(1)

La 30 ianuarie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat că epidemia de COVID-19 constituie o „urgență de sănătate publică de importanță internațională”, iar la 11 martie 2020 a anunțat că a devenit pandemie (1). Începând cu 1 martie 2020, în Europa și în restul lumii se resimte puternic gravitatea impactului acestei epidemii asupra deplasărilor internaționale și interne, efectuate în interes personal sau în interes de serviciu.

(2)

Pandemia de COVID-19 a determinat impunerea unor interdicții de călătorie la nivel național, emiterea unor avertismente sau instituirea unor restricții la frontiere. Ca urmare a acestui fapt, s-au înregistrat anulări masive ale rezervărilor, mulți cetățeni găsindu-se în imposibilitatea de a călători. Actualele restricții de călătorie impuse fără precedent la nivel mondial (2) au cauzat oprirea aproape completă a călătoriilor în Europa și în multe alte părți ale lumii. Ele afectează grav transportatorii, organizatorii de pachete turistice (denumiți în continuare „organizatorii”) și furnizorii de alte servicii turistice care fac parte din pachetele de servicii turistice.

(3)

În același timp, mulți pasageri și călători resimt impactul economic al crizei, concretizat printr-o scădere a veniturilor din cauza reducerii activităților economice care afectează atât perspectivele angajatorilor, cât și pe cele ale angajaților (3).

(4)

Sectorul călătoriilor și cel al turismului din Uniune raportează o scădere a rezervărilor cu 60 % până la 90 % față de aceeași perioadă a anului trecut. Cererile de rambursare depuse de călători în urma anulărilor depășesc cu mult nivelul noilor rezervări. Conform estimărilor preliminare ale Asociației Europene a Agențiilor de Turism și Turoperatorilor (ECTAA), pandemia de COVID-19 poate provoca o pierdere de 30 miliarde EUR (minus 60 %) în primul trimestru al anului 2020 și de 46 miliarde EUR (minus 90 %) în al doilea trimestru, față de cifra de afaceri preconizată pe baza anilor precedenți.

(5)

Indiferent de modul de transport în care își desfășoară activitatea, transportatorii se confruntă cu o scădere puternică a activității și cu o stagnare aproape completă a operațiunilor. Acest lucru determină o reducere a fluxurilor de lichidități de care dispun, din cauza pandemiei de COVID-19 (4).

(6)

Condițiile și criteriile care permit ridicarea măsurilor restrictive depind în mare măsură de evoluția în timp a mai multor tipuri de date, printre care se numără și datele epidemiologice. Rezultă că nu este încă disponibil un termen clar pentru o relaxare a măsurilor restrictive, care să permită o reluare completă a serviciilor de transport și a turismului (5).

(7)

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (6), Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (7), Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9) („Regulamentele Uniunii privind drepturile pasagerilor”) prevăd drepturile pasagerilor în caz de anulare. În cazul unei anulări de către transportator, pasagerii pot alege, în urma ofertei din partea transportatorului, între rambursare (restituire) și redirecționare (10). Deoarece redirecționarea este aproape imposibilă în circumstanțele actuale, alegerea se face practic între diferitele posibilități de rambursare.

(8)

Rambursarea integrală a costului biletelor trebuie efectuată în termen de șapte zile de la cererea pasagerului în cazul transportului aerian, maritim și pe căi navigabile interioare, în termen de 14 zile de la transmiterea ofertei sau de la primirea cererii în cazul transportului cu autobuzul și autocarul și în termen de o lună de la data cererii în cazul transportului feroviar. În temeiul legislației Uniunii, rambursarea poate fi efectuată în bani sau sub forma unui voucher. Cu toate acestea, rambursarea prin intermediul unui voucher este posibilă numai în cazul în care pasagerul își exprimă acordul în acest sens (11).

(9)

Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului (12) („Directiva privind pachetele de servicii de călătorie”) prevede că, în cazul anulării unui pachet de călătorie din cauza unor „circumstanțe inevitabile și extraordinare”, călătorii au dreptul de a obține rambursarea integrală a tuturor plăților efectuate pentru pachet, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la data rezilierii contractului. În acest context, organizatorul poate oferi călătorului rambursarea sub forma unui voucher. Această posibilitate nu privează însă călătorii de dreptul la rambursarea în bani.

(10)

În mod similar, atunci când se propun modificări ale unui contract privind un pachet de servicii de călătorie (de exemplu, amânarea) sau când se propune un pachet de substituție (13), iar modificările sau pachetul de substituție au ca rezultat fie acceptarea de către călător a unui pachet de calitate inferioară sau la un cost inferior (14), fie rezilierea contractului (15), organizatorul poate oferi un voucher, cu condiția să nu fie privați călătorii de dreptul la rambursarea în bani.

(11)

La 18 martie 2020, Comisia a adoptat comunicarea intitulată „Orientări interpretative privind reglementările UE în domeniul drepturilor pasagerilor în contextul evoluției situației privind Covid-19” (16). Comisia a reamintit că pasagerii pot să opteze între rambursarea în bani și rambursarea sub forma unui voucher.

(12)

La 19 martie 2020, pe site-ul internet al Comisiei (17) au fost publicate orientările informale având ca obiect aplicarea Directivei privind pachetele de servicii de călătorie în legătură cu COVID-19, care confirmă dreptul călătorilor de a obține o rambursare integrală, indicând totodată posibilitatea ca aceștia să accepte un voucher.

(13)

Numeroasele anulări generate de pandemia de COVID-19 au dus la o situație nesustenabilă a fluxului de lichidități și a veniturilor în sectorul transporturilor și în cel turistic. Problemele de lichiditate ale organizatorilor sunt exacerbate de faptul că aceștia au obligația să ramburseze călătorului prețul integral al pachetului, deși lor nu li se rambursează totdeauna la timp serviciile preplătite care fac parte din pachet. Se poate ajunge efectiv la o situație în care această povară este repartizată inechitabil între operatorii ecosistemului turistic.

(14)

În cazul în care organizatorii sau transportatorii devin insolvabili, există riscul ca mulți călători și pasageri să nu primească nicio rambursare, deoarece creanțele pe care le dețin față de organizatori și operatori de transport nu sunt protejate. Aceeași problemă poate apărea și în contextul relațiilor inter-întreprinderi, atunci când organizatorii primesc, sub formă de rambursare pentru serviciile preplătite, un voucher din partea transportatorilor – care devin ulterior insolvabili.

(15)

O mai mare atractivitate a voucherelor, ca alternativă la rambursarea în bani, ar crește gradul de acceptare a acestora în rândul pasagerilor și al călătorilor. Astfel s-ar realiza o atenuare a problemelor de lichiditate ale transportatorilor și ale organizatorilor, putându-se ajunge, în cele din urmă, la un nivel superior de protecție a intereselor pasagerilor și călătorilor.

(16)

În acest scop, voucherele ar trebui să fie protejate împotriva insolvenței transportatorului sau a organizatorului. O astfel de protecție ar putea fi instituită de sectorul privat sau de cel public și ar trebui să fie suficient de eficace și de solidă. Protecția ar trebui să acopere cel puțin voucherele care prezintă caracteristicile descrise în prezenta recomandare.

(17)

Aceste caracteristici ar trebui să se refere în special la perioada minimă de valabilitate, la perioada de timp după care, în cazul voucherelor cu o perioadă de valabilitate mai mare decât cea minimă, călătorii sau pasagerii au dreptul la rambursare - dacă doresc acest lucru, precum și la condițiile de rambursare a voucherelor care nu au fost folosite. Caracteristicile ar trebui să se refere, de asemenea, la gama de servicii pentru care se poate folosi voucherul, la timpul disponibil pentru utilizarea acestuia și la transferabilitatea sa. Pot fi luate în considerare și alte caracteristici pentru a spori atractivitatea voucherelor.

(18)

Emiterea unui voucher în paralel cu refuzul la plată exercitat de consumator prin sistemele de carduri de credit ar putea determina, în cele din urmă, o formă de dublă rambursare. Prin urmare, în cazul în care călătorul sau pasagerul optează pentru un voucher, transportatorul ar trebui să transmită informațiile respective organizatorului, agenției de turism sau altui intermediar.

(19)

În scopul creșterii atractivității voucherelor pentru pasageri sau călători, statele membre ar putea lua în considerare adoptarea unor scheme de sprijin pentru operatorii din sectorul transporturilor și al turismului, în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat. De exemplu, statele membre ar putea institui scheme de garantare specifice pentru vouchere, bazate direct pe articolul 107 alineatul (3) litera (b) din tratat. În plus, statele membre ar putea sprijini operatorii din sectorul turismului și al transporturilor prin acordarea de ajutoare de minimis în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (18).

(20)

Pentru a asigura soluționarea cererilor de rambursare rezultate din cauza pandemiei de COVID-19, statele membre care oferă sprijin operatorilor din sectorul turismului și al transporturilor ar trebui să asigure faptul că aceste scheme se aplică tuturor pasagerilor sau călătorilor care intră sub incidența Directivei privind pachetele de servicii de călătorie sau a regulamentelor relevante ale Uniunii privind drepturile pasagerilor, indiferent de prestatorul de servicii.

(21)

În ceea ce privește eventualele necesități de lichiditate suplimentare ale operatorilor din sectorul turismului și al transporturilor, Comisia a adoptat, la 19 martie 2020, un cadru temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a economiei în actuala criză cauzată de pandemia de COVID-19 (19), în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat, pentru a remedia o perturbare gravă a economiei în statele membre. Cadrul temporar a fost modificat pentru a acoperi măsurile de ajutor suplimentare, atât la 3 aprilie (20), cât și la 8 mai 2020 (21).

(22)

Cadrul temporar se aplică, în principiu, tuturor sectoarelor și întreprinderilor, inclusiv întreprinderilor de transport și de turism, și recunoaște că transportul și turismul se numără printre cele mai afectate sectoare. Scopul său este de a remedia deficitul de lichiditate cu care se confruntă întreprinderile, permițând, de exemplu, granturi directe, avantaje fiscale, garanții de stat pentru împrumuturi și împrumuturi publice subvenționate. Pentru a răspunde rapid nevoilor urgente de lichiditate, în special ale întreprinderilor mici și mijlocii, statele membre pot acorda, până la valoarea nominală de 800 000 EUR per întreprindere, împrumuturi cu dobândă zero, garanții pentru împrumuturi care să acopere 100 % din risc sau se pot angaja cu participații. În plus, cadrul temporar prevede posibilități de ajutor care acoperă nevoile de lichiditate care depășesc 800 000 EUR per întreprindere, sub formă de garanții și subvenții la dobândă, sub rezerva, printre altele, a unor condiții de tarif minim. În acest context, statele membre pot decide să acorde sprijin operatorilor din sectorul turismului și al transporturilor pentru a asigura soluționarea cererilor de rambursare cauzate de epidemia de COVID-19, în vederea asigurării protecției drepturilor pasagerilor și consumatorilor, precum și a egalității de tratament pentru pasageri și călători.

(23)

De asemenea, Comisia va lua în considerare deciziile de acordare a ajutoarelor în sectorul aviației luate deja de statele membre, pentru a asigura că ajutorul suplimentar acordat acelorași beneficiari nu conduce la supracompensare, având în vedere necesitatea de a proteja condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.

(24)

În cele din urmă, statele membre pot decide, după falimentul unui transportator sau al unui organizator, să acopere cererile de rambursare ale pasagerilor sau călătorilor. Acoperirea cererilor de rambursare în acest mod ar urma să fie doar în beneficiul pasagerilor sau al călătorilor, nu și al întreprinderilor. Prin urmare, aceasta nu ar urma să constituie ajutor de stat, putând fi pusă în aplicare de către statele membre fără aprobarea prealabilă a Comisiei.

(25)

Comisia este pregătită să ofere asistență și consiliere statelor membre în ceea ce privește aspectele legate de politica ajutoarelor de stat în etapa de elaborare a acestor măsuri.

(26)

Statele membre și operatorii ar trebui să fie încurajați să ia în considerare utilizarea schemelor Uniunii care sunt disponibile pentru a sprijini activitatea și nevoile de lichiditate ale întreprinderilor.

(27)

Pentru a optimiza efectele prezentei recomandări, toate părțile interesate ar trebui să fie informate și încurajate să o pună în aplicare,