constatat că aceasta se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice excesive legate de nivelurile ridicate ale datoriei publice, private și externe, care sunt denominate în cea mai mare parte în monedă străină, pe fondul ritmului lent al creșterii economice potențiale.
5.UNGARIA
Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Ungaria nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Legislația din Ungaria - în special Legea privind Banca Națională a Ungariei (Magyar Nemzeti Bank - MNB) - nu este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile vizează, în special, independența MNB, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro, în ceea ce privește misiunile SEBC prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE. În plus, Legea privind MNB cuprinde, de asemenea, imperfecțiuni suplimentare legate de integrarea MNB în SEBC.
Ungaria nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. În Ungaria, rata medie a inflației pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 2,2 %, mai mare decât valoarea de referință de 1,9 %. Se estimează că în lunile următoare aceasta va rămâne peste valoarea de referință.
În ultimii doi ani, inflația anuală IAPC din Ungaria s-a situat la niveluri foarte scăzute, prezentând inclusiv valori negative la jumătatea anului 2016. Inflația a început apoi să crească rapid, ajungând la 2,9 % în februarie 2017, scăzând ulterior, în principal ca urmare a fluctuațiilor prețurilor la energie. Începând cu primăvara anului 2017, prețurile la alimentele procesate au determinat o mai mare presiune de creștere asupra inflației IAPC, menținându-se la un nivel global de peste 2 % în 2017. La începutul anului 2018, inflația a scăzut din nou, în principal datorită prețurilor la energie și la bunurile de folosință îndelungată. În martie 2018, inflația anuală IAPC se situa la 2,0 %.
Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se preconizează că inflația va scădea ușor până la 2,3 % în 2018 și va crește până la 3,0 % în 2019, deoarece se estimează că inflația în sectorul serviciilor va crește pe fondul unei creșteri semnificative a salariilor. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din Ungaria (aproximativ 58 % din media zonei euro în 2016) indică un potențial semnificativ de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.
Ungaria îndeplinește criteriul privind finanțele publice. Ungaria nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Cu toate acestea, Comisia recomandă deschiderea unei proceduri aplicabile abaterilor semnificative în cazul Ungariei, în lumina abaterii semnificative constatate de la cerințele Pactului de stabilitate și de creștere în 2017. Pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2018, există un risc de abatere semnificativă de la cerințe, de asemenea, în 2018 și 2019. Prin urmare, va fi nevoie de măsuri suplimentare semnificative începând din 2018, pentru a se respecta dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere. Nivelul deficitului public a scăzut de la 1,7 % din PIB în 2016, comparativ cu 1,9 % în 2015, și apoi a crescut la 2,0 % în 2017. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se estimează că deficitul public va fi de 2,4 % din PIB în 2018 și va scădea apoi ușor la nivelul de 2,1 % din PIB în 2019, în ipoteza menținerii acelorași politici. În 2017, ponderea datoriei publice brute a scăzut la 73,6 % din PIB și se estimează că va scădea în continuare la 73,3 % din PIB în 2018 și la 71,0 % din PIB în 2019. Cadrul bugetar din Ungaria este bine dezvoltat în jurul regulilor și procedurilor stricte de control al datoriilor la toate nivelurile administrației publice; totuși, există încă unele deficiențe semnificative (în special, rolul slab jucat de planificarea fiscală pe termen mediu).
Ungaria nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Forintul maghiar nu participă la MCS II. Ungaria aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. Forintul maghiar s-a depreciat de la aproximativ 311 HUF/EUR în martie 2016 la 314 HUF/EUR la jumătatea anului 2016, întărindu-se ulterior la 307 HUF/EUR până în octombrie 2016, când MNB a introdus plafonări ale volumului pentru facilitatea de depozit pe trei luni. Forintul maghiar a fost tranzacționat ulterior la circa 310 HUF/EUR până la jumătatea anului 2017, când un nou val de apreciere l-a dus la aproape 304 HUF/EUR în august 2017. În urma intervenției verbale a MNB, prin care se sugera introducerea de noi instrumente și reducerea ratei depozitelor overnight la minus 15 puncte de bază, forintul maghiar a revenit la puțin sub 310 HUF/EUR după luna septembrie 2017. În martie 2018, forintul maghiar s-a situat în general la același nivel în raport cu euro ca și cu doi ani în urmă.
Ungaria îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. Pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018, rata medie a dobânzii pe termen lung a fost de 2,7 %, sub valoarea de referință de 3,2 %. Rata medie lunară a dobânzii pe termen lung a scăzut la aproximativ 2,8 % până în august 2016, crescând ulterior la 3,5 % până în februarie 2017. Apoi a început să scadă din nou, ajungând la 2,1 % în decembrie 2017, reflectând eforturile MNB de a-și extinde și mai mult stimularea monetară la ratele pe termen lung. Rata dobânzii pe termen lung în Ungaria a crescut până la nivelul de aproximativ 2,6 % până în februarie 2018, într-un mediu internațional cu randamente în creștere. Diferența pe termen lung față de obligațiunea germană de referință se situa la aproximativ 200 de puncte de bază la începutul anului 2018.
Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Balanța externă a înregistrat excedente mari în ultimii doi ani, deși s-a deteriorat în 2017, în principal din cauza balanței comerciale. Economia Ungariei este foarte bine integrată cu zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Ungaria înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din Ungaria este bine integrat în sistemul financiar al UE.
6.POLONIA
Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Polonia nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Legislația din Polonia - în special Legea privind Banca Națională a Poloniei (Narodowy Bank Polski – NBP) și Constituția Republicii Polone - nu este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile vizează independența băncii centrale, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro. În plus, Legea privind NBP cuprinde, de asemenea, imperfecțiuni în ceea ce privește independența băncii centrale și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro.
Polonia îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în Polonia pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 1,4 %, sub valoarea de referință de 1,9 %. Se estimează că în lunile următoare va rămâne sub nivelul de referință.
Inflația anuală IACP a devenit pozitivă în octombrie 2016 și a crescut rapid până la un vârf local de 1,9 % în luna februarie 2017, scăzând la 1,3 % în iunie 2017. A doua jumătate a anului 2017 a fost marcată de o creștere graduală a inflației, urmată de un salt la 2 % în noiembrie și de o scădere la 1,7 % în decembrie 2017. În februarie 2018, a scăzut drastic până la 0,7 %. Acest tipar oarecum volatil se explică prin fluctuațiile puternice ale dinamicii prețurilor la energie și la alimentele neprocesate. În martie 2018, inflația anuală IAPC se situa la 0,7 %.
Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se preconizează că inflația va scădea până la 1,3 % în 2018 și va crește până la 2,5 % în 2019, în special ca urmare a creșterii presiunii generate de creșterea accelerată a salariilor pe fondul înăspririi condițiilor de pe piața forței de muncă. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din Polonia (aproximativ 52 % din media zonei euro în 2016) indică un potențial semnificativ de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.
Polonia îndeplinește criteriul privind finanțele publice. Polonia nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Cu toate acestea, pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2018, există un risc de abatere semnificativă de la cerințele Pactului de stabilitate și de creștere în 2018, astfel încât va fi nevoie de măsuri suplimentare începând din 2018, pentru a se respecta dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere. Deficitul public a scăzut substanțial, de la 2,6 % în 2015 la 2,3 % din PIB în 2016. Ponderea deficitului în PIB s-a îmbunătățit până la 1,7 % în 2017 și, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se preconizează că se va îmbunătăți în continuare până la 1,4 % din PIB atât în 2018, cât și în 2019, în ipoteza menținerii politicilor actuale. Se preconizează că ponderea datoriei publice în PIB va scădea de la 50,6 % în 2017 la 49,1 % în 2019. Cadrul bugetar intern al Poloniei este în general puternic, cu puncte slabe, în special în ceea ce privește planificarea și procedurile bugetare, precum și monitorizarea independentă.
Polonia nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Zlotul polonez nu participă la MCS II. Polonia aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. Zlotul polonez a fost tranzacționat în jurul valorii de 4,4 în raport cu euro între aprilie 2016 și sfârșitul anului 2016. A fost apreciat în perioada cuprinsă între decembrie 2016 și mai 2017, cumulativ, cu aproape 6 %. Zlotul polonez s-a depreciat apoi într-o oarecare măsură până la începutul lunii octombrie 2017 (la aproximativ 4,3 PLN/EUR), apreciindu-se ulterior pentru restul anului 2017. Polonia a renunțat treptat la linia de credit flexibilă de la FMI de care a beneficiat începând din 2009, încheind accesarea acesteia în luna noiembrie 2017. În cei doi ani care au precedat această evaluare, zlotul polonez s-a apreciat față de euro cu aproximativ 2 %.
Polonia nu îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. Pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018, rata medie a dobânzii pe termen lung a fost de 3,3 %, peste valoarea de referință de 3,2 %. Rata medie lunară a dobânzii pe termen lung a crescut de la un nivel mai mic de 3 % la începutul anului 2016, la un nivel de aproximativ 3,8 % în mai 2017. Ratele dobânzilor pe termen lung au scăzut apoi până la aproximativ 3,2 % până în iunie 2017, crescând apoi ușor. Diferențialul ratei dobânzii pe termen lung în raport cu obligațiunea germană de referință s-a situat în jurul valorii de 270 de puncte de bază la începutul anului 2018.
Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Balanța externă a Poloniei a fost în excedent începând din 2013, susținută de o îmbunătățire continuă a balanței comerciale. Economia Poloniei este bine integrată cu zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Polonia a înregistrat rezultate apropiate de media statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din Polonia este bine integrat în sectorul financiar al UE.
7.ROMÂNIA
Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că România nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Legislația din România - în special Legea nr. 312 privind Statutul Băncii Naționale a României (legea BNR) - nu este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile vizează independența băncii centrale, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro. În plus, legea BNR conține imperfecțiuni legate de independența băncii centrale și de integrarea băncii centrale în SEBC la momentul adoptării monedei euro, în ceea ce privește obiectivele BNR și misiunile SEBC prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE.
România nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în România pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 1,9 %, adică egală cu valoarea de referință (1,9 %). Cu toate acestea, se preconizează că aceasta va crește mult peste valoarea de referință în lunile următoare.
Inflația anuală IACP a scăzut în 2016, ca urmare în principal a reducerilor succesive ale TVA-ului și a prețurilor scăzute ale petrolului la nivel mondial. După ce a atins un nivel minim de aproape -3 % în mai 2016, aceasta a rămas la un nivel negativ pe întregul parcurs al anului 2016. În 2017, inflația a crescut progresiv, însă a rămas la un nivel scăzut ca urmare a reducerii cu încă 1 punct procentual a ratei standard de TVA și a reducerii accizelor la combustibil în ianuarie 2017. Inflația a început să crească rapid în a doua jumătate a anului 2017, în principal din cauza creșterii prețurilor la alimente și a anulării în octombrie a reducerii accizelor din luna ianuarie; inflația a crescut de la un nivel de 0,6 % înregistrat în luna august la un nivel de 2,6 % înregistrat în luna decembrie 2017. Inflația a continuat să crească la începutul anului 2018, odată cu dispariția efectului reducerilor fiscale din luna ianuarie 2017, atingând nivelul de 4,0 % în martie 2018.
Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se estimează că inflația anuală IACP va crește la 4,2 % în 2018 și apoi va scădea la 3,4 % în 2019, ca urmare a unei temperări a inflației prețurilor la energie. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din România (aproximativ 51 % din media zonei euro în 2016) indică un potențial semnificativ de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.
România îndeplinește criteriul privind finanțele publice. România nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Cu toate acestea, România face obiectul unei proceduri aplicabile abaterilor semnificative (PAS), ca urmare a abaterii semnificative constatate de la obiectivul bugetar pe termen mediu în 2016. În toamna anului 2017, s-a constatat că România nu a luat măsuri eficace în cadrul PAS și a fost emisă o recomandare revizuită. În plus, Comisia recomandă deschiderea din nou a unei proceduri aplicabile abaterilor semnificative în cazul României, în lumina abaterii semnificative constatate de la cerințele Pactului de stabilitate și de creștere și în 2017. Pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2018, există un risc de abatere semnificativă de la cerințe, de asemenea, în 2018 și 2019. Prin urmare, va fi nevoie de măsuri suplimentare semnificative începând din 2018, pentru a se respecta dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere, având în vedere deteriorarea accentuată preconizată a situației fiscal-bugetare. Deficitul global a crescut de la 0,8 % din PIB în 2015 la 3,0 % și 2,9 % din PIB în 2016 și, respectiv, în 2017, autoritățile urmând o politică fiscală expansionistă și prociclică, determinată de reducerea impozitelor indirecte și de creșterile salariilor din sectorul public și a pensiilor pentru limită de vârstă. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se estimează că deficitul va crește până la 3,4 % din PIB în 2018 și până la 3,8 % în 2019, în ipoteza menținerii acelorași politici. Se preconizează că ponderea datoriei publice va continua să crească până la 35,3 % în 2018 și la 36,4 % în 2019. Prevederile cadrului bugetar al României sunt solide. Cu toate acestea, în ultimii ani rezultatele obținute în privința punerii în aplicare efective a cadrului bugetar au fost slabe, după cum indică înrăutățirea soldului structural și eludarea normelor privind cheltuielile prin modificări ale bugetului pe parcursul unui an.
România nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Leul românesc nu participă la MCS II. România aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. Cursul de schimb al leului în raport cu euro a rămas stabil până în septembrie 2016, când a început să se deprecieze ușor. Principalii factori ai deprecierii au fost politica fiscală prociclică care a stimulat deficitele comerciale și de cont curent, precum și așteptările legate de o rată mai mare a inflației. Cursul de schimb a atins 4,63 RON/EUR la sfârșitul anului 2017 și a continuat să se deprecieze la începutul anului 2018 până la 4,66 RON/EUR în martie 2018. În comparație cu alți participanți de la nivel regional care aplică un regim de flotare a cursului de schimb, cursul de schimb al leului în raport cu euro a fost relativ mai puțin volatil. În cei doi ani care au precedat această evaluare, leul s-a depreciat față de euro cu 4 %.
România nu îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. În România, în cele 12 luni care au precedat luna martie 2018, rata medie a dobânzii pe termen lung a fost de 4,1%, peste valoarea de referință de 3,2%. Ratele dobânzii pe termen lung au scăzut progresiv la circa 3 % în octombrie 2016, când au început să crească din nou. Acestea au continuat să crească până în prezent, atingând nivelul de 4,5 % la începutul anului 2018. Decalajul pe termen lung față de obligațiunea germană de referință a scăzut de la aproximativ 340 de puncte de bază în aprilie 2016 la sub 300 de puncte de bază în octombrie 2016, când a început să crească din nou. În martie 2018, acesta s-a situat la 400 de puncte de bază.
Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Balanța externă a României s-a deteriorat progresiv din 2015, iar în 2017 a devenit negativă pentru prima dată în ultimii cinci ani. Pe baza indicatorilor selectați privind mediul de afaceri, România înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Provocările majore vizează, de asemenea, cadrul instituțional, inclusiv corupția și eficiența guvernamentală. Sectorul financiar al României este bine integrat în sectorul financiar al UE, în special datorită ponderii ridicate a participațiilor investitorilor străini în sistemul său bancar.
8.SUEDIA
Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Suedia nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Legislația din Suedia - în special Legea privind Sveriges Riksbank, instrumentul Guvernului și Legea privind politica de schimb valutar - nu este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din TFUE. Există imperfecțiuni și incompatibilități în ceea ce privește independența băncii centrale, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro.
Suedia îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în Suedia pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 1,9 %, adică egală cu valoarea de referință (1,9 %). Se estimează că în lunile următoare va scădea sub valoarea de referință.
Rata medie a inflației din Suedia a atins nivelul de 1,9 % în 2017, în creștere față de 1,1 % în 2016, cu creșteri semnificative ale prețurilor la servicii și energie, în principal din cauza deprecierii coroanei suedeze și a creșterii continue a cererii interne, susținută de politica monetară flexibilă a Riksbank. În martie 2018, inflația anuală IAPC se situa la 2,0%.
Se estimează că inflația IACP va rămâne în general stabilă în cursul anului 2018. Se preconizează că prețurile petrolului vor exercita o presiune de creștere asupra IAPC în 2018. Cu toate acestea, creșterea ușoară a salariilor, care se preconizează că va rămâne moderată și a fost încetinită din cauza presiunilor concurențiale de la nivel mondial, așteptările mici legate de creșterea salarială și forța de muncă neexploatată vor atenua într-o oarecare măsură efectul unor prețuri mai ridicate ale petrolului. În consecință, previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018 proiectează o inflație medie anuală de 1,9 % în 2018 și de 1,7 % în 2019. Nivelul prețurilor din Suedia este relativ ridicat (aproximativ 122 % din media zonei euro în 2016).
Suedia îndeplinește criteriul privind finanțele publice. Suedia nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. În plus, pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2018, este de așteptat ca Suedia să respecte în continuare dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere în 2018 și 2019. Excedentul public a crescut ușor de la 1,2 % din PIB în 2016 la 1,3 % din PIB în 2017, fiind încă susținut de performanța veniturilor, care, pe fondul unei creșteri economice puternice, a surprins în sens pozitiv. În schimb, cheltuielile pentru asimilarea și integrarea solicitanților de azil au fost mai mici decât se aștepta în perioada 2016-2017. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2018, se preconizează că excedentul public va atinge 0,8 % din PIB în 2018 și 0,9 % în 2019. În 2017, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut la 40,6 % din PIB și se estimează că va scădea treptat la 38,0 % din PIB în 2018 și la 35,5 % din PIB în 2019. Suedia are un cadru bugetar solid, care a făcut obiectul reformelor de la sfârșitul anului 2017, incluzând reducerea obiectivului de excedent la 0,33 % din PIB (de la 1 % anterior), introducerea unei noi ancorări a datoriilor și consolidarea mandatului Consiliului pentru politici fiscale.
Suedia nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Coroana suedeză nu participă la MCS II. Suedia aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. Coroana suedeză și-a continuat tendința de depreciere de la începutul anului 2013. Deprecierea a avut loc pe fondul continuării relaxării monetare și al unei extinderi a decalajului STIBOR-EURIBOR pe trei luni în perioada 2016-2017, cu fluctuații în general între -30 de puncte de bază și -10 puncte de bază. La începutul lui 2018, decalajul s-a situat la aproximativ -10 puncte de bază. În cei doi ani care au precedat această evaluare, coroana suedeză a înregistrat o rată medie SEK/EUR de 9,6 și s-a depreciat în raport cu euro cu aproximativ 10 %.
Suedia îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. În Suedia, rata medie a dobânzii pe termen lung pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna martie 2018 a fost de 0,7 %, mult sub valoarea de referință de 3,2 %. Ratele dobânzii pe termen lung pe o bază lunară din Suedia au început să se redreseze după ce au atins un minimum istoric de 0,1 % în august 2016, ajungând la 0,9 % la începutul anului 2018, un nivel foarte scăzut în raport cu standardele istorice. Decalajul față de obligațiunea germană de referință a rămas foarte scăzut, chiar dacă acesta a crescut de la valorile negative înregistrate în vara anului 2016. Acestea au rămas în intervalul de 20-40 de puncte de bază până în ultimul trimestru din 2017, când au depășit ușor acest interval. În martie 2018, acestea s-au situat la 53 de puncte de bază.
Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Balanța externă a Suediei a rămas excedentară, înregistrând o valoare de 4,2 % din PIB în 2016 și de 3,2 % în 2017. Economia suedeză este bine integrată cu zona euro datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza indicatorilor selectați privind mediul de afaceri, Suedia înregistrează rezultate mai bune decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din Suedia este bine integrat în sectorul financiar al UE. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, s-a considerat că se justifică realizarea unei analize aprofundate ulterioare în cazul Suediei. În urma acestei analize, s-a constatat că Suedia continuă să se confrunte cu dezechilibre macroeconomice, deoarece nivelurile supraevaluate ale prețurilor locuințelor, însoțite de o creșterea continuă a datoriei gospodăriilor, creează riscul unei corecții dezordonate. Autoritățile sunt conștiente de riscurile din ce în ce mai mari și s-au luat măsuri politice pentru a stopa creșterea creanțelor ipotecare și a favoriza construirea de locuințe. Totuși, acestea din urmă nu au fost suficiente până acum pentru a soluționa dezechilibrele.