11/Volumul 34

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

108

L 066/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 18 decembrie 2002, printr-un aviz (denumit în continuare „aviz de deschidere”) publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, Comisia a anunțat deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de lenjerie de pat din bumbac, pur sau în amestec cu fibre sintetice sau artificiale sau de in (fără ca inul să fie majoritar), înălbită, colorată sau imprimată (denumită în continuare „lenjerie de pat din bumbac”), originară din Pakistan (2).

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse în noiembrie 2002 de Comitetul industriei bumbacului și a fibrelor conexe al Comunității Europene (denumit în continuare „Eurocoton” sau „reclamant”) în numele producătorilor reprezentând o proporție majoră din producția comunitară totală de lenjerie de pat din bumbac. Plângerea conține elemente care atestă, la prima vedere, existența dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză și a unui prejudiciu important rezultat din acesta, elemente considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori și importatorii interesați în mod notoriu, precum și asociațiile acestora, reprezentanții țării exportatoare în cauză, producătorii comunitari care au depus plângerea, asociațiile cunoscute ale producătorilor, precum și utilizatorii cunoscuți, cu privire la deschiderea procedurii. Părțile interesate au avut ocazia de a-și prezenta, în scris, punctul de vedere și de a solicita să fie audiate în termenele fixate în avizul de deschidere.

(4)

Mai mulți producători-exportatori din țara în cauză, precum și producători, utilizatori și importatori comunitari, și-au făcut cunoscut punctul de vedere, în scris. Toate părțile, care au formulat o cerere în termenele menționate anterior și au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate, au fost audiate.

(5)

S-a afirmat că au trecut mai mult de patruzeci și cinci de zile între data depunerii plângerii și data deschiderii procedurii. În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din regulamentul de bază, se consideră că plângerea a fost depusă în prima zi lucrătoare de după ziua primirii acesteia la Comisie prin scrisoare recomandată sau de după cea în care a fost emisă confirmarea de primire. Confirmarea de primire este datată joi, 31 octombrie 2002. Deoarece vineri, 1 noiembrie, a fost sărbătoare legală, prima zi lucrătoare care a urmat confirmării de primire de către Comisie a fost luni, 4 noiembrie 2002. Prin urmare, 4 noiembrie 2002 trebuie considerată drept data depunerii plângerii.

(6)

Avizul de deschidere a fost publicat la 18 decembrie 2002, adică în intervalul celor patruzeci și cinci de zile care au urmat depunerii plângerii. Prin urmare, avizul de deschidere a fost publicat în termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(7)

Luând în considerare numărul ridicat al producătorilor-exportatori vizați de prezenta procedură, Comisia a considerat că ar fi, poate, necesar să se recurgă la tehnica eșantionării, în conformitate cu dispozițiile articolului 17 din regulamentul de bază.

(8)

În vederea constituirii eșantionului, producătorii-exportatori au fost invitați să se facă cunoscuți într-un termen de cincisprezece zile de la data deschiderii procedurii și să furnizeze anumite informații în acest sens.

(9)

Un număr de o sută șaptezeci și opt de societăți au comunicat informațiile solicitate, însă numai o sută cincizeci și șase dintre ele au declarat că au produs și au vândut în Comunitate lenjerie de pat din bumbac în cursul perioadei cuprinse între 1 octombrie 2001 și 30 septembrie 2002 (denumită în continuare „perioadă de anchetă”), exprimându-și dorința de a fi incluse în eșantion. Într-o primă fază, s-a considerat că aceste societăți au cooperat.

(10)

Deoarece nici una dintre aceste societăți nu a efectuat vânzări interne reprezentative de produs similar, susceptibile a fi utilizate pentru determinarea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatele (1), (3) și (6) din regulamentul de bază, Comisia a invitat autoritățile pakistaneze să contacteze toți producătorii cunoscuți de lenjerie de pat din bumbac, care vând pe piața internă, pentru a le oferi o posibilitate suplimentară de a furniza informații referitoare la aceste vânzări, într-un nou termen. Nu a fost primit însă nici un răspuns care să indice societăți ale căror vânzări interne să fie reprezentative.

(11)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a reținut un eșantion pe baza celui mai mare volum reprezentativ al exporturilor care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil. În acest sens, Comisia a consultat producătorii-exportatori, autoritățile naționale și asociațiile cunoscute ale producătorilor-exportatori. Într-o primă fază, Comisia a propus un eșantion de cinci societăți, reprezentând 29,5 % din exporturile pakistaneze către Comunitate și a informat autoritățile pakistaneze, precum și asociațiile producătorilor-exportatori, cu privire la aceasta. Autoritățile naționale, reprezentanții legali ai mai multor societăți și o asociație a exportatorilor au propus înlocuirea unor societăți avute în vedere cu altele, argumentând că în acest fel ar rezulta o acoperire mai largă și o mai bună repartizare geografică și că astfel eșantionul ar include și societăți reținute pentru constituirea eșantionului în cadrul unei proceduri anterioare de dumping. Aceste cereri au fost satisfăcute în măsura în care au corespuns criteriilor prevăzute la articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, mai exact că eșantionul trebuie să acopere un volum cât mai mare de producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil. Având în vedere aceste considerente, eșantionul a fost extins la al șaselea exportator pakistanez ca importanță.

(12)

Cele șase societăți reținute, care reprezintă peste 32 % din volumul exporturilor pakistaneze de lenjerie de pat din bumbac către Comunitate în cursul perioadei de anchetă, au fost invitate să răspundă la chestionarul antidumping prevăzut de avizul de deschidere.

(13)

Trei societăți care nu au fost incluse în eșantion au depus cereri pentru tratament individual. Având în vedere mărimea eșantionului și complexitatea cauzei (care cuprinde un număr mare de tipuri de produse), Comisia le-a informat că nu se va pronunța definitiv cu privire la tratamentul individual decât după efectuarea vizitelor de verificare la societățile incluse în eșantion și după evaluarea timpului disponibil. Din motivele prezentate la considerentul 35, nu au fost întrunite condițiile necesare pentru a proceda la o anchetă la fața locului, în Pakistan, astfel încât nu a fost posibilă acceptarea cererilor de tratament individual.

(14)

Luând în considerare numărul mare de producători comunitari care au susținut plângerea și în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, Comisia și-a anunțat, în avizul de deschidere, intenția de a alege un eșantion de producători comunitari, pe baza celui mai mare volum reprezentativ al producției și al vânzărilor industriei comunitare, care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil. În acest sens, Comisia a solicitat societăților să furnizeze informații cu privire la producția și vânzările produsului în cauză.

(15)

Pe baza răspunsurilor primite, Comisia a selectat cinci societăți din trei state membre. Selecția a fost efectuată în funcție de volumul producției și al vânzărilor considerat cel mai reprezentativ pentru dimensiunea pieței.

(16)

Comisia a trimis chestionare societăților din eșantion. Două dintre acestea nu au fost în măsură să prezinte o situație completă a tranzacțiilor desfășurate cu clienți independenți în perioada de anchetă și, prin urmare, s-a considerat că acestea nu au cooperat decât parțial.

(17)

Cei cinci producători comunitari care au depus plângerea incluși în eșantion, cei șase producători-exportatori pakistanezi incluși în eșantion, cei trei producători-exportatori care au solicitat un tratament individual și doi importatori independenți din Comunitate au trimis răspunsurile la chestionar.

(18)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității. Comisia a efectuat vizite de verificare în incintele următoarelor societăți:

(19)

Perioada de anchetă privind dumpingul și prejudiciul este cuprinsă între 1 octombrie 2001 și 30 septembrie 2002. Examinarea tendințelor utile evaluării prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1999 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioadă examinată”).

(20)

Luând în considerare necesitatea aprofundării anumitor aspecte cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, nu a fost instituită nici o măsură provizorie.

(21)

Produsul în cauză este lenjeria de pat din bumbac, pur sau în amestec cu fibre sintetice sau artificiale sau de in (fără ca inul să fie majoritar), înălbită, colorată sau imprimată, originară din Pakistan, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 6302 21 00 (coduri TARIC 63022100*81, 63022100*89), ex 6302 22 90 (cod TARIC 63022290*19), ex 6302 31 10 (cod TARIC 63023110*90), ex 6302 31 90 (cod TARIC 63023190*90) și ex 6302 32 90 (cod TARIC 63023290*19). Lenjeria de pat include cearșafuri de pat (huse de saltea sau cearșafuri simple), fețe de plapumă și fețe de pernă, ambalate pentru a fi vândute împreună sau separat.

(22)

Țesăturile din fibre de bumbac utilizate pentru fabricarea lenjeriei de pat sunt identificate prin două serii de cifre. Prima indică titlul (sau greutatea) firelor utilizate pentru urzeală și, respectiv, pentru bătătură, în timp ce cea de a doua se referă la numărul de fire pe centimetru sau pe inch de urzeală și, respectiv, de bătătură.

(23)

Țesăturile sunt înălbite, colorate sau imprimate. Apoi sunt croite și cusute sub formă de cearșafuri de pat, huse de saltea, fețe de plapumă și fețe de pernă, de diferite dimensiuni, ambalate pentru a fi vândute împreună sau separat.

(24)

S-a susținut că lenjeria de pat înălbită vândută instituțiilor ar trebui să fie exclusă din anchetă, deoarece aceasta nu poate fi considerată ca produs în cauză. S-a afirmat că lenjeria de pat înălbită (i) prezintă diferențe tehnice în raport cu lenjeria de pat imprimată și/sau colorată; (ii) nu poate fi substituită de producția comunitară, care constă în principal în lenjerie de pat imprimată și/sau colorată și (iii) este destinată unor utilizatori finali diferiți (spitale și hoteluri).

(25)

Ancheta a arătat că, deși există diverse procedee de finisaj al țesăturilor (înălbire, vopsire, imprimare), toate produsele, independent de finisaj, sunt interschimbabile și în concurență pe piața comunitară. De altfel, s-a constatat că și Comunitatea produce lenjerie de pat înălbită și că acest tip de produs în cauză nu este achiziționat exclusiv de o anumită categorie de utilizatori.

(26)

Sub rezerva faptului de a se deosebi, în principal prin modul de țesere, prin finisajul țesăturii, prin prezentare, prin dimensiune și prin modul de ambalare, diferitele tipuri de produse posibile constituie unul și același produs, în sensul prezentei proceduri, deoarece toate prezintă aceleași caracteristici fizice și au, în mod esențial, aceeași utilizare.

(27)

S-a examinat dacă lenjeria de pat din bumbac produsă de industria comunitară și vândută pe piața Comunității și lenjeria de pat din bumbac produsă în Pakistan și vândută pe piața Comunității și pe piața internă sunt produse similare.

(28)

Ancheta a indicat că, deși există diverse procedee de finisaj al țesăturilor (înălbire, vopsire, imprimare), toate produsele, independent de finisaj, prezintă aceleași caracteristici fizice și au, în mod esențial, aceeași utilizare.

(29)

Prin urmare, s-a concluzionat că, deși există, în unele cazuri, diferențe între tipurile de produse fabricate în Comunitate și cele vândute la export către Comunitate, diversele tipuri și calități de lenjerie de pat din bumbac prezintă aceleași caracteristici esențiale și au aceeași utilizare. Prin urmare, produsele fabricate și vândute pe piața internă pakistaneză, produsele exportate de Pakistan în Comunitate și produsele fabricate și vândute în Comunitate de către producătorii comunitari sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(30)

Toate cele șase societăți reținute în eșantion au răspuns la chestionar. Analiza răspunsurilor, care a precedat vizitele de verificare, au arătat că toate au subestimat costurile, rezultând profituri nerealiste și anormal de ridicate aferente vânzărilor de produs în cauză în Comunitate. Comparația dintre prețurile de export și costurile de producție comunicate de fiecare societate indică un profit aferent vânzărilor de produs în cauză în Comunitate, exprimat ca procent din cifra de afaceri, cuprins între 20 % și aproape 40 % pe societate, adică o medie de peste 30 %. De asemenea, aceste marje contrastează puternic cu marjele de profit medii negative (-9,4 % din cifra de afaceri) indicate de aceleași societăți pentru vânzările de produs în cauză în alte țări, precum și cu marja de profit medie de 1,6 % din cifra de afaceri indicată pentru exporturile de alte produse textile, printre care produse foarte similare (țesături prelucrate, fețe de masă, perdele), având o structură a costurilor asemănătoare și vândute aceluiași tip de clienți, chiar acelorași clienți. Ar trebui precizat, de asemenea, că, pentru perioada de anchetă sau pentru o perioadă care acoperă o mare parte din perioada de anchetă, conturile verificate ale societăților în cauză, care produc și vând aproape exclusiv produse textile, indicau o marjă de profit globală medie de aproximativ 5 % din cifra de afaceri.

(31)

În afara faptului că s-au dovedit total nerealiste din punct de vedere comercial, marjele de profit comunicate pentru exporturile de produs în cauză către Comunitate au fost în contradicție flagrantă cu toate celelalte informații disponibile referitoare la profiturile realizate pentru produsul în cauză exportat din Pakistan către Comunitate, în special cu informațiile comunicate chiar de producătorii-exportatori din eșantion.

(32)

În observațiile referitoare la prejudiciu, producătorii-exportatori au declarat că rentabilitatea scăzută a lenjeriei de pat este specifică acestui sector, caracterizat de volume mari de producție și de o concurență acerbă. Aceștia au precizat că o marjă de profit de ordinul a 2 % până la 3 % ar trebui considerată rezonabilă. Un alt producător-exportator care nu a fost inclus în eșantion a afirmat că o marjă de profit normală s-ar situa între 2 % și 5 %. După divulgarea informațiilor, toți producătorii-exportatori au contestat faptul că aceste declarații se referă la rentabilitatea vânzărilor lor de lenjerie de pat la export către Comunitate. După spusele lor, acestea se referă la marjele de profit considerate acceptabile pentru vânzările industriei comunitare. Referitor la acest subiect, se observă că aceste declarații: (i) au fost făcute în timpul unei audieri; (ii) se referă la sectorul lenjeriei de pat în general și (iii) au fost confirmate, de altfel, de răspunsurile la întrebări specifice privind rentabilitatea exporturilor pakistaneze de lenjerie de pat către Comunitate. De asemenea, informații similare au fost comunicate de un agent independent care acționează în numele importatorilor. De altfel, este cunoscut faptul că piața comunitară a lenjeriei de pat este într-adevăr foarte concurențială și, avându-se în vedere deschiderea sa și numărul mare de operatori, marjele de profit declarate de producătorii-exportatori pakistanezi nu pot fi considerate, în nici un caz, credibile.

(33)

Toate informațiile disponibile indică faptul că profiturile comunicate au fost supraestimate. Deoarece prețurile de export corespund datelor Eurostat, este rezonabil să se presupună că acestea sunt consecința unei subestimări a costurilor de producție declarate pentru produsul în cauză. Acest fapt este cu atât mai important cu cât, în absența unor vânzări reprezentative pe piața internă, era clar că valoarea normală trebuia construită pe baza costurilor de producție.

(34)

În conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, Comisia a căutat să verifice cifrele, foarte puțin plauzibile, indicate în răspunsurile transmise de cele șase societăți incluse în eșantion la chestionarul antidumping.

(35)

În timp ce se derulau verificările la cea de a doua societate, Comisia a primit o scrisoare anonimă adresată personal funcționarilor însărcinați cu controlul, în care aceștia erau amenințați cu moartea. Având în vedere caracterul specific și personal al acestei scrisori de amenințare, Comisia a considerat că nu sunt întrunite condițiile necesare pentru efectuarea verificărilor, ancheta fiind foarte mult îngreunată. Prin urmare, a trebuit ca vizitele de verificare să fie întrerupte.

(36)

Astfel, au fost posibile doar o verificare completă în incintele unui producător-exportator și o verificare parțială în incintele altui producător-exportator. Exporturile acestor două societăți reprezintă peste 50 % din valoarea totală CIF a exporturilor realizate de producătorii-exportatori din eșantion către Comunitate.

(37)

Verificările efectuate la prima societate au confirmat faptul că aceasta a comunicat informații înșelătoare cu privire la costurile sale și la politica prețurilor. Cu toate că a declarat că ține un decont detaliat al costurilor aferente produsului în cauză, la fața locului a afirmat că acest decont nu este disponibil, și nici vreun alt document justificativ. Astfel, nu a fost furnizat nici un element de probă de tipul celor păstrate în general în contabilitatea întreprinderilor, care să demonstreze că acele costuri indicate cu privire la produsul în cauză sunt precise și reflectă în mod rezonabil costurile legate de producția și vânzarea produsului în cauză. Chiar și atunci când i s-a demonstrat că aceste dovezi trebuie să existe, având în vedere informațiile pe care ea însăși le-a furnizat, societatea a refuzat accesul la acestea. De asemenea, societatea a fost invitată să comunice costurile aferente produsului similar exportat către alte țări, dar nu a făcut nici acest lucru.

(38)

S-a constatat, de asemenea, că situațiile contabile ale societății nu respectau principiile contabile general acceptate în Pakistan, în special în ceea ce privește valorizarea stocurilor. De altfel, la fața locului, societatea a recunoscut că există o concurență puternică pe piața comunitară, între diferite țări exportatoare, ceea ce este în concordanță cu alte informații disponibile (a se vedea considerentul 32), confirmându-se încă o dată că profiturile ridicate pe care aceasta le comunicase cu privire la vânzările sale de produs în cauză sunt, într-adevăr, nerealiste.

(39)

În ceea ce privește verificarea parțială efectuată în incintele celei de-a doua societăți, s-a constatat că prețurile de vânzare practicate de aceasta în Comunitate nu diferă în mod semnificativ de prețurile pe care le practică pe alte piețe și prin urmare acestea nu pot justifica o diferență atât de mare între marjele de profit pe care le-a comunicat. Marjele de profit indicate pentru vânzările în Comunitate de produs în cauză sunt net superioare marjelor aplicate la stabilirea prețurilor pe piața internă și la negocierile cu clienții. Nu a fost comunicat nici un element care să poată demonstra că vânzările de lenjerie de pat către Comunitate generează profituri atât de diferite de cele realizate din vânzările către țări terțe. De asemenea, datele referitoare la costul de producție și la valorizarea stocurilor din produsul în cauză, care ar fi trebuit să fie disponibile, nu au putut fi verificate.

(40)

Având în vedere evenimentele descrise la considerentul 35, vizitele de verificare trebuind să fie întrerupte, Comisia nu a putut să concluzioneze decât că informațiile comunicate de către producătorii-exportatori din eșantion sunt imposibil de verificat.

(41)

Articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede ca, în cazul în care se constată că o parte interesată a furnizat o informație falsă sau înșelătoare, acea informație să nu fie luată în considerare și să se poată utiliza datele disponibile. Vizitele de verificare nu au înlăturat prezumția rezonabilă că informațiile comunicate de fiecare din celelalte societăți din eșantion sunt false. Informațiile comunicate referitoare la costurile și profiturile aferente produsului în cauză nu au putut fi deci acceptate, deoarece nu au putut fi verificate, iar informațiile disponibile indicau clar faptul că acestea sunt false. Prin urmare, a trebuit să se concluzioneze o lipsă de cooperare, în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, din partea tuturor societăților din eșantion.

(42)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (4) din regulamentul de bază, atunci când părțile reținute sau o parte din ele refuză să coopereze, rezultatele anchetei putând fi astfel grav compromise, poate fi ales un nou eșantion. Ar trebui totuși precizat că amenințările adresate funcționarilor Comisiei nu au fost retrase și că nimic nu indica faptul că acestea s-ar limita la vizitele de verificare efectuate la societățile din eșantion. Prin urmare, Comisia nu a avut posibilitatea de a constitui un nou eșantion și de a efectua vizite de verificare, fiind obligată să-și fondeze concluziile pe datele disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază.

(43)

Producătorii-exportatori au fost notificați cu privire la concluzia că ar fi furnizat informații false sau înșelătoare, motivele pentru care aceste informații au fost respinse și că se are în vedere recursul la cele mai bune date disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Aceștia au avut posibilitatea de a furniza explicații suplimentare în termenul fixat, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(44)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, informațiile false sau înșelătoare nu se iau în considerare, putând fi utilizate datele disponibile. Comisia a examinat informațiile disponibile care să-i permită calcularea marjei de dumping, mai exact plângerea, răspunsurile la chestionarul transmis de producătorii-exportatori din eșantion și de către alți trei producători-exportatori care au solicitat un tratament individual în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, informațiile comunicate de mai multe părți interesate, precum și statisticile oficiale privind importurile provenite de la Eurostat.

(45)

În ceea ce privește plângerea depusă de industria comunitară, care conținea elemente de probă care atestau, la prima vedere, o marjă de dumping de 45,1 %, s-a constatat că datele utilizate pentru calculul acestei marje erau mai puțin reprezentative decât informațiile comunicate de producătorii-exportatori, în special cele referitoare la multitudinea tipurilor de produs în cauză exportate de Pakistan.

(46)

Răspunsurile la chestionarul antidumping ale celor trei societăți care au solicitat un tratament individual au fost, de asemenea, examinate, dar s-a constatat că acestea prezintă prea multe lacune și inexactități pentru a permite, fără prea mari dificultăți, o determinare precisă în mod rezonabil.

(47)

Prin urmare, s-a considerat că, în ansamblu, în pofida unor informații false conținute, răspunsurile producătorilor-exportatori colectate inițial în vederea constituirii eșantionului pot fi utilizate, într-o anumită măsură, drept cele mai bune date disponibile. Este evident că acestea au trebuit corectate atunci când au intrat în contradicție cu constatările de la fața locului și cu informațiile comunicate de producătorii-exportatori în contribuțiile lor ulterioare.

(48)

Ar trebui precizat că articolul 18 din regulamentul de bază prevede că utilizarea datelor disponibile poate antrena, pentru părți, o situație mai puțin favorabilă decât în cazul în care ar fi cooperat. Cu toate acestea, deoarece marja de dumping stabilită se va aplica tuturor producătorilor-exportatori pakistanezi de produs în cauză, Comisia a luat toate măsurile necesare pentru a elimina orice penalizare pentru lipsa de cooperare.

(49)

Informațiile comunicate de părțile interesate și utilizate pentru corectarea costurilor raportate de fiecare din cele șase societăți reținute inițial în eșantion se refereau la o marjă de profit medie cuprinsă între 2 % și 5 % pentru exporturile de produs în cauză. Aceste limite au fost confirmate și de către producătorii-exportatori înșiși și au fost considerate rezonabile (a se vedea considerentul 32). Cu toate acestea, s-a admis că, deși valabilă în medie pentru toți producătorii-exportatori, această marjă de profit nu reflectă în mod necesar profitabilitatea fiecărei societăți luate individual. Din cauză că informațiile disponibile permiteau Comisiei să calculeze doar o marjă de profit medie pentru exporturile în cauză, s-a considerat adecvată calcularea unei marje de dumping globale, aplicabilă tuturor producătorilor-exportatori.

(50)

Producătorii-exportatori au declarat că ar fi trebuit stabilită o marjă de dumping individuală, pentru fiecare exportator, afirmând că, după cum au arătat calculele, Comisia era în măsură să determine o marjă de dumping individuală pentru fiecare societate.

(51)

Necesitatea calculării unei marje de dumping globale rezultă din următoarele considerente: marjele de profit pentru vânzările la export furnizate de exportatori în răspunsurile lor la chestionare nu au putut fi utilizate, ci au trebuit corectate. Această corectură a fost făcută prin utilizarea unei marje de profit pentru vânzările la export de 3,5 % pentru toți producătorii-exportatori (aspect explicat în detaliu la considerentul 56). Aceasta înseamnă și că repartizarea costurilor de fabricație a produsului în cauză, astfel cum a fost prezentată în răspunsurile la chestionar, nu a fost corectă și, prin urmare, a trebuit ajustată în consecință, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Astfel, raportarea eronată la profitabilitatea vânzărilor la export a avut un impact important asupra alocării costului aferent fiecărui producător-exportator. Mai mult decât atât, faptul că o marjă de profit medie a trebuit utilizată pe baza faptelor disponibile pentru toți producătorii-exportatori a fost un motiv important care a condus la concluzia că ar fi inadecvat să se stabilească drepturi vamale diferite pentru fiecare exportator individual. Într-adevăr, însăși natura unei marje de profit medii implică faptul că marja de profit individuală corespunzătoare variază într-o anumită măsură. În acest caz, variația este importantă, deoarece seria de marje de profit posibile varia de la 2 % la 5 %. Cu alte cuvinte, cu toate că instituțiile consideră marja de profit medie ca fiind adecvată, această marjă de profit medie – date fiind importantele reacții în lanț pentru alte elemente ale valorii normale construite și pentru calculele referitoare la dumping în general – nu poate fi utilizată pentru calcularea unui drept individual. Și aceasta deoarece ar conduce la marje de dumping prea ridicate pentru unii producători-exportatori și prea scăzute pentru alți producători-exportatori, în raport cu situația reală stabilită pe baza cooperării acestora. Astfel, faptul că a trebuit utilizată o cifră medie a profitului pentru vânzările la export de produs în cauză a condiționat în mod intrinsec determinările pentru fiecare producător.

(52)

Producătorii-exportatori au afirmat că faptul că ei au primit informații cuprinzând calcule individuale și cantități de dumping individuale demonstrează că instituțiile ar fi putut calcula și drepturi individuale pentru fiecare dintre ei. Faptul că un drept individual nu este adecvat, din motivele descrise mai sus, nu trebuie confundat cu informațiile care au fost furnizate fiecărui producător-exportator individual în cadrul informării părților. Într-adevăr, pentru a se asigura transparența și pentru a permite fiecărui producător-exportator individual să verifice calculele Comisiei, aceștia au primit calculul complet care reflecta marja de profit menționată anterior, de 3,5 %. Însă aceasta nu pune sub semnul întrebării motivele pentru stabilirea unei marje/drept de dumping la nivel național, în conformitate cu motivul anterior.

(53)

Deoarece nici una dintre societățile reținute în eșantion nu a realizat vânzări interne de produs similar care să reprezinte cel puțin 5 % din vânzările de produs în cauză la export, către Comunitate, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, nu a fost posibil să se utilizeze vânzările de produs similar realizate de societățile în cauză pe piața lor internă pentru determinarea valorii normale.

(54)

Deoarece nici un alt producător nu a realizat vânzări interne reprezentative, valoarea normală a trebuit construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, prin adăugarea, la costul de fabricație al tipurilor de produs în cauză exportat, a unei sume rezonabile, corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului, determinată în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(55)

Astfel cum s-a concluzionat la considerentul 41, costurile de producție și, prin urmare, marjele de profit comunicate pentru exporturile de produs în cauză sunt false.

(56)

În ceea ce privește costurile de producție comunicate, doar costurile de fabricație au fost corectate, deoarece s-a constatat că suma corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale corespundea conturilor verificate ale societăților. Pentru fiecare societate selecționată inițial în eșantion, profitul realizat din exporturile de produs în cauză a fost adus la 3,5 % din cifra de afaceri, această marjă de profit corespunzând mediei marjelor prezentate ca fiind normale pentru acest tip de vânzări. Suma cu care a fost redus profitul pentru exporturile de produs în cauză a fost repartizată, pe baza cifrei de afaceri, vânzărilor la export de alte produse și vânzărilor interne, astfel încât profitul global să corespundă conturilor verificate ale societăților.

(57)

Producătorii-exportatori și două asociații au susținut că nu era rezonabil să se considere această marjă de profit ca fiind convenabilă pentru exporturile pakistaneze destinate pieței Comunității, în timp ce marja de profit de 6,5 % a fost considerată ca nivel minim satisfăcător pentru industria comunitară.

(58)

Astfel cum se precizează la considerentul 105, ancheta a arătat că exporturile pakistaneze ocupă un loc important pe segmentul inferior al pieței, în timp ce produsele vândute de industria comunitară au fost frecvent produse de marcă. S-a considerat astfel că, având în vedere acești factori, această diferență de rentabilitate este rezonabilă.

(59)

Mai multe corecturi au trebuit aduse metodelor de repartizare a costurilor, pe care societățile le-au elaborat exclusiv în sensul prezentei anchete, în special în ceea ce privește repartizarea rambursărilor drepturilor și a costurilor de ambalare, pe baza rezultatelor verificărilor la fața locului și a analizei răspunsurilor.

(60)

În ceea ce privește societatea care a făcut obiectul unei verificări complete, a trebuit corectat profitul pentru vânzările interne pe care aceasta l-a comunicat pentru alinierea la principiile contabile general acceptate aplicate în Pakistan.

(61)

În lipsa unor date reale care să corespundă costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profiturilor aferente producției și vânzărilor de produse similare, fie pentru producătorii-exportatori incluși în anchetă, fie pentru oricare alt producător sau exportator cunoscut și în absența unor date similare pentru aceeași categorie generală de produse, singura soluție a constat în utilizarea unei alte metode rezonabile, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, pentru determinarea valorii costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profiturilor.

(62)

Pentru determinarea acestor valori, s-a utilizat media valorilor comunicate de cele șase societăți incluse inițial în eșantion, pentru vânzările interne ale acestora către clienți independenți, după corectare (a se vedea considerentele 56 și 60). S-a considerat că aceste informații constituie o bază adecvată, deoarece se referă la vânzările interne de produse textile (în special fire, țesături neprelucrate, țesături prelucrate și confecții) către clienți independenți și reprezintă singurele date disponibile cu privire la vânzările interne din Pakistan. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, nici o informație disponibilă nu permite să se concluzioneze că profitul astfel stabilit depășește profitul realizat în mod normal de alți exportatori sau producători pentru vânzările de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a Pakistanului.

(63)

A fost examinată validitatea prețurilor de export comunicate de producătorii-exportatori. Toate informațiile disponibile, obținute în special din verificarea parțială la fața locului, din verificările efectuate la importatori și din statisticile Eurostat, indică faptul că prețurile de export au fost corect raportate.

(64)

Toate societățile au efectuat vânzările la export în Comunitate direct către importatori independenți. Prin urmare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, prețurile lor de export au fost stabilite pe baza prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit de către acești importatori independenți.

(65)

La cererea societăților în cauză, vânzările la export pe baza stocurilor declasate și vânzările livrate par avion au fost excluse din calculele privind dumpingul, deoarece acestea nu au fost realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale. Aceste vânzări reprezintă o parte neglijabilă a vânzărilor la export semnalate.

(66)

În sensul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au luat în considerare în mod corespunzător, sub formă de ajustări, impunerile la import și impozitele indirecte, rabaturile și reducerile, costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și costurile auxiliare, costurile de ambalare, costul creditului, comisioanele și conversiunea monedelor, care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(67)

Toate societățile au solicitat o ajustare în temeiul rambursării dreptului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, sumele rambursate de guvernul pakistanez depășesc cu mult valorile impunerilor la import sau impozitelor indirecte achitate pentru materialele încorporate în produsul în cauză. Prin urmare, Comisia a acceptat ajustarea în măsura în care sumele solicitate au fost efectiv suportate de produsul similar și materialele încorporate fizic în acesta atunci când produsul a fost destinat consumului din țara exportatoare și rambursate în atunci când produsul a fost exportat către Comunitate.

(68)

Producătorii-exportatori au afirmat că ajustarea în temeiul rambursării dreptului ar trebui acordată pentru totalitatea sumei rambursate de către guvernul pakistanez, indiferent dacă drepturile au fost achitate de către producătorii-exportatori sau de către furnizorii lor locali de materii prime. Cu toate acestea, nu a fost comunicat nici un element de probă, care să ateste că materiile prime achiziționate de la furnizorii locali sunt supuse unei impuneri la import sau unor impozite indirecte. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(69)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs și prețul de export mediu ponderat al aceluiași tip de produs.

(70)

Pe această bază, marja de dumping medie globală aplicabilă tuturor producătorilor-exportatori pakistanezi, exprimată în procent din prețul net CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, se ridică la 13,1 %.

(71)

În Comunitate, produsul în cauză este fabricat de:

(72)

Comisia a verificat dacă toate societățile menționate anterior pot fi considerate producători comunitari în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. Producția tuturor societăților menționate anterior constituie producția comunitară.

(73)

Industria comunitară se compune din douăzeci și nouă de producători comunitari care au cooperat cu Comisia, printre care cei cinci producători comunitari din eșantion. Acești producători reprezintă 45 % din producția comunitară de lenjerie de pat din bumbac. Prin urmare, s-a considerat că aceștia constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(74)

Deoarece au fost utilizate tehnici de eșantionare pentru industria comunitară, prejudiciul a fost evaluat, pe de o parte, pe baza datelor colectate la nivelul întregii industrii comunitare, în ceea ce privește evoluția producției, a productivității, a vânzărilor, a cotei de piață, a ocupării forței de muncă și a creșterii și, pe de altă parte, pe baza informațiilor obținute de la producătorii comunitari din eșantion, care au fost analizate pentru a se stabili tendința prețurilor și a rentabilității, a fluxurilor de lichidități, a capacității de a mobiliza capitaluri și a investițiilor, a stocurilor, a capacităților, a utilizării capacităților, a randamentului investițiilor și a salariilor.

(75)

Consumul comunitar a fost determinat pe baza volumelor producției producătorilor comunitari, comunicate de Eurocoton, din care s-au scăzut exporturile și la care s-au adăugat importurile din Pakistan și din alte țări terțe, pe baza datelor Eurostat. Consumul comunitar aparent a crescut în mod regulat între 1999 și perioada de anchetă, ajungând de la 173 651 la 199 881 tone, ceea ce semnifică o creștere de 15 %.

(76)

Volumul importurilor în Comunitate de lenjerie de pat din bumbac originară din Pakistan a crescut cu 37 % pe parcursul perioadei examinate, ajungând de la 36 000 tone în 1999 la 49 300 tone în cursul perioadei de anchetă. După ce au scăzut la 31 800 tone în 2000, importurile au revenit, ajungând la 35 500 tone în 2001. Între 2001 și perioada de anchetă importurile au crescut brusc, cu aproape 14 000 tone, adică cu mai mult de o treime din volumul acestora.

(77)

Cota de piață corespunzătoare a scăzut, ajungând de la 20,7 % în 1999 la 17,2 % în 2000, înainte de a crește și a atinge 18,9 % în 2001 și 24,7 % în cursul perioadei de anchetă.

(78)

Prețurile medii ale importurilor din Pakistan au crescut între 1999 și 2000, ajungând de la 5,95 la 6,81 euro/kg. În cursul anilor care au urmat, s-au redus progresiv, pentru a atinge 6,34 euro/kg în 2001 și la 5,93 euro/kg în cursul perioadei de anchetă.

(79)

În sensul analizei subcotării prețurilor, au fost comparate prețurile de vânzare medii ponderate, pe tipuri de produse, practicate de industria comunitară în raport cu clienții săi independenți de pe piața Comunității cu prețurile de export medii ponderate corespunzătoare importurilor în cauză. Această comparație a luat în considerare prețurile nete, după rabaturi și reduceri. Prețurile industriei comunitare au fost ajustate la nivel franco fabrică. Prețurile de import utilizate au fost prețurile CIF ajustate pentru a lua în considerare drepturile vamale și costurile ulterioare importului.

(80)

Această comparație a arătat că, în cursul perioadei de anchetă, produsele în cauză originare din Pakistan au fost vândute în Comunitate la prețuri care implică o subcotare a prețurilor industriei comunitare de peste 50 %.

(81)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicatorii economici relevanți care influențează situația industriei comunitare.

(82)

S-a examinat dacă industria comunitară este în continuare în curs de redresare după efectele practicilor de dumping sau a subvențiilor din trecut, însă ancheta nu a evidențiat nici un element în acest sens.

(83)

S-a afirmat că industria comunitară nu a suferit un prejudiciu important, deoarece a fost protejată de existența contingentelor. Într-adevăr, este adevărat că în cursul perioadei de anchetă contingentele au fost în vigoare. Aceste contingente au ca temei juridic, în dreptul internațional, Acordul OMC privind textilele și articolele de îmbrăcăminte și vor fi eliminate progresiv până la 31 decembrie 2004. Cantitățile care pot fi importate în cadrul contingentelor corespund unor cote semnificative din piața Comunității. Într-adevăr, pe baza cifrelor despre consum observate în perioada de anchetă, contingentul anual pentru 2002 corespunde, în cazul Pakistanului, unei cote de piață de aproximativ 25 %. Ar trebui adăugat că volumul acestor contingente textile este determinat prin negocieri directe care nu intră în cadrul analizei prevăzute de regulamentul de bază. Cu toate că nu se poate exclude posibilitatea ca aceste contingente să fi influențat situația industriei comunitare, simpla lor existență nu protejează industria comunitară de prejudiciu. Analiza cifrelor referitoare la prezentul caz arată că, în pofida existenței contingentelor, industria comunitară a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(84)

Volumul producției industriei comunitare a crescut ușor, de la 37 700 tone în 1999 la 39 500 tone în cursul perioadei de anchetă, ceea ce înseamnă o creștere de 5 %.

(85)

Ocuparea forței de muncă a rămas practic stabilă, în jur de 5 500 de persoane. Rezultă că productivitatea s-a ameliorat, crescând de la 6,8 tone/muncitor în 1999 la 7,2 tone/muncitor în perioada de anchetă, ceea ce reprezintă o creștere de 6 % pe parcursul perioadei examinate.

(86)

Volumul vânzărilor industriei comunitare a crescut cu 4 % pe parcursul perioadei examinate, ajungând de la 36 200 tone în 1999 la 37 800 tone în cursul perioadei de anchetă. În 2001 atinsese 38 300 tone, dar a scăzut în cursul perioadei de anchetă. Cifra de afaceri generată de aceste vânzări a crescut de la 410 milioane euro în 1999 la 441 milioane euro în 2001, dar a scăzut ulterior cu 5 %, ajungând la 420 milioane euro în cursul perioadei de anchetă.

(87)

Deși consumul a crescut cu 15 % în aceeași perioadă, cota de piață a industriei comunitare a scăzut de la 20,8 % la 18,9 % în cursul perioadei de anchetă. Aceasta a fluctuat în jur de 20 % între 1999 și 2001, înainte de a scădea cu 1,5 puncte procentuale între 2001 și perioada de anchetă.

(88)

În timp ce consumul comunitar a crescut cu 15 % între 1999 și perioada de anchetă, volumul vânzărilor industriei comunitare nu a crescut decât cu 4 %. De altfel, volumul total al importurilor a crescut cu 35 % în aceeași perioadă, creșterea cea mai importantă, de la 120 000 la 139 000 tone, având loc între 2001 și perioada de anchetă. În timp ce cota de piață a tuturor importatorilor a crescut cu peste 10 puncte procentuale, cea a industriei comunitare s-a redus de la 20,8 % la 18,9 %, ceea ce înseamnă că industria comunitară nu a putut profita suficient de creșterea pieței intervenită între 1999 și perioada de anchetă.

(89)

Stocurile au fluctuat considerabil, deoarece lenjeria de pat este în principal produsă la comandă, ceea ce reduce posibilitatea de a produce doar în scopul constituirii de stocuri. Cu toate că s-a observat o creștere a stocurilor la producătorii comunitari din eșantion, în acest caz stocurile nu au fost considerate ca un indicator relevant pentru prejudiciu, din cauza fluctuațiilor importante, tipice acestui sector.

(90)

Pentru aproape toți producătorii comunitari din eșantion, a fost dificil să se determine capacitățile de producție, deoarece procesul de fabricație a produsului similar este individualizat și necesită diferite combinații de mașini. Prin urmare, este imposibil de tras o concluzie generală privind capacitățile de producție pornind de la capacitățile diferitelor mașini. De asemenea, anumiți producători comunitari din eșantion au subcontractat o parte din procesul de producție.

(91)

Cu toate acestea, în cazul lenjeriei de pat imprimate, departamentul „imprimare” a fost considerat ca un factor determinant al capacității de producție pentru acest tip de produs, pentru fiecare dintre producătorii comunitari din eșantion. S-a constatat că nivelul de utilizare a capacităților departamentului „imprimare” a scăzut continuu, ajungând de la 90 % la 82 %.

(92)

Prețurile medii pe kilogram practicate de producătorii comunitari din eșantion au crescut treptat pe parcursul perioadei examinate, ajungând de la 13,3 la 14,2 euro. Ar trebui amintit, pentru a aprecia această evoluție, că acest preț mediu acoperă atât tipurile de produs în cauză cu valoare ridicată cât și pe cele cu valoare scăzută și că industria comunitară a fost constrânsă să-și orienteze producția cu precădere către produse de nișă cu valoare mai ridicată, vânzările sale importante ca volum, destinate pieței de masă, suferind din cauza importurilor la preț scăzut. De altfel, prețurile medii pe kilogram ale industriei comunitare în ansamblul său au înregistrat o creștere marginală de la 11,3 euro în 1999 la 11,5 euro în 2001, dar au scăzut la 11,1 euro în cursul perioadei de anchetă.

(93)

Între 1999 și 2001, investițiile s-au diminuat semnificativ, ajungând de la 7 la 2,5 milioane euro. Între 2001 și perioada de anchetă au rămas relativ stabile, dar nu au mai reprezentat decât 41 % din nivelul investit în 1999.

(94)

Industria comunitară nu a declarat că ar fi întâlnit vreo dificultate în mobilizarea capitalurilor pentru activitățile sale și nici un element nu indică că ea ar fi întâlnit dificultăți.

(95)

S-a afirmat că diminuarea investițiilor nu demonstrează existența vreunui prejudiciu, deoarece industria comunitară nu a declarat că întâmpinat vreo dificultate în mobilizarea capitalurilor. Argumentul a fost respins, în măsura în care această diminuare a investițiilor nu a rezultat din dificultățile în obținerea capitalurilor, ci din diminuarea cotei de piață a industriei comunitare și din concurența puternică determinată de prețurile practicate pe piața Comunității.

(96)

Rentabilitatea producătorilor comunitari din eșantion a scăzut puternic în perioada examinată, ajungând de la 7,7 % în 1999 la 4,4 % în cursul perioadei de anchetă, ceea ce înseamnă o reducere cu 42 %. Randamentul investițiilor a prezentat aceeași tendință, scăzând cu 44 %. Acesta s-a redus de la 10,5 % în 1999 la 5,9 % în cursul perioadei de anchetă.

(97)

Producătorii-exportatori pakistanezi au afirmat că scăderea rentabilității înregistrate de cei cinci producători din eșantion s-a datorat unor creșteri salariale. Astfel cum este explicat în continuare, costul mediu cu mâna de lucru a scăzut la societățile din eșantion cu aproximativ 3,6 % în termeni reali. De asemenea, salariile nu reprezintă decât unul dintre elementele de cost ale procesului de fabricație, astfel că o creștere a salariilor nu înseamnă automat o scădere a rentabilității. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(98)

Fluxurile de lichidități generate de produsul similar au scăzut considerabil, ajungând de la 16,8 la 11,3 milioane euro între 1999 și perioada de anchetă. Cea mai puternică scădere a avut loc în 2000, atunci când fluxurile de lichidități au scăzut cu 27 %. Acestea au mai scăzut cu 5 % între 2000 și perioada de anchetă. Deoarece acest indicator este influențat de variațiile stocurilor, relevanța sa este limitată. Ar trebui totuși observat că, în perioada examinată, fluxurile de lichidități au prezentat aceeași tendință negativă ca și alți indicatori economici, confirmând deteriorarea situației industriei comunitare și acestea nu ar trebui să fie considerate nesemnificative.

(99)

Costurile mâinii de lucru au crescut cu 3,3 % în perioada examinată, ajungând de la 35,2 milioane euro în 1999 la 36,3 milioane euro în cursul perioadei de anchetă. Deoarece numărul muncitorilor s-a menținut relativ stabil, costul mediu al mâinii de lucru a crescut cu 4,2 %, ajungând de la 29 100 la 30 300 euro (cifre rotunjite). Este vorba însă de creșteri nominale cu mult inferioare creșterii prețurilor de consum observate pe parcursul perioadei examinate, de peste 7,8 %, astfel că, în termeni reali, salariile au scăzut cu 3,6 %.

(100)

Luând în considerare volumul și prețurile importurilor care fac obiectul dumpingului, impactul marjei efective de dumping, care este, de asemenea, semnificativă, nu ar trebui considerat neglijabil.

(101)

Examinarea factorilor menționați anterior arată că situația industriei comunitare s-a deteriorat între 1999 și perioada de anchetă. Pe parcursul perioadei examinate rentabilitatea sa a scăzut semnificativ, iar cota sa de piață s-a redus cu 9,1 %. Referitor la producătorii comunitari din eșantion, investițiile, rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxurile de lichidități ale acestora s-au diminuat considerabil. Ocuparea forței de muncă a rămas practic stabilă. Unii indicatori au avut o evoluție pozitivă pe parcursul perioadei examinate, cifra de afaceri și volumul vânzărilor industriei comunitare crescând ușor. Productivitatea și salariile au înregistrat o creștere marginală. În ceea ce privește prețurile de vânzare medii ale producătorilor din eșantion, acestea au crescut pe parcursul perioadei examinate, ceea ce se explică parțial prin reorientarea producătorilor comunitari către vânzarea de produse de nișă de valoare mai ridicată. Ar trebui totuși precizat că, în aceeași perioadă, consumul comunitar a crescut cu 15 %, în timp ce cota de piață a industriei comunitare s-a diminuat cu 9,1 %. De asemenea, prețurile de vânzare medii ale industriei comunitare au scăzut pe parcursul perioadei examinate.

(102)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(103)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă importurile care fac obiectul dumpingului din Pakistan au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat important. Au fost examinați, de asemenea, factorii cunoscuți, cu excepția importurilor care fac obiectul dumpingului, care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, în aceeași perioadă, astfel încât un eventual prejudiciu cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

(104)

Volumul importurilor de lenjerie de pat din bumbac originară din Pakistan în Comunitate a crescut cu 37 %, ajungând de la 36 000 tone în 1999 la 49 300 tone în cursul perioadei de anchetă. După o reducere ușoară între 1999 și 2000, importurile și-au revenit în 2001 și au crescut cu 13 900 tone între 2001 și perioada de anchetă. Cota de piață aferentă a scăzut la început, ajungând de la 20,7 % în 1999 la 17,2 % în 2000. Ulterior, a înregistrat o creștere puternică, atingând 24,7 % în cursul perioadei de anchetă.

(105)

Analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping a arătat că se manifestă concurență mai ales la nivelul prețului. În fapt, cumpărătorul însuși determină calitatea și designul produsului pe care intenționează să-l comande. Analiza procesului de vânzare/cumpărare relevă faptul că, înainte de a adresa comanda unui producător-exportator din Pakistan, importatorii și comercianții precizează toate caracteristicile produsului care urmează să fie livrat (design, culoare, calitate, dimensiuni etc.) și astfel compară ofertele diferiților producători în special pe baza prețului, deoarece toate celelalte elemente de diferențiere sunt predeterminate în solicitarea de ofertă de prețuri sau rezultă din eforturile depuse de importatorii înșiși pentru produse similare (de exemplu, strategia de marcă). S-a constatat că prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping au fost net inferioare prețurilor industriei comunitare și ale exportatorilor din alte țări terțe. S-a mai constatat că industria comunitară a trebuit să renunțe în mare parte la segmentele inferioare ale pieței, pe care importurile din Pakistan ocupă un loc important, ceea ce subliniază legătura de cauzalitate care există între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(106)

Prețurile medii ale importurilor din Pakistan au exercitat o presiune asupra industriei comunitare și au constrâns-o, pe de o parte, să reducă prețurile și, pe de altă parte, să se orienteze către vânzarea de produse de nișă cu valoare mai ridicată.

(107)

Având în vedere impactul, atât în termeni de volum cât și în termeni de preț, al importurilor din Pakistan asupra pieței Comunității, acestea au exercitat o presiune puternică în sensul scăderii prețurilor și volumului vânzărilor industriei comunitare. Industria comunitară nu a reușit să compenseze diminuarea volumului de vânzări pe segmentele inferioare ale pieței prin vânzările de produse de nișă cu rentabilitate ridicată, rezultând o reducere semnificativă a cotei de piață, a investițiilor, a rentabilității și a randamentului investițiilor industriei comunitare. De asemenea, s-a constatat că aceste importuri au coincis cu prejudiciul suferit de industria comunitară.

(108)

Ancheta paralelă privind subvențiile a stabilit că importurile subvenționate din India au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare. Cu toate că s-a considerat, prin urmare, că aceste importuri au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară, ar trebui precizat că, având în vedere volumele lor substanțiale, ritmul de creștere și prețurile scăzute, nu poate fi negat faptul că importurile care fac obiectul dumpingului din Pakistan au provocat, de asemenea, un prejudiciu important.

(109)

Importurile din țări terțe, altele decât India și Pakistan, au crescut, ajungând de la 51 400 tone în 1999 la 75 300 tone în cursul perioadei de anchetă. Cota lor de piață a crescut, ajungând de la 29,6 % în 1999 la 37,7 %. Cea mai mare parte a acestor importuri provin din Turcia. Din cauza legăturilor dintre societățile turce și cele comunitare, există o anumită integrare a pieței, sub forma unor schimburi comerciale între societăți, între producătorii-exportatori turci și operatorii comunitari, care sugerează că decizia de a importa din această țară nu este bazată exclusiv pe preț. Prețurile medii ale lenjeriei de pat originare din Turcia, în cursul perioadei de anchetă, confirmă acest lucru, fiind cu aproape 45 % mai mari decât prețurile indiene și cu 34 % mai mari decât prețurile pakistaneze. Prin urmare, este improbabil ca importurile din Turcia să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din Pakistan și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(110)

Analizate individual, cotele de piață ale altor țări (România, Bangladesh și Egipt) sunt net inferioare și nu depășesc 3,9 %. Prin urmare, este puțin probabil ca importurile din aceste țări să fi putut provoca un prejudiciu important.

(111)

Prețul mediu al importurilor din alte țări decât India și Pakistan a crescut, ajungând de la 7,18 euro/kg în 1999 la 7,47 euro/kg în 2001, înainte de a scădea ușor, pentru a reveni apoi la 7,40 euro/kg în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, în cursul perioadei de anchetă, aceste prețuri erau cu aproximativ 25 % mai mari decât prețurile importurilor din Pakistan. Prin urmare, importurile din alte țări terțe nu au exercitat aceeași presiune asupra prețurilor industriei comunitare ca importurile din Pakistan. De altfel, cota de piață a oricăreia dintre aceste țări era mai mică de 4 %. Se concluzionează astfel că importurile din alte țări terțe nu rup legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din Pakistan și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(112)

S-a afirmat că lenjeria de pat produsă de industria comunitară scade în volum, deoarece această industrie se concentrează asupra segmentului superior al pieței, unde volumele vânzărilor sunt mai reduse. Cu toate acestea, astfel cum s-a precizat mai sus, consumul comunitar total de lenjerie de pat nu s-a redus, ci dimpotrivă, a crescut pe parcursul perioadei examinate. Majoritatea producătorilor comunitari propun diferite linii de produse destinate diferitelor segmente ale pieței. Mărcile superioare generează marje ridicate, dar sunt vândute în cantități foarte reduse. În vederea optimizării utilizării capacităților și acoperirii costurilor fixe de producție, industria comunitară trebuie, de asemenea, să vândă volume mari pe segmentul inferior al pieței. Nici un element nu indică o reducere a cererii pe acest segment. De altfel, acest segment este tot mai dominat de importurile la preț scăzut, ceea ce cauzează prejudicii industriei comunitare. Având în vedere creșterea generală a consumului, care nu s-a limitat la un segment specific al pieței, nu se poate considera că cererea comunitară a rupt legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din Pakistan și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(113)

S-a afirmat că industria comunitară a importat lenjerie de pat din bumbac din Pakistan, contribuind astfel la prejudiciu. Cu toate acestea, unul singur dintre producătorii comunitari din eșantion a importat efectiv produsul în cauză din Pakistan în cursul perioadei de anchetă, iar vânzările din aceste importuri nu au reprezentat decât o pondere redusă din cifra sa totală de afaceri (aproximativ 2 %). Prin urmare, nu se poate considera că importurile de produs în cauză originar din Pakistan ale industriei comunitare au rupt legătura de cauzalitate existentă între importurile care fac obiectul unui dumping din Pakistan și prejudiciul important suferit de industria comunitară în ansamblu.

(114)

Exporturile producătorilor comunitari din eșantion nu reprezintă decât aproximativ 0,5 % din totalul vânzărilor acestora. Deoarece exporturile reprezintă doar o parte neglijabilă din activitățile lor, acestea nu au putut contribui la prejudiciul suferit.

(115)

Evoluția productivității a fost descrisă în prezentul document în partea consacrată prejudiciului. Deoarece productivitatea a crescut de la 6,8 tone/muncitor în 1999 la 7,2 tone/muncitor în cursul perioadei de anchetă, adică cu aproximativ 6 %, acest factor nu a putut contribui la prejudiciul suferit.

(116)

Creșterea substanțială a volumului și a cotei de piață a importurilor din Pakistan, în special între 2001 și perioada de anchetă, scăderea puternică a prețurilor de vânzare ale acestora și nivelul subcotării prețurilor constatate în cursul perioadei de anchetă au coincis cu prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(117)

Ancheta paralelă antisubvenții a stabilit că importurile subvenționate din India au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară. Cu toate acestea, efectul acestor importuri nu este de natură să infirme concluzia referitoare la legătura de cauzalitate privind importurile care fac obiectul unui dumping din Pakistan. Au fost analizate și alte eventuale cauze ale prejudiciului, și anume importurile din alte țări decât India și Pakistan, cererea, importurile industriei comunitare, precum și rezultatele exporturilor și productivitatea, dar s-a constatat că acestea nu rup legătura de cauzalitate existentă între importurile din Pakistan și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(118)

Luând în considerare analiza de mai sus, care a distins și a separat în mod clar efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, s-a concluzionat că importurile din Pakistan au cauzat un prejudiciu important Comunității, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(119)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziilor privind dumpingul prejudiciabil, există motive întemeiate pentru a concluziona că nu este în interesul Comunității să adopte măsuri în acest caz particular. A fost examinat impactul instituirii sau neinstituirii măsurilor asupra tuturor părților vizate de prezenta procedură.

(120)

Industria comunitară a suferit un prejudiciu important. Aceasta a demonstrat că este viabilă și capabilă să facă față concurenței în condiții de piață echitabile. Situația prejudiciabilă în care se găsește rezultă din dificultatea de a concura cu importurile la preț scăzut care fac obiectul unui dumping. De asemenea, presiunea exercitată de aceste importuri a forțat mai mulți producători comunitari să înceteze producția de lenjerie de pat din bumbac.

(121)

S-a considerat că instituirea măsurilor va restabili o concurență echitabilă pe piață. În acest caz, industria comunitară ar trebui să fie în măsură să crească volumul și prețurile vânzărilor sale, fapt care ar genera profiturile necesare pentru a justifica noi investiții în instalațiile de producție.

(122)

În absența măsurilor, situația industriei comunitare va continua să se deterioreze. Aceasta nu va fi în măsură să investească în noi capacități de producție și să concureze în mod eficace importurile din țări terțe. Anumite societăți vor fi nevoite să-și înceteze producția și să-și concedieze personalul.

(123)

Prin urmare, se concluzionează că instituirea măsurilor antidumping este în interesul industriei comunitare.

(124)

Au fost trimise chestionare la șaptesprezece importatori și la două asociații de importatori. Doi importatori independenți din Comunitate au răspuns la acestea.

(125)

Vânzările de produs în cauză reprezintă mai puțin de 5 % din cifra de afaceri totală a acestor importatori, a căror rentabilitate generală este cuprinsă între 2 % și 10 %. Luând în considerare că doar o mică parte din cifra de afaceri a acestora este generată de vânzările de produs în cauză importat din Pakistan și că numeroase țări nu sunt supuse nici unui drept antidumping sau compensatoriu, se poate considera că instituirea drepturilor antidumping va avea un impact foarte redus asupra acestor importatori.

(126)

Au fost trimise chestionare la șase utilizatori și la o asociație de utilizatori. Nu a fost primită nici o informație din partea utilizatorilor, însă observațiile de la Ikea și de la Asociația de Comerț Exterior au adus mai multe argumente.

(127)

S-a afirmat că industria comunitară nu este în măsură să satisfacă cererea totală de lenjerie de pat din Comunitate. Ar trebui amintit că măsurile nu urmăresc să împiedice importurile în Comunitate, ci să asigure că acestea nu sunt efectuate la prețuri prejudiciabile, de dumping. Importurile de diferite origini vor continua să satisfacă o parte importantă a cererii din Comunitate. Deoarece numeroase țări nu sunt supuse nici unui drept antidumping sau compensatoriu, nu ar trebi să apară nici o penurie de aprovizionare.

(128)

S-a afirmat că utilizatorii „instituționali”, de genul hotelurilor, spitalelor etc. și consumatorul final au nevoie de importuri de lenjerie de pat ieftină, deoarece industria comunitară nu fabrică produsele din gama inferioară de prețuri. Ancheta a arătat că cei cinci producători comunitari din eșantion continuă să fabrice aceste produse. Din punct de vedere tehnic, nu există nici o cauză care să împiedice creșterea producției de astfel de produse în Comunitate. Deoarece numeroase țări nu sunt supuse nici unui drept antidumping sau compensatoriu, va fi în continuare posibilă aprovizionarea din alte surse.

(129)

Luând în considerare motivele menționate anterior, s-a concluzionat că nu există nici un motiv întemeiat legat de interesul Comunității pentru care măsurile antidumping să nu fie instituite în prezentul caz.

(130)

S-a considerat utilă adoptarea unor măsuri antidumping pentru a împiedica continuarea prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(131)

Pentru determinarea nivelului drepturilor, s-au luat în considerare marjele de dumping stabilite și valoarea dreptului necesar pentru a elimina prejudiciul suferit de industria comunitară.

(132)

Luând în considerare rentabilitatea medie atinsă de industria comunitară în 1999 și în 2000, s-a considerat că o marjă de profit de 6,5 % din cifra de afaceri este minimul la care s-ar fi putut aștepta această industrie în absența dumpingului prejudiciabil. Majorarea necesară a prețurilor a fost determinată prin compararea prețului de import mediu ponderat, utilizat pentru stabilirea subcotării, cu prețul neprejudiciabil al produselor vândute de industria comunitară pe piața Comunității. Prețul neprejudiciabil a fost obținut prin ajustarea prețurilor de vânzare ale industriei comunitare pentru a se lua în considerare pierderile/profiturile reale din cursul perioadei de anchetă și prin adăugarea marjei de profit menționate anterior. Eventualele diferențe rezultate din această comparație au fost apoi exprimate în procente din valoarea totală CIF la import.

(133)

S-a afirmat de către producătorii-exportatori pakistanezi că marja de profit de 6,5 % din cifra de afaceri este superioară marjei minime adecvate stabilite în cadrul altor anchete privind același produs. Argumentul a trebuit respins, deoarece profitul minim la care s-ar fi putut aștepta industria comunitară în absența dumpingului prejudiciabil se stabilește pe baza împrejurărilor specifice fiecărei proceduri, luându-se în considerare condițiile de piață și performanțele anterioare ale industriei comunitare, în cadrul acestei proceduri. În acest caz, s-a constatat că o marjă de profit de 6,5 %, care corespunde rentabilității medii a industriei comunitare în 1999 și 2000, poate fi considerată ca nivel minim adecvat.

(134)

Deoarece nivelul de eliminare a prejudiciului a fost superior marjei de dumping constatate, măsurile definitive trebuie să se bazeze pe aceasta din urmă.

(135)

Producătorii-exportatori pakistanezi au propus un angajament de preț. Cu toate acestea, procedura implică peste o sută șaptezeci de exportatori, iar lenjeria de pat este formată din sute de tipuri de produse diferite, pentru care unele caracteristici nu sunt ușor de distins la import. Prin urmare, este practic imposibil să se fixeze, pentru fiecare dintre tipurile de produse, prețuri minime adecvate, pe care Comisia să le poată controla în mod corespunzător. Din cauza numărului mare de exportatori, ar fi practic imposibil de controlat un angajament de preț.

(136)

De asemenea, s-a constatat că în cadrul ofertei de angajament au fost propuse categorii de produse necorespunzătoare, deoarece erau formate din produse ale căror prețuri variază semnificativ. De altfel, prețurile propuse nu elimină dumpingul prejudiciabil.

(137)

În aceste împrejurări, s-a considerat că este imposibil să se pună în practică un angajament de preț și că, prin urmare, oferta de angajament nu poate fi acceptată,