(1)

La 24 iunie 2021, Comisia Europeană („Comisia”) a inițiat o investigație antidumping cu privire la importurile de anumite tipuri de oțeluri rezistente la coroziune originare din Rusia și Turcia („țările în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a inițiat investigația în urma unei plângeri depuse la data de 12 mai 2021 de către Asociația Europeană a Oțelului („Eurofer” sau „reclamantul”). Plângerea a fost depusă în numele industriei din Uniune producătoare de anumite tipuri de oțeluri rezistente la coroziune, în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea investigației.

(3)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze în vederea participării la investigație. În plus, Comisia a informat în legătură cu inițierea investigației în mod special reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile din Rusia și Turcia, importatori și utilizatori cunoscuți, precum și asociații despre care se cunoștea că sunt părți vizate și i-a invitat să participe.

(4)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la inițierea investigației și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Comisia a organizat o audiere cu un producător-exportator turc la 17 septembrie 2021.

(5)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion din rândul părților interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(6)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat cu titlu provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza producției și a volumelor de vânzări ale Uniunii raportate de producătorii din Uniune în contextul evaluării reprezentativității prealabile deschiderii anchetei, ținând seama, de asemenea, de localizarea lor geografică. Acest eșantion provizoriu a fost constituit din trei producători din Uniune, stabiliți în trei state membre diferite. Eșantionul a reprezentat peste 23 % din producția și vânzările de produs similar în Uniune. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu (3). Nicio parte nu a prezentat observații în termenul stabilit.

(7)

În cursul vizitei de verificare la sediul unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, s-a constatat că societatea a inclus în mod eronat în răspunsul său la chestionarul privind reprezentativitatea, precum și în răspunsul său la chestionarul antidumping, o parte semnificativă de date privind produsele care nu intră în domeniul de aplicare al investigației. Pentru a se asigura că o astfel de situație nu afectează reprezentativitatea eșantionului, Comisia a decis să mențină societatea în cauză în eșantion și să includă o societate suplimentară în eșantion. Eșantionul final astfel constituit a fost format din patru producători din Uniune, situați în trei state membre diferite, care reprezentau aproximativ 25 % din volumul total estimat al producției și vânzărilor produsului similar în Uniune. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul final (4). Nicio parte nu a prezentat observații în termenul stabilit.

(8)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(9)

Niciuna dintre societățile care au transmis o anexă la avizul de deschidere în termenul stabilit nu a raportat importuri ale produsului în cauză. Comisia a decis să renunțe la eșantionare. Nu s-au primit observații cu privire la această decizie.

(10)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Rusia să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Permanente a Federației Ruse de pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(11)

Trei producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori din Rusia, reprezentând aproximativ 98 % din volumul total al exporturilor rusești de produs în cauză către Uniune, au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de două societăți pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, exporturi care puteau face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori interesați cunoscuți, precum și autoritățile din Rusia.

(12)

Comisia a primit observații cu privire la eșantion din partea PJSC Novolipetsk Steel. Societatea a subliniat că existau motive juridice solide pentru a desfășura investigația cu privire la trei producători-exportatori, în loc de doi, în special în cazul în care una dintre societățile incluse inițial în eșantion și-ar retrage cooperarea. O astfel de retragere ar complica stabilirea marjei de dumping în cazul producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion.

(13)

În plus, societatea a subliniat includerea în eșantion de către Comisie a producătorului-exportator PJSC Magnitogorsk Iron and Steel Works din Rusia și a filialei sale, MMK Metalurji Sanayi Ticaret ve Liman İșletmeciliği A.Ş., din Turcia. Societatea a afirmat că cei doi producători-exportatori afiliați au utilizat în comun o parte dintre canalele lor de vânzări. Acest fapt ar reduce volumul de muncă al Comisiei, permițând astfel investigarea NLMK.

(14)

După analizarea observațiilor din partea NLMK, Comisia a constatat, în special, că afirmațiile descrise în considerentul 12 sunt justificate și a decis să renunțe la eșantionare în ceea ce privește producătorii-exportatori din Rusia. Comisia a informat societatea în cauză, precum și autoritățile din Rusia cu privire la această decizie.

(15)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Turcia să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Permanente a Turciei pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă există, care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(16)

Opt producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori din Turcia, reprezentând aproximativ 100 % din volumul total al exporturilor turcești de produs în cauză către Uniune, au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei societăți pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, exporturi care puteau face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză. Nu s-au primit observații cu privire la propunerea de eșantionare. Eșantionul final astfel stabilit a reprezentat 62,6 % din volumul total al exporturilor Turciei de produs în cauză către Uniune.

(17)

Un producător-exportator din Turcia a solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Comisia a decis că examinarea acestei cereri ar fi fost nejustificat de împovărătoare și ar fi împiedicat finalizarea investigației în timp util. Acest fapt se datorează structurii corporative complexe a societății în cauză. Prin urmare, cererea de examinare individuală a fost respinsă.

(18)

Comisia a trimis un chestionar reclamantului și a solicitat celor patru producători din Uniune incluși în eșantion (5), celor trei producători-exportatori din Rusia și celor trei producători-exportatori din Turcia incluși în eșantion să completeze chestionarele relevante puse la dispoziție online (6) în ziua deschiderii anchetei.

(19)

S-au primit răspunsuri la chestionar de la cei patru producători din Uniune incluși în eșantion, de la reclamant, de la cei trei producători-exportatori din Rusia, de la cei trei producători-exportatori din Turcia incluși în eșantion și de la producătorul-exportator din Turcia care a solicitat o examinare individuală.

(20)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii existenței dumpingului, a prejudiciului generat de acesta și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

(21)

Comisia a efectuat, de la distanță, verificări încrucișate ale următoarelor părți:

(22)

Investigația privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2020 și 31 decembrie 2020 („perioada de investigație” sau „PI”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și sfârșitul perioadei de investigație („perioada examinată”).

(23)

Asociația turcă CIB și mai mulți producători-exportatori au considerat că perioada de investigație aleasă și perioada examinată sunt părtinitoare. Aceștia le-au considerat inadecvate, dat fiind că 2017 a fost un an relativ bun pentru sectorul siderurgic, în timp ce 2020 a fost afectat în mod negativ de pandemia de COVID-19. Potrivit acestora, compararea ambelor criterii finale nu ar fi reprezentativă pentru performanța și situația industriei Uniunii. Unii dintre ei au solicitat o analiză trimestrială pentru o mai bună comparație.

(24)

Comisia a respins afirmațiile, deoarece atât perioada examinată, cât și perioada de investigație erau adecvate, având în vedere data depunerii plângerii și normele aplicabile. În orice caz, analiza Comisiei nu se realizează pe baza comparației dintre anul de referință și perioada de investigație, ci pe baza tendințelor din perioada în cauză și include factori care ar putea afecta piața oțelurilor rezistente la coroziune („ORC”) din Uniune și i-a luat în considerare în cadrul investigației, astfel cum se arată, printre altele, în secțiunea 5 de mai jos.

(25)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au contestat poziția Comisiei. Potrivit acestora, Comisia ar fi trebuit să aibă în vedere evoluțiile ulterioare perioadei de investigație, întrucât, în primele opt luni ale anului 2021, prețurile produselor galvanizate la cald, care includ ORC, precum și marja medie a produselor din oțel galvanizate la cald în raport cu rulourile laminate la cald ar fi crescut puternic în Uniune. În același timp, în 2021, nivelurile de producție ale industriei Uniunii ar fi fost restabilite la nivelurile din 2019. Făcând trimitere la hotărârea Tribunalului în cauza Rusal Armenal ZAO/Consiliul (7), aceștia au susținut, prin urmare, că respectivele evoluții constituie noi fapte care fac în mod vădit inadecvată instituirea taxei antidumping propuse, iar Comisia trebuie să țină seama de aceste fapte, inclusiv prin extinderea perioadei de investigație pentru a cuprinde anul 2021 și primul trimestru al anului 2022.

(26)

Comisia a analizat afirmația. Potrivit constatărilor sale, creșterea prețurilor de vânzare în 2021 ca atare nu este un indicator pentru o îmbunătățire, indiferent de amploarea acesteia, a profitabilității industriei Uniunii. În fapt, Comisia a constatat că o creștere a prețurilor poate avea un efect pozitiv asupra situației industriei în comparație cu anul precedent numai dacă este semnificativ mai mare decât creșterea costurilor în aceeași perioadă. Nu a fost prezentat niciun element de probă în acest scop. În ceea ce privește producția, Comisia a recunoscut că, în 2021, anumiți producători au întâmpinat dificultăți în a satisface cererea puternică de ORC de pe piață în anumite situații, în special la începutul anului respectiv. Cu toate acestea, Comisia a subliniat că acesta este un fenomen temporar și că nu dispune de nicio informație care să indice că ar privi industria în ansamblu. Prin urmare, Comisia a constatat că niciuna dintre afirmațiile invocate de părțile în cauză nu a demonstrat că noile evoluții ulterioare perioadei de investigație ar face ca taxa antidumping propusă să fie în mod vădit inadecvată. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(27)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din regulamentul de bază, termenul pentru instituirea de măsuri provizorii a fost 23 februarie 2022. La 26 ianuarie 2022, în conformitate cu articolul 19a alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate cu privire la intenția sa de a nu institui măsuri provizorii și a oferit părților interesate posibilitatea de a prezenta informații suplimentare și/sau de a fi audiate. Niciuna dintre părți nu a prezentat observații și nici nu a solicitat să fie audiată.

(28)

În urma comunicării constatărilor finale, Guvernul Rusiei („GR”) a susținut că neinstituirea vreunei măsuri provizorii înseamnă că industria Uniunii era stabilă și nu necesita intervenția Comisiei pentru a preveni prejudiciul. Comisia a respins această afirmație. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din regulamentul de bază, pot fi instituite măsuri provizorii. Comisia nu are obligația de a impune măsuri provizorii în cazul în care industria Uniunii suferă un prejudiciu. Prin urmare, nu se pot trage concluzii în ceea ce privește situația industriei Uniunii în cazul în care Comisia decide să nu instituie măsuri provizorii, ci să continue investigația, astfel cum a procedat în acest caz.

(29)

Întrucât nu au fost instituite măsuri antidumping provizorii, nu a fost efectuată nicio înregistrare a importurilor.

(30)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale.

(31)

În urma analizei datelor colectate și verificate, Comisia a informat MMK și PAOS cu privire la intenția sa de a aplica datele disponibile anumitor părți din răspunsurile lor la chestionar, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Comisia a oferit societăților posibilitatea de a prezenta observații. Motivele pentru aplicarea datelor disponibile și observațiile prezentate de societăți sunt abordate în secțiunea 3.1.2 din prezentul regulament.

(32)

În procesul de formulare a constatărilor sale definitive, Comisia a luat în considerare observațiile prezentate de părțile interesate.

(33)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de ORC originare din Rusia și Turcia („comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să poată prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(34)

În urma comunicării constatărilor finale, au fost primite observații din partea reclamantului, a GR, a tuturor celor trei producători-exportatori ruși cooperanți, a guvernului Turciei („GT”), a tuturor celor trei producători-exportatori cooperanți turci și a Asociației exportatorilor de oțel din Turcia. Audierile au fost solicitate de MMK, NLMK, GOT, Tezcan și Asociația exportatorilor de oțel din Turcia și au avut loc în prezența acestora. Observațiile transmise de părți și/sau prezentate în cursul audierilor sunt abordate în părțile respective ale prezentului regulament.

(35)

În plus, în urma comunicării constatărilor definitive suplimentare individuale, Tezcan și MMK au solicitat intervenția consilierului-auditor.

(36)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB a susținut că măsurile antidumping ar trebui suspendate în temeiul articolului 14 alineatul (4) din regulamentul de bază, din cauza schimbărilor de pe piață care au avut loc după încheierea perioadei de investigație. În special, CIB a făcut referire la creșteri bruște ale prețurilor ORC de la încheierea perioadei de investigație, la o profitabilitate puternică înregistrată din momentul respectiv de anumiți producători din Uniune și la sancțiunile împotriva Rusiei care ar garanta că este improbabil ca prejudiciul să reapară în urma suspendării.

(37)

Articolul 14 alineatul (4) prevede că măsurile pot fi suspendate numai în cazul în care este improbabil ca prejudiciul cauzat industriei Uniunii să reapară în urma suspendării. Comisia nu deține informații la dosar care să susțină faptul că industria Uniunii s-a îmbunătățit după încheierea perioadei de investigație, astfel încât este improbabil ca prejudiciul să reapară. Faptul că este posibil ca prețurile ORC să fi crescut numai după perioada de investigație nu poate constitui baza pentru concluzia că industria Uniunii nu mai este prejudiciată, chiar dacă afirmația CIB potrivit căreia profitabilitatea „anumitor producători din Uniune” ar fi crescut a fost acceptată. Într-adevăr, este posibil ca deschiderea procedurii de investigație să fi avut ea însăși astfel de efecte, iar aceste efecte s-ar disipa astfel rapid în cazul suspendării măsurilor definitive. Comisia poate suspenda măsurile numai după o analiză atentă a situației industriei Uniunii ulterioară perioadei de investigație și a presupuselor modificări ale condițiilor de piață, ceea ce necesită colectarea unor informații detaliate. Această evaluare se realizează, în mod normal, în afara procedurilor de investigație, în special atunci când astfel de cereri sunt prezentate într-un stadiu tardiv și în lipsa dovezilor justificative necesare, cum a fost cazul în speță.

(38)

În urma comunicării constatărilor finale, GR a susținut că aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază în ceea ce privește doi producători-exportatori ruși nu a fost justificată, deoarece societățile au demonstrat un comportament cooperant, au furnizat răspunsuri ample la chestionar și la cererea de informații suplimentare, inclusiv calcule intermediare, și au efectuat corecțiile solicitate. În plus, GR a subliniat că scrisorile privind aplicarea articolului 18 au fost trimise la mai mult de o lună după încheierea verificărilor și a controalelor încrucișate la distanță.

(39)

Comisia a constatat că motivele aplicării articolului 18 din regulamentul de bază au fost comunicate și explicate în mod corespunzător societăților respective după ce toate informațiile colectate din chestionar și din răspunsurile la cererea de clarificări și în cursul verificărilor și al controalelor încrucișate la distanță au fost analizate în mod corespunzător. În ceea ce privește PAOS, problema este abordată în detaliu în considerentele 93-109. În ceea ce privește MMK, motivele sunt explicate în considerentele 75-90 în linii mari și, din motive de confidențialitate, în detaliu comunicarea constatărilor specifice societății. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile GR privind aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază.

(40)

Produsul în cauză este reprezentat de produse laminate plate din fier, oțel aliat sau oțel nealiat; placate sau acoperite prin galvanizare la cald cu zinc și/sau aluminiu și/sau magneziu, aliate sau nu cu siliciu; pasivate chimic; cu sau fără alte tratamente de suprafață, cum ar fi gresarea sau hidrofobizarea; conținând în greutate: maximum 0,5 % carbon, maximum 1,1 % aluminiu, maximum 0,12 % niobiu, maximum 0,17 % titan și maximum 0,15 % vanadiu; prezentate în rulouri, foi „tăiate la lungime” și „benzi înguste” originare din Rusia și Turcia, încadrate în prezent la codurile NC ex 7210 41 00, ex 7210 49 00, ex 7210 61 00, ex 7210 69 00, ex 7210 90 80, ex 7212 30 00, ex 7212 50 61, ex 7212 50 69, ex 7212 50 90, ex 7225 92 00, ex 7225 99 00, ex 7226 99 30, ex 7226 99 70 (coduri TARIC: 7210410020, 7210410030, 7210490020, 7210490030, 7210610020, 7210610030, 7210690020, 7210690030, 7210908092, 7212300020, 7212300030, 7212506120, 7212506130, 7212506920, 7212506930, 7212509014, 7212509092, 7225920020, 7225920030, 7225990022, 7225990023, 7225990041, 7225990092, 7225990093, 7226993010, 7226993030, 7226997013, 7226997093, 7226997094) („produsul în cauză”).

Următoarele produse sunt excluse:

(41)

ORC este produs prin acoperirea rulourilor, foilor și benzilor laminate plate prin imersie într-o baie de metal topit sau aliaj de zinc. Metalul de acoperire se combină cu substratul de oțel în cadrul unei reacții metalurgice pentru a forma o structură în straturi multiple de aliaje și se obține o acoperire care este legată în mod metalurgic cu oțelul. Suprafața produsului este tratată în continuare prin pasivizare chimică pentru a proteja suprafața împotriva umidității și a reduce riscul de formare a produselor de coroziune în timpul depozitării și transportului.

(42)

ORC este utilizat în special în sectorul construcțiilor pentru diferite materiale de placare a clădirilor, dar și pentru fabricarea de aparate de uz casnic, pentru procedeele de ambutisare și ștanțare și pentru țevile sudate de dimensiuni mici.

(43)

Investigația a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(44)

Comisia a decis că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(45)

Un importator a solicitat ca ORC cu o grosime mai mică de 0,40 mm („de dimensiuni reduse”) să fie excluse din domeniul de aplicare al investigației. Partea a susținut că ORC de dimensiuni reduse, care presupun o utilizare mai intensivă a forței de muncă și costuri mai mari, formează un segment distinct care este produs în cantități insuficiente de către industria Uniunii. Partea a adăugat că excluderea ORC de dimensiuni reduse nu ar diminua efectul corectiv al măsurilor solicitate de reclamanți, în timp ce impunerea de măsuri antidumping asupra acestora ar afecta utilizatorii (întrucât aceștia nu vor avea acces la astfel de produse la prețuri competitive).

(46)

Comisia a considerat că motivele cererii sunt nefondate deoarece, în general, industria Uniunii are capacitate de producție pentru toate dimensiunile necesare de ORC (8). Comisia a constatat, de asemenea, că toate tipurile de ORC, indiferent de dimensiuni sau de punctul lor de import, sunt produse în linii de galvanizare la cald și prezintă aceleași elemente în ceea ce privește caracteristicile fizice și tehnice de bază, utilizările finale și caracterul interschimbabil. În consecință, Comisia a respins cererea de excludere.

(47)

Tezcan, un producător turc de produse, printre care ORC acoperite cu aliaj de aluminiu-zinc („ORC aluzinc”), a solicitat excluderea ORC aluzinc din domeniul de aplicare al măsurilor. Potrivit părții, produsele din ORC aluzinc reprezintă un segment distinct al ORC, care nu se află în competiție cu produsele fabricate de industria Uniunii. Partea a afirmat că produsele din ORC aluzinc nu au fost fabricate în Uniune „în cantități viabile din punct de vedere comercial” și că producătorul din Uniune care fabrică un astfel de produs nu a fost în măsură să furnizeze cantitatea de ORC aluzinc necesară pentru a satisface cererea din Uniune.

(48)

Comisia a considerat că motivele cererii sunt nefondate deoarece, chiar dacă a existat temporar o producție limitată de ORC aluzinc în Uniune, în ansamblu, industria Uniunii dispune de capacitate de producție pentru ORC aluzinc. Comisia a constatat, de asemenea, că toate tipurile de ORC, indiferent de învelișul lor, sunt produse în linii de galvanizare la cald. În plus, ORC aluzinc și ORC cu alte învelișuri prezintă aceleași elemente în ceea ce privește caracteristicile fizice și tehnice de bază, utilizările finale și caracterul interschimbabil (9). În consecință, Comisia a respins cererea de excludere.

(49)

În urma comunicării constatărilor finale, Tezcan și-a reiterat cererea. Aceasta a afirmat că nu a existat producție la nivelul Uniunii ca urmare a unei gestionări financiare defectuoase din partea singurului producător de ORC aluzinc din Uniune. Tezcan a insistat asupra faptului că ORC aluzinc și ORC zinc sunt produse complet diferite – din punct de vedere fizic, chimic și tehnic – și anume având în vedere procesul de producție al ORC aluzinc și anumite proprietăți ale ORC aluzinc.

(50)

Comisia a considerat că motivele invocate de Tezcan în cerere sunt nefondate, deoarece producătorul menționat de Tezcan avea un plan de afaceri viabil și reprezenta în continuare o parte viabilă a industriei Uniunii. De asemenea, Comisia a constatat că toate tipurile de ORC, indiferent de învelișul lor, sunt produse în linii de galvanizare la cald, fapt recunoscut de Tezcan atunci când a luat act de faptul că unicul producător de ORC aluzinc din Uniune dispune de o singură linie de galvanizare la cald, dar de două vase, pe care le poate schimba între ele în funcție de dorința producătorului de a produce ORC aluzinc sau alte produse. În plus, afirmația potrivit căreia nu toate învelișurile ORC au exact aceleași proprietăți nu subminează faptul că ORC aluzinc și ORC cu alte învelișuri prezintă aceleași elemente în ceea ce privește caracteristicile fizice și tehnice de bază, utilizările finale și caracterul interschimbabil (10). În consecință, Comisia a respins cererea de excludere.

(51)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de investigație. Pe această bază, vânzările totale ale fiecărui producător-exportator cooperant de produs similar pe piața internă au fost reprezentative.

(52)

Comisia a identificat apoi tipurile de produs vândute pe piața internă, care au fost identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune.

(53)

Ulterior, Comisia a examinat dacă vânzările pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant, pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu un tip de produs vândut la export în Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările unui tip de produs pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de investigație reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil.

(54)

Comisia a stabilit că MMK nu a vândut un tip de produs în cantități reprezentative pe piața internă. În plus, toți cei trei producători-exportatori cooperanți din Rusia nu au vândut deloc anumite tipuri de produse pe piața internă.

(55)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de investigație, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(56)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(57)

În această situație, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de investigație.

(58)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs din cursul perioadei de investigație, în cazul în care:

(59)

Analiza vânzărilor pe piața internă a arătat că, în funcție de tipul de produs, între 47 și 100 % din totalul vânzărilor interne de MMK, între 43 și 100 % din totalul vânzărilor interne de NLMK și între 24 și 100 % din totalul vânzărilor interne de PAOS au fost profitabile, iar prețul lor de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne în cursul perioadei de investigație sau ca medie ponderată numai a vânzărilor profitabile.

(60)

În cazul tipurilor de produse al căror preț de vânzare mediu ponderat a fost mai mic decât costul de producție, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a vânzărilor profitabile ale tipului de produs respectiv.

(61)

Dacă nu au fost înregistrate vânzări ale unui tip de produs similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau dacă un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a stabilit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(62)

Valoarea normală a fost calculată prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al producătorilor-exportatori cooperanți în timpul perioadei de investigație a următoarelor:

(63)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii și profitul tranzacțiilor efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale pe piața internă pentru respectivele tipuri de produs. Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute deloc pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii ponderate și profitul pentru toate tranzacțiile efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(64)

Costul de producție a fost ajustat în cazurile justificate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Toți cei trei producători-exportatori cooperanți au achiziționat anumite materii prime de la furnizori afiliați. Comisia a examinat dacă aceste materii prime au fost achiziționate la un preț stabilit în condiții de concurență deplină și, dacă a fost necesar, a ajustat costul de producție pentru a reflecta în mod rezonabil costurile asociate producției și vânzării produsului în cauză.

(65)

În urma comunicării constatărilor finale, NLMK a susținut că astfel de ajustări nu au fost justificate, în special deoarece Comisia nu a avut în vedere efectul costului de transport inclus în prețul materiilor prime analizate vândute către NLMK și către clienți neafiliați în diferite condiții de livrare, deși aceste informații erau disponibile. Comisia a acceptat afirmația cu privire la anumite materii prime și a revizuit valoarea normală în consecință. Calculul revizuit a fost comunicat societății.

(66)

În urma comunicării constatărilor finale, PAOS a susținut că ajustarea costului materiilor prime în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază a fost ilegală. În special, societatea a susținut că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază permitea Comisiei să nu se bazeze pe registrele contabile ale societății în două situații: (a) în cazul în care registrele contabile nu respectau principiile contabile general acceptate ale țării respective și (b) în cazul în care registrele nu țineau seama în mod rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare ale produsului care face obiectul investigației. În ceea ce privește a doua situație, societatea a făcut trimitere la punctul 6.97 din raportul Organului de apel al OMC în cauza Ucraina – Nitrați de amoniu (Rusia) (11), potrivit căruia „a doua condiție din prima teză a articolului 2.2.1.1 [din Acordul antidumping al OMC] se referă la măsura în care registrele contabile ținute de exportatorul sau producătorul care face obiectul investigației corespund sau reproduc în mod adecvat și suficient acele costuri suportate de exportatorul sau producătorul care face obiectul investigației și care au o legătură reală cu producția și vânzarea produsului specific în cauză”.

(67)

Comisia a constatat că punctul 6.97 din raportul Organului de apel în cazul Ucraina – Nitrați de amoniu (Rusia) ar trebui să fie luat în considerare în contextul furnizat de punctele care îl precedă. Organul de apel aprobase deja în cauza UE – Biomotorină (Argentina) (12) faptul că prețurile materiilor prime între părțile afiliate ar putea fi considerate ca nefiind stabilite în condiții de concurență deplină și, prin urmare, ar putea fi respinse. Punctul 6.97 din raportul Organului de apel în cauza Ucraina – Nitrați de amoniu (Rusia) a furnizat clarificări suplimentare în sensul că situațiile menționate în raportul grupului special în cauza UE – Biomotorină (Argentina) nu ar trebui înțelese ca excepții nelimitate, ci ar trebui analizate de la caz la caz. În cazul de față, Comisia a respins prețurile anumitor materii prime achiziționate de PAOS de la furnizori afiliați în urma unei analize adecvate și, prin urmare, în deplină conformitate cu normele OMC. Comisia a comparat prețurile practicate de furnizorul afiliat în raport cu PAOS cu prețurile practicate de furnizorul afiliat în raport cu clienți neafiliați. Pe această bază, Comisia a constatat că prețurile practicate de furnizorul afiliat în raport cu PAOS nu sunt stabilite în condiții de concurență deplină. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(68)

În continuare, PAOS a susținut că, atunci când a analizat dacă prețul anumitor materii prime plătit între PAOS și furnizorii săi afiliați a fost stabilit în condiții de concurență deplină, Comisia nu a utilizat metodologia corectă. Potrivit societății, Comisia ar fi trebuit să compare prețurile plătite de PAOS la achiziționarea unei materii prime de la furnizorii săi afiliați cu prețurile practicate de furnizori independenți.

(69)

În această privință, Comisia a constatat că utilizarea prețurilor practicate de furnizorul afiliat pentru analiza stabilirii prețurilor în condiții de concurență deplină era o practică consacrată. În speță, prețurile de vânzare practicate de furnizorul afiliat în raport cu PAOS și clienți neafiliați erau disponibile și verificate. Prin urmare, Comisia a considerat adecvat să utilizeze în cadrul analizei sale informațiile verificate. În plus, societatea nu a furnizat nicio explicație pentru diferența de preț în afară de relația dintre furnizor și PAOS. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(70)

În cele din urmă, PAOS a formulat observații cu privire la o serie de detalii tehnice referitoare la analiza stabilirii prețurilor în condiții de concurență deplină. În primul rând, societatea a contestat respingerea veniturilor financiare la calcularea pierderilor generate de furnizorul de cărbune. În al doilea rând, societatea a susținut că, în contextul comparării prețurilor, Comisia nu a reflectat în mod corect diferențele dintre anumite calități ale cărbunelui achiziționat de PAOS. În al treilea rând, societatea a atras atenția asupra unei erori materiale în contextul calculării consumului total de cărbune. În al patrulea rând, potrivit societății, Comisia a comparat în mod incorect prețul de vânzare al peletelor de minereu de fier către clienți neafiliați cu prețul de revânzare perceput de PAOS pentru peletele de minereu de fier, care au fost achiziționate de la furnizorul afiliat exclusiv în scopul revânzării lor. În al cincilea rând, potrivit societății, Comisia nu a luat în considerare diferențele în ceea ce privește condițiile de livrare și, prin urmare, costurile de transport incluse în prețul de vânzare al peletelor de minereu de fier în contextul furnizării către PAOS și către clienți neafiliați. Și, în al șaselea rând, în contextul în care Comisia a efectuat analiza prețurilor pentru o categorie largă de pelete de minereu de fier (fluxate și nefluxate), societatea a susținut că anumite pelete, pentru care informațiile nu au fost specificate în lista de achiziții, ar trebui să fie considerate fie fluxate, fie nefluxate.

(71)

Comisia a analizat afirmațiile și a concluzionat că al doilea, al treilea și al patrulea punct descrise în considerentul 70 justificau efectuarea unei corecții în calculul ajustării costurilor. În această privință, Comisia a comparat prețul calității cărbunelui în cauză cu cea mai apropiată calitate a cărbunelui, a corectat eroarea materială în calculul consumului total de cărbune și a utilizat prețul de vânzare al peletelor de minereu de fier pentru consumul PAOS în analiza stabilirii prețurilor în condiții de concurență deplină. Cifrele corectate au fost comunicate din nou societății.

(72)

Cu toate acestea, Comisia a respins afirmațiile descrise la primul, al cincilea și al șaselea punct din considerentul 70 din următoarele motive:

(73)

Producătorii-exportatori cooperanți din Rusia au exportat în Uniune prin intermediul unor societăți afiliate care acționează în calitate de importator în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază sau prin intermediul unor comercianți afiliați situați într-o țară terță.

(74)

MMK a raportat vânzări de ORC către Uniune prin intermediul MMK Steel Trade, un comerciant afiliat situat în Elveția, și prin intermediul unei alte societăți situate în Elveția, pe care MMK a descris-o ca neafiliată („comerciantul elvețian”).

(75)

În ceea ce privește comerciantul elvețian, Comisia a solicitat informații cu privire la natura relației sale cu MMK. În special, Comisia a analizat documentele disponibile public emise de MMK, cum ar fi situațiile financiare consolidate ale grupului MMK (13), prezentările de informații privind tranzacțiile cu părțile interesate (14), rapoartele anuale și anexele (15) acestora, precum și informațiile ușor accesibile disponibile în bazele de date privind cunoașterea pieței, cum ar fi Dun & Bradstreet.

(76)

Informațiile furnizate de societate și colectate de Comisie din alte surse au determinat Comisia să concluzioneze că MMK a furnizat informații înșelătoare cu privire la relația sa cu comerciantul elvețian, obstrucționând astfel investigația. Din motive de confidențialitate, analiza care a condus la concluzia Comisiei a fost comunicată numai MMK.

(77)

Prin urmare, Comisia nu dispunea de informații cu privire la prețurile de revânzare ale tranzacțiilor către primul client independent din Uniune pentru vânzările efectuate prin intermediul comerciantului elvețian și nici cu privire la funcțiile sale concrete și, prin urmare, nu a fost în măsură să stabilească prețul de export pentru un canal al vânzărilor societății pe piața Uniunii. În consecință, Comisia a informat societatea cu privire la intenția sa de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază în ceea ce privește informațiile pe care nu le-a furnizat.

(78)

Explicațiile furnizate de MMK în urma scrisorii în temeiul articolului 18 nu au modificat concluzia Comisiei potrivit căreia MMK a furnizat informații înșelătoare cu privire la relația sa cu comerciantul elvețian, obstrucționând astfel investigația. Din motive de confidențialitate, analiza observațiilor MMK cu privire la aplicarea preconizată a articolului 18 din regulamentul de bază a fost comunicată numai MMK.

(79)

Prin urmare, Comisia a confirmat aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază în cazul vânzărilor pe piața Uniunii efectuate prin intermediul comerciantului elvețian. În acest sens, Comisia și-a bazat determinarea marjei de dumping pentru acest canal de vânzări pe marjele de dumping calculate pentru vânzările efectuate prin intermediul MMK Steel Trade.

(80)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, potrivit MMK, Comisia a săvârșit o eroare prin aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază în cazul MMK în ceea ce privește comerciantul elvețian. În acest sens, potrivit societății, Comisia nu a luat în considerare anumite documente furnizate de MMK și a reiterat explicația sa cu privire la contradicțiile constatate de Comisie. În plus, potrivit susținerilor MMK, Comisia a încălcat standardul juridic stabilit la articolul 18 din regulamentul de bază atunci când a selectat datele disponibile prin selectarea acestora cu scopul specific de a sancționa MMK prin aplicarea datelor nefavorabile disponibile, ceea ce contravine complet obiectului și scopului articolului 18 din regulamentul de bază.

(81)

MMK nu a furnizat niciun element de probă nou în ceea ce privește relația cu comerciantul elvețian. Comisia analizase deja cu atenție toate informațiile, inclusiv documentele menționate de societate. În plus, Comisia a constatat că societatea nu a furnizat niciun element de probă care să susțină explicația informațiilor contradictorii privind relația dintre MMK și comerciantul elvețian. Prin urmare, Comisia a confirmat aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază.

(82)

Comisia nu este de acord cu afirmația potrivit căreia Comisia a încălcat standardul juridic prevăzut la articolul 18 din regulamentul de bază. Astfel cum s-a explicat mai sus, Comisia nu a fost în măsură să stabilească prețul de export pentru un întreg canal de vânzări al vânzărilor societății pe piața Uniunii și, prin urmare, și-a bazat marja de dumping pentru acest canal de vânzări pe marjele de dumping calculate pentru vânzările efectuate prin intermediul unui comerciant afiliat, MMK Steel Trade, pentru care a putut stabili prețul de export.

(83)

Această abordare este în deplină conformitate cu normele relevante ale OMC și cu dreptul Uniunii. În conformitate cu raportul grupului special al OMC privind cauza Statele Unite – Taxele antidumping și compensatorii asupra anumitor produse și utilizarea datelor disponibile (16), atunci când aplică datele disponibile, autoritățile responsabile de investigație trebuie să selecteze, în mod imparțial și obiectiv, acele date disponibile care constituie elemente rezonabile de înlocuire a informațiilor „necesare” care lipsesc în datele și circumstanțele specifice ale unei anumite cauze. În acest sens, autoritățile de anchetă trebuie să ia în considerare toate datele aflate în mod corespunzător la dispoziția acestora. La selectarea datelor de înlocuire, articolul 6.8 din Acordul antidumping al OMC nu prevede obligația autorităților responsabile de investigație de a selecta acele date care sunt cele mai „favorabile” părții necooperante. Autoritățile responsabile de investigație pot avea în vedere circumstanțele procedurale în care lipsesc informații, însă articolul 6.8 nu permite selectarea datelor de înlocuire în scopul sancționării părții interesate.

(84)

Abordarea Comisiei a urmat pe deplin această prescripție. În mod nepărtinitor, aceasta a adoptat comportamentul real și verificat în materie de prețuri al MMK observat în cadrul unui canal de vânzări pentru care Comisia a fost în măsură să verifice datele relevante și l-a utilizat ca model de comportament de stabilire a prețurilor pentru canalul în care datele nu au fost furnizate. Aceasta a utilizat o valoare medie a dumpingului pentru un tip de produs reprezentativ pentru potențialul de dumping cunoscut al societății în cursul perioadei de investigație. În situațiile în care societatea a ales să nu furnizeze Comisiei o mare parte din vânzările sale la export, utilizarea unui comportament real și verificat în materie de prețuri practicat de societate în cursul perioadei de investigație ca model nu poate fi considerată ca având un caracter subiectiv sau punitiv. Aceasta conduce la marje de dumping și de prejudiciu cât mai corecte posibil în contextul lipsei semnificative de cooperare a societății și, prin urmare, respectă jurisprudența OMC citată de MMK. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(85)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 35, MMK a solicitat o audiere de către consilierul-auditor. În cadrul audierii, MMK a subliniat că, în scrisoarea în temeiul articolului 18, Comisia a declarat că va aplica articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază. Societatea a solicitat o clarificare a temeiului juridic, întrucât documentul de informare generală menționa doar articolul 18 din regulamentul de bază. În acest sens, potrivit afirmațiilor societății, Comisia ar fi trebuit să aplice dispozițiile articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, întrucât MMK a răspuns la toate cererile Comisiei de informații necesare, nu a furnizat informații care induc în eroare și nu a obstrucționat investigația. În plus, potrivit celor susținute de societate, Comisia nu a solicitat niciodată informațiile privind prețurile de export ale comerciantului elvețian. În cele din urmă, MMK a reiterat faptul că, în contextul aplicării datelor disponibile, Comisia a încălcat standardul juridic prevăzut la articolul 18 din regulamentul de bază.

(86)

În fapt, trimiterea la articolul 18 alineatul (3) în scrisoarea în temeiul articolului 18 a constituit o eroare materială evidentă, deoarece în scrisoare se afirma, de asemenea, că serviciile Comisiei au concluzionat că MMK a furnizat informații înșelătoare, împiedicând, drept urmare, investigația, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. Din cuprinsul scrisorii în temeiul articolului 18 și din circumstanțele cauzei reiese în mod clar că nu au fost îndeplinite condițiile pentru acceptarea datelor lipsă în temeiul articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, deoarece datele – prețurile de export către primul client independent – nu au fost furnizate și, prin urmare, nu au putut fi verificate. În plus, este clar că partea nu a acționat cât mai bine posibil. Comisia a constatat, de asemenea, că răspunsul MMK la scrisoarea în temeiul articolului 18 a relevat fără echivoc faptul că MMK a înțeles că circumstanțele impuneau aplicarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază și că, în ceea ce privește Comisia, aceasta va face referire la datele disponibile. Acesta este motivul pentru care MMK a susținut în răspunsul respectiv ce seturi de informații ar trebui utilizate în locul datelor care nu au fost luate în considerare.

(87)

În plus, faptul că trimiterea la articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază a fost o eroare materială a fost confirmat de faptul că nu a existat nicio trimitere la articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază în documentul de informare generală.

(88)

În ceea ce privește afirmațiile prevăzute în considerentul 85 privind cooperarea societății, Comisia a luat act de faptul că societatea a indus Comisia în eroare în ceea ce privește relația stabilită între MMK și comerciantul elvețian, susținând în continuare că societățile nu erau afiliate. În plus, societatea nu a furnizat prețurile de export ale comerciantului elvețian, și anume informațiile necesare pentru stabilirea marjei de dumping. Comisia a considerat că societatea a susținut în mod eronat faptul că, în ceea ce privește Comisia, aceasta nu a solicitat niciodată prețurile de export ale comerciantului elvețian. În chestionarul destinat producătorilor-exportatori publicat pe site-ul internet al DG Comerț la data inițierii investigației, societăților afiliate implicate în vânzările către Uniune ale produsului care face obiectul investigației li se solicită în mod clar să completeze anexa I la chestionar (17). În consecință, negarea în continuare a relației dintre MMK și comerciantul elvețian și nefurnizarea prețurilor de export practicate de comerciantul elvețian au obstrucționat investigația.

(89)

Prin urmare, Comisia a confirmat că, în opinia sa, datele sunt conforme cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat în considerentele 82-84, Comisia a încercat să stabilească ce date disponibile, pe baza informațiilor concrete furnizate de societatea în cauză, ar constitui elemente rezonabile de înlocuire a informațiilor necesare care lipsesc în acest caz.

(90)

În urma recomandărilor consilierului-auditor, Comisia a analizat cu atenție aspectele invocate de societate în cadrul audierii și a informat consilierul-auditor cu privire la concluziile sale.

(91)

În plus față de clarificările furnizate în considerentele 81-84 și 86-89, Comisia a dezvăluit o analiză mai detaliată a observațiilor MMK cu privire la comunicarea constatărilor finale și prezentată numai societății în cadrul audierii din motive de confidențialitate.

(92)

PAOS a efectuat exporturi în Uniune prin intermediul Severstal Export GmbH, un comerciant afiliat situat în Elveția, precum și al SIA Severstal Distribution, un importator afiliat situat în Letonia. SDE este un centru de servicii care a vândut ORC unor clienți neafiliați din Uniune, atât fără prelucrare, cât și după prelucrare ulterioară.

(93)

SDE nu a prezentat informații privind achizițiile și stocurile de ORC în chestionarul său și în răspunsurile la cererea de clarificări. Societății i s-a reamintit să furnizeze aceste date prin e-mailurile trimise la 15 noiembrie 2021 și 25 ianuarie 2022. În pofida solicitării prevăzute în cererea de clarificări și a înștiințărilor menționate mai sus, societatea nu a furnizat informațiile lipsă decât în prima zi a vizitei de verificare la fața locului. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să analizeze datele privind achizițiile înainte de vizita de verificare, în special pentru a verifica dacă acestea sunt coerente cu alte părți ale chestionarului și cu răspunsurile la cererea de clarificări. Datele privind achizițiile unui comerciant afiliat sunt, în general, utilizate pentru a asigura corespondența dintre vânzările unui producător-exportator către comerciantul sau importatorul său și revânzările ulterioare și sunt esențiale pentru stabilirea prețului de export.

(94)

Încă din timpul vizitei de verificare la sediul SDE, Comisia a constatat și a adus în atenția societății probleme legate de tipurile de produse care fac obiectul tranzacțiilor de revânzare de către SDE. Comisia a selectat un eșantion de tranzacții de revânzare și a verificat documentele disponibile în sprijinul informațiilor prezentate de societate, inclusiv specificațiile tehnice ale produselor vândute. Comisia a colectat documente justificative aferente unui eșantion de douăsprezece facturi de vânzare. În patru cazuri, Comisia a constatat că tipul de produs a fost atribuit în mod incorect. Societatea a fost de acord să efectueze corecții. Cu toate acestea, a susținut că acțiunea de comparare a tuturor tranzacțiilor de revânzare potențial afectate cu specificațiile tehnice convenite în ordinele de vânzare ar reprezenta o povară excesivă. Prin urmare, societatea a sugerat utilizarea unei metodologii bazate pe tipurile de produse vândute de PAOS către SDE. Acest aspect a fost consemnat în mod corespunzător în raportul de verificare transmis societății. Societatea a avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la eventualele erori de fapt. Cu toate acestea, SDE nu a formulat obiecții cu privire la nicio parte a raportului de verificare.

(95)

În urma verificării la fața locului, Comisia a efectuat o verificare încrucișată a datelor privind achizițiile care au fost furnizate de SDE numai în timpul vizitei de verificare cu datele privind vânzările corespunzătoare PAOS. Comisia a constatat că cele două seturi de date erau totuși inconsecvente în ceea ce privește tipurile de produse în cauză.

(96)

În acest sens, tipurile de produse raportate de SDE ca fiind achiziționate în perioada de investigație de la PAOS, dar care nu au fost raportate de PAOS ca fiind vândute către SDE au reprezentat aproximativ 30 % din volumul total achiziționat raportat de SDE.

(97)

În loc să respingă pur și simplu întregul set de date, Comisia a utilizat tranzacțiile de revânzare, cărora le-au fost atribuite în mod corect tipurile de produs, pentru a stabili marja de dumping a tranzacțiilor de revânzare cu tipuri de produse atribuite în mod incorect.

(98)

Comisia a concluzionat că PAOS nu a furnizat informațiile necesare în termenele stabilite, obstrucționând astfel investigația. Comisia a informat societatea că intenționează să aplice articolul 18 din regulamentul de bază în ceea ce privește informațiile pe care societatea nu le-a furnizat.

(99)

În observațiile sale cu privire la scrisoarea în temeiul articolului 18, societatea a declarat că a furnizat toate datele, inclusiv fișierele intermediare, la cerere. Aceasta a reamintit, de asemenea, că acțiunea de creare a tipurilor de produse a fost explicată Comisiei și verificată de aceasta. În cazul în care Comisia a identificat erori în tipurile de produse raportate, societatea a furnizat corecții. PAOS a susținut că informațiile privind achizițiile nu au fost utilizate la calculul dumpingului. De asemenea, a subliniat că aceste aspecte nu au fost niciodată invocate de Comisie în cursul controalelor încrucișate la distanță și al verificărilor la fața locului. În ceea ce privește concluzia Comisiei privind imposibilitatea de a identifica tipurile de produs vândute de SDE pe piața Uniunii, societatea și-a reiterat explicațiile furnizate în răspunsul la cererea de clarificări. Potrivit societății, SDE nu a fost în măsură să furnizeze o legătură pentru fiecare tranzacție în parte între bunurile achiziționate și vândute din cauza depozitării, și nici o necorelare între gama de livrări și gama de vânzări.

(100)

Comisia nu contestă faptul că, în cele din urmă, PAOS și SDE au furnizat informațiile solicitate în chestionar. Cu toate acestea, furnizarea tardivă a anumitor informații a afectat grav capacitatea Comisiei de a analiza datele în mod corespunzător.

(101)

Deși informațiile privind achizițiile nu sunt utilizate în mod direct la calculul marjei de dumping, acestea reprezintă un instrument de verificare încrucișată și de verificare a coerenței interne a informațiilor prezentate de producător și de importatorul său afiliat care sunt utilizate în calcul. În acest caz, compararea datelor privind vânzările PAOS cu datele privind achizițiile SDE din aceeași perioadă, perioada de investigație, a evidențiat o raportare incorectă a tipurilor de produse fie de către PAOS, fie de către SDE.

(102)

În plus, Comisia nu a putut cunoaște amploarea acestei probleme în timpul controalelor încrucișate la distanță și al verificării la fața locului, dat fiind că SDE a furnizat datele privind achizițiile doar în prima zi a verificării, astfel încât Comisia nu a avut timp să analizeze informațiile în prealabil. Cu toate acestea, încă din timpul vizitei de verificare, Comisia a subliniat că, în eșantionul de tranzacții de vânzare care au fost verificate în detaliu, unele tipuri de produse au fost raportate incorect.

(103)

În sfârșit, faptul că nu a existat o legătură directă între datele privind vânzările PAOS și datele privind revânzările SDE nu a constituit aspectul vizat. Comisia a constatat că, într-adevăr, mărfurile revândute de SDE în cursul perioadei de investigație au fost achiziționate într-o anumită măsură înainte de perioada de investigație. Cu toate acestea, principala problemă a fost aceea că tipurile de produs raportate ca fiind achiziționate de SDE de la PAOS în cursul perioadei de investigație nu corespundeau, în multe cazuri, tipurilor de produs raportate ca fiind vândute de PAOS către SDE în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să stabilească sau să verifice ce tipuri de produse, fabricate de PAOS, au fost revândute efectiv de SDE pe piața Uniunii în cursul perioadei de investigație.

(104)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a confirmat aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază în cazul vânzărilor pe piața Uniunii a anumitor tipuri de produse prin intermediul SDE.

(105)

În consecință, în ceea ce privește vânzările PAOS către Uniune prin intermediul SDE, acționând ca importator, precum și în ceea ce privește tranzacțiile în care tipul de produs a fost identificat corect, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima dată unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest caz, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile VAG, costul de prelucrare, precum și în funcție de profitul acumulat. Comisia a utilizat datele disponibile pentru a stabili prețul de export și, ulterior, marja de dumping a tipurilor de produs atribuite în mod incorect, vândute în Uniune prin intermediul SDE.

(106)

În urma comunicării constatărilor finale, PAOS a susținut că aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază nu era justificată. În special, societatea a susținut că informațiile pe care le-a transmis nu au fost pur și simplu „cele mai bune sub toate aspectele” și că au fost furnizate la timp, întrucât Comisia a primit informațiile care lipseau anterior cu mult timp înainte de comunicarea constatărilor finale. În plus, potrivit societății, Comisia ar fi trebuit să contacteze societatea atunci când a descoperit neconcordanțele în ceea ce privește tipurile de produse raportate. PAOS a susținut că neconcordanțele au rezultat din utilizarea de către producător a masei reale de acoperire cu zinc (măsurată în producție), în timp ce SDE a utilizat masa nominală de acoperire cu zinc (inclusă în codurile de produse ale societății).

(107)

Pe lângă decizia Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază, PAOS a contestat, de asemenea, alegerea datelor disponibile. În loc să atribuie tipurilor de produse afectate cea mai ridicată marjă de dumping, care a fost calculată pentru un tip de produs reprezentând doar 0,01-0,03 % din exporturile societății în cursul PI, Comisia ar fi trebuit să utilizeze marja de dumping a celui mai reprezentativ tip de produs în ceea ce privește cantitatea vânzărilor. În subsidiar, societatea a sugerat Comisiei să utilizeze marja de dumping medie a tipurilor de produse raportate în mod corect.

(108)

În primul rând, Comisia nu este de acord cu evaluarea societății privind furnizarea în timp util a datelor, care nu au fost pur și simplu „cele mai bune sub toate aspectele”. Informațiile privind achizițiile efectuate de SDE au fost furnizate într-un moment în care Comisia nu a putut verifica eventualele corecții care ar fi fost furnizate în urma verificărilor și/sau a verificărilor încrucișate la distanță. Prin urmare, contactarea societății de către Comisie după descoperirea neconcordanțelor nu ar produce efecte. În plus, o atribuire incorectă a tipurilor de produse nu este un simplu inconvenient. La începutul investigației, Comisia a definit tipurile de produse pe baza anumitor caracteristici care au influențat costurile și prețurile ORC pentru a permite o comparație adecvată. În lipsa tipurilor de produse corecte, nu este posibilă compararea prețului de vânzare pe piața internă cu costul de producție pentru a stabili valoarea normală pentru fiecare tip de produs și nici nu este posibilă compararea valorii normale cu prețul de export pentru a stabili marja de dumping pentru fiecare tip de produs. În al doilea rând, faptul că neconcordanțele ar fi rezultat doar din abordările diferite ale PAOS și SDE în ceea ce privește raportarea masei de acoperire cu zinc nu a schimbat faptul că tipurile de produse au fost atribuite în mod incorect. Societatea avea responsabilitatea de a asigura acuratețea și coerența raportării. În plus, din verificarea încrucișată la distanță rezultă că PAOS a utilizat în fapt trei abordări diferite pentru a determina masa de acoperire cu zinc. Prin urmare, clarificarea furnizată în urma comunicării constatărilor finale nu a putut fi acceptată. În consecință, Comisia a respins afirmația potrivit căreia aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază nu era justificată.

(109)

În ceea ce privește alegerea datelor disponibile, Comisia a luat act de faptul că niciunul dintre tipurile de produse nu a fost în mod substanțial mai reprezentativ pentru totalul vânzărilor PAOS pe piața Uniunii. Tipul de produs sugerat de societate a reprezentat doar 1-3 % din vânzările la export ale societății. În plus, utilizarea marjei de dumping medii a tuturor tipurilor de produse raportate în mod corect ar avea același efect asupra marjei de dumping globale ca ignorarea completă a vânzărilor cu tipuri de produse necunoscute. În speță, respectivele tranzacții de vânzare reprezentau marea majoritate a tuturor vânzărilor PAOS în Uniune. Prin urmare, Comisia a considerat că utilizarea celei mai mari valori medii a dumpingului stabilită pentru un tip de produs reflecta în mod corespunzător potențialul de dumping al societății. În consecință, Comisia a respins afirmația PAOS privind alegerea datelor disponibile.

(110)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori pe o bază franco fabrică.

(111)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare, de costurile creditelor și de comisioane.

(112)

Două societăți au solicitat o ajustare pentru reduceri de prețuri în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (c) din regulamentul de bază. Întrucât societățile nu au fost în măsură să reconcilieze valoarea ajustării solicitate cu evidențele lor contabile, Comisia a respins aceste solicitări.

(113)

În urma comunicării constatărilor finale, NLMK a contestat calcularea de către Comisie a anumitor ajustări ale prețului de export. Potrivit societății, Comisia ar fi trebuit să ajusteze prețul de export al bunurilor vândute în cursul PI, dar achiziționate de comerciantul afiliat înainte de PI pentru a ține seama de costurile de transport suportate efectiv de comerciant înainte de PI (în loc să utilizeze costul de transport suportat în cursul PI având același termen de livrare și aceeași țară de destinație). În special, societatea a susținut că deducerea ar fi fost mai mică în cazul în care Comisia ar fi utilizat costul de transport suportat înainte de PI.

(114)

Comisia a analizat această afirmație și a considerat-o nejustificată. În special, diferența indicată de societate nu a fost cauzată de utilizarea costurilor de transport suportate în cursul PI, ci de faptul că ajustarea relevantă a prețului de export nu a acoperit doar costul de transport, ci și o ajustare pentru ambalare. În consecință, afirmația a fost respinsă. Din motive de confidențialitate, analiza detaliată a acestei afirmații a fost trimisă numai către NLMK.

(115)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit PAOS, Comisia nu ar fi trebuit să respingă ajustarea pentru costurile de transport suportate între societate și comerciantul său intern afiliat sau între antrepozitele comerciantului afiliat, deoarece costul este inclus în prețul de vânzare. În plus, potrivit societății, Comisia nu ar fi trebuit să respingă ajustarea pentru reduceri, deoarece societatea a fost în măsură să reconcilieze cu evidențele sale contabile reducerea acordată clientului său cu cea mai mare valoare a reducerii în cursul PI.

(116)

În ceea ce privește costurile de transport, Comisia a constatat că suportarea efectivă a acestor costuri de către societate și/sau comerciantul său afiliat nu a fost contestată. În speță, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, punctul în care a avut loc vânzarea către primul client neafiliat – fie sediul producătorului în cazul vânzărilor directe pe piața internă către clienți neafiliați, fie sediul comerciantului intern afiliat – a fost considerat punctul adecvat pentru stabilirea prețului franco fabrică al vânzărilor interne.

(117)

În ceea ce privește ajustarea pentru reduceri, Comisia a reiterat faptul că, în timpul verificării încrucișate la distanță, societatea nu a fost în măsură să reconcilieze ajustarea solicitată pentru reduceri cu evidențele sale contabile, cu excepția unui singur client. În urma observațiilor societății cu privire la comunicarea constatărilor finale, Comisia a analizat în ce măsură a fost posibilă reconcilierea valorii reducerilor acordate clientului în cauză. Comisia a clarificat faptul că ajustarea solicitată corespundea valorii indicate într-o fișă de lucru intermediară de pregătire a societății, dar nu și în evidențele contabile. În ceea ce privește alți clienți selectați aleatoriu pentru verificarea încrucișată, ajustarea solicitată nu corespundea nici măcar fișei de lucru de pregătire. Ulterior, Comisia a confirmat respingerea acesteia.

(118)

Toți cei trei producători-exportatori cooperanți din Rusia au exportat în Uniune prin intermediul unor comercianți afiliați situați într-o țară terță.

(119)

MMK Steel Trade a îndeplinit funcții echivalente cu cea a unui agent care lucrează pe bază de comision, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a ajustat prețul de export pentru a asigura o comparație echitabilă. Comisia a dedus din prețul de export perceput primului client independent costurile VAG ale MMK Steel Trade și un profit rezonabil, pe baza profitului unui importator neafiliat.

(120)

Niciun importator neafiliat nu s-a prezentat în cadrul prezentei investigații. Prin urmare, Comisia a utilizat profitul unui importator neafiliat din Uniune stabilit pe baza constatărilor unei investigații anterioare privind importurile de produse similare cu produsul care face obiectul investigației (18). Profitul a fost de 2 %.

(121)

NLMK a exportat în Uniune prin intermediul NLMK Trading SA, un comerciant afiliat situat în Elveția. După analizarea funcțiilor sale, s-a considerat că NLMK Trading îndeplinește funcții echivalente cu cea a unui agent care lucrează pe bază de comision, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Din motive de confidențialitate, analiza Comisiei a fost comunicată numai NLMK.

(122)

În consecință, Comisia a ajustat prețul de export pentru a asigura o comparație echitabilă. Comisia a dedus din prețul de export perceput primului client independent costurile VAG ale NLMK Trading și un profit rezonabil, pe baza profitului unui importator neafiliat.

(123)

În urma comunicării constatărilor finale, NLMK a susținut că efectuarea de către Comisie a acestei deduceri în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu avea niciun temei juridic. Cu toate acestea, deducerea a fost efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, astfel cum se menționează în considerentele 121 și 122 și, prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(124)

În plus, NLMK a susținut că, în ceea ce privește concluziile la care a ajuns Comisia cu privire la societatea sa afiliată pentru piața de export, acestea erau valabile și pe piața internă, și anume societățile afiliate îndeplineau funcții similare pentru vânzările interne și la export. Ulterior, societatea a solicitat Comisiei să ajusteze valoarea normală în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază în ceea ce privește vânzările interne prin intermediul NSSC și NLMK Shop.

(125)

Comisia a observat că articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, care stabilește valoarea normală, și articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază, care stabilește prețul de export, sunt formulate diferit. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, valoarea normală trebuie să se stabilească pe baza respectivului preț de vânzare pe piața internă către primul client independent. O ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază ar presupune că vânzarea relevantă pentru stabilirea valorii normale ar fi mai degrabă vânzarea dintre NLMK și NLMK Shop/NSSC. Totuși, aceste vânzări nu au reprezentat vânzări către clienți independenți. În aceste condiții, o deducere a marjei percepute de NLMK Shop/NSSC nu ar fi conformă cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(126)

Formularea articolului 2 alineatul (1) din regulamentul de bază este diferită de abordarea și formularea articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază. În fapt, a doua teză a articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, referitoare la o marjă, a fost introdusă în mod specific pentru a se asigura că marja percepută de un comerciant situat în afara Uniunii poate fi dedusă la calcularea prețului de export. În caz contrar, utilizarea unui comerciant afiliat ar putea ascunde în mod specific unele dintre diferențele legate de export pe care comparația dintre valoarea normală și prețul de export la nivelul franco fabrică urmărește să le elimine. În schimb, pe piața internă, mărfurile vor circula adesea între societăți afiliate sau antrepozite înainte de a fi vândute și, în măsura în care cheltuielile de vânzare și funcțiile părților afiliate pe piața internă se suprapun, tratarea societăților afiliate ca o entitate economică unică este justificată.

(127)

În plus, fără a aduce atingere celor de mai sus, Comisia a constatat că NSSC este un centru de servicii pentru prelucrarea ulterioară a oțelului rezistent la coroziune produs de NLMK și, prin urmare, reprezintă o extindere a producției NLMK (19). Societatea este situată în Lipetsk, în imediata vecinătate a fabricii NLMK. Prin urmare, având în vedere integrarea societății în lanțul de producție al NLMK, NSSC nu poate fi considerată ca îndeplinind funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(128)

În plus, în ceea ce privește NLMK Shop, Comisia a reamintit că, în cursul perioadei de investigație, NLMK Shop a fost implicată într-o fracțiune neglijabilă din vânzările produsului similar pe piața internă (mai puțin de 2 %). Orice ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, dacă este justificată, ar avea, prin urmare, un impact neglijabil asupra valorii normale și asupra marjei de dumping rezultate (modificare sub 0,1 % a marjei). În plus, având în vedere că taxa antidumping finală a NLMK s-a bazat pe marja de prejudiciu, o ajustare a vânzărilor interne efectuate de NLMK prin intermediul NLMK Shop nu ar fi afectat rezultatul investigației.

(129)

Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(130)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 92, pe lângă SDE, PAOS a efectuat exporturi în Uniune și prin intermediul Severstal Export GmbH, un comerciant afiliat situat în Elveția. Severstal Export GmbH a îndeplinit funcții echivalente cu cea a unui agent care lucrează pe bază de comision, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a ajustat prețul de export pentru a asigura o comparație echitabilă. Comisia a dedus din prețul de export perceput primului client independent costurile VAG ale Severstal Export GmbH și un profit rezonabil, pe baza profitului unui importator neafiliat.

(131)

În urma comunicării constatărilor finale, NLMK a susținut că marja sa de dumping ar trebui calculată trimestrial, având în vedere tendințele în creștere ale costului său de producție, ale valorii normale și ale prețului de export pe parcursul PI, concomitent cu o distribuție inegală a vânzărilor sale către Uniune.

(132)

Comisia a constatat că un calcul trimestrial ar fi justificat numai în circumstanțe foarte specifice, de exemplu în cazul în care costul de producție ar crește considerabil pe parcursul PI, coroborat cu concentrarea vânzărilor la export într-o anumită parte a PI și a vânzărilor interne în alta. În cazul de față, producția și vânzările pe piața internă au fost distribuite uniform pe parcursul întregii perioade de investigație. În plus, prețul unitar de pe piața internă (+6-10 % în al doilea trimestru, +10-13 % în al doilea trimestru, +25-26 % în al patrulea trimestru) și costul unitar de producție (+1-4 % în al treilea trimestru, +10-13 % în al treilea trimestru, +25-26 % în al patrulea trimestru) au urmat o tendință similară în cursul PI. Cu toate acestea, deciziile societății în materie de stabilire a prețurilor pe piața Uniunii au urmat o tendință complet diferită. Prețul de export a crescut între primul și al doilea trimestru cu 28-32 %, a scăzut ușor în al treilea trimestru, dar a continuat să crească, iar în al patrulea trimestrul a atins +43-47 % din valoarea sa în primul trimestru. Această creștere nu a avut loc în paralel cu costurile de producție, care au cunoscut doar o ușoară creștere între primul și al doilea trimestru, apoi o creștere mai puternică în al treilea trimestru și o creștere semnificativă în al patrulea trimestru. Societatea a decis să își stabilească prețurile exporturilor către Uniune la un nivel considerabil mai scăzut în cursul unui trimestru, în care cantitățile exportate au fost preponderent concentrate. Prin urmare, Comisia a considerat că cererea vizând un calcul trimestrial nu era justificată în cazul de față, respingând pe cale de consecință afirmația.

(133)

În urma comunicării constatărilor finale suplimentare menționate în considerentul 65, NLMK a susținut că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază, Comisia ar trebui să recunoască data contractului ca fiind data la care au fost stabilite condițiile materiale ale tranzacționării în cazul de față, în ceea ce privește tranzacțiile de vânzare la export care urmează să fie utilizate la calcularea dumpingului. În acest sens, societatea a făcut referire, de asemenea, la o investigație anterioară (20), în care data contractului/a comenzii a fost utilizată pentru a stabili condițiile materiale ale tranzacționării în locul datei care figurează pe factură.

(134)

Comisia a constatat că articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază se referea la conversiunea monedelor și la data cursului de schimb utilizat în cazul în care conversiunea monedelor era necesară în scopul comparării prețurilor. Comisia a constatat că aceste dispoziții nu erau aplicabile pentru a stabili tranzacțiile care ar trebui să fie incluse în calculul marjei de dumping. În plus, Comisia a constatat că, în cadrul investigației anterioare, data contractului/comenzii a fost determinantă numai în scopul stabilirii datei cursului de schimb care trebuie utilizată. Aceasta este măsura în care se poate efectua o ajustare potențială în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază. Această dispoziție nu poate fi utilizată pentru a exclude tranzacțiile din calculul dumpingului.

(135)

Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(136)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(137)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 12-14, eșantionarea producătorilor-exportatori din Rusia a fost abandonată, iar efectuarea investigației a vizat toate societățile care au cooperat.

(138)

În ceea ce îi privește pe toți ceilalți producători-exportatori din Rusia, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza informațiilor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare este volumul exporturilor către Uniune ale producătorilor-exportatori cooperanți, exprimat ca proporție din totalul importurilor din țara în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație, care au fost stabilite potrivit bazei de date Surveillance 2, astfel cum se explică în considerentul 201.

(139)

În cazul de față, nivelul de cooperare este ridicat, întrucât exporturile realizate de producătorii-exportatori cooperanți au reprezentat aproximativ 98 % din volumul total al importurilor din cursul perioadei de investigație. Din aceste motive, Comisia a considerat oportun să stabilească marja de dumping pentru producătorii-exportatori necooperanți la nivelul societății cooperante având cea mai mare marjă de dumping.

(140)

Marjele de dumping definitive, luând în considerare modificările în urma comunicării constatărilor finale, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(141)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de investigație. Pe această bază, vânzările totale ale fiecărui producător-exportator de produs similar inclus în eșantion pe piața internă au fost reprezentative.

(142)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune pentru producătorii-exportatori cu vânzări interne reprezentative.

(143)

Ulterior, Comisia a examinat dacă vânzările pe piața internă ale fiecărui producător-exportator inclus în eșantion pe propria piață internă, pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările unui tip de produs pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de investigație reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil.

(144)

În cazul fiecăruia dintre cei trei exportatori, pentru anumite tipuri de produse care au fost exportate către Uniune în cursul perioadei de investigație, fie nu au existat vânzări interne, fie vânzările interne ale tipului de produs respectiv au fost mai mici de 5 % în volum, nefiind, prin urmare, reprezentative.

(145)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de investigație, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(146)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(147)

În această situație, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de investigație.

(148)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs din cursul perioadei de investigație, în cazul în care:

(149)

Analiza vânzărilor pe piața internă a arătat că, în funcție de tipul de produs, între 14 și 100 % din totalul vânzărilor interne ale MMK Turcia, între 28 și 100 % din totalul vânzărilor interne ale Tatmetal și între 19 și 100 % din totalul vânzărilor interne ale Tezcan au fost profitabile, iar prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne în cursul perioadei de investigație sau ca medie ponderată numai a vânzărilor profitabile.

(150)

În cazul tipurilor de produse al căror preț de vânzare mediu ponderat a fost mai mic decât costul de producție, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a vânzărilor profitabile ale tipului de produs respectiv.

(151)

Dacă nu au fost înregistrate vânzări ale unui tip de produs similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau dacă un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a stabilit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(152)

Valoarea normală a fost calculată prin adăugarea următoarelor elemente la costul mediu de producție al produsului similar pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion în timpul perioadei de investigație:

(153)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii și profitul tranzacțiilor efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale pe piața internă pentru respectivele tipuri de produs. Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute deloc pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii ponderate și profitul pentru toate tranzacțiile efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(154)

În urma comunicării constatărilor finale, în opinia MMK Turcia, Comisia ar fi săvârșit o eroare atunci când a exclus o parte dintre costurile financiare ale societății din costurile VAG în contextul construirii valorii normale.

(155)

Costurile financiare excluse au fost veniturile/pierderile din cursul de schimb valutar care nu au reprezentat cheltuieli reale, dar au rezultat din diferența de curs valutar dintre moneda de facturare și moneda în care se ține evidența contabilă la data tranzacției și la data plății și, prin urmare, nu reflectă costurile VAG reale aferente producției sau vânzărilor produsului care face obiectul investigației. În plus, Comisia a constatat că a adoptat aceeași abordare în ceea ce privește toate societățile incluse în eșantion, indiferent dacă acestea au înregistrat pierderi sau câștiguri din schimbul valutar. Motivul acestei abordări este că, în cazuri extreme, nerealizarea acestui lucru ar conduce la costuri VAG globale negative care nu ar reflecta costurile VAG reale. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(156)

În urma comunicării constatărilor finale, Tezcan a indicat că a existat o eroare în calcularea costurilor uneia dintre materiile prime din cauza dublei contabilizări a stocurilor sale inițiale. Comisia a corectat această eroare și a retransmis Tezcan un calcul revizuit al dumpingului. Impactul acestei corecții nu a modificat marja de dumping a societății, deoarece marjele de dumping finale sunt exprimate la nivelul primei cifre după virgulă.

(157)

Aceeași societate a susținut că, în contextul modificărilor aduse costului său de producție, Comisia nu a luat în considerare diferențele în ceea ce privește costul rulourilor utilizate pentru producția de ORC exportate și vândute pe piața internă, care ar rezulta dintr-un sistem de scutire de taxe vamale utilizat de societate.

(158)

Investigația a relevat faptul că rulourile importate și achiziționate pe piața internă nu pot fi legate direct de fabricarea produselor exportate sau vândute pe piața internă și că, în cazul sistemului de scutire de taxe vamale, un producător-exportator poate utiliza „mărfuri echivalente” în locul mărfurilor importate menționate în certificatul de autorizare. Prin urmare, Comisia nu a putut stabili nicio diferență în ceea ce privește costul real de fabricație a ORC pentru export și pentru piața internă care rezultă din utilizarea sistemului de scutire de taxe vamale. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(159)

În cele din urmă, în observațiile privind comunicarea constatărilor și în cadrul unei audieri cu serviciile Comisiei, Tezcan a susținut că aceasta din urmă ar fi utilizat în mod eronat costul său de producție pentru piața internă („DMCOP”) în locul costului de producție pentru exporturile către UE („EUCOP”) în contextul construirii valorii normale pentru acele tipuri de produse care nu au fost vândute pe piața internă în cursul PI. Societatea a susținut că acest aspect nu este în concordanță cu descrierea de către Comisie a metodologiei furnizate în comunicarea specifică, cu „practica îndelungată” a Comisiei și cu jurisprudența UE. Societatea a susținut în continuare că, de fapt, EUCOP ar fi trebuit să fie utilizat, de asemenea, la construirea valorii normale pentru acele tipuri de produse care au făcut obiectul unor vânzări interne „extrem de limitate” în cursul PI.

(160)

Practica Comisiei este de a construi valoarea normală pe baza costurilor DMCOP, a costurilor VAG și a profitului tranzacțiilor efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale pe piața internă. EUCOP este utilizat numai în cazul în care nu există DMCOP pentru anumite tipuri de produse în cursul PI. Această practică este în concordanță cu cauza Curții citată de Tezcan, care prevede astfel: „calcularea valorii normale urmărește să stabilească prețul de vânzare al unui produs, astfel cum ar fi acesta în cazul în care acest produs ar fi vândut în țara de origine sau în țara exportatoare (21)”. În cadrul prezentei investigații, tipurile de produs în cauză au fost fabricate în cursul PI pentru piața internă, dar nu au fost vândute, și anume au rămas pe stoc la sfârșitul PI. Societatea a raportat în mod corect un DMCOP pentru aceste tipuri de produse. DMCOP a fost verificat de către Comisie. Formularea metodologiei furnizate în comunicarea specifică referitoare la tipurile de produse „nevândute pe piața internă”, pentru care EUCOP urmează să fie utilizat la construirea valorii normale, este menită să însemne tipurile de produse „în cazul cărora nu a existat DMCOP”. Formularea este o descriere generală a acțiunilor Comisiei în contextul construirii valorii normale și nu este adaptată la cazurile neobișnuite în care există costuri interne specifice ale producției, dar nu și vânzări. Totuși, această formulare nu reflectă cu siguranță practica Comisiei care respectă jurisprudența reamintită de producătorul-exportator și care a fost menționată mai sus, întrucât valoarea normală ar trebui să se bazeze mai întâi pe costurile și prețurile de pe piața internă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(161)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 35, Tezcan a solicitat intervenția consilierului-auditor cu privire la această chestiune. Tezcan a reiterat afirmația descrisă în considerentul 159 și a adăugat că, în cursul audierii cu serviciile Comisiei, Comisia și-a exprimat acordul verbal de a accepta această afirmație. Comisia dorește să clarifice situația. În fapt, în cursul audierii, Comisia a informat societatea că afirmația și temeiurile sale au fost înțelese și că pot trece la următoarele puncte. Comisia a recomandat totuși societății să mențină afirmația din cerere în scris. Cu toate acestea, după o analiză mai atentă a afirmației în urma audierii, Comisia a concluzionat că afirmația nu este justificată din motivele explicate în considerentul 160. Comisia a informat consilierul-auditor cu privire la reflecțiile sale ulterioare și la concluzii.

(162)

Toți producătorii-exportatori incluși în eșantion au exportat în Uniune direct către clienți independenți. Prin urmare, prețul lor de export a fost prețul plătit efectiv sau de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(163)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică.

(164)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare și de costurile auxiliare, costurile de credit, comisioane și cheltuieli de ambalare.

(165)

În urma comunicării constatărilor finale, în opinia MMK Turcia, Comisia ar fi tratat în mod eronat unele costuri de transport național între cele două unități de producție ale societății drept costuri de transport intern, furnizând elemente de probă că aceste costuri nu erau interne. Comisia a considerat că afirmația este justificată având în vedere elementele de probă și a retransmis MMK un calcul revizuit al dumpingului. În consecință, marja de dumping a MMK Turcia a scăzut de la 10,6 % la 10,5 %.

(166)

Doi producători-exportatori incluși în eșantion au făcut o cerere referitoare la ajustarea corespunzătoare impozitării la import în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, argumentând că existența unui sistem de drawback al taxelor vamale pentru anumite materiale de intrare din țara în cauză înseamnă că toate vânzările lor pe piața internă ar putea încorpora un impozit indirect în comparație cu vânzările la export.

(167)

În Turcia, se aplică o taxă la importurile de rulouri laminate la cald, care reprezintă o materie primă pentru fabricarea ORC. În cadrul regimului de perfecționare activă (RPA), producătorii interni sunt scutiți de la plata unei astfel de taxe dacă materiile prime importate sunt utilizate pentru a fabrica produse finite care sunt în final exportate. Cei doi exportatori incluși în eșantion au susținut că valoarea taxelor pe care le-ar fi plătit dacă ORC finite ar fi fost vândute pe piața internă în loc să fie exportate, ar trebui să fie luată în considerare în vederea unei comparări corecte a valorii normale și a prețului de export.

(168)

Cu toate acestea, investigația a relevat faptul că niciunul dintre cei doi exportatori incluși în eșantion nu a plătit nicio taxă la import în cursul perioadei de investigație, nici pentru vânzările pe piața internă, nici pentru vânzările la export, deoarece aceștia și-au îndeplinit angajamentul la export legat de fiecare permis de RPA. Ca atare, nu a putut exista nicio problemă de comparabilitate a prețurilor între exporturile de ORC, care încorporează rulouri laminate la cald pentru care nu s-a plătit o taxă, și vânzările interne de ORC, care încorporează rulouri laminate la cald pentru care s-a plătit o taxă la import (întrucât această din urmă situație nu a apărut niciodată în cursul perioadei de investigație). Niciunul dintre producătorii-exportatori nu a fost în măsură să demonstreze cu elemente de probă că, în absența plății efective a taxelor la import, ORC vândut pe piața internă a încorporat costul taxei la import pentru rulourile laminate la cald în cazurile în care nu a fost plătită efectiv o astfel de taxă la import. Această situație nu poate fi pur și simplu prezumată. Din aceste motive, cererea a fost considerată nefondată și, prin urmare, a fost respinsă.

(169)

În urma comunicării constatărilor finale, Tatmetal și-a reiterat afirmațiile cu privire la ajustarea rambursării taxelor vamale, dar nu a furnizat niciun element de probă nou care ar putea schimba concluzia Comisiei, astfel cum se explică în considerentul 129. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(170)

Un producător inclus în eșantion a solicitat Comisiei să utilizeze metoda trimestrială pentru a-și stabili marja de dumping individuală din cauza creșterii inflației în Turcia și a scăderii valorilor lirei turcești.

(171)

Comisia a analizat această afirmație și a stabilit că rata medie a inflației și devalorizarea lirei turcești în perioada de investigație nu au fost de o asemenea amploare încât să justifice abaterea de la practica constantă a Comisiei de a calcula marja de dumping pe o bază anuală. În plus, societatea realizează aproape toate vânzările interne și toate achizițiile de materii prime în USD, astfel încât impactul cursului de schimb ar trebui să fie similar asupra valorii normale și asupra prețului de export. În plus, nu a existat o concentrare a vânzărilor interne sau la export într-un anumit trimestru, însă vânzările au fost distribuite uniform pe parcursul perioadei de investigație, cu excepția unei scăderi, pentru toate cele trei societăți incluse în eșantion, a vânzărilor la export în trimestrul al treilea, care a fost în mod clar afectat de restricțiile impuse de pandemia de COVID-19. Prin urmare, cererea de calcul trimestrial al marjelor de dumping a fost respinsă.

(172)

În urma comunicării constatărilor finale, Tezcan și-a reiterat afirmația potrivit căreia marja de dumping ar trebui calculată trimestrial. Societatea nu a furnizat niciun element de probă nou, dar a susținut că, în cadrul seriei de investigații anterioare inițiate împotriva Turciei, Comisia a recurs la această metodă și că rata inflației de 12 % în Turcia și devalorizarea lirei turce în raport cu euro de 37 % în cursul PI ar justifica această abordare.

(173)

Societatea a susținut în continuare că, în situația în care costurile sunt ponderate pe o perioadă de douăsprezece luni, în timp ce profitabilitatea vânzărilor interne este analizată pentru fiecare tranzacție în parte, unele tranzacții au fost tratate ca pierderi, în timp ce, în realitate, au fost profitabile, ceea ce a condus la o marjă de dumping distorsionată, iar calculele trimestriale ar conduce la o marjă de dumping mai adecvată.

(174)

Comisia a susținut că, în acest caz, nici nivelul inflației, nici ratele de devalorizare a lirei turcești nu justificau o astfel de abordare. Comisia a constatat că, în investigațiile anterioare împotriva Turciei, citate de Tezcan, ratele inflației au fost semnificativ mai ridicate.

(175)

În mod similar, Comisia și-a menținut concluzia că, în cadrul prezentei investigații, nu a existat o concentrare a vânzărilor interne sau la export într-un anumit trimestru care să justifice calculele trimestriale. Variații trimestriale ale vânzărilor interne și ale vânzărilor la export vor apărea cu siguranță, însă Comisia se poate abate de la metodologia sa standard numai în situații excepționale, de exemplu într-o situație descrisă în prima teză a considerentului 132. Comisia nu a considerat că variația în cazul de față era atât de semnificativă încât să justifice un calcul trimestrial. În fapt, Comisia a reiterat faptul că nu poate fi obligată să se abată de la metodologia standard prevăzută în regulamentul de bază ori de câte ori un producător-exportator solicită o metodologie diferită care i-ar îmbunătăți marja de dumping.

(176)

În consecință, Comisia a susținut respingerea acestei afirmații.

(177)

În urma comunicării constatărilor finale, Tezcan a susținut că, în cazul în care Comisia nu exclude ORC aluzinc din definiția produsului, aceasta ar trebui să își recalculeze marja de dumping fără aluzinc, deoarece a oprit producția sa încă din septembrie 2021. Astfel, marja de dumping a Tezcan ar reflecta în mod corespunzător și adecvat realitatea din prezent. Tezcan a adăugat că oprirea producției este evidentă, de necontestat și de durată. Tezcan a invocat, de asemenea, această afirmație în cadrul audierii cu consilierul-auditor, deși cererea inițială de audiere s-a limitat la afirmația privind utilizarea EUCOP în locul DMCOP, iar Tezcan a solicitat doar adăugarea acestei părți și și-a transmis prezentarea cu privire la această chestiune, cu o zi înainte de audiere.

(178)

Comisia a respins afirmația. Astfel cum prevede articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, informațiile referitoare la o perioadă posterioară perioadei desfășurării investigației nu se iau în mod normal în considerare. Astfel, potrivit practicii Comisiei, evenimentele care privesc o perioadă posterioară perioadei desfășurării investigației nu se iau în considerare decât dacă sunt evidente, de necontestat și de durată. Mai mult decât atât, astfel cum a clarificat Tribunalul în cauza T-462/04 (22), astfel de evenimente ar trebui să facă în mod vădit inadecvată instituirea unei taxe antidumping. Nu aceasta este situația în ceea ce privește prezenta investigație, deoarece, pe baza faptelor pe care le-a verificat, Comisia nu poate stabili cu suficientă certitudine că Tezcan nu va produce aluzinc în viitor. Chiar dacă aceasta ar fi fost situația, producătorul-exportator nu a prezentat niciun element de probă care să demonstreze, și nici nu a susținut, că instituirea taxei avute în vedere era în mod vădit inadecvată. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(179)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(180)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, Comisia a calculat marja de dumping medie ponderată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Prin urmare, marja respectivă a fost stabilită pe baza marjelor celor trei producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(181)

Pe această bază, marja de dumping definitivă a producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion este de 8 %. Această marjă nu a fost afectată de micile modificări ale marjelor de dumping individuale ale MMK Turcia și Tezcan descrise în considerentele 156 și 165.

(182)

În ceea ce îi privește pe toți ceilalți producători-exportatori din Turcia, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza informațiilor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare este volumul exporturilor către Uniune ale producătorilor-exportatori cooperanți, exprimat ca proporție din totalul importurilor din țara în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație, care au fost stabilite potrivit bazei de date Surveillance 2, astfel cum se explică în considerentul 201.

(183)

În cazul de față, nivelul de cooperare este ridicat, întrucât exporturile realizate de producătorii-exportatori cooperanți au reprezentat 100 % din volumul total al importurilor din cursul perioadei de investigație. Din aceste motive, Comisia a considerat oportun să stabilească marja de dumping pentru producătorii-exportatori necooperanți la nivelul societății incluse în eșantion având cea mai mare marjă de dumping.

(184)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(185)

Produsul similar a fost fabricat de 20 de producători din Uniune în cursul perioadei de investigație. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(186)

Producătorii-exportatori din Rusia au susținut că Centrele de servicii siderurgice („CSS”) afiliate reclamanților au importat produsul care face obiectul investigației din Rusia și Turcia și că acești producători din Uniune ar trebui să fie descalificați în calitate de reclamanți.

(187)

Producătorii-exportatori ruși nu au prezentat niciun element de probă al importurilor din Rusia și Turcia efectuate de producătorii din Uniune și nici elemente de probă privind existența unor astfel de importuri în volume semnificative efectuate de CSS legate de aceștia. Vizitele de verificare au confirmat faptul că afirmația producătorilor ruși era nefondată în ceea ce privește producătorii din Uniune incluși în eșantion. Comisia a respins afirmația.

(188)

Producătorii ruși au subliniat legăturile existente între unul dintre producătorii susținători ai plângerii și exportatorii turci și au solicitat Comisiei să excludă societatea în cauză din definiția industriei Uniunii.

(189)

În etapa inițială, societatea în cauză a recunoscut ea însăși că are interese comerciale în Turcia (23). Cu toate acestea, Comisia a considerat că aceste interese sunt insuficiente pentru a-l descalifica din poziția de producător din Uniune în cadrul prezentei investigații, deoarece vizează mai degrabă planuri viitoare. Prin urmare, nu a existat niciun motiv obiectiv pentru excluderea acestui producător.

(190)

Producția totală a Uniunii pe parcursul perioadei de investigație a fost stabilită la 9 797 517 tone, incluzând producția pentru piața captivă. Comisia a stabilit cifra pe baza răspunsurilor la chestionar primite de la Eurofer și de la producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(191)

Astfel cum se indică în considerentul 7, cei patru producători din Uniune incluși în eșantion au reprezentat 25 % din producția totală a Uniunii de produs similar.

(192)

Pentru a stabili dacă industria Uniunii a suferit un prejudiciu și pentru a determina consumul și diferiții indicatori economici referitori la situația industriei Uniunii, Comisia a examinat dacă și în ce măsură utilizarea ulterioară a producției de produs similar a industriei Uniunii (și anume, utilizarea captivă sau utilizarea necaptivă) trebuia să fie luată în considerare în cadrul analizei.

(193)

Comisia a constatat că o parte substanțială a producției producătorilor din Uniune, aproximativ 22 %, a fost destinată utilizării captive în Uniune. ORC este utilizat în mod captiv ca material intermediar pentru producția de oțel cu acoperire organică.

(194)

Distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului în acest caz. Produsele destinate utilizării captive nu sunt expuse concurenței directe din partea importurilor, ci pur și simplu transferate către următoarea etapă de producție și/sau livrate la prețuri de transfer în cadrul aceleiași societăți sau al grupurilor de societăți în vederea prelucrării ulterioare în aval, în conformitate cu diferitele politici tarifare. În schimb, producția destinată vânzării pe piața liberă este în concurență directă cu importurile produsului în cauză și este comercializată la prețurile pieței libere.

(195)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga activitate de producție a ORC și a stabilit dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere.

(196)

Comisia a examinat anumiți indicatori economici referitori la industria Uniunii pe baza datelor privind piața liberă. Acești indicatori sunt: volumul vânzărilor și prețurile de vânzare pe piața Uniunii; cota de piață; creșterea; volumul și prețurile exporturilor; profitabilitatea; randamentul investițiilor; și fluxul de lichidități. În măsura în care a fost posibil și justificat, constatările examinării au fost comparate cu datele aferente pieței captive, pentru a prezenta un tablou complet al situației industriei Uniunii.

(197)

Cu toate acestea, alți indicatori economici au putut fi examinați în mod judicios doar prin referire la întreaga activitate de producție a ORC, inclusiv utilizarea captivă a industriei Uniunii. Aceștia sunt: producția; capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție; investițiile; stocurile; gradul de ocupare a forței de muncă; productivitatea; salariile; și capacitatea de a mobiliza capitaluri. Ei depind de întreaga activitate, indiferent dacă producția este captivă sau vândută pe piața liberă.

(198)

În urma cererii formulate de mai mulți producători-exportatori, Comisia a solicitat reclamantului să completeze informațiile prezentate în versiunea deschisă a plângerii în ceea ce privește volumele și valorile importurilor. Dosarele care completează anexa I-1 la plângere au fost puse la dispoziție în dosarul cauzei (24).

(199)

În temeiul articolului 14 alineatul (6) din regulamentul de bază, în cursul investigației, Comisia a furnizat informații privind volumele și valorile agregate ale importurilor per țară exportatoare pentru anul calendaristic 2020 pentru produsul care face obiectul investigației (25).

(200)

Informațiile suplimentare descrise în cele două considerente de mai sus nu au adus atingere determinării finale a volumelor importurilor în cadrul prezentei investigații.

(201)

În cursul investigației, Comisia a efectuat o verificare încrucișată a datelor din baza de date Comext cu cele din baza de date Surveillance 2 („Surveillance 2”) și a observat unele discrepanțe la nivelul TARIC. Comisia a solicitat informații Eurostat și a constatat că unele state membre nu raportaseră unele dintre importurile în cauză în Comext. Prin urmare, Comisia a decis să se bazeze pe datele Surveillance 2 pentru a determina piața Uniunii, prețurile de import și cotele de piață.

(202)

Anumitor tipuri de produse care fac obiectul investigației li s-a atribuit doar un cod TARIC de 10 cifre la inițierea investigației anticircumvenție în noiembrie 2019 (26). Prin urmare, datele pentru aceste tipuri nu au fost disponibile în Surveillance 2 pentru perioada 2017-2019. Prin urmare, Comisia a stabilit volumele respective pe baza tabelului 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1156 al Comisiei (27).

(203)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii utilizând: (a) datele Eurofer privind vânzările și utilizarea captivă (inclusiv vânzările captive) ale produsului similar de către industria Uniunii, care au făcut obiectul verificărilor încrucișate cu volumele vânzărilor și ale utilizării captive raportate de producătorii din Uniune incluși în eșantion; și (b) importurile în Uniune ale produsului care face obiectul investigației din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate în Surveillance 2.

(204)

Consumul la nivelul Uniunii pe parcursul perioadei examinate a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (tone)

(205)

În cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 7 %. În aceeași perioadă, cererea de pe piața liberă a scăzut cu 5 %, în timp ce cererea de pe piața captivă a scăzut cu 13 %.

(206)

Comisia a examinat dacă importurile de ORC originare din țările în cauză ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(207)

Această dispoziție prevede că importurile provenite din două sau mai multe țări ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative numai în cazul în care:

(208)

Marjele de dumping stabilite în legătură cu importurile provenite din fiecare dintre cele două țări în cauză sunt rezumate în considerentele 140 și 184. Toate se află deasupra pragului de minimis stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(209)

Volumul importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. Cotele de piață în perioada de investigație au fost de 9,3 % în cazul importurilor din Turcia și de 3,5 % în cazul importurilor din Rusia. În urma comunicării constatărilor finale, cota de piață a Rusiei de 3,5 % a fost în opinia GR nesemnificativă, o afirmație totuși nefondată.

(210)

Condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din Turcia și cele din Rusia și între importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și produsul similar au fost asemănătoare în cursul perioadei în cauză. Mai precis, produsele importate au concurat între ele, precum și cu ORC produse în Uniune în mod similar, fiind vândute prin aceleași canale de vânzări și către categorii similare de clienți. Produsul în cauză este un produs de bază, iar concurența a avut loc în mare măsură doar pe baza prețurilor.

(211)

În consecință, au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar importurile din Turcia și Rusia au fost examinate cumulativ în vederea stabilirii prejudiciului.

(212)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza Surveillance 2, astfel cum se explică în secțiunea 4.2.2. Cota de piață a importurilor din țările în cauză a fost stabilită prin compararea acestor importuri cu consumul la nivelul Uniunii cu ajustarea în ceea ce privește importurile din China, astfel cum se explică în considerentul 202, care a influențat volumele importurilor din China și, prin urmare, volumul total al importurilor și, astfel, volumul consumului și cotele de piață.

(213)

Importurile în Uniune din țări terțe pe parcursul perioadei examinate au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul (tone) și cota de piață a importurilor pe piața liberă

(214)

Importurile din țările în cauză, precum și cota lor de piață au crescut de peste cinci ori în cursul perioadei examinate. Cota de piață a importurilor din țările în cauză la nivelul Uniunii a fost de 12,9 % în cursul perioadei de investigație. O astfel de creștere a avut loc în pofida aplicării unei măsuri de salvgardare în cea mai mare parte a perioadei examinate, din cauza faptului că, în cadrul măsurii de salvgardare, ambele țări au exportat produsul în cauză în cadrul contingentului rezidual, care a fost suficient de mare pentru a permite aceste volume crescute fără taxe de salvgardare pe piața Uniunii.

(215)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza Surveillance 2, astfel cum se explică în secțiunea 4.2.2.

(216)

Prețul mediu ponderat al importurilor din țările în cauză în Uniune a evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/tonă)

(217)

Prețurile medii de import din cele două țări în cauză s-au menținut la un nivel stabil în perioada 2017-2018, însă apoi au scăzut cu 14 % în decursul unei perioade de doi ani. Pe parcursul întregii perioade examinate, prețurile medii de import din ambele țări în cauză (împreună sau separat) au fost în mod constant mai mici decât prețurile producătorilor din Uniune (a se vedea tabelul 7), iar diferența dintre prețurile medii de vânzare din UE ale industriei Uniunii și prețurile medii de import din țările în cauză aproape că s-a dublat în cursul perioadei examinate.

(218)

Comisia a stabilit, de asemenea, subcotarea prețurilor în cursul perioadei de investigație, comparând următoarele:

(219)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și ajustate în mod adecvat, când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri teoretică a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de investigație.

(220)

În urma comunicării constatărilor finale, Severstal a susținut că nu există niciun temei juridic și nicio justificare pentru aplicarea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prin analogie, pentru a stabili prețul de export în scopul calculării subcotării prețurilor de vânzare (și a subcotării prețurilor indicative). În opinia Severstal, acest fapt ar încălca articolul 3 alineatul (1) din regulamentul de bază. De asemenea, potrivit constatărilor sale, Comisia fusese deja sancționată de Tribunal în cauza Hansol Paper (29) pentru această practică. În special, Severstal a susținut că, în cauza respectivă, potrivit hotărârii Tribunalului, atunci când a decis să aplice prin analogie articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază în contextul stabilirii prejudiciului, Comisia a săvârșit o eroare, în special „prin decizia de a deduce costurile VAG și o marjă de profit, pentru revânzările produsului în cauză” către clienți independenți, deoarece nu prețurile CIF construite în mod ipotetic, ci prețurile produsului în cauză percepute clienților independenți intră „în concurență cu produsul similar din industria Uniunii și care cauzează un prejudiciu acestei industrii”. Potrivit Severstal, acest principiu a fost confirmat de Tribunal în hotărârile Giant (30) și CRIA (31) și, cel mai recent, de Curtea de Justiție în Hotărârea Hansol (32). Severstal a susținut că prețurile practicate de comercianții săi afiliați față de clienții lor neafiliați erau, prin definiție, fiabile, că astfel de prețuri concurează cu cele ale industriei Uniunii și că, prin urmare, acestea ar trebui să fie utilizate în scopul calculării subcotării prețurilor de vânzare (și a subcotării prețurilor indicative).

(221)

Comisia a respins afirmația potrivit căreia utilizarea articolului 2 alineatul (9) prin analogie pentru a stabili prețul de export în scopul calculării subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative încalcă articolul 3 alineatul (1) din regulamentul de bază. În fapt, contrar afirmației Severstal, în hotărârea sa în cauza Hansol (33), Curtea de Justiție a confirmat legalitatea metodologiei Comisiei, afirmând următoarele: „Comisiei îi era permis ca, în vederea garantării unei comparații obiective a prețurilor la nivelul primei puneri în liberă circulație a produsului în cauză în Uniune, să construiască acest preț CIF la frontiera Uniunii prin deducerea unor costuri VGA și a unui profit din prețul de revânzare a produsului în cauză de către Schades unor clienți independenți. Astfel, această aplicare prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază ține de marja largă de apreciere de care dispune Comisia pentru punerea în aplicare a articolului 3 alineatul (2) din acest regulament și, prin urmare, nu putea fi considerată, în sine, ca fiind afectată de o eroare vădită de apreciere” (34). În plus, întrucât, în acest caz, industria Uniunii vinde în principal direct clienților independenți, metodologia urmată de Comisie nu a condus la un rezultat vădit eronat (35).

(222)

Acest rezultat a indicat o marjă de subcotare medie ponderată cuprinsă între 4,2 % și 7,1 % pentru importurile din Turcia și între 5 % și 20,4 % pentru importurile din Rusia (36). Cea mai mare parte a ORC constituie mărfuri sensibile la evoluția prețurilor, astfel încât marjele de subcotare sunt semnificative.

(223)

Asociația turcă CIB și unii producători-exportatori au solicitat Comisiei să se asigure că sunt avute în vedere produse comparabile. Metodologia utilizată în cursul investigației, în contextul comparării tipurilor de produs în cauză exportate în Uniune cu produsul similar fabricat în Uniune, astfel cum se explică în considerentele 218 și 219, este suficient de detaliată pentru a asigura o comparație adecvată a prețurilor pentru calcularea subcotării.

(224)

Comisia a analizat în continuare alte efecte asupra prețurilor, în special existența unei scăderi semnificative a prețurilor. În cursul perioadei examinate, industria Uniunii și-a scăzut prețurile cu 12 %, situându-se astfel la un nivel mai ridicat decât scăderea costului de producție (-7 % în aceeași perioadă) (a se vedea tabelul 7). Cu toate acestea, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii ar fi fost în măsură să își majoreze prețurile cel puțin la nivelul vânzărilor fără pierderi. De exemplu, în 2019, care coincide cu cea mai mare creștere a importurilor care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii a fost nevoită să vândă la un preț apropiat de prețul importurilor care fac obiectul unui dumping, înregistrând însă pierderi semnificative. În cursul perioadei de investigație, prețurile vânzărilor industriei Uniunii au scăzut în paralel cu scăderea costurilor de producție, dar cu un nivel foarte scăzut de profit.

(225)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că scăderea prețului de vânzare în perioada 2019 – perioada de investigație a fost mai mică decât scăderea costului de producție și că industria Uniunii a reușit chiar să realizeze profit în cursul perioadei de investigație. Acest aspect ar face îndoielnică constatarea unei scăderi a prețurilor cauzată de importurile în cauză.

(226)

Comisia a respins această afirmație. Faptul că industria Uniunii a fost în măsură să atingă un profit de 0,4 % în perioada de investigație nu poate submina concluzia Comisiei privind o scădere semnificativă a prețurilor cauzată de importurile care fac obiectul unui dumping. Un nivel de rentabilitate chiar mai mare decât pragul de rentabilitate nu poate fi considerat un profit sănătos, care ar fi realizabil în absența presiunii asupra prețurilor din partea importurilor care fac obiectul unui dumping. Este clar că aceste niveluri de profit au fost rezultatul creșterii puternice a volumului importurilor de ORC din țările în cauză. Astfel cum s-a explicat anterior, ORC constituie mărfuri sensibile la concurența în materie de prețuri. Prin urmare, importurile care fac obiectul unui dumping au fost în măsură să exercite o scădere semnificativă a prețurilor în raport cu vânzările industriei Uniunii.

(227)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a implicat o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(228)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 6, a fost utilizată eșantionarea pentru a determina eventualul prejudiciu suferit de industria Uniunii ca urmare a importurilor de anumite tipuri de oțeluri rezistente la coroziune din Turcia și Rusia.

(229)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsul la chestionar al Eurofer referitoare la toți producătorii din Uniune, verificate încrucișat, după caz, cu răspunsurile la chestionar primite de la producătorii din Uniune incluși în eșantion. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionar ale celor patru producători din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost verificate în mod corespunzător (37) și considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(230)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(231)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costul forței de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(232)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(233)

Volumul producției industriei Uniunii s-a menținut la un nivel relativ stabil în perioada 2017-2019, însă a scăzut cu 10 % la sfârșitul perioadei examinate, parțial din cauza presiunii exercitate de importurile din Turcia și Rusia, care au crescut cu aproape 330 000 de tone în perioada de investigație comparativ cu 2019 (tabelul 2).

(234)

În urma comunicării constatărilor finale, GR a recalculat volumul producției industriei Uniunii pe baza datelor raportate în tabelele 5a, 5b, 9 și 12 și, prin combinarea cifrelor din tabelele respective, a concluzionat că volumele producției industriei Uniunii au fost calculate în mod eronat de către Comisie. Cu toate acestea, sursa acestor tabele nu este aceeași; în special, volumele raportate în tabelul 9 provin din eșantionul industriei Uniunii, în vreme ce volumele din celelalte trei tabele provin din industria Uniunii în ansamblu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(235)

Pe parcursul perioadei examinate, capacitatea de producție a industriei Uniunii a crescut cu 10 %. Totuși, această creștere este teoretică. Producătorii din Uniune își utilizează liniile de galvanizare la cald pentru a produce ORC, dar și alte produse care nu fac obiectul prezentei investigații. În cursul perioadei examinate, cota acestor linii de producție care a fost alocată producției de ORC s-a modificat în cazul anumitor producători. Scăderea producției, combinată cu o creștere a capacității de producție, a condus la o scădere a ratei de utilizare a capacității.

(236)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că deciziile eronate în materie de investiții au avut drept consecință creșterea capacității de producție și impactul acesteia asupra ratei de utilizare a capacității de producție, în special în 2019. Cu toate acestea, astfel cum se explică în considerentul 235, această creștere a fost doar la nivel teoretic. Acest fapt a fost avut în vedere de către Comisie în analiza sa, oferind o relevanță limitată a acestui factor negativ în situația prejudiciabilă a industriei Uniunii.

(237)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5a

Volumul vânzărilor pe piața liberă și cota de piață

(238)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă s-a menținut la un nivel relativ stabil pe parcursul perioadei examinate. În ceea ce privește volumul vânzărilor, la sfârșitul perioadei examinate, industria Uniunii a reușit să compenseze impactul creșterii bruște a importurilor din țările în cauză prin extinderea măsurilor împotriva Chinei asupra importurilor care fac obiectul circumvenției (38), ceea ce a permis industriei Uniunii să recâștige o parte dintre volumele de vânzări pierdute anterior din cauza practicilor care constituie o circumvenție în China. Corelat cu scăderea consumului, acest fapt a condus chiar la o creștere a cotei de piață în cursul perioadei examinate.

(239)

După comunicarea constatărilor, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că cifrele de mai sus demonstrează faptul că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important din cauza înregistrării pierderilor în privința vânzărilor sau a cotei de piață.

(240)

Deși, în fapt, volumul vânzărilor industriei Uniunii ca atare a înregistrat doar o ușoară scădere, iar cota sa de piață a crescut având în vedere o scădere a consumului, Comisia nu a fost de acord cu faptul că, pe fondul creșterii puternice a importurilor la prețuri scăzute din Rusia și Turcia, a fost exercitată o presiune asupra prețurilor, prețurile au fost reduse, iar industria Uniunii a fost împiedicată să profite pe deplin de măsurile antidumping asupra importurilor de ORC din China.

Tabelul 5b

Volumul captiv și cota de piață

(241)

Piața captivă a industriei Uniunii (compusă din ORC păstrate de industria Uniunii pentru utilizare în aval, în special pentru producția de oțel cu acoperire organică) din Uniune a scăzut cu 13 % în perioada examinată. Declinul poate fi atribuit scăderii cererii de produse din oțel cu acoperire organică din aval în a doua parte a perioadei examinate, în pofida redresării sectorului aparatelor electrocasnice în ultimul trimestru al anului 2020 (39). Cota de piață a pieței captive în producția totală a Uniunii a scăzut cu 0,8 puncte procentuale în ansamblu în cursul perioadei examinate.

(242)

Cifrele de mai sus în ceea ce privește producția și, mai puțin pronunțate, vânzările pe piața liberă arată o tendință descrescătoare începând din 2017. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 238, creșterea cotei de piață a industriei Uniunii s-a datorat înregistrării anumitor importuri din China la inițierea investigației anticircumvenție vizând astfel de importuri (40), care a pus capăt importurilor semnificative din China și a permis industriei Uniunii să compenseze o parte dintre vânzările pierdute în favoarea importurilor din Rusia și Turcia.

(243)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(244)

În cursul perioadei examinate, nivelul de ocupare a forței de muncă în industria Uniunii legat de producția de ORC a fluctuat și a crescut cu 10 %. Cu toate acestea, unele fluctuații sunt teoretice, deoarece sunt rezultatul metodologiilor utilizate pentru alocarea resurselor pornind de la o familie de produse mai largă decât ORC (și anume, toate produsele galvanizate la cald).

(245)

Producția industriei Uniunii a scăzut cu 18 % pe parcursul perioadei examinate. Acest declin se explică prin scăderea volumelor de producție și prin metodologia utilizată pentru a stabili numărul angajaților implicați în activitățile ORC.

(246)

Toate marjele de dumping au fost superioare nivelului de minimis și majoritatea au fost mult mai ridicate. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei Uniunii a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țările în cauză.

(247)

Oțelurile rezistente la coroziune au făcut deja obiectul unor investigații antidumping. Comisia a constatat că, în perioada 1 octombrie 2015-30 septembrie 2016, situația industriei Uniunii a fost afectată în mod semnificativ de importurile care fac obiectul unui dumping de ORC originare din Republica Populară Chineză („RPC”). În august 2017 au fost instituite măsuri antidumping provizorii asupra importurilor din RPC (41), iar măsurile definitive au fost confirmate în februarie 2018 (42).

(248)

În august 2020, o investigație anticircumvenție a măsurilor antidumping privind importurile originare din RPC a extins măsurile la anumite tipuri de oțeluri rezistente la coroziune ușor modificate (43).

(249)

Redresarea industriei Uniunii în urma practicilor anterioare de dumping era, prin urmare, în desfășurare la momentul inițierii prezentei investigații.

(250)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Prețurile de vânzare și costul de producție în Uniune

(251)

După instituirea măsurilor antidumping asupra importurilor din China în 2017, producătorii din Uniune și-au putut majora prețurile de vânzare în Uniune cu 2 % din 2017 până în 2018. Cu toate acestea, ulterior, prețul unitar de vânzare pe piața liberă a scăzut cu 14 % între 2018 și perioada de investigație, ceea ce a dus la o scădere globală de 12 % în cursul perioadei examinate.

(252)

Costul de producție unitar a crescut cu 7 % între 2017 și 2018, dar a scăzut după 2018, ceea ce a dus la o scădere globală de 7 % în cursul perioadei examinate. Prețurile unor materii prime principale au scăzut semnificativ în a doua jumătate a perioadei examinate.

(253)

În observațiile sale la comunicarea constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au subliniat faptul că, în perioada 2019 – perioada de investigație, scăderea costului de producție a fost mai pronunțată decât scăderea continuă a prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii. Cu toate acestea, Comisia a constatat că, în cursul perioadei examinate, industria Uniunii și-a redus prețurile cu 12 %, ceea ce reprezintă mai mult decât scăderea costului de producție (-7 % în aceeași perioadă). În fapt, prețurile scăzute ale industriei Uniunii, inclusiv în cursul perioadei de investigație, au influențat grav rezultatele financiare ale industriei Uniunii, astfel cum se arată în tabelul 10 de mai jos.

(254)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Costurile medii cu forța de muncă pe angajat

(255)

Costurile medii cu forța de muncă pe angajat pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion au scăzut cu 6 % în cursul perioadei examinate.

(256)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 9

Stocurile

(257)

În cursul perioadei examinate, nivelul stocurilor finale a scăzut cu 37 %. Producătorii din Uniune păstrează, de obicei, doar un nivel scăzut al stocurilor. Prin urmare, stocurile nu sunt considerate un indicator de prejudiciu important pentru această industrie. Acest lucru este, de asemenea, confirmat prin analizarea evoluției stocurilor finale ca procentaj din producție. După cum se poate observa mai sus, acest indicator a rămas relativ stabil în perioada 2017-2019, deși apoi a scăzut. În cursul perioadei de investigație, unii producători au produs temporar stocuri mai puține și mai reduse pentru a face față situației lor financiare dificile în 2019 și 2020 (a se vedea tabelul 9).

(258)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 10

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(259)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri obținută din vânzările respective. Profitabilitatea globală a scăzut de la 6,2 % în 2017 până la 0,4 % în perioada de investigație. Această scădere coincide cu creșterea masivă a volumelor importurilor din țările în cauză (a se vedea tabelul 2) la prețuri mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii (a se vedea tabelele 3 și 7).

(260)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au subliniat evoluția pozitivă a profitabilității industriei Uniunii în perioada 2019-perioada de investigație 2020 și tendința ascendentă din 2020 (44). În plus, aceste părți au subliniat că profitabilitatea în cursul perioadei de investigație nu a putut fi considerată reprezentativă din cauza impactului măsurilor legate de COVID-19 asupra volumelor de producție la începutul anului 2020 și a scăderii pieței de ORC pentru sectorul autovehiculelor, care nu se încadrează în definiția produsului în cadrul prezentei investigații, dar care sunt fabricate cu ajutorul acelorași echipamente, în 2020.

(261)

Comisia a constatat că, astfel cum s-a menționat în considerentul 24 de mai sus, alegerea perioadei examinate a fost adecvată având în vedere data la care a fost depusă plângerea și normele aplicabile, precum și faptul că analiza Comisiei nu se realizează pe baza comparației dintre anul de referință și perioada de investigație, ci pe baza tendințelor din perioada în cauză. Fluctuațiile în decursul unei perioade de 12 luni nu sunt neobișnuite. În plus, impactul pandemiei de COVID-19 și al evoluției cererii în sectorul autovehiculelor a fost avut în vedere pe deplin în analiza legăturii de cauzalitate din secțiunile 5.2.7 și 5.2.4 din prezentul regulament.

(262)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Fluxul net de lichidități a evoluat, în mare măsură, în concordanță cu profitabilitatea și cu randamentul investițiilor. Fluxul net de lichidități s-a menținut la un nivel relativ stabil în 2017 și 2018, a scăzut în 2019 ca urmare a pierderilor înregistrate de producătorii din Uniune în anul respectiv și apoi a revenit la un nivel apropiat celui înregistrat la începutul perioadei examinate.

(263)

Investițiile reprezintă valoarea contabilă netă a activelor. Investițiile nete au înregistrat o creștere continuă în cursul perioadei examinate și au crescut de peste două ori în cursul perioadei examinate. În general, investițiile au vizat menținerea capacităților existente, îmbunătățirea calității și înlocuirea corespunzătoare a activelor de producție necesare. Unele au vizat aspecte în materie de sănătate, siguranță și mediu. Investițiile semnificative din a doua jumătate a perioadei examinate vizează un producător din Uniune inclus în eșantion și faza în amonte a producției sale de ORC.

(264)

CIB și o serie de producători-exportatori au susținut, în urma comunicării constatărilor finale, că respectiva creștere a investițiilor demonstrează că industria Uniunii nu este prejudiciată. Afirmația a fost respinsă. Chiar dacă au crescut în cursul perioadei examinate, investițiile au înregistrat în general niveluri scăzute și, astfel cum s-a menționat, s-au limitat, în general, la cheltuielile necesare menținerii operațiunilor în desfășurare. Prin urmare, Comisia nu a considerat că evoluția sa pozitivă afectează prejudiciul constatat în alte zone.

(265)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, care reflectă nivelul de depreciere a activelor. Acesta a scăzut în mod continuu și a ajuns la o valoare negativă în 2019, atunci când producătorii din Uniune incluși în eșantion au înregistrat pierderi la nivel mondial. Randamentul a atins o valoare ușor pozitivă în cursul perioadei de investigație, însă mult mai scăzută decât la începutul perioadei examinate.

(266)

Performanța financiară slabă a industriei Uniunii în cursul perioadei examinate a limitat capacitatea acesteia de a mobiliza capitaluri. Industria Uniunii este o industrie care utilizează intens capitalul și care se caracterizează prin investiții substanțiale. Randamentul investițiilor în cursul perioadei examinate a fost prea scăzut pentru a acoperi aceste investiții substanțiale.

(267)

Evoluția indicatorilor microeconomici și macroeconomici în perioada examinată a indicat că situația financiară a industriei Uniunii s-a deteriorat.

(268)

Creșterea capacității de producție (+ 10 %) este teoretică și derivă din alocarea de către industria Uniunii a unei capacități mai mari producției de ORC ca urmare a unei cereri mai scăzute de alte produse fabricate în aceleași linii ca și ORC. Același lucru s-a întâmplat și în cazul ocupării forței de muncă (+10 %). În ceea ce privește investițiile (+147 %), majoritatea rezultă din alocările de investiții efectuate în faza de amonte a producției de ORC. Creșterea cotei de piață a industriei Uniunii (+3,2 %) în cursul perioadei examinate poate fi atribuită deschiderii și rezultatului investigației anticircumvenție împotriva Chinei la care se face trimitere în considerentul 202.

(269)

Industria Uniunii a făcut demersuri în direcția menținerii volumului vânzărilor de ORC către clienți neafiliați din Uniune (-1 %) în contextul scăderii consumului pe piața liberă (-6 %). Cu toate acestea, industria Uniunii a putut acționa astfel și răspunde presiunii asupra prețurilor exercitate de creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză doar prin scăderea prețurilor sale de vânzare. În cursul perioadei examinate, industria Uniunii a scăzut prețurile mai mult decât scăderea costului de producție.

(270)

Aceste prețuri scăzute au influențat în mod drastic rezultatele industriei Uniunii, care au scăzut de la un profit de 6,2 % în 2017 la pierderi în 2019 și, practic, au dus la lipsa profitului la sfârșitul perioadei examinate. Alți indicatori financiari, cum ar fi fluxul de lichidități și randamentul investițiilor, au urmat o tendință similară.

(271)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(272)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă și alți factori cunoscuți ar fi putut aduce în același timp un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care au făcut obiectul unui dumping provenite din țările în cauză nu a fost atribuit acestor importuri. Factorii respectivi sunt: importurile din alte țări terțe, performanța la export a industriei Uniunii, evoluția cererii, utilizarea captivă, prejudiciul autoprovocat, pandemia de COVID-19 și prețurile rulourilor laminate la cald.

(273)

Importurile din țările în cauză au crescut de peste cinci ori în cursul perioadei examinate, de la 196 643 de tone în 2017 la peste 1 milion de tone în cursul perioadei de investigație. Cota lor de piață a crescut de la 2,2 % în 2017 până la 13,1 % în perioada de investigație. Aceste importuri în creștere au fost realizate la prețuri mai mici decât cele practicate de industria Uniunii pe parcursul perioadei examinate, decalajul crescând în timp. În special, în 2019 și în perioada de investigație, anii cu cele mai mari creșteri ale importurilor din țările în cauză, prețurile practicate de industria Uniunii au scăzut din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping. Presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din țările în cauză a implicat faptul că, pentru a menține scăderea volumului vânzărilor la un nivel limitat, industria Uniunii a fost nevoită să își reducă prețurile de vânzare mai mult decât să țină seama de scăderea costului de producție. Prin urmare, profitabilitatea a scăzut de la 6,2 % la 0,4 %, iar indicatorii financiari s-au deteriorat.

(274)

Asociația turcă CIB a contestat orice impact negativ al importurilor din țările în cauză pe motiv că respectivele importuri nu au stabilit prețurile pe piața Uniunii și au urmat tendințele pieței mondiale determinate de prețurile fluctuante ale rulourilor laminate la cald. Comisia a respins afirmația respectivă. Cu o creștere exponențială a volumelor, de aproximativ 1 milion de tone într-o perioadă atât de scurtă și reprezentând o cotă de piață de 12,9 % în cursul perioadei de investigație, prețurile foarte scăzute ale importurilor din țările în cauză au avut un impact negativ asupra prețurilor pe care industria Uniunii le-ar putea obține pe piața liberă.

(275)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au reiterat această observație, subliniind informațiile de piață pe care le-a furnizat Comisiei, care ar arăta că tendințele prețurilor în cursul perioadei examinate au fost aceleași pe principalele piețe mondiale și pentru industria Uniunii în Uniune.

(276)

Comisia a respins această afirmație. În primul rând, prețurile de vânzare din Uniune ale industriei Uniunii au scăzut cu 12 % în cursul perioadei examinate, în timp ce prețurile din țările în cauză au scăzut cu 14 %. Având în vedere prețurile importurilor care sunt deja cu mult sub prețurile practicate de industria Uniunii în 2017, astfel cum s-a menționat în considerentul 274, volumul ridicat al importurilor la prețuri foarte scăzute din țările în cauză a afectat în mod negativ prețurile pe care industria Uniunii le-ar putea obține pe piața liberă. În al doilea rând, Comisia a constatat că unele dintre tendințele prețurilor din datele furnizate ar putea fi parțial comparabile, dar nu și nivelul ulterior al prețurilor, precum și că prețurile de pe fiecare dintre aceste piețe principale sunt astfel stabilite pe baza dinamicii și a circumstanțelor specifice aplicabile pieței respective. Stabilirea de către Comisie a produsului în cauză ca fiind un produs de bază, astfel cum au menționat părțile în cauză, nu afectează această concluzie.

(277)

Mai multe părți au susținut că nu există nicio corelație între importurile din Rusia și Turcia și prejudiciul suferit de industria Uniunii. Comisia a respins afirmația respectivă. Comisia a recunoscut că, în prima parte a perioadei examinate, industria Uniunii a fost în măsură să profite de circumstanțele relativ bune ale pieței și de măsurile antidumping în vigoare instituite asupra importurilor din China. Cu toate acestea, între 2018 și 2019, când creșterea anuală a importurilor din Rusia și Turcia a atins cel mai înalt nivel, industria Uniunii a înregistrat pierderi. Situația financiară precară a continuat în perioada de investigație, după o nouă creștere a importurilor din țările în cauză în termeni absoluți și relativi. Prin urmare, a existat o corelație clară între importurile care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(278)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că, între 2018 și 2019, când creșterea anuală a importurilor din Rusia și Turcia a atins cel mai înalt nivel, industria Uniunii a reușit să își crească volumul vânzărilor în Uniune cu puțin peste 200 000 de tone.

(279)

Comisia a constatat însă că această creștere a fost, în termeni absoluți, mai mică de jumătate din creșterea importurilor din țările în cauză și, având în vedere prețurile predominante pe o piață inundată de importurile care fac obiectul unui dumping, situația financiară a industriei Uniunii s-a deteriorat puternic începând din 2018 și a înregistrat pierderi în 2019.

(280)

Mai multe părți au afirmat că importurile din Turcia și Rusia nu au atins niciodată volume care ar putea avea caracter prejudiciabil, deoarece, printre altele, acestea se situau sub nivelul contingentului rezidual al contingentelor de salvgardare pentru importurile de oțel din Uniune. Comisia a respins afirmația respectivă. Măsurile antidumping vizează o situație diferită de cea a măsurilor de salvgardare. Măsurile de salvgardare privind importurile de oțel nu împiedică instituirea de măsuri antidumping în cadrul contingentelor fără taxe de salvgardare, care, într-adevăr, astfel cum se menționează în considerentul 214, sunt suficient de vaste pentru a permite volume semnificative ale importurilor înainte de aplicarea taxei de salvgardare. În plus, volumul importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază, astfel cum s-a menționat în considerentele 213-214 de mai sus. Prin urmare, importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză au fost suficient de semnificative pentru a cauza un prejudiciu important producătorilor din Uniune.

(281)

Unele părți au solicitat Comisiei să analizeze datele pentru 2021 și au afirmat că redresarea puternică a producătorilor din Uniune în anul respectiv a evidențiat faptul că importurile din țările în cauză nu au fost sursa niciunui prejudiciu important suferit de industria Uniunii. Comisia a respins afirmația în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, care prevede că informațiile referitoare la perioade posterioare perioadei de investigație nu se iau în mod normal în considerare.

(282)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Importurile din țări terțe

(283)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a importurilor din toate celelalte țări a fluctuat. În ansamblu, a existat o scădere de la 23,8 % în 2017 la 9,9 % în perioada de investigație, tendință care a fost parțial influențată de instituirea de măsuri de protecție comercială asupra ORC din China.

(284)

În perioada de investigație, importurile din alte țări terțe s-au ridicat la 839 588 de tone (din care 72 % din Coreea de Sud, Taiwan și India). Aceste importuri au ajuns în cea mai mare parte în Uniune la prețuri mai mari decât prețurile de import din țările în cauză.

(285)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 247 și 248 de mai sus, industria Uniunii a fost în continuare afectată de importurile din China care fac obiectul unui dumping într-o anumită perioadă de timp în decursul perioadei examinate. Unele părți au afirmat că nu există niciun element de probă în sprijinul faptului că importurile din China care eludează măsurile nu au continuat să intre pe piața Uniunii în 2020, pentru care au solicitat comunicarea datelor TARIC (46). Având în vedere calendarul procedurii anticircumvenție împotriva Chinei și înregistrarea care s-a aplicat de la inițierea investigației respective, Comisia a considerat că importurile din China nu au cauzat prejudiciul important suferit de industria Uniunii în cursul perioadei de investigație a prezentei proceduri. În special, importurile de ORC din RPC au fost practic inexistente în cursul perioadei de investigație, atunci când Comisia a constatat că industria Uniunii suferea în continuare un prejudiciu important.

(286)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că scăderea profitabilității industriei Uniunii în 2018 și 2019 s-a datorat faptului că profitabilitatea realizată în 2017 a fost în principal o consecință a instituirii de taxe antidumping asupra importurilor de ORC din China și că scăderea profitabilității de la nivelul din 2017 în 2018 și 2019 a fost cauzată de importurile de ORC din China ce fac obiectul circumvenției, o afirmație care a fost, de asemenea, formulată de GT.

(287)

În primul rând, în ceea ce privește profitabilitatea industriei Uniunii în 2017, Comisia a constatat că, în 2017, profitabilitatea a fost mai mare decât profitul-țintă minim de 6 %, ceea ce a sugerat că (i) după o perioadă de concurență neloială din partea Chinei care a cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii, profitabilitatea industriei Uniunii nu a fost, în anul respectiv, afectată în mod semnificativ de practicile de dumping din partea Chinei pe piața Uniunii, cel mai probabil ca urmare a inițierii unei investigații antidumping împotriva ORC din China în decembrie 2016; precum și că (ii) volumul importurilor din țările în cauză nu a fost încă de așa natură încât să afecteze în mod semnificativ nivelul profitabilității industriei Uniunii. Cu toate acestea, absența denaturărilor comerciale neloiale nu înseamnă în niciun caz că profitabilitatea a fost majorată, astfel cum par să sugereze părțile în cauză, cu atât mai mult cu cât nivelul a fost modest, de 6,2 %. În ceea ce privește impactul importurilor din China care au făcut obiectul unui dumping în 2018 și 2019, Comisia nu l-a „ignorat pur și simplu”, astfel cum au susținut CIB și o serie de producători-exportatori, dar a recunoscut că industria Uniunii era încă afectată de acesta. Totuși, spre deosebire de tendința importurilor din țările în cauză, din cauza investigației anticircumvenție, volumul acestor importuri a scăzut puternic în 2018 și 2019, când se situau deja la un nivel inferior celui al importurilor din țările în cauză. Practic, nu au mai existat importuri de ORC din China în perioada investigației.

(288)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că impactul importurilor din alte țări terțe nu a atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unui dumping din Rusia și Turcia și prejudiciul important suferit de industria Uniunii.

(289)

Volumul și prețurile exporturilor industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Performanța la export a producătorilor din Uniune incluși în eșantion

(290)

Volumul exporturilor industriei Uniunii a crescut cu 6 % în perioada examinată. Vânzările suplimentare la export (de aproximativ 40 000 de tone din perioada de investigație, în comparație cu începutul perioadei examinate) sunt limitate față de pierderea de peste 93 000 de tone de vânzări pe piața Uniunii în cursul aceleiași perioade. Cu excepția prețurilor mai mari din 2018, producătorii din Uniune s-au bucurat de prețuri de export la un nivel relativ stabil în aceeași perioadă. Produsele exportate de industria Uniunii sunt, în general, ORC mai ieftine și, prin urmare, au prețuri medii mult mai mici decât produsele vândute în Uniune. Vânzările la export ale industriei Uniunii ar putea compensa în foarte mică parte evoluțiile negative, atât în ceea ce privește volumele, cât și prețurile de pe piața Uniunii, prin reducerea costurilor fixe și a altor costuri.

(291)

Câțiva producători-exportatori au atribuit orice pierdere a cotei de piață a producătorilor din Uniune pe piața Uniunii de ORC accentului sporit al industriei Uniunii pe piețele de export, care, pentru unele părți, nu erau profitabile. Comisia a respins afirmația. Volumele exportate de producătorii din Uniune au fost limitate în comparație cu volumul total al vânzărilor Uniunii, reprezentând aproximativ 12 % din volumul total al vânzărilor lor. Astfel cum s-a menționat în considerentul 290, în termeni absoluți, vânzările suplimentare la export au fost limitate, în timp ce prețurile s-au menținut la un nivel relativ stabil și în conformitate cu gama de produse.

(292)

Comisia a concluzionat că impactul performanței la export a industriei Uniunii asupra prejudiciului suferit de producătorii din Uniune a fost, în cazul în care a existat, limitat.

(293)

Astfel cum s-a arătat în secțiunea 4.3, consumul de pe piața liberă a scăzut în cursul perioadei examinate. Pe această bază, Comisia a concluzionat că evoluția consumului de pe piața liberă nu ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(294)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit GR, scăderea consumului a fost principalul motiv pentru scăderea producției industriei Uniunii. Cu toate acestea, Comisia a reiterat faptul că s-a constatat că respectivul fapt nu atenuează legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din Rusia și Turcia și situația prejudiciabilă a industriei Uniunii în cursul perioadei de investigație, având în vedere creșterea volumelor și a cotelor de piață ale importurilor din țările în cauză și efectul acestora asupra prețurilor practicate de industria Uniunii. În plus, în vreme ce consumul a scăzut cu 467 000 de tone în cursul perioadei examinate, importurile din țările în cauză au crescut de aproape două ori.

(295)

Unele părți au susținut că industria Uniunii a înregistrat performanțe slabe din cauza problemelor și a cererii scăzute în sectorul autovehiculelor. Afirmația nu a fost confirmată de prezenta investigație. Dimpotrivă, investigația a relevat faptul că producătorii din Uniune furnizau ORC către diverse sectoare industriale care nu fac parte din sectorul autovehiculelor. Având în vedere că produsele galvanizate la cald utilizate în mod obișnuit în sectorul autovehiculelor nu intră în domeniul de aplicare al investigației, în cazul în care o parte a industriei Uniunii a fost afectată negativ de o recesiune a industriei autovehiculelor, aceasta a fost derivată din produse care nu sunt produse similare și, prin urmare, nu au fost luate în considerare în cadrul prezentei analize. Afirmația a fost respinsă.

(296)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că cererea mai scăzută din acest sector de produse fabricate pe aceleași linii de producție ar fi crescut costul fix și, prin urmare, ar fi afectat în mod negativ profitabilitatea industriei Uniunii.

(297)

Comisia a recunoscut că anumiți producători din Uniune fabrică, pe liniile de produse ORC, și produse utilizate în sectorul autovehiculelor. Cu toate acestea, Comisia a clarificat faptul că analiza din prezenta investigație, inclusiv analiza costurilor, este realizată numai pentru grupul de produse vizat de aceasta. Indicatorii microeconomici au fost colectați doar la nivelul producătorilor incluși în eșantion. Costurile de producție verificate ale acestor părți, în special costurile lor fixe, nu au făcut obiectul unei astfel de realocări. În fapt, această realocare a capacității de producție s-a aplicat doar unui număr mic de producători neincluși în eșantion. Prin urmare, niciunul dintre microindicatori și, astfel cum se menționează în documentul de informare și, de asemenea, în prezentul regulament, doar doi macroindicatori, și anume capacitatea de producție (tabelul 4) și ocuparea forței de muncă (tabelul 6), nu au fost afectați de dezvoltarea altor grupe de produse cu excepția ORC.

(298)

Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(299)

Producătorii din Uniune utilizează produsul care face obiectul investigației pentru producția de oțel cu acoperire organică.

(300)

După cum se arată în tabelul 1 de mai sus, consumul captiv a scăzut cu 13 % în cursul perioadei examinate. Scăderea a avut loc în principal în a doua parte a perioadei examinate, ca urmare a creșterii negative înregistrate de unele sectoare utilizatoare de oțel. Cu toate acestea, utilizarea captivă s-a menținut la un nivel stabil în termeni relativi, și anume ca procent din producția Uniunii.

(301)

Comisia a concluzionat că evoluția consumului captiv în ceea ce privește prejudiciul suferit de industria Uniunii a fost, în cazul în care a existat, limitată.

(302)

Unele părți au subliniat că investițiile inoportune pentru producția de produse galvanizate la cald pentru sectorul autovehiculelor reprezintă o sursă a prejudiciului suferit de producătorii din Uniune. Astfel cum este prevăzut în considerentul 295, afirmația se referă la investiții în raport cu un produs care nu face obiectul prezentei investigații. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(303)

Unele părți au subliniat că investițiile inoportune care au condus la o capacitate de producție mult mai mare decât consumul din Uniune reprezintă o sursă a prejudiciului suferit de producătorii din Uniune. Comisia a respins afirmația. Astfel cum s-a menționat în considerentul 263, producătorii din Uniune nu au investit pentru a crește capacitățile de producție de ORC ca atare. De asemenea, în considerentul 235 se menționează caracterul teoretic al creșterilor capacității de producție pentru ORC și, prin urmare, faptul că acestea nu au fost considerate un indiciu al unui prejudiciu important în acest caz particular. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor finale, însă fără niciun element de probă nou sau motivare nouă și, prin urmare, a fost respinsă.

(304)

Unele părți au indicat existența unui prejudiciu autoprovocat în cadrul industriei Uniunii, deoarece CSS erau legate de importul produsului care face obiectul investigației de către producătorii din Uniune. Afirmația a fost nefondată și, prin urmare, respinsă. Se remarcă faptul că mulți producători din Uniune nu dispun de centre de servicii siderurgice afiliate cu funcții de import. Cea mai mare parte a producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu dispun de centre de servicii siderurgice afiliate de acest tip. S-a constatat că importurile efectuate de centrele de servicii siderurgice afiliate producătorilor din Uniune, în cazul în care există, nu atenuează legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din Rusia și Turcia și situația prejudiciabilă a industriei Uniunii în cursul perioadei de investigație, având în vedere creșterea volumului importurilor din țările în cauză, efectul acestora asupra prețurilor practicate de industria Uniunii și impactul altor factori analizați în prezenta secțiune.

(305)

Unele părți au pus prejudiciul pe seama întreruperilor activităților impuse de pandemia de COVID-19 în Uniune, ceea ce ar fi dus la creșterea costurilor fixe ale producătorilor de oțel din Uniune, având în vedere volumele de producție mai scăzute. Afirmația, care a fost reiterată după comunicarea constatărilor finale, a fost respinsă. Întreruperile activităților impuse de pandemia de COVID-19 în cele 14 state membre în care sunt situați producătorii din Uniune au cunoscut variații în ceea ce privește perioadele și domeniul de aplicare. În fapt, au existat producători de oțel din Uniune afectați în foarte mică măsură de întreruperile activităților, care au deservit întreprinderile esențiale în timpul pandemiei și a căror producție totală în 2020 nu a înregistrat variații semnificative comparativ cu 2019 (47).

(306)

Părțile respective au considerat că motivul pentru care industria Uniunii a pierdut cote de piață a fost reprezentat de volumele mai mici disponibile pentru vânzare ca urmare a ratelor mai scăzute de utilizare a capacității și a producției reduse din cauza închiderii fabricilor în contextul pandemiei de COVID-19 sau a capacităților neutilizate. Comisia nu a fost de acord. În contextul scăderii consumului (a se vedea tabelul 1), importurile care fac obiectul unui dumping au câștigat mai multe cote de piață decât industria Uniunii, care, în ansamblu, a fost în măsură să deservească în continuare piața.

(307)

Mai multe părți au afirmat că importurile din Turcia și Rusia au acoperit o lacună de pe piața Uniunii ca urmare a întreruperilor activităților impuse de pandemia de COVID-19 în Uniune, cauzând deficite. Comisia a respins afirmația respectivă. Comisia a constatat că cea mai mare parte a creșterii importurilor din țările în cauză, în ceea ce privește volumele și cotele de piață, a avut loc în 2018 și 2019, și anume înainte de pandemia de COVID-19. În plus, impactul întreruperii obligatorii a activității în contextul COVID-19 a fost, în general, limitat, astfel cum se explică în considerentul 305 și a variat în rândul producătorilor din Uniune. În orice caz, întreruperile activităților legate de COVID-19 nu ar putea niciodată justifica practicile de dumping ale țărilor în cauză. Aceste observații au fost reiterate după comunicarea constatărilor finale, însă fără niciun element de probă nou sau motivare nouă și, prin urmare, au fost respinse.

(308)

CIB și o serie de producători-exportatori au susținut, de asemenea, că analiza trimestrială pe care a efectuat-o cu privire la prețuri și costuri în plângere (a se vedea considerentul 260) ar demonstra că, în special în primul trimestru al anului 2020, industria Uniunii a înregistrat pierderi grave. Acest fapt ar confirma afirmația potrivit căreia închiderea obligatorie a fabricilor în Uniune a fost cauza profitabilității scăzute din perioada de investigație (mai degrabă decât a importurilor care fac obiectul unui dumping).

(309)

Comisia a luat act de faptul că, în ceea ce privește constatările analizei proprii a acestor părți referitoare la datele specifice din plângere, acestea au relevat deja o deteriorare dramatică a profitului între al treilea și al patrulea trimestru al anului 2019 (de la 1,22 % la -1,96 %), și anume înainte de pandemia de COVID-19, precum și o îmbunătățire extrem de pronunțată a profitabilității industriei Uniunii în al doilea trimestru al anului 2020 până la un nivel (-0,45 %) comparabil cu cel presupus a fi fost atins în al treilea trimestru al anului 2020 – în timp ce părțile au subliniat că întreruperile activităților au început din martie 2020 (48). Aceasta a considerat că atât scăderea puternică a profitabilității în ultimul trimestru al anului 2019, și anume înainte de orice închidere obligatorie a fabricilor din cauza pandemiei de COVID-19, cât și îmbunătățirea puternică a profitabilității în al doilea trimestru al anului 2020 sunt în contradicție cu afirmația potrivit căreia această analiză ar confirma afirmația privind impactul închiderilor obligatorii. Prin urmare, s-a constatat că afirmația nu este justificată în mod convingător.

(310)

GR a afirmat că anumite constatări legate de pandemia de COVID-19 rezumate într-un studiu au fost cauza deteriorării industriei Uniunii în perioada de investigație (49). Aceste constatări se referă la redresarea lentă a zonei euro în comparație cu China, la impactul deficitelor de aprovizionare pe termen scurt asupra industriilor prelucrătoare și la diferențele dintre sectoare în ceea ce privește revenirea în urma pandemiei de COVID-19. Afirmația este respinsă pe baza motivelor explicate în considerentul 306 și a naturii studiului, care se axează pe sectoare care nu au legătură cu ORC.

(311)

Unele părți au afirmat că producătorii din Uniune au avut de suferit de pe urma unei micșorări a marjei de profit din cauza fluctuației prețurilor rulourilor laminate la cald, care s-au majorat în a doua parte a anului 2020, conform informațiilor de pe piață. Majoritatea producătorilor din Uniune sunt integrați pe verticală, iar prețul rulourilor laminate la cald de pe piața liberă nu a avut niciun impact asupra costului lor de producție a ORC. Comisia a respins afirmația.

(312)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit GR, creșterea cotelor de piață înregistrată de Republica Coreea și Taiwan a arătat că industria Uniunii nu a fost suficient de competitivă.

(313)

Comisia a observat că o prezență crescută a importurilor nu indică situația concurențială a unei industrii naționale. Aceasta a remarcat, de asemenea, că volumul absolut al importurilor din aceste două țări și, cu atât mai mult, creșterea acestora în cursul perioadei examinate au fost limitate în comparație cu cele ale țărilor în cauză. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(314)

În lumina considerațiilor de mai sus, Comisia a stabilit existența unei legături de cauzalitate între prejudiciul suferit de industria Uniunii și importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia și Turcia. Creșterea importurilor care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză a coincis cu declinul situației industriei Uniunii. Importurile la prețuri scăzute din Turcia și Rusia au crescut exponențial și au împiedicat industria Uniunii să crească prețurile de vânzare și volumele în urma investigației anticircumvenție vizând importurile din China. În ceea ce privește prețurile, importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză au subcotat în mod continuu prețurile de vânzare ale industriei Uniunii pe piața Uniunii și, în orice caz, au creat o presiune substanțială asupra prețurilor, împiedicând industria Uniunii să stabilească prețurile la niveluri sustenabile necesare pentru a atinge marje rezonabile de profit.

(315)

Comisia a distins și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei Uniunii de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping. Aceasta a constatat că factori precum dezvoltarea utilizării captive și anumite investiții nu au contribuit la prejudiciul suferit. Efectul unor factori precum importurile din alte țări terțe, exporturile realizate de producătorii din Uniune, evoluția cererii, pandemia de COVID-19 și prețurile rulourilor laminate la cald a fost, în general, limitat.

(316)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit.

(317)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a examinat dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a înlătura prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(318)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar putea obține un profit indicativ prin vânzarea la un preț indicativ în sensul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) din regulamentul de bază.

(319)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului indicativ, Comisia a luat în considerare următorii factori: nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara care face obiectul investigației, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi în întregime costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea, precum și inovarea și nivelul de profitabilitate de așteptat în condiții normale de concurență. Această marjă de profit nu ar trebui să fie mai mică de 6 %.

(320)

Reclamantul a afirmat că profitul indicativ ar trebui să fie cel puțin identic cu cel din cauza anterioară privind ORC (China) (7,4 %). Un producător din Uniune a propus 15 %. Unele părți au susținut că nivelul profitului prezentat de reclamant era prea ridicat.

(321)

Comisia a constatat că, în 2017, industria Uniunii a fost în măsură să atingă un profit mediu de 6,2 %. Deși nu fuseseră instituite încă măsuri antidumping asupra importurilor de ORC din RPC, volumul importurilor din China care fac obiectul unui dumping scăzuse deja în 2017 ca urmare a inițierii investigației antidumping în decembrie 2016. În plus, în anul respectiv, nivelul importurilor din Rusia și Turcia era încă relativ scăzut (a se vedea tabelul 2).

(322)

Comisia a evaluat, de asemenea, anii anteriori perioadei examinate, însă aceștia nu au fost considerați adecvați din cauza afluxului de importuri care fac obiectul unui dumping din China cu impact asupra industriei Uniunii. Comisia a luat act de profitul indicativ utilizat în cauza anterioară privind ORC (China), care datează totuși din 2008.

(323)

Prin urmare, Comisia a decis să utilizeze profitul mediu ponderat de 6,2 % realizat în 2017 ca fiind baza cea mai adecvată pentru calculul profitului indicativ în cauza de față.

(324)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, doi producători din Uniune au furnizat elemente de probă potrivit cărora nivelul lor de investiții, de cercetare și dezvoltare (CD) și de inovare în cursul perioadei examinate ar fi fost mai ridicat în condiții normale de concurență. Pe baza documentelor justificative ale societăților, care ar putea fi reconciliate cu instrumentele de raportare și cu sistemele contabile ale societăților, Comisia a acceptat afirmațiile. Pentru a reflecta acest aspect în profitul indicativ, Comisia a calculat diferența dintre cheltuielile în materie de investiții, CD și inovare („IRI”) în condiții normale de concurență, astfel cum au fost furnizate de industria Uniunii și verificate de Comisie, și cheltuielile suportate efectiv în materie de IRI în cursul perioadei examinate. Aceste diferențe, exprimate ca procent din cifra de afaceri, au fost de 0,02 % și de 0,35 %. Aceste procente au fost adăugate la profitul de bază de 6,2 %, determinând un profit indicativ final cuprins între 6,20 % și 6,55 %.

(325)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, ca etapă finală, Comisia a evaluat viitoarele costuri care rezultă din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora, la care Uniunea este parte, precum și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia, și care vor fi suportate de industria Uniunii în perioada de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2). Pe baza elementelor de probă disponibile (pe baza sistemelor contabile ale societăților, a instrumentelor de raportare și a previziunilor acestora), Comisia a stabilit un cost suplimentar cuprins între 3,05 și 38,78 EUR pe tonă.

(326)

Aceste costuri au inclus costurile viitoare suplimentare, pentru a asigura conformitatea cu sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS). EU ETS este o piatră de temelie a politicii UE pentru respectarea acordurilor multilaterale de mediu. Aceste costuri suplimentare au fost calculate pe baza valorii estimate a certificatelor de emisii (EUA) care vor trebui să fie achiziționate pe durata aplicării măsurilor (2022-2026). Costurile suplimentare au ținut seama și de costurile indirecte ale emisiilor de CO2 generate de o creștere a prețurilor energiei electrice în perioada 2022-2026 în legătură cu EU ETS, precum și de prețurile previzionate ale EUA.

(327)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria Uniunii prin aplicarea marjei de profit indicativ (a se vedea considerentul 324) la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de investigație, efectuând apoi ajustările în temeiul articolului 7 alineatul (2d) în funcție de tip.

(328)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că acele costuri de producție utilizate ca bază pentru calcularea unui preț neprejudiciabil ar fi majorate din cauza realocării liniilor de producție pentru anumiți producători, astfel cum se menționează în considerentul 235. Această afirmație a fost nefondată. În orice caz, astfel cum se menționează în considerentul 295, datele privind costurile utilizate în prezenta investigație, inclusiv pentru calcularea unui preț neprejudiciabil practicat de industria Uniunii, se referă numai la costurile asociate producției produsului similar, iar microindicatorii au fost colectați și utilizați numai la nivelul producătorilor incluși în eșantion. Comisia a confirmat că realocarea menționată în considerentele 235 și 244 se referă la un număr mic de producători neincluși în eșantion și, prin urmare, afectează doar macroindicatorii în cauză, astfel cum se explică în mod corespunzător. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(329)

În continuare, Comisia a stabilit nivelul marjei prejudiciului comparând prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori din Rusia și al producătorilor-exportatori cooperanți din Turcia incluși în eșantion, stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, cu prețul neprejudiciabil mediu ponderat al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii pe parcursul perioadei de investigație. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(330)

În urma comunicării constatărilor finale, Severstal a contestat ajustările pentru costurile VAG și pentru profit realizate în raport cu prețurile de vânzare ale comercianților săi afiliați din Uniune, prin analogie cu articolul 2 alineatul (9), din aceleași motive ca cele menționate în considerentul 220.

(331)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 221, Curtea de Justiție a confirmat legalitatea utilizării articolului 2 alineatul (9) prin analogie pentru a stabili prețul de export în scopul calculării subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative (50). În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(332)

Nivelul de eliminare a prejudiciului pentru „alte societăți cooperante” și pentru „toate celelalte societăți” este definit în același mod ca marja de dumping pentru aceste societăți (a se vedea considerentele 138 și 182).

(333)

În urma evaluării de mai sus, taxele antidumping definitive trebuie stabilite după cum urmează, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază:

(334)

Comisia a examinat dacă ar putea să concluzioneze în mod clar că nu este în interesul Uniunii să adopte măsuri în acest caz, în pofida existenței unui dumping care aduce prejudicii, în conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei Uniunii, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

(335)

Industria Uniunii este formată din 20 de producători din 14 state membre și are 9 237 de angajați. Majoritatea producătorilor din Uniune au susținut plângerea. Niciun producător dintre aceștia nu s-a opus inițierii investigației.

(336)

Astfel cum s-a concluzionat în secțiunile 4.5.4 și 5.3, situația întregii industrii a Uniunii s-a deteriorat ca urmare a importurilor din Rusia și Turcia care fac obiectul unui dumping.

(337)

Se preconizează că măsurile antidumping împotriva importurilor din Rusia și Turcia vor restabili condiții comerciale echitabile pe piața Uniunii și vor permite industriei Uniunii să atingă niveluri de profit durabile pentru o industrie cu o astfel de utilizare intensivă a capitalului. Prin urmare, se preconizează că producătorii din Uniune vor fi în măsură să se redreseze în urma situației prejudiciabile, să investească în continuare și să își îndeplinească angajamentele, inclusiv cele din domeniul social și al mediului înconjurător.

(338)

Neinstituirea de măsuri ar determina pierderi mari în cadrul industriei Uniunii, ar pune în pericol viabilitatea acesteia și ar conduce, probabil, la închiderea instalațiilor de producție și la disponibilizări. Absența măsurilor ar putea duce la dependența de aprovizionarea din țări terțe.

(339)

Producătorul-exportator Tezcan a afirmat că importurile de oțel sunt deja controlate prin intermediul măsurilor de salvgardare privind importurile de oțel și vor fi controlate și prin monitorizarea CBAM (51) începând din 2023. Alte părți, inclusiv GT, au reiterat măsurile de protecție de care beneficiază deja producătorii din Uniune. Toate aceste afirmații sunt respinse: prezenta investigație antidumping abordează o chestiune distinctă care nu face încă obiectul niciunei măsuri existente.

(340)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că instituirea unor măsuri este în interesul industriei Uniunii.

(341)

Niciun importator nu a cooperat la investigație.

(342)

Asociația turcă CIB a indicat deficite în materie de aprovizionare care ar putea afecta în mod negativ importatorii din Uniune. Comisia a considerat că afirmația este nejustificată deoarece, în afară de producția abundentă din Uniune, importatorii și lanțurile de aprovizionare pot beneficia de importurile din numeroase țări. În plus, instituirea de măsuri antidumping nu înseamnă că importurile din țările în cauză sunt interzise. Nivelul măsurilor nu ar trebui să împiedice producătorii de oțel din Turcia și Rusia să își vândă ORC în Uniune și importatorilor din Uniune la prețuri echitabile. Afirmația a fost respinsă.

(343)

CIB a susținut, de asemenea, că măsurile ar afecta în mod negativ importatorii din Uniune, deoarece importatorii depun în continuare eforturi în direcția redresării în urma pandemiei de COVID-19. Aceasta nu a prezentat niciun element de probă în sprijinul afirmației, motiv pentru care a fost respinsă. Lipsa de cooperare a importatorilor nu a permis Comisiei să analizeze dacă importatorii au înregistrat performanțe slabe sau nu au reușit să facă față creșterilor de prețuri, după caz.

(344)

Niciun utilizator nu a cooperat la investigație.

(345)

Asociația Constructorilor Europeni de Automobile a prezentat o cerere prin care solicita ca producătorii de automobile din Uniune să fie scutiți de orice măsuri care le-ar afecta competitivitatea în mod negativ. Comisia a constatat că produsul care face obiectul prezentei investigații nu este practic utilizat de industria auto și, prin urmare, orice impact pe care măsurile l-ar avea în acest sector nu ar putea fi decât nesemnificativ.

(346)

Părțile care reprezintă interesele producătorilor-exportatori au indicat deficite în materie de aprovizionare care ar putea afecta în mod negativ utilizatorii din Uniune. Părțile au susținut că producătorii din Uniune au întâmpinat dificultăți în contextul reluării operațiunilor lor și nu au fost în măsură să satisfacă cererea în creștere din partea clienților, în special în ceea ce privește materialele subțiri, materialele înguste, materialele acoperite de tip „galvalume” și rulourile având sub 10 tone, pe care producătorii din Uniune nu ar fi în mod tradițional dispuși să le furnizeze. Afirmația a fost nefondată și respinsă pe baza motivelor explicate în considerentul 342 de mai sus.

(347)

Asociația turcă CIB nu a solicitat nicio măsură pe motiv că, în cadrul investigației din 2007 privind fibrele sintetice discontinue din poliester (52), Comisia a constatat că măsurile nu sunt în interesul Uniunii, printre altele, din cauza profiturilor scăzute ale utilizatorilor și a dificultăților acestora de a face față creșterilor de prețuri și problemelor în materie de aprovizionare. Afirmația a fost respinsă. Partea din afirmație referitoare la problemele de aprovizionare este respinsă pe baza motivelor explicate în considerentul 342 de mai sus.

(348)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că utilizarea unor surse alternative de aprovizionare, care, astfel cum se menționează în considerentul respectiv, sunt disponibile pe scară largă, ar duce la creșterea prețurilor de cumpărare a ORC pentru utilizatori. Comisia a reamintit că obiectivul măsurilor antidumping este de a elimina importurile la prețuri inechitabile de pe piața Uniunii pentru a restabili condiții de concurență echitabile pentru toți participanții pe piață. Aceleași părți au pus, de asemenea, sub semnul întrebării disponibilitatea surselor alternative menționate în considerentul 342 din cauza faptului că importatorii din SUA sunt cei care prezintă cea mai bună ofertă la nivel mondial. Comisia a constatat că, în perioada de investigație, importurile din alte țări decât țările în cauză au avut o cotă de piață de 9,9 %, în pofida concurenței neloiale pe piața Uniunii din partea țărilor în cauză, care aveau o cotă de piață de 12,9 %. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(349)

După cum s-a menționat, utilizatorii nu au furnizat răspunsuri la chestionarul utilizatorilor și, prin urmare, nu au putut fi colectate informații privind profitabilitatea utilizatorilor din partea acestora. În anexa U-1 la plângere, reclamanții au furnizat un calcul demonstrând că, pentru o cerere în domeniul construcțiilor, ORC reprezenta o parte neglijabilă din costul produsului final. Potrivit Eurofer, același lucru ar fi valabil și pentru alte segmente din aval (53).

(350)

În urma comunicării constatărilor finale, CIB și o serie de producători-exportatori au susținut că aceste informații sunt inadecvate, dar nu au furnizat o evaluare alternativă semnificativă a impactului costurilor pentru utilizatori. De asemenea, ca și GR, a susținut că, după perioada de investigație, prețurile ORC ar fi crescut și că această creștere cea mai recentă a prețurilor ar avea „în mod necesar” un impact puternic asupra utilizatorilor.

(351)

Comisia a reamintit că, în analiza interesului Uniunii, evaluarea relevantă a impactului pentru utilizatori ar trebui să fie evaluarea impactului, dacă este cazul, al taxei antidumping asupra acestora – și nu impactul creșterii prețurilor, dacă există, din alte motive. Utilizatorii nu au cooperat la investigație și, prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să analizeze impactul evoluțiilor ulterioare perioadei de investigație asupra situației utilizatorilor. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(352)

Unele părți au afirmat că producătorii de oțel din Uniune încearcă în mod constant să își mențină oligopolul pe piața Uniunii și să elimine concurența internațională. Acestea au remarcat că producătorii din Uniune dețineau deja o cotă semnificativă din piața liberă, în timp ce un astfel de procent nu includea volumele captive și se temeau de existența unui monopol.

(353)

Comisia a considerat că afirmația referitoare la existența unui oligopol este nejustificată, deoarece, astfel cum se menționează în considerentul 335, există 20 de producători cunoscuți care fac parte din peste 10 grupuri diferite și care realizează importuri semnificative din țări terțe. În absența unor elemente de probă privind practici neconcurențiale, cota de piață pe care industria Uniunii o deține în prezent este irelevantă pentru a susține aceste afirmații referitoare la existența unui oligopol, cu atât mai puțin a unui monopol. Comisia face trimitere la recentul său document de lucru al serviciilor Comisiei (54), în care a remarcat că „[î]n recentul val de consolidare, aplicarea măsurilor de ținere sub control a fuziunilor societăților comerciale a contribuit la menținerea unei concurențe viguroase pe piețele siderurgice europene, în beneficiul multor industrii din aval care utilizează oțelul, care se bazează pe materiale accesibile pentru a concura la nivel mondial și care angajează milioane de europeni. Prin interzicerea fuziunilor anticoncurențiale (de exemplu, Tata Steel/ThyssenKrupp) sau prin aprobarea fuziunilor doar în anumite condiții, cum ar fi cesionările structurale (de exemplu, ArcelorMittal/Ilva), asigurarea respectării legislației privind fuziunile a evitat crearea pentru clienții europeni din sectorul siderurgic a unei piețe cu mai puține opțiuni, cu prețuri mai mari și cu mai puține produse inovatoare”. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(354)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase pentru a considera că instituirea măsurilor asupra importurilor de ORC originare din Rusia și Turcia nu ar fi în interesul Uniunii.

(355)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive pentru a se preveni agravarea prejudiciilor cauzate industriei Uniunii de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping. Taxele antidumping trebuie stabilite în conformitate cu regula taxei celei mai mici.

(356)

Comisia a constatat că, după inițierea investigației, din cauza agresiunii militare a Federației Ruse împotriva Ucrainei, UE a impus pachete succesive de sancțiuni împotriva Rusiei, care au afectat totodată produsele siderurgice și/sau societățile siderurgice care produc și exportă produsul care face obiectul investigației după perioada de investigație. Cel mai recent pachet de sancțiuni care vizează produsul ce face obiectul investigației și/sau producătorii-exportatori prevede o interdicție la importul de ORC. Această interdicție a intrat în vigoare la 16 martie 2022 (55). Având în vedere că aceste sancțiuni sunt legate de agresiunea militară și de situația geopolitică subiacentă, domeniul lor de aplicare, modularea și/sau durata acestora sunt imprevizibile. În plus, măsurile antidumping au o durată de viață de cinci ani. Având în vedere incertitudinile menționate anterior și faptul că domeniul de aplicare și durata exactă a sancțiunilor pot fi modificate în continuare în orice moment de către Consiliu, Comisia a constatat că acestea nu pot avea un impact asupra concluziilor sale din prezenta procedură.

(357)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(358)

Nivelurile taxei antidumping individuale aplicabile societăților precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei investigații. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei investigații în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țările în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Ele nu ar trebui să facă obiectul niciuneia dintre taxele antidumping individuale.

(359)

O societate, dintre cele menționate în mod specific în prezentul regulament, care își modifică ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (56). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament privind schimbarea denumirii.

(360)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți trebuie să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei investigații, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de investigație.

(361)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Este necesar ca importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(362)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările uzuale și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a asigura faptul că aplicarea ulterioară a taxei mai mici este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(363)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale mai mici ale taxei cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie, ea însăși, o modificare a configurației schimburilor comerciale datorată instituirii măsurilor, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, poate fi inițiată o investigație anticircumvenție. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, instituirea unei taxe la nivel național.

(364)

Având în vedere articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (57), în cazul rambursării unei sume ca urmare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dobânda care trebuie plătită trebuie să fie rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(365)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei (58), Comisia a instituit o măsură de salvgardare cu privire la anumite produse siderurgice pentru o perioadă de trei ani. Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1029 al Comisiei (59), măsura de salvgardare a fost prelungită până la 30 iunie 2024. Produsul în cauză face parte din una dintre categoriile de produse care fac obiectul măsurii de salvgardare. În consecință, odată ce contingentele tarifare stabilite în temeiul măsurii de salvgardare sunt depășite, atât taxa în afara contingentului, cât și taxa antidumping ar deveni exigibile pentru aceleași importuri. Întrucât un astfel de cumul de măsuri antidumping cu măsuri de salvgardare poate avea asupra schimburilor comerciale un efect mai important decât este de dorit, Comisia a decis să împiedice aplicarea simultană a taxei antidumping și a taxei vamale în afara contingentului pentru produsul în cauză pe durata instituirii taxei de salvgardare.

(366)

Cu alte cuvinte, în cazul în care taxa în afara contingentului tarifar, menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/159, devine aplicabilă produsului în cauză și depășește nivelul taxelor antidumping prevăzute în prezentul regulament, se percepe doar taxa în afara contingentului tarifar, menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/159. În cursul perioadei de aplicare simultană a taxelor de salvgardare și a taxelor antidumping, perceperea taxelor instituite în temeiul prezentului regulament se suspendă. În cazul în care taxa în afara contingentului tarifar, menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/159, devine aplicabilă produsului în cauză și este stabilită la un nivel inferior nivelului taxelor antidumping instituite în temeiul prezentului regulament, taxa în afara contingentului tarifar, menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/159, se percepe în plus față de diferența dintre această taxă și taxele antidumping mai ridicate instituite în temeiul prezentului regulament. Partea din valoarea taxelor antidumping care nu este percepută se suspendă.

(367)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,