(1)

Promovarea dezvoltării armonioase, durabile și favorabile incluziunii a pieței interne ca un spațiu în care mărfurile, persoanele, serviciile și capitalul pot circula liber și în condiții de siguranță este una dintre prioritățile Uniunii.

(2)

Reintroducerea produselor ilicite în economie și deturnarea de bani pentru finanțarea activităților ilicite creează denaturări și dezavantaje concurențiale neloiale pentru cetățenii și societățile care respectă legea și reprezintă, prin urmare, o amenințare pentru funcționarea pieței interne. În plus, aceste practici favorizează activitățile infracționale și teroriste care pun în pericol securitatea cetățenilor Uniunii. În consecință, Uniunea a luat măsuri pentru a se proteja.

(3)

Unul dintre pilonii principali ai măsurilor luate de Uniune a fost Directiva 91/308/CEE a Consiliului (3), care a stabilit o serie de măsuri și obligații pentru instituțiile financiare, persoanele juridice și anumite profesii în ceea ce privește, printre altele, dispozițiile în materie de transparență și de ținere a evidenței, precum și de cunoaștere a clienților, și a stabilit obligația de a raporta tranzacțiile suspecte unităților naționale de informații financiare (FIU). Au fost înființate unități de informații financiare care serveau drept centre pentru evaluarea unor astfel de tranzacții, pentru a interacționa cu omologii lor din alte țări și, dacă era necesar, pentru a contacta autoritățile judiciare. Directiva 91/308/CEE a fost modificată ulterior și a fost înlocuită cu măsuri succesive. În prezent, dispozițiile referitoare la prevenirea spălării banilor sunt prevăzute în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(4)

Având în vedere riscul ca aplicarea Directivei 91/308/CEE să conducă la o creștere a mișcărilor de numerar în scopuri ilicite, care ar putea constitui o amenințare pentru sistemul financiar și piața internă, directiva menționată a fost completată prin Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Regulamentul respectiv urmărește să prevină și să depisteze spălarea banilor și finanțarea terorismului prin stabilirea unui sistem de controale aplicabile persoanelor fizice care intră sau ies din Uniune care transportă numerar sau instrumente negociabile la purtător cu o valoare egală sau mai mare de 10 000 EUR sau echivalentul acestei valori în alte valute. Expresia „care intră sau iese din Uniune” ar trebui definită în raport cu teritoriul Uniunii, astfel cum acesta este definit la articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a se asigura faptul că prezentul regulament are cel mai vast domeniu de aplicare posibil și că nicio zonă nu este scutită de la aplicarea acestuia și nu prezintă oportunități de eludare a controalelor aplicabile.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 a pus în aplicare în Comunitate standardele internaționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului elaborate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI).

(6)

GAFI, instituit la reuniunea la nivel înalt G7 de la Paris din 1989, este un organism interguvernamental care stabilește standarde și promovează punerea în aplicare efectivă a măsurilor juridice, de reglementare și operaționale pentru combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a altor amenințări conexe la adresa integrității sistemului financiar internațional. Mai multe state membre sunt membre ale GAFI sau sunt reprezentate în GAFI prin intermediul organismelor regionale. Uniunea este reprezentată în GAFI de către Comisie și s-a angajat la punerea în aplicare efectivă a recomandărilor GAFI. Recomandarea 32 a GAFI privind curierii de numerar specifică faptul că ar trebui să fie instituite măsuri în ceea ce privește controalele adecvate privind mișcările transfrontaliere de numerar.

(7)

Directiva (UE) 2015/849 identifică și descrie o serie de activități infracționale ale căror produse ar putea face obiectul spălării banilor sau care ar putea fi utilizate pentru finanțarea terorismului. Produsele obținute din respectivele activități infracționale sunt adesea transportate peste frontierele externe ale Uniunii, în scopul de a fi spălate sau utilizate pentru finanțarea terorismului. Prezentul regulament ar trebui să ia în considerare acest fapt și să stabilească un sistem de norme care, în plus față de contribuția efectivă la prevenirea spălării banilor, în special a infracțiunilor principale precum infracțiunile fiscale, astfel cum sunt definite în legislația națională, precum și a finanțării terorismului, să faciliteze prevenirea, depistarea și investigarea activităților infracționale definite în Directiva (UE) 2015/849.

(8)

Au fost realizate progrese în ceea ce privește cunoașterea mecanismelor folosite pentru a transfera valori obținute în mod ilegal dincolo de frontiere. Ca urmare a acestui lucru, recomandările GAFI au fost actualizate, Directiva (UE) 2015/849 a adus modificări cadrului juridic al Uniunii și au fost elaborate noi bune practici. În lumina acestor evoluții și pe baza evaluării legislației Uniunii în vigoare, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 ar trebui să fie modificate. Cu toate acestea, având în vedere amploarea modificărilor care ar fi necesare, Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 ar trebui abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(9)

Prezentul regulament nu afectează capacitatea statelor membre de a prevedea, în dreptul lor intern, controale naționale suplimentare cu privire la mișcările de numerar în cadrul Uniunii, cu condiția ca respectivele controale să se desfășoare în conformitate cu libertățile fundamentale ale Uniunii, în special cu articolele 63 și 65 din TFUE.

(10)

Un set de norme la nivelul Uniunii care să permită efectuarea unor acțiuni comparabile de control al numerarului în interiorul Uniunii ar facilita în mod considerabil eforturile de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(11)

Prezentul regulament nu se referă la măsurile luate de Uniune sau de statele membre în temeiul articolului 66 din TFUE pentru a limita circulația capitalurilor care provoacă sau amenință să provoace dificultăți grave în funcționarea uniunii economice și monetare sau în temeiul articolelor 143 și 144 din TFUE, ca urmare a unei crize neprevăzute în balanța de plăți.

(12)

Având în vedere prezența lor la frontierele externe ale Uniunii, competențele de specialitate ale acestora în efectuarea de controale asupra călătorilor și mărfurilor care trec frontierele externe și experiența lor dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1889/2005, autoritățile vamale ar trebui să continue să acționeze în calitate de autorități competente în sensul prezentului regulament. În același timp, statele membre ar trebui să fie în măsură în continuare să desemneze alte autorități naționale prezente la frontierele externe pentru a acționa în calitate de autorități competente. Statele membre ar trebui să continue să asigure personalului autorităților vamale și al altor autorități naționale o formare corespunzătoare pentru efectuarea controalelor respective, inclusiv privind spălarea de bani bazată pe numerar.

(13)

Unul dintre conceptele-cheie utilizate în prezentul regulament este cel de „numerar”, care ar trebui să fie definit ca fiind format din patru categorii: valută, instrumente negociabile la purtător, mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate și anumite tipuri de carduri preplătite. Având în vedere caracteristicile lor, anumite instrumente negociabile la purtător, mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate și carduri preplătite care nu sunt asociate unui cont bancar și care pot stoca un cuantum în bani dificil de depistat sunt susceptibile de a fi utilizate în locul valutei ca un mijloc anonim de a transfera valori peste frontierele externe, într-un mod care nu poate fi urmărit folosind sistemul clasic de supraveghere de către autoritățile publice. Prezentul regulament ar trebui, așadar, să stabilească componentele esențiale ale definiției „numerarului”, dar să permită, în același timp, Comisiei să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament ca răspuns la tentativele infractorilor și complicilor acestora de a eluda o măsură care controlează doar un singur tip de rezervă de valoare cu un grad ridicat de lichiditate prin trecerea peste frontierele externe a unui alt tip de rezervă. În cazul în care se depistează un astfel de comportament la o scară considerabilă, este esențial să se ia rapid măsuri pentru a remedia situația. În pofida nivelului ridicat de risc al monedelor virtuale, după cum s-a subliniat în Raportul Comisiei din 26 iunie 2017 referitor la evaluarea riscurilor privind spălarea banilor și finanțarea terorismului care afectează piața internă și sunt legate de activități transfrontaliere, autoritățile vamale nu dispun de competențele necesare pentru a monitoriza aceste riscuri.

(14)

Instrumentele negociabile la purtător permit deținătorului fizic să solicite plata unei valori financiare, fără ca numele acestuia să fie înregistrat sau menționat. Acestea pot fi folosite cu ușurință pentru a transfera cantități considerabile de valoare și prezintă similitudini însemnate cu valuta în ceea ce privește lichiditatea, anonimatul și riscurile de abuz.

(15)

Mărfurile utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate prezintă un raport ridicat între valoarea și volumul lor, pentru care există o piață de schimb internațională ușor accesibilă, permițând convertirea acestora în valută cu suportarea doar a unor costuri de tranzacție modeste. Astfel de mărfuri sunt în cea mai mare parte prezentate într-un mod standardizat care permite verificarea rapidă a valorii lor.

(16)

Cardurile preplătite sunt carduri nenominale care stochează sau oferă acces la o valoare monetară sau fonduri care pot fi utilizate pentru operațiuni de plată, pentru achiziționarea de bunuri sau servicii sau pentru răscumpărarea de valută. Acestea nu sunt asociate unui cont bancar. Cardurile preplătite includ cardurile preplătite anonime, astfel cum sunt menționate în Directiva (UE) 2015/849. Acestea sunt utilizate la scară largă pentru o varietate de scopuri legitime, iar unele dintre aceste instrumente prezintă în plus un interes social evident. Astfel de carduri preplătite sunt ușor de transferat și pot fi utilizate pentru a transfera o valoare considerabilă dincolo de frontierele externe. Prin urmare, este necesar să se includă cardurile preplătite în definiția numerarului, în special dacă acestea pot fi cumpărate fără proceduri de precauție privind clientela. Acest lucru va permite extinderea controalelor la anumite tipuri de carduri preplătite, ținând seama de tehnologia disponibilă, în cazul în care dovezile o justifică, cu condiția ca extinderea acestor controale să țină seama în mod corespunzător de proporționalitate și aplicabilitatea efectivă.

(17)

Pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, persoanelor fizice care intră sau ies din Uniune ar trebui să le revină obligația de a declara numerarul. Pentru a nu restricționa în mod nejustificat libera circulație sau pentru a nu supraîncărca cetățenii și autoritățile cu formalități administrative, obiectului acestei obligații ar trebui să i se aplice un prag de 10 000 EUR. Obligația ar trebui să revină purtătorilor care transportă valorile respective asupra lor, în bagajele lor sau în mijloacele de transport cu care trec frontierele externe. Aceștia ar trebui să fie obligați să pună numerarul la dispoziția autorităților competente pentru control și, dacă este necesar, să îl arate acestor autorități. Definiția „purtătorului” ar trebui înțeleasă ca excluzând transportatorii care desfășoară activități de transport de mărfuri sau de persoane cu titlu profesional.

(18)

În ceea ce privește mișcările de numerar neînsoțit, de exemplu, numerarul care intră sau iese din Uniune în colete poștale, expedieri de curierat, bagaje neînsoțite sau mărfuri containerizate, autoritățile competente ar trebui să aibă competența de a solicita expeditorului sau destinatarului sau unui reprezentant al acestora să depună o declarație de informare, în mod sistematic sau de la caz la caz, în conformitate cu procedurile naționale. O astfel de informare ar trebui să cuprindă o serie de elemente, care nu sunt vizate de documentația obișnuită depusă la vamă, cum ar fi documentele de transport și declarațiile vamale. Aceste elemente sunt originea, destinația, proveniența economică și utilizarea preconizată a numerarului. Obligația de informare cu privire la numerarul neînsoțit ar trebui să facă obiectul unui prag identic celui pentru numerarul transportat de către purtători.

(19)

Pentru a atinge obiectivele prezentului regulament, ar trebui înregistrate o serie de elemente de date standardizate privind mișcarea numerarului, cum ar fi datele cu caracter personal privind declarantul, proprietarul sau destinatarul, proveniența economică și utilizarea preconizată a numerarului. În special, este necesar ca declarantul, proprietarul sau destinatarul să furnizeze datele lor personale, astfel cum cuprinse în documentele lor de identitate, cu scopul de a reduce la minimum riscul de erori cu privire la identitatea acestora și întârzierile cauzate de posibila necesitate de a realiza verificări ulterior.

(20)

În ceea ce privește obligația de declarare a numerarului însoțit și obligația de informare cu privire la numerarul neînsoțit, autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să efectueze toate controalele necesare asupra persoanelor, asupra bagajelor acestora, asupra mijloacelor de transport utilizate pentru a trece frontierele externe și asupra oricărui transport sau recipient care trece neînsoțit frontiera respectivă și care poate conține numerar sau asupra mijlocului de transport care le transportă. În cazul nerespectării acestor obligații, autoritățile competente ar trebui să întocmească o declarație din oficiu pentru transmiterea ulterioară a informațiilor relevante către alte autorități.

(21)

Pentru a se asigura aplicarea lor uniformă de către autoritățile competente, controalele ar trebui să se bazeze în primul rând pe o analiză a riscurilor, cu scopul de a identifica și evalua riscurile și de a elabora contramăsurile necesare.

(22)

Instituirea unui cadru comun de gestionare a riscurilor nu ar trebui să împiedice autoritățile competente să efectueze controale aleatorii sau controale spontane, ori de câte ori le consideră necesare.

(23)

În cazul în care depistează numerar cu o valoare sub prag, dar există indicii că numerarul ar putea avea legătură cu o activitate infracțională, astfel cum este reglementată în prezentul regulament, autoritățile competente ar trebui să poată înregistra, în cazul numerarului însoțit, informații privind purtătorul, proprietarul și, dacă aceste informații există, privind destinatarul vizat al numerarului, inclusiv numele complet, detaliile de contact, detalii cu privire la natura și cuantumul sau valoarea numerarului, la proveniența economică și la utilizarea preconizată a acestuia.

(24)

În cazul numerarului neînsoțit, autoritățile competente ar trebui să poată înregistra informații privind declarantul, proprietarul, expeditorul, precum și privind destinatarul sau destinatarul preconizat al numerarului, inclusiv numele complet, detaliile de contact, detalii cu privire la natura și cuantumul sau valoarea numerarului, la proveniența economică și la utilizarea preconizată a acestuia.

(25)

Informațiile respective ar trebui să fie transmise către unitatea de informații financiare a statului membru în cauză, care ar trebui să asigure faptul că unitatea de informații financiare transmite orice informații relevante, din proprie inițiativă sau la cerere, unităților de informații financiare ale celorlalte state membre. Aceste unități sunt desemnate ca nodurile centrale în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului care primesc și prelucrează informații din diverse surse, cum ar fi instituțiile financiare, și analizează respectivele informații pentru a stabili dacă există motive pentru investigații suplimentare care ar putea să nu fie evidente pentru autoritățile competente care colectează declarațiile și efectuează controale în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura un flux de informații eficace, toate unitățile de informații financiare ar trebui să fie conectate la Sistemul de informare vamală (SIV) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (6), iar datele generate sau transmise de către autoritățile competente și unitățile de informații financiare ar trebui să fie compatibile și comparabile.

(26)

Recunoscând faptul că, pentru a asigura continuarea cu succes a procesului de punere în aplicare a prezentului regulament, este important să existe un schimb eficient de informații între autoritățile competente, inclusiv între unitățile de informații financiare, în conformitate cu cadrul juridic aplicabil acestor entități, precum și necesitatea de a consolida cooperarea dintre unitățile de informații financiare la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să evalueze, până la 1 iunie 2019, posibilitatea de a institui un mecanism comun de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(27)

Depistarea numerarului cu valori sub prag în situațiile în care există indicii cu privire la o activitate infracțională este extrem de relevantă în acest context. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, de asemenea, să se facă schimb de informații cu autoritățile competente din alte state membre cu privire la sumele cu o valoare sub prag, în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracțională.

(28)

Având în vedere că mișcările de numerar care fac obiectul controalelor în temeiul prezentului regulament au loc peste frontierele externe și având în vedere dificultatea de a acționa odată ce numerarul a părăsit punctul de intrare sau de ieșire, precum și riscul asociat chiar dacă sunt utilizate ilicit valori mici, autoritățile competente ar trebui să poată reține temporar numerarul, în anumite circumstanțe, cu condiția aplicării unor măsuri de verificare și de ponderare: în primul rând, în cazul în care nu a fost îndeplinită obligația de declarare sau de informare cu privire la numerar și, în al doilea rând, în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracțională, indiferent de valoare sau dacă numerarul este însoțit sau neînsoțit. Având în vedere natura unei asemenea rețineri temporare și impactul pe care aceasta l-ar putea avea asupra libertății de circulație și asupra dreptului de proprietate, perioada de reținere ar trebui să fie limitată la timpul minim absolut necesar pentru ca alte autorități competente să stabilească dacă există motive pentru o altă intervenție, precum investigații sau confiscarea numerarului pe baza altor instrumente juridice. O decizie de reținere temporară a numerarului în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie însoțită de o expunere de motive și ar trebui să descrie în mod adecvat factorii specifici care au determinat luarea măsurii. În cazuri specifice și evaluate în mod corespunzător, ar trebui să fie posibil să se prelungească perioada de reținere temporară a numerarului, de exemplu atunci când autoritățile competente se confruntă cu dificultăți în obținerea de informații privind o potențială activitate infracțională, printre altele, atunci când este necesar să se asigure comunicarea cu o țară terță, atunci când este necesar să se traducă documente sau în cazul numerarului neînsoțit, atunci când apar dificultăți legate de identificarea și contactarea expeditorului sau a destinatarului acestuia. În cazul în care, până la expirarea termenului de reținere, nu se ia nicio decizie privind intervenția ulterioară sau în cazul în care autoritatea competentă decide că nu există motive pentru a reține în continuare numerarul, acesta ar trebui să fie, în funcție de situație, înapoiat imediat persoanei de la care a fost reținut temporar numerarul, purtătorului sau proprietarului.

(29)

Cu scopul de a asigura o mai bună informare privind conținutul prezentului regulament, statele membre ar trebui, în cooperare cu Comisia, să elaboreze materiale adecvate despre obligația de declarare sau de informare cu privire la numerar.

(30)

Este esențial ca autoritățile competente care colectează informații în temeiul prezentului regulament să le transmită în timp util unității naționale de informații financiare, pentru a-i permite acesteia să analizeze și să compare în continuare informațiile cu alte date, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2015/849.

(31)

În sensul prezentului regulament, în cazul în care autoritățile competente constată nedeclararea sau neinformarea cu privire la numerar sau în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracțională, acestea ar trebui să transmită prompt respectivele informații autorităților competente ale altor state membre prin canale adecvate. Un astfel de schimb de date ar fi proporțional având în vedere că persoanele care nu și-au îndeplinit obligația de declarare sau de informare cu privire la numerar care au fost reținute într-un stat membru ar fi probabil înclinate să aleagă un alt stat membru de intrare sau de ieșire, ale cărui autorități competente nu ar avea cunoștință de încălcările lor anterioare. Schimbul unor astfel de informații ar trebui să fie obligatoriu, în scopul de a asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent în statele membre. În cazul în care există indicii că numerarul are legătură cu o activitate infracțională care ar putea aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, informațiile respective ar trebui să fie puse, de asemenea, la dispoziția Comisiei, a Parchetului European, astfel cum acesta este instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (7) – de către statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul respectivului regulament, și a Europol, astfel cum acesta este instituit prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (8). În scopul de a realiza obiectivele prezentului regulament de a preveni și descuraja eludarea obligației de declarare sau de informare cu privire la numerar, informațiile de risc anonimizate și rezultatele analizei riscurilor ar trebui, de asemenea, să fie partajate în mod obligatoriu între statele membre și cu Comisia, în conformitate cu standardele ce urmează să fie prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament.

(32)

Ar trebui să se faciliteze schimbul de informații între o autoritate competentă a unui stat membru sau Comisia și autoritățile unei țări terțe, cu condiția să existe garanții adecvate. Un astfel de schimb ar trebui să fie permis numai cu condiția respectării dispozițiilor relevante naționale și ale Uniunii cu privire la drepturile fundamentale și la transferul datelor cu caracter personal, în urma autorizării de către autoritățile care au obținut inițial informațiile. Comisia ar trebui să fie informată cu privire la desfășurarea oricărui schimb de informații cu țări terțe în temeiul prezentului regulament și ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la aceste schimburi de informații.

(33)

Având în vedere natura informațiilor colectate și încrederea legitimă a purtătorilor și a declaranților că datele lor cu caracter personal și informațiile cu privire la valoarea numerarului pe care l-au adus sau scos din Uniune vor fi tratate în mod confidențial, autoritățile competente ar trebui să ofere garanții suficiente pentru a asigura că agenții care trebuie să aibă acces la informații respectă secretul profesional și le protejează în mod adecvat astfel de informații împotriva accesului, utilizării sau comunicării neautorizate. Cu excepția cazului în care prezentul regulament sau legislația internă prevede altfel, în special în cadrul unei proceduri judiciare, astfel de informații nu ar trebui să fie divulgate fără permisiunea autorității care le-a obținut.

Prelucrarea datelor în temeiul prezentului regulament poate viza și date cu caracter personal și ar trebui să se desfășoare în conformitate cu dreptul Uniunii. Statele membre și Comisia ar trebui să prelucreze datele cu caracter personal numai într-un mod compatibil cu obiectivele prezentului regulament. Orice colectare, divulgare, transmitere, comunicare și altă formă de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul domeniului de aplicare a prezentului regulament ar trebui să facă obiectul cerințelor Regulamentelor (CE) nr. 45/2001 (9) și (UE) 2016/679 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament ar trebui să respecte și dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie, recunoscut de articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Consiliului Europei, precum și dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, recunoscute de articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

(34)

În scopul analizei efectuate de unitățile de informații financiare și pentru a permite autorităților din alte state membre să controleze și să asigure executarea obligației de declarare a numerarului, în special în ceea ce privește persoanele care au încălcat anterior această obligație, este necesară stocarea datelor din declarațiile făcute în temeiul prezentului regulament pentru o perioadă suficient de lungă. Pentru ca unitatea de informații financiare să poată să realizeze în mod eficace această analiză și pentru ca autoritățile competente să poată controla și asigura în mod eficace executarea obligației de declarare sau de informare cu privire la numerar, perioada de păstrare a datelor din declarațiile făcute în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să depășească cinci ani, cu posibilitatea unei prelungiri suplimentare, după o evaluare cuprinzătoare a necesității și proporționalității unei astfel de prelungiri, care nu ar trebui să depășească alți trei ani.

(35)

În scopul de a încuraja respectarea și de a descuraja eludarea, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor de declarare sau de informare cu privire la numerar. Sancțiunile respective ar trebui să se aplice numai pentru nedeclararea sau neinformarea cu privire la numerar în temeiul prezentului regulament și nu ar trebui să ia în considerare potențiala activitate infracțională asociată cu numerarul, care poate face obiectul unor investigații și măsuri ulterioare care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporționale și disuasive și ar trebui să nu depășească ceea ce este necesar pentru a încuraja respectarea. Sancțiunile prevăzute de statele membre ar trebui să aibă un efect de descurajare echivalent la nivelul întregii Uniuni în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor prezentului regulament.

(36)

În condițiile în care majoritatea statelor membre utilizează deja, în mod voluntar, un formular de declarație armonizat, formularul UE pentru declararea numerarului (EU-CDF), pentru a se asigura aplicarea uniformă a controalelor și prelucrarea, transmiterea și analiza eficientă a declarațiilor de către autoritățile competente, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a adopta modele pentru formularul de declarare și pentru formularul de informare, pentru a stabili criteriile pentru un cadru comun de gestionare a riscurilor, pentru a stabili normele și modalitățile tehnice pentru schimbul de informații și modelul pentru formularul care urmează să fie utilizat pentru transmiterea informațiilor, precum și pentru a stabili normele și formatul care urmează să fie utilizat pentru comunicarea către Comisie a informațiilor statistice. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(37)

Pentru a îmbunătăți situația actuală, în care există un acces limitat la date statistice, iar informațiile disponibile privind valoarea numerarului care este transportat ilegal de infractori peste frontierele externe ale Uniunii sunt și ele limitate, ar trebui să se instituie o cooperare mai eficientă între autoritățile competente și cu Comisia, prin intermediul schimbului de informații. Pentru a garanta faptul că acest schimb de informații este concret și eficient, Comisia ar trebui să analizeze dacă sistemul instituit corespunde scopului în care a fost creat sau dacă există obstacole în calea schimbului rapid și direct de informații. În plus, Comisia ar trebui să publice date statistice pe site-ul său internet.

(38)

Pentru a se putea lua imediat în considerare modificările viitoare ale standardelor internaționale, precum standardele stabilite de GAFI, sau pentru a se aborda eludarea prezentului regulament prin recurgerea la mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate sau prin recurgerea la carduri preplătite, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexei I la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a se asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.

(39)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea transnațională a spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și particularitățile pieței interne și a libertăților sale fundamentale, care pot fi puse în aplicare pe deplin doar prin asigurarea faptului că nu se aplică un tratament disparat excesiv bazat pe legislația națională numerarului care traversează frontierele externe ale Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(40)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolul 6 din TUE și reflectate în cartă, în special în titlul II al acesteia.

(41)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,