3.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/3

(1)

La 16 noiembrie 2016, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping provizorie asupra importurilor în Uniune de anumite tipuri de hârtie termică subțire (lightweight thermal paper – LWTP) originară din Republica Coreea (denumită în continuare „țara în cauză”), prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2005 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Ancheta a fost deschisă la 18 februarie 2016 (3), ca urmare a plângerii depuse la data de 4 ianuarie 2016 de către Asociația europeană a fabricanților de hârtie termică (European Thermal Paper Association, denumită în continuare „ETPA” sau „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite tipuri de hârtie termică subțire.

(3)

În conformitate cu considerentul 14 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), trei părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au primit permisiunea de a fi audiate.

(5)

Atât grupul Hansol, cât și ETPA au solicitat intervenția consilierului-auditor pentru proceduri comerciale (denumit în continuare „consilierul-auditor”). În cursul audierilor desfășurate la 13 decembrie 2016 și la 2 martie 2017, grupul Hansol a revenit asupra chestiunilor discutate în cadrul audierii din 10 martie 2016 (și anume cu privire la derogarea de la obligația de a răspunde la chestionar pentru o serie de întreprinderi prelucrătoare afiliate) și a contestat metodologia utilizată pentru calcularea dumpingului și a prejudiciului. În cadrul audierii din 22 martie 2017, grupul Hansol a făcut referire la anumite aspecte legate de calculele privind dumpingul și a propus o modificare a formei măsurilor. În cadrul audierii din 24 ianuarie 2017, ETPA și-a exprimat îngrijorarea cu privire la unele probleme legate de confidențialitate și a contestat afirmațiile grupului Hansol referitoare la definiția produsului și la nivelul de sprijin pentru măsuri.

(6)

După instituirea măsurilor provizorii, Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează instituirea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor în Uniune de hârtie termică subțire originară din Republica Coreea („comunicarea constatărilor definitive”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor definitive. După comunicarea constatărilor definitive, au fost efectuate noi modificări ale calculelor privind dumpingul și prejudiciul, în legătură cu care toate părțile au fost informate, iar acestora li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații („comunicarea constatărilor finale suplimentare”). Ulterior, tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la modificarea formei măsurilor.

(7)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(8)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 15 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză este reprezentat de hârtia termică subțire cu o greutate de cel mult 65 g/m2; în rulouri cu o lățime de minimum 20 cm, cu o greutate a ruloului (inclusiv hârtia) de minimum 50 kg și cu un diametru al ruloului (inclusiv hârtia) de minimum 40 cm („rulouri jumbo”); cu sau fără un strat de bază pe una sau pe ambele fețe; acoperită cu o substanță termosensibilă (și anume un amestec între un colorant și un revelator care reacționează și formează o imagine odată cu aplicarea de căldură) pe o față sau pe ambele fețe; și cu sau fără un strat de suprafață, originară din Republica Coreea, încadrată în prezent la codurile NC ex 4809 90 00, ex 4811 90 00, ex 4816 90 00 și ex 4823 90 85.

(9)

Grupul Hansol și-a reiterat cererea privind excluderea hârtiei termice subțiri fără fenol din definiția produsului, pe motiv că Comisia nu a realizat o evaluare corespunzătoare a unei serii de factori. Potrivit grupului Hansol, hârtia termică subțire fără fenol și alte tipuri de hârtie termică subțire sunt diferite în ceea ce privește compoziția chimică, procesele de producție și percepția avută de consumatori.

(10)

În ceea ce privește compoziția chimică, partea a afirmat că hârtia termică subțire care conține fenol și hârtia termică subțire fără fenol prezintă diferențe substanțiale, pe motiv că sunt tratate în mod diferit pe piața UE din punctul de vedere al reglementării, în funcție de revelatorul utilizat la fabricarea lor. Totuși, trebuie remarcat faptul că doar bisfenolul A (denumit în continuare „BPA”), și anume unul dintre numeroșii revelatori posibili care conțin fenol, a fost interzis recent în Uniune cu începere din 2020, și că nu există un regim juridic diferit pentru toți ceilalți revelatori care conțin fenol. Cadrul de reglementare mai strict atribuit în cazul a doi revelatori care conțin bisfenol nu demonstrează că toate bisfenolurile și substanțele fenolice utilizate ca revelatori sunt diferite de alți revelatori cromogeni. Se observă, de asemenea, că, deși are o importanță majoră, revelatorul este doar unul dintre numeroasele tipuri de substanțe chimice necesare pentru fabricarea hârtiei termice subțiri. În plus, niciun element din dosar nu sprijină afirmația potrivit căreia hârtia termică subțire care conține BPA a fost deja interzisă în unele state membre. Prin urmare, se poate concluziona, din punct de vedere material, că hârtia termică subțire care conține fenol și hârtia termică subțire fără fenol nu au o compoziție chimică diferită. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(11)

În ceea ce privește procesele de producție, partea a susținut că nu este posibilă fabricarea hârtiei termice subțiri fără fenol și a hârtiei termice subțiri fără BPA pe aceeași linie de producție. Cu toate acestea, ancheta a arătat că, din punct de vedere tehnic, este posibilă fabricarea hârtiei termice subțiri fără fenol și a hârtiei termice subțiri care conține fenol pe aceeași linie de producție, dar în loturi diferite, și că producătorii din Uniune urmează această practică.

(12)

În ceea ce privește percepția consumatorilor, partea a afirmat că respectivii consumatori sunt conștienți de prezența bisfenolului în hârtia termică subțire. În plus, grupul Hansol a susținut că un producător american de hârtie termică subțire a început să producă hârtie termică subțire fără fenol ca răspuns la cererea clienților și că un lanț de supermarketuri din Uniune și-a exprimat îngrijorarea cu privire la tipul de revelator utilizat în hârtia termică subțire. Totuși, deși pot exista preferințe diferite în rândul consumatorilor, în general toate tipurile de produse sunt interschimbabile din punctul de vedere al cererii (fără efectuarea de modificări de către utilizatorii finali) și concurează între ele.

(13)

Grupul Hansol a afirmat, de asemenea, că există o disponibilitate limitată a Pergafast 201 (un revelator de culoare fără fenol), precum și o diferență semnificativă de preț între hârtia termică subțire fără fenol și hârtia termică subțire care conține fenol, constatată pe baza prețurilor de cumpărare practicate de două societăți din Uniune afiliate grupului Hansol.

(14)

Având în vedere existența a numeroase tipuri de revelatori, pretinsa disponibilitate limitată a unui singur tip specific, și anume Pergafast 201 (pe care, în orice caz, grupul Hansol nu pare să-l fi utilizat), nu este relevantă, întrucât există și alte surse alternative. De exemplu, în 2015, comitetele Agenției Europene pentru Produse Chimice, și anume Comitetul pentru evaluarea riscurilor (denumit în continuare „CER”) și Comitetul pentru analiză socioeconomică (denumit în continuare „CASE”), au considerat că existau circa 10 alternative realiste la bisfenolul A în hârtia termică, precum și noi alternative promițătoare (4). Furnizorii de revelatori chimici ar trebui să fie pregătiți pentru interzicerea BPA menționată în considerentul 10, precum și pentru expirarea brevetului referitor la Pergafast 201 până în 2019.

(15)

În ceea ce privește pretinsa diferență de preț, se întâmplă frecvent ca produsul care face obiectul unei anchete antidumping să includă diferite tipuri cu diferite categorii de prețuri. Această diferență de preț nu este, totuși, suficientă în sine pentru a considera diferitele tipuri ca produse diferite, în scopul definirii unui produs care face obiectul unei anchete antidumping, în măsura în care diferitele tipuri au aceleași caracteristici de bază și concurează între ele, astfel cum este cazul în speță. În orice caz, orice element care afectează prețurile este luat în considerare în vederea comparării prețurilor. Grupul Hansol a reiterat faptul că există o diferență de preț semnificativă între hârtia termică subțire fără fenol și hârtia termică subțire care conține fenol (potrivit prețurilor de achiziție ale întreprinderilor sale prelucrătoare din Uniune), care ar demonstra că acestea sunt produse diferite. În acest sens, constatarea generală din considerentul 113 din regulamentul provizoriu, conform căreia prețurile de vânzare unitare ale hârtiei termice subțiri fără fenol au scăzut mai puțin decât prețurile de vânzare unitare ale hârtiei termice subțiri care conține fenol, nu poate fi contrazisă de prețurile de achiziție ale celor două societăți din Uniune afiliate grupului Hansol, care reprezintă o cotă redusă din consumul la nivelul Uniunii.

(16)

Grupul Hansol a afirmat inițial că hârtia termică subțire fără fenol nu ar trebui să fie vizată de anchetă, pe motiv că nu este nici produsă în Republica Coreea, și nici exportată din această țară. În acest sens, paginile de internet ale grupului Hansol arată că această parte pune în vânzare hârtie termică fără bisfenol și hârtie termică subțire fără BPA.

(17)

Grupul Hansol a afirmat, de asemenea, că Comisia a definit în mod greșit un domeniu de aplicare prea larg al produsului, întrucât acest lucru va împiedica evoluțiile tehnologice viitoare. În special, potrivit părții respective, cataloagele reclamanților nu conțin hârtie termică subțire cu o greutate mai mică de 44 g/m2, partea reiterându-și afirmația menționată în considerentul 20 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia acest tip de hârtie termică subțire ar trebui exclus.

(18)

Afirmația de mai sus nu a fost susținută de niciun element de probă. În primul rând, niciun element din dosar nu arată că hârtia termică subțire cu o greutate mai mică de 44 g/m2 și celelalte tipuri de hârtie termică subțire ar fi diferite în ceea ce privește caracteristicile fizice, tehnice și chimice, utilizarea, percepția consumatorilor, canalele de distribuție, procesul de fabricație, costurile de producție și calitatea, sau că ele nu ar fi interschimbabile. În al doilea rând, nu există niciun obstacol tehnic care să îi împiedice pe producători să producă hârtie termică subțire cu o greutate mai mică de 44 g/m2. De fapt, un producător din Uniune vinde în prezent hârtie termică subțire cu o greutate de 42 g/m2. În al treilea rând, nu există o distincție clară în ceea ce privește gramajul. Producătorii de hârtie termică lucrează cu o marjă de toleranță în ceea ce privește greutatea. De exemplu, este posibil ca o hârtie comercializată ca având o greutate de 45 g/m2 să cântărească efectiv mai puțin sau ca o hârtie comercializată ca având o greutate de 44 g/m2 să aibă în realitate o greutate mai mare decât cea anunțată. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(19)

În consecință, au fost confirmate concluziile referitoare la produsul în cauză și la produsul similar formulate în considerentele 16-24 din regulamentul provizoriu.

(20)

Astfel cum se explică în considerentul 12 din regulamentul provizoriu, grupul Hansol include producătorii-exportatori coreeni Hansol Paper și Artone. În cazul Artone, vânzările interne erau inexistente sau nereprezentative pentru două tipuri de produse. Pentru aceste două tipuri de produse, valoarea normală a fost calculată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza costurilor de producție ale Artone (a se vedea considerentele 34-36 din regulamentul provizoriu). În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Hansol a susținut că, pentru determinarea valorii normale în cazul acestor două tipuri de produse, Comisia ar fi trebuit să utilizeze prețurile celuilalt producător, Hansol Paper, în loc să stabilească valoarea normală pe baza costurilor de producție ale Artone. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor definitive.

(21)

Afirmația a fost respinsă, întrucât Comisia a stabilit că structura costurilor și prețurile de vânzare ale Artone au fost în mod semnificativ diferite față de cele ale Hansol Paper. În plus, în cazul unuia dintre aceste două tipuri de produse vândute de Hansol Paper, s-a constatat că volumul vânzărilor interne a fost nereprezentativ. Prin urmare, Comisia a confirmat că, în aceste condiții, este mai adecvat ca valoarea normală pentru aceste tipuri de produs să fie calculată pe baza costurilor de producție ale Artone, majorată cu o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale („costurile VAG”), precum și pentru profit, în conformitate cu prima opțiune prevăzută la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(22)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor provizorii, grupul Hansol a contestat includerea rulourilor de mici dimensiuni în calculele privind dumpingul din două motive. În primul rând, volumul vânzărilor de rulouri jumbo către părți neafiliate este semnificativ și, prin urmare, un calcul pe baza acestor vânzări ar fi reprezentativ. În al doilea rând, rulourile de mici dimensiuni nu sunt incluse în produsul în cauză.

(23)

Astfel cum se explică în considerentele 25 și 37 din regulamentul provizoriu, marea majoritate (între 75 % și 85 %) a vânzărilor Hansol Paper și Artone în Uniune au fost efectuate către părți afiliate și au fost destinate transformării în rulouri de mici dimensiuni. Având în vedere cantitatea semnificativă de rulouri jumbo care au fost transformate în rulouri de mici dimensiuni și numai ulterior revândute către clienți neafiliați, Comisia a susținut că aceste rulouri de mici dimensiuni nu puteau fi ignorate în calcule. În consecință, era adecvat ca, în cazul vânzărilor de rulouri jumbo către părți afiliate în vederea transformării în rulouri de mici dimensiuni, prețul de export să fie stabilit pe baza prețului la care produsul importat și transformat a fost revândut prima dată către clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(24)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Hansol și-a reiterat obiecția cu privire la includerea rulourilor de mici dimensiuni în calcularea dumpingului. Cu toate acestea, nu a fost avansat niciun element nou în acest sens.

(25)

În plus, grupul Hansol a criticat faptul că, în ceea ce privește vânzările efectuate prin intermediul părților afiliate, marja de dumping a fost stabilită pe baza datelor unei singure întreprinderi prelucrătoare afiliate, și nu a datelor provenite de la toate cele patru întreprinderi prelucrătoare afiliate.

(26)

În acest sens, trebuie notate următoarele. La 19 februarie 2016, grupul Hansol a solicitat Comisiei să le scutească în totalitate pe trei dintre cele patru întreprinderi prelucrătoare afiliate de obligația de a răspunde la chestionar. La 23 februarie 2016, Comisia a acceptat această cerere, rezervându-și totodată în mod specific dreptul de a efectua alte anchete/solicitări de informații, dacă și atunci când este necesar, în privința acestor alte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate. La 7 martie 2016, după o analiză aprofundată a informațiilor prezentate de grupul Hansol cu ocazia unei reuniuni organizate la 22 februarie 2016, Comisia a cerut acestor trei întreprinderi prelucrătoare afiliate să răspundă la o versiune adaptată a chestionarului, care solicita, printre altele, date privind costurile de transformare și vânzările de rulouri de mici dimensiuni. La 8 martie 2016, grupul Hansol a solicitat o audiere cu consilierul-auditor, care a avut loc la 10 martie 2016. El și-a motivat această solicitare de audiere prin reiterarea cererii sale de scutire a celor trei întreprinderi prelucrătoare afiliate de obligația de a răspunde la chestionar, întrucât nu putea înțelege „motivele pentru care Comisia (ar solicita) date referitoare la costuri și la vânzări pentru un produs neinclus în produsul în cauză, și nici modul în care aceste date ar putea fi utilizate într-un mod semnificativ în cadrul prezentei anchete”. Această poziție a fost reiterată în cursul audierii.

(27)

Consilierul-auditor a propus găsirea unui compromis între serviciile Comisiei și partea interesată cu privire la modalitatea de a verifica dacă volumul de date, trasabilitatea și calcularea prețului de export pe baza vânzărilor de rulouri de mici dimensiuni erau relevante pentru anchetă și a sugerat efectuarea unei vizite de verificare prealabilă la cel de-al patrulea importator afiliat, pentru care nu fusese solicitată nicio scutire, pentru a verifica corectitudinea explicațiilor de mai sus ale părții și, în cazul unor rezultate pozitive, pentru a limita ancheta la partea respectivă în ceea ce privește calcularea prețului de export pentru vânzările de rulouri de mici dimensiuni ale grupului Hansol. În plus față de aceste sugestii, Comisia a analizat posibilitățile de reducere a sarcinii pentru întreprinderile prelucrătoare afiliate și de stabilire a trasabilității între vânzările de rulouri de mici dimensiuni și importurile de rulouri jumbo.

(28)

În urma acestei prime audieri din martie 2016 și a vizitei ulterioare la fața locului, Comisia a stabilit următoarele. În primul rând, dintre cele patru întreprinderi prelucrătoare afiliate, una a achiziționat, de departe, cel mai mic procentaj de rulouri jumbo destinate transformării de la alți producători de rulouri jumbo neafiliați care nu sunt resortisanți ai Coreei (adică mai puțin de 25 % din achizițiile sale de rulouri jumbo). În al doilea rând, aceeași întreprindere prelucrătoare afiliată a achiziționat de la grupul Hansol cele mai mari volume de rulouri jumbo în vederea transformării în rulouri de mici dimensiuni. În al treilea rând, aceeași întreprindere prelucrătoare afiliată a reprezentat cea mai mare parte a vânzărilor de rulouri jumbo ale grupului Hansol către întreprinderi prelucrătoare afiliate din Uniune și a înregistrat, de asemenea, cel mai mare volum de revânzări de rulouri jumbo către clienți independenți. În sfârșit, volumul său de vânzări de rulouri de mici dimensiuni către clienți neafiliați a fost, de asemenea, semnificativ mai ridicat decât volumele corespunzătoare realizate de cele patru întreprinderi prelucrătoare afiliate, cu excepția uneia dintre ele. Totuși, aceasta din urmă a fost achiziționată abia în cea de-a doua jumătate a perioadei de anchetă și a fost, prin urmare, mai puțin reprezentativă.

(29)

În acest context, Comisia a hotărât să-și bazeze constatările cu privire la vânzările grupului Hansol prin intermediul întreprinderilor prelucrătoare afiliate pe datele întreprinderii prelucrătoare afiliate considerată a fi cea mai reprezentativă. Aceste constatări au fost considerate reprezentative în ceea ce privește vânzările societății prin intermediul întreprinderilor prelucrătoare afiliate, având în vedere volumele scăzute de rulouri jumbo care nu sunt de origine coreeană, achiziționate în vederea transformării de către această întreprindere prelucrătoare, precum și volumele de vânzări ridicate ale grupului Hansol către părți neafiliate.

(30)

În plus, astfel cum se menționează în considerentul 25 din regulamentul provizoriu, ambele canale de vânzare (și anume vânzările de rulouri jumbo către părți neafiliate și vânzările de rulouri jumbo către părți afiliate în vederea transformării în rulouri de mici dimensiuni) au făcut obiectul unei ponderări corespunzătoare. Prin urmare, după cum se explică în considerentul 45 din regulamentul provizoriu, constatarea referitoare la vânzările de rulouri jumbo către părți afiliate în vederea transformării și a revânzării ulterioare către părți neafiliate ca rulouri de mici dimensiuni a fost extrapolată pentru a reflecta fluxurile reale de vânzare ale grupului Hansol în cursul perioadei de anchetă. Comisia a confirmat că această abordare este adecvată din următoarele motive. S-a reamintit că, pe parcursul perioadei de anchetă, grupul Hansol a efectuat între 75 % și 85 % din vânzările către Uniune prin intermediul întreprinderilor prelucrătoare afiliate în vederea transformării în rulouri de mici dimensiuni. Ancheta a stabilit că aceste vânzări, recalculate la nivelul rulourilor jumbo, au fost efectuate la prețuri diferite în raport cu vânzările de rulouri jumbo către clienți neafiliați. Prin urmare, pentru a reflecta în mod corect eventualul dumping practicat, ambele canale de vânzare au făcut obiectul unei ponderări corespunzătoare, ținând cont în mod corespunzător de volumul de vânzări și de valoarea fiecărui canal de vânzări.

(31)

După comunicarea constatărilor definitive, grupul Hansol a afirmat, de asemenea, că Comisia a inclus efectiv în eșantion întreprinderea prelucrătoare afiliată. El a susținut că, prin faptul că nu a informat grupul Hansol în cursul anchetei și, în special, înainte de comunicarea constatărilor provizorii, că respectiva constatare în ceea ce privește vânzările de rulouri jumbo către părți afiliate în vederea transformării și a revânzării ulterioare ca rulouri de mici dimensiuni către părți neafiliate va fi extrapolată pentru a reflecta fluxurile reale de vânzare ale grupului Hansol, Comisia ar fi încălcat articolul 17 din regulamentul de bază. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor finale suplimentare. Grupul Hansol a susținut, de asemenea, că decizia Comisiei de a extrapola constatările întreprinderii prelucrătoare afiliate nu are niciun temei juridic.

(32)

Comisia a subliniat încă de la început că nu a făcut uz de dispozițiile articolului 17 din regulamentul de bază. Având în vedere că grupul Hansol a obiectat cu privire la obligația de a răspunde la chestionar pentru toate cele patru întreprinderi prelucrătoare afiliate și pentru a ține cont de sugestia consilierului-auditor de a limita sarcina impusă părții în cauză și de a ajunge, totuși, la constatări fiabile în ceea ce privește vânzările de rulouri de mici dimensiuni și revânzările de rulouri jumbo, Comisia s-a concentrat asupra întreprinderii prelucrătoare afiliate în cauză, deoarece aceasta era, pe baza informațiilor furnizate de grupul Hansol și verificate în timpul vizitei ulterioare la fața locului, cea mai bine plasată pentru a furniza datele cele mai exacte cu privire la majoritatea vânzărilor în Uniune ale grupului Hansol (adică vânzările sale către întreprinderi prelucrătoare afiliate în vederea revânzării ulterioare ca rulouri de mici dimensiuni către clienți neafiliați). În ceea ce privește celelalte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate, Comisia a constatat că vânzările lor în Uniune au fost mult mai puțin precise și reprezentative, din cauza unei serii de factori descriși în considerentul 28 de mai sus. Într-adevăr, nivelurile mult mai ridicate ale rulourilor jumbo care nu sunt de origine coreeană și faptul că una dintre cele trei întreprinderi prelucrătoare afiliate a fost achiziționată abia în mijlocul perioadei de anchetă ar fi condus la o constatare mai puțin fiabilă în ceea ce privește aceste vânzări coreene dacă ar fi fost incluse în analiză. Prin urmare, Comisia nu a făcut uz de dispozițiile articolului 17 din regulamentul de bază, iar afirmația grupului Hansol, conform căreia Comisia ar fi recurs la eșantionare în ceea ce privește întreprinderile prelucrătoare afiliate, nu este corectă. Dimpotrivă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia a încercat să stabilească, în circumstanțele specifice ale cazului în discuție, descrise în considerentele 28 și 29 de mai sus, cel mai fiabil preț de export în cazul vânzărilor de rulouri jumbo către părți afiliate în vederea transformării în rulouri de mici dimensiuni. În conformitate cu articolul 6 alineatul (8) din regulamentul de bază, Comisia a examinat informațiile prezentate de partea interesată, pentru a le verifica exactitatea în măsura posibilului.

(33)

În plus, încă din primele etape ale anchetei, grupul Hansol ar fi trebuit să fie conștient de relevanța vânzărilor realizate prin intermediul întreprinderilor prelucrătoare afiliate. În primul rând, în plângere, la prezentarea marjei de dumping, reclamantul a atras deja atenția asupra faptului că cea mai mare parte a vânzărilor în Uniune ale grupului Hansol au fost realizate prin intermediul întreprinderilor prelucrătoare afiliate și că dumpingul practicat în cazul acestor vânzări era cu mult mai ridicat decât cel practicat în cazul vânzărilor directe. Reclamantul a calculat două marje (una pentru vânzările directe și una pentru vânzările realizate prin intermediul societăților afiliate), pentru care a determinat, de asemenea, o medie simplă, deoarece nu avea cum să știe exact cât de semnificative erau vânzările directe ale grupului Hansol către părți neafiliate (procentajul menționat în plângere corespunzător cotei acestor vânzări în totalul vânzărilor în Uniune ale grupului Hansol era, totuși, foarte apropiat de realitate). În al doilea rând, deja în cadrul primei audieri, Comisia i-a precizat în mod clar grupului Hansol că nu putea ignora majoritatea vânzărilor sale realizate prin intermediul întreprinderilor prelucrătoare afiliate și că ele ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător la calcularea dumpingului. Din acest motiv, Comisia a inclus în chestionarele destinate întreprinderilor prelucrătoare afiliate cereri de informații detaliate cu privire la revânzările de rulouri de mici dimensiuni și la costurile de transformare a unui rulou jumbo într-un rulou de mici dimensiuni. În al treilea rând, discuțiile ulterioare și acceptarea de către Comisie, prin e-mailul din 21 martie 2016, a cererii grupului Hansol privind renunțarea la cerința ca celelalte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate să răspundă la chestionar a avut drept consecință faptul că Comisia a trebuit să își limiteze analiza privind vânzările respective la întreprinderea prelucrătoare afiliată în cauză.

(34)

În cele din urmă, Comisia a prezentat toate motivele și cifrele care au stat la baza extrapolării realizate în legătură cu aceste vânzări în etapa de instituire a măsurilor provizorii, precum și în etapa comunicării constatărilor definitive. Prin urmare, drepturile părții interesate în cauză au fost pe deplin respectate. În consecință, afirmațiile grupului Hansol sunt respinse.

(35)

Grupul Hansol a afirmat, de asemenea, că prețurile facturate întreprinderilor sale prelucrătoare afiliate erau stabilite în condiții de deplină concurență. El a susținut că, prin urmare, în cazul vânzărilor sale realizate prin intermediul întreprinderilor prelucrătoare afiliate, nu era necesară calcularea prețurilor de export pe baza prețurilor de vânzare ale rulourilor de mici dimensiuni către clienți neafiliați.

(36)

Comisia a respins această afirmație, deoarece nu era susținută de datele existente în dosar. În primul rând, cel mai vândut tip de produs (care reprezintă peste 30 % din vânzările totale în Uniune ale grupului Hansol) a fost vândut către părți afiliate la un preț de vânzare mai ridicat cu 8 %-15 % decât prețul mediu de vânzare practicat față de clienți neafiliați. În al doilea rând, dacă se ține cont de toate tipurile de produse, societățile afiliate au plătit un preț mai ridicat cu 3 %-6 % decât prețul practicat față de clienți neafiliați. Prin urmare, afirmația potrivit căreia prețurile de vânzare practicate de grupul Hansol față de întreprinderile prelucrătoare afiliate erau stabilite în condiții de deplină concurență nu a fost confirmată de datele existente în dosar. În plus, Comisia a constatat, de asemenea, că cele două părți afiliate verificate din Uniune au înregistrat pierderi importante în ceea ce privește produsul în cauză. Această situație confirmă constatarea de mai sus, conform căreia prețul de achiziție plătit de societățile afiliate ale grupului Hansol în Uniune nu reprezintă un preț de piață pentru rulourile jumbo, ținând cont de costurile pe care ele trebuie să le suporte, sub formă de costuri de transformare și/sau de costuri VAG, în funcție de societatea afiliată. Pe această bază, Comisia a considerat că era, așadar, îndreptățită să calculeze prețul de export pentru vânzările sale prin intermediul unor părți afiliate.

(37)

Grupul Hansol a afirmat, de asemenea, că anumite considerente privind încheierea procedurilor antidumping și antisubvenție în ceea ce privește somonul  (5), precum și a procedurii antidumping în ceea ce privește anumite țevi și tuburi fără sudură  (6), ar sugera că există o practică a Comisiei de a utiliza prețurile plătite de părțile afiliate în circumstanțe precum cele din prezenta procedură. În ceea ce privește procedura în discuție, Comisia subliniază că, astfel cum se explică în considerentul 36 de mai sus, s-a constatat că vânzările afiliate nu au fost efectuate la prețuri stabilite în condiții de deplină concurență, ci la prețuri de transfer distorsionate și, prin urmare, ele nu au fost considerate fiabile pentru determinarea prețului de export. Aceste condiții sunt diferite de cele ale procedurilor menționate de grupul Hansol deoarece, în cazul acestora din urmă, s-a constatat că vânzările către părți afiliate au fost efectuate la prețuri pe deplin conforme cu prețurile practicate față de clienți independenți. În plus, în cadrul procedurilor respective, Comisia a stabilit, de asemenea, că părțile afiliate realizau profituri rezonabile, ceea ce nu se întâmplă în cazul procedurii de față (a se vedea considerentul 36). Prin urmare, această observație a fost respinsă.

(38)

De asemenea, grupul Hansol a afirmat că, prin utilizarea vânzărilor de rulouri de mici dimensiuni, Comisia a inclus, de asemenea, anumite vânzări de rulouri de mici dimensiuni care nu fuseseră realizate (și anume, pe cele transformate) de întreprinderea prelucrătoare afiliată în cauză, ci fuseseră achiziționate de la surse afiliate și neafiliate.

(39)

Comisia nu dispunea de informații cu privire la prețurile de achiziție sau la identitatea furnizorilor în cazul achizițiilor de rulouri de mici dimensiuni ale acestei întreprinderi prelucrătoare afiliate. Cu toate acestea, a fost posibil să se verifice faptul că aceste vânzări de rulouri de mici dimensiuni achiziționate reprezentau între 10 % și 15 % (în greutate) din totalul vânzărilor de rulouri de mici dimensiuni către clienți neafiliați. Având în vedere faptul că între 85 % și 90 % din rulourile de mici dimensiuni vândute au fost transformate de întreprinderea prelucrătoare în cauză din rulouri jumbo, Comisia a considerat că abordarea sa este rezonabilă. În plus, calculul dumpingului a fost bazat pe prețurile de vânzare ale rulourilor de mici dimensiuni. În același timp, grupul Hansol nu a furnizat niciun element de probă care să ateste că prețul de vânzare al rulourilor de mici dimensiuni ar fi diferit în cazul rulourilor de mici dimensiuni de producție proprie și al celor achiziționate. Prin urmare, nu există nicio dovadă potrivit căreia proporția scăzută de rulouri de mici dimensiuni achiziționate ar fi avut un impact asupra calculării dumpingului. În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(40)

După comunicarea constatărilor provizorii și a celor definitive, grupul Hansol a criticat includerea rulourilor jumbo provenind din Uniune în calcularea dumpingului pentru rulourile de mici dimensiuni. Astfel cum se explică în considerentul 43 din regulamentul provizoriu, având în vedere lipsa trasabilității între vânzările de rulouri de mici dimensiuni și rulourile jumbo corespunzătoare, rulourile de mici dimensiuni produse pornind de la rulouri jumbo cu o altă origine decât grupul Hansol nu au putut fi excluse din calcularea prețului de export al rulourilor jumbo transformate în rulouri de mici dimensiuni și vândute ca atare. Această problemă se pune doar din cauza faptului că grupul Hansol nu dispune de un sistem de trasabilitate, precum alte întreprinderi prelucrătoare din Uniune. În orice caz, după cum s-a menționat în considerentele 28-29 de mai sus, Comisia a limitat impactul volumului potențial de rulouri jumbo neprovenite de la grupul Hansol în calculul prețului de export, prin faptul că a limitat calculul acestor vânzări la întreprinderea prelucrătoare afiliată în cauză. Aceasta din urmă producea și revindea, în principal, rulouri de mici dimensiuni pornind de la rulouri jumbo care au fost produse și achiziționate de grupul Hansol în cursul perioadei de anchetă. Eventualul impact al includerii acestor rulouri asupra calculului dumpingului nu putea fi decât unul minor, având în vedere proporția relativ redusă a rulourilor jumbo neprovenite de la grupul Hansol. În orice caz, calculul dumpingului s-a bazat pe prețul de vânzare al rulourilor de mici dimensiuni, care era probabil identic, indiferent de originea ruloului jumbo. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(41)

După comunicarea constatărilor definitive, grupul Hansol a afirmat că, pentru anumite tranzacții, costurile de transport au fost deduse de două ori la calcularea prețului de export construit și că această dublă deducere a fost aplicată, de asemenea, prețului CIF construit utilizat ca numitor. Afirmația a fost verificată în mod corespunzător și s-a stabilit că, într-adevăr, în cazul vânzărilor de rulouri de mici dimensiuni ale întreprinderii prelucrătoare afiliate care fuseseră achiziționate de la grupul Hansol prin intermediul comerciantului afiliat, anumite ajustări fuseseră deduse de două ori. Această eroare a fost corectată atât în ceea ce privește calcularea prețului de export, cât și cea a prețului CIF.

(42)

Tot în ceea ce privește calcularea prețului de export construit, grupul Hansol a afirmat că, referitor la deducerea ajustărilor din prețul de vânzare al rulourilor de mici dimensiuni practicat față de clienți neafiliați, nu se ținuse cont în mod suficient de prezența anumitor volume de materiale de bază neprovenite din Coreea, ceea ce a condus la majorarea ajustărilor în ansamblu. După verificarea acestei afirmații, s-a stabilit că nu era, într-adevăr, justificat să se aplice ajustări pentru calcularea prețului de export coreean franco fabrică pentru proporția de rulouri de mici dimensiuni produse din rulouri jumbo de origine europeană. Această eroare a fost corectată prin deducerea ajustărilor numai până la nivelul CIF pentru un volum reprezentativ de vânzări de rulouri de mici dimensiuni. Într-adevăr, pe baza informațiilor din dosar, s-a putut stabili că producătorul european vânduse rulourile jumbo întreprinderii prelucrătoare afiliate a grupului Hansol în conformitate cu condițiile de livrare CIP. S-a considerat că, pentru aceste vânzări, valoarea CIF calculată era comparabilă cu valoarea franco fabrică a procentului de vânzări de origine coreeană.

(43)

După comunicarea constatărilor finale suplimentare, grupul Hansol a contestat faptul că ajustările unitare revizuite ar fi fost calculate ca medie ponderată pentru toate tipurile de produs și a propus ca acest calcul să fie bazat, pentru un tip de produs, pe ajustările specifice efectuate numai în cazul vânzărilor între întreprinderi ale respectivului tip de produs. Comisia a considerat că volumul achizițiilor respectivului tip de produs specific de către întreprinderea prelucrătoare afiliată, care putea fi utilizat pentru acest calcul în cursul perioadei de anchetă, nu era suficient de reprezentativ pentru a forma o bază fiabilă în vederea stabilirii ajustărilor pentru calcularea prețului de export coreean franco fabrică al acestui tip de produs. Într-adevăr, cea mai mare parte a volumelor acestui tip de produs au fost obținute prin intermediul unui alt canal de achiziție afiliat, care nu a fost utilizat pentru acest calcul. În plus, grupul Hansol nu a putut demonstra că metoda utilizată de Comisie pentru a calcula și a aplica o medie nu era corectă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(44)

În ceea ce privește costurile VAG calculate și aplicate vânzărilor efectuate prin intermediul unui comerciant afiliat din Uniune, grupul Hansol a contestat, după comunicarea constatărilor provizorii și, din nou, după comunicarea constatărilor definitive, valoarea adăugată de Comisie drept cheltuială în tabelul de profituri și de pierderi al comerciantului afiliat în ceea ce privește cheltuielile de gestiune. În această privință, Comisia reamintește că respectivul comerciant afiliat primise, din partea Hansol Coreea și a altor întreprinderi prelucrătoare afiliate, o contribuție financiară referitoare la cheltuielile de gestiune. Aceste comisioane au fost incluse ca venituri în tabelul de profituri și de pierderi al comerciantului afiliat și au fost acceptate de Comisie. Comisia a constatat că este necesar, în aceste condiții, să se ia de asemenea în considerare 100 % din cheltuielile aferente, și anume cheltuielile salariale pentru personalul de conducere în cauză. Aceste costuri, identificate în cursul verificării efectuate la fața locului în Coreea, au fost convertite în euro utilizând cursul de schimb mediu pentru perioada de anchetă furnizat de Comisie și au fost transferate drept cheltuială în tabelul de profituri și de pierderi al comerciantului afiliat. În acest mod, tratarea comisioanelor de gestiune (venituri) a fost echilibrată cu tratarea salariilor personalului de conducere (cheltuieli).

(45)

Grupul Hansol a afirmat că respectivul comerciant afiliat generase o cifră de afaceri doar pentru o parte din perioada de anchetă și că niciunul dintre membrii personalului de conducere nu fusese implicat în vânzarea produsului în cauză. Prin urmare, cifra utilizată pentru costurile VAG fusese supraestimată. Abordarea Comisiei a constat în stabilirea ratei VAG (incluzând cheltuielile în cauză) a comerciantului afiliat în raport cu cifra de afaceri totală a acestui comerciant. Această cifră de afaceri corespunde în totalitate produsului în cauză. Chiar dacă respectivele costuri VAG luate în final în considerare au fost suportate înainte de generarea cifrei de afaceri, acest lucru nu le disociază de respectiva cifră de afaceri, întrucât costurile fuseseră efectuate cu scopul realizării acestei cifre de afaceri. Prin urmare, Comisia a considerat că abordarea urmată a fost corectă. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(46)

După comunicarea constatărilor provizorii și a celor definitive, grupul Hansol a susținut că Comisia ar fi trebuit să recalifice vânzările unui tip de produs prin intermediul întreprinderii prelucrătoare afiliate, întrucât clientului final îi fusese facturat alt tip de produs decât cel pe care l-a primit efectiv. Cu privire la acest aspect, Comisia a descoperit, în cursul verificării la fața locului, că întreprinderea prelucrătoare afiliată achiziționase de la grupul Hansol o anumită cantitate de rulouri jumbo care conțineau revelatorul Bisfenol-S, dar acest produs a fost apoi revândut unui client neafiliat ca și cum ar fi conținut revelatorul Bisfenol-A. Această afirmație a fost verificată în mod corespunzător și trebuie precizate cele ce urmează. În primul rând, cele două produse sunt în mod clar tipuri de produse diferite, care au un cost de producție diferit și sunt vândute pe piața internă coreeană la prețuri diferite. În al doilea rând, faptul că, în cadrul facturării sale, comerciantul afiliat a vândut produsul ca un tip de produs diferit pe piața Uniunii nu constituie, ca atare, un motiv valabil pentru a nu ține cont de specificațiile produsului real în scopul comparării prețurilor. Partea nu a furnizat niciun element de probă care să ateste faptul că descrierea înșelătoare a produsului din etapa de revânzare ar fi afectat, de asemenea, prețul său de vânzare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(47)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(48)

În urma observațiilor formulate de grupul Hansol după comunicarea constatărilor provizorii, a fost acceptată o afirmație referitoare la metoda de calcul și la aplicarea costurilor de transformare. Această corecție a condus, de asemenea, la identificarea unei erori metodologice similare în ceea ce privește deducerea anumitor ajustări legate de costurile de transport, care a fost, prin urmare, corectată. În plus, în urma observației formulate de grupul Hansol, a fost corectată o eroare de calcul. În cele din urmă, grupul Hansol a susținut, de asemenea, că ar fi trebuit acordate o serie de ajustări (legate de costurile de credit și de restituirea taxelor) și că metodologia de calcul a costurilor de transport în țara în cauză ar trebui să fie revizuită aplicând metoda de alocare prevăzută de grupul Hansol. Comisia a acceptat și aceste afirmații și a ajustat calculele valorii normale și/sau ale prețului de export în consecință.

(49)

Astfel cum se explică în considerentul 46 din regulamentul provizoriu, marja de dumping provizorie stabilită pentru grupul Hansol era o medie ponderată a marjelor de dumping stabilite pentru vânzările de rulouri jumbo (marjă de 0,5 %-5 %, cu o pondere de 15 %-25 %) și vânzările de rulouri de mici dimensiuni (marjă de 10 %- 15 %, cu o pondere de 75 %-85 %). Această pondere s-a bazat pe volumul de vânzări al grupului Hansol în Uniune către clienți afiliați și neafiliați în cursul perioadei de anchetă.

(50)

În urma comunicării constatărilor provizorii și a celor definitive, grupul Hansol a susținut că nu exista niciun temei juridic pentru aplicarea unei astfel de ponderi și că aceasta din urmă era bazată pe supoziții nefondate. Această afirmație a fost respinsă, deoarece ponderea a fost stabilită pe baza volumului importurilor produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă, astfel cum a fost declarat de către grupul Hansol. Comisia consideră că este necesar să se ajusteze ponderea marjei de dumping stabilite pentru vânzările către părți afiliate (în vederea unei revânzări ulterioare sub formă de rulouri de mici dimensiuni către clienți neafiliați) la ponderea sa reală la nivelul frontierei Uniunii în cursul perioadei de anchetă.

(51)

Grupul Hansol a contestat, de asemenea, faptul că Comisia a calculat prețul CIF utilizat ca numitor pentru vânzările care au fost transformate mai întâi în rulouri de mici dimensiuni de către părți afiliate din Uniune, înainte de a fi vândute către utilizatori neafiliați. El a propus Comisiei să utilizeze, pentru vânzările respective, prețul CIF mediu de transfer declarat al rulourilor jumbo sau o valoare CIF medie pe tonă calculată pe baza vânzărilor directe ale grupului Hansol către clienți neafiliați. În mod alternativ, în cazul în care Comisia nu ar utiliza una dintre metodele de mai sus, grupul Hansol a invitat Comisia să aplice o taxă antidumping sub forma unei sume specifice pe tonă, în locul unei taxe ad valorem. Partea a declarat că o taxă exprimată sub forma unei sume specifice pe tonă ar răspunde în mod adecvat preocupărilor sale referitoare la faptul că taxa antidumping ad valorem colectată ar depăși valoarea dumpingului constatat.

(52)

În ceea ce privește acest ultim argument, acest aspect a fost examinat în mod specific și acceptat în considerentele 127 și 128 de mai jos. Prin urmare, Comisia nu trebuie să adopte o poziție cu privire la cele două opțiuni de valori CIF alternative propuse de grupul Hansol, întrucât ele rămân fără obiect.

(53)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Hansol a contestat deducerea costurilor de credit în calculul valorii CIF construite. Această afirmație a putut fi acceptată. În plus, prețul CIF utilizat ca numitor a fost afectat de modificările descrise în considerentele 41-42 de mai sus.

(54)

Ținând cont de modificările referitoare la stabilirea prețului de export, a valorii normale și a prețului CIF, astfel cum se prevede în considerentele 41, 42, 48 și 53 de mai sus, și confirmând celelalte constatări din considerentele 25-47 din regulamentul provizoriu, marja de dumping medie ponderată definitivă a grupului Hansol, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 10,3 %. Astfel cum s-a descris în considerentele 49 și 50 din regulamentul provizoriu, marja de dumping reziduală a fost stabilită la același nivel.

(55)

Grupul Hansol a afirmat că situația industriei din Uniune nu s-a deteriorat, deoarece o serie de indicatori de prejudiciu au evoluat în mod pozitiv sau au rămas stabili. Această afirmație a fost deja respinsă în considerentele 95 - 96 din regulamentul provizoriu și este respinsă definitiv.

(56)

Pentru a concluziona cu privire la existența unui prejudiciu important, nu este necesar ca, în analiza prejudiciului, fiecare indicator să arate o situație prejudiciabilă. Într-adevăr, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, unul sau mai mulți dintre factorii de prejudiciu pertinenți nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare. În acest caz, prejudiciul constatat este important. Acest lucru este ilustrat în special de nivelul de rentabilitate, de indicatorii legați de prețuri și de cota de piață a industriei din Uniune. Toți producătorii incluși în eșantion au înregistrat o puternică scădere liniară a profiturilor și a fluxurilor de lichidități, care a coincis cu creșterea bruscă a importurilor din Republica Coreea. În plus, volumul de vânzări al industriei din Uniune pe piața Uniunii a rămas relativ stabil, însă, având în vedere că acest lucru a avut loc în contextul unei creșteri semnificative a consumului în Uniune (+ 15 %), cota de piață a producătorilor din Uniune a fost, de fapt, în scădere. Chiar dacă anumiți factori de prejudiciu, precum gardul de utilizare a capacității de producție, ocuparea forței de muncă, costul forței de muncă și investițiile nu au putut constitui o bază decisivă de orientare cu privire la situația prejudiciabilă a producătorilor din Uniune, ei nu au contrazis și nici nu au exclus constatarea cu privire la existența unui prejudiciu important.

(57)

Argumentele specifice invocate de grupul Hansol cu privire la anumiți indicatori de prejudiciu sunt abordate în detaliu în continuarea prezentei secțiuni.

(58)

În absența oricăror observații privind definiția industriei din Uniune și a producției Uniunii, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 51 și 52 din regulamentul provizoriu.

(59)

În absența oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 53-55 din regulamentul provizoriu.

(60)

Volumul importurilor originare din țara în cauză în cursul perioadei de anchetă a fost cu mult deasupra nivelurilor neglijabile (7).

(61)

În absența oricăror observații privind volumul și cota de piață a importurilor din țara în cauză, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 56-58 din regulamentul provizoriu.

(62)

Grupul Hansol a considerat că marja de subcotare de 8,1 % stabilită în mod provizoriu nu este semnificativă, din cauza volumului limitat al importurilor (13,6 % din consumul la nivelul Uniunii). Partea respectivă a susținut că raportul grupului special al OMC privind cipurile DRAM  (8) consideră că termenul „semnificativ” înseamnă important, major, esențial, mai mult decât o simplă mișcare nominală/marginală. De asemenea, ea citează două cauze [carbonatul de sodiu dens  (9) și anumite sisteme de citire optică prin fascicul laser  (10)] în care Comisia a considerat că marja de subcotare a fost limitată.

(63)

Comisia a respins afirmațiile formulate de grupul Hansol din următoarele motive. În primul rând, chiar dacă în cauza referitoare la carbonatul de sodiu dens Comisia a considerat o marjă de subcotare de 6 % ca fiind nesemnificativă, este de remarcat faptul că, în acest caz, cota de piață a importurilor a fost cu mult mai scăzută (3,2 % înainte de 1983; 1,4 % după aceea) decât în cazul de față. În al doilea rând, decizia referitoare la anumite sisteme de citire optică prin fascicul laser a vizat, în principal, produse neomogene, care prezintă o mare varietate de caracteristici și de diferențe tehnice și sunt supuse unei evoluții rapide a tehnologiei, ceea ce nu se întâmplă în cazul hârtiei termice subțiri. În cele din urmă, dar nu mai puțin important, Comisia a considerat că, în cazul hârtiei termice subțiri, o marjă de subcotare de 8,1 % a fost semnificativă, având în vedere că nivelul importurilor care fac obiectul unui dumping era important și că el a înregistrat o creștere bruscă în cursul perioadei examinate. Astfel cum se menționează în considerentul 67 de mai jos, marja de subcotare definitivă stabilită a fost chiar mai ridicată decât cea provizorie, ceea ce respinge, de asemenea, argumentul potrivit căruia marja trebuia să fie considerată ca fiind limitată.

(64)

Afirmația formulată de grupul Hansol, potrivit căreia calculul subcotării era ilegal, a fost respinsă din motive similare cu cele indicate în secțiunea 6.1 de mai jos.

(65)

Pentru a urma aceeași metodologie ca cea utilizată pentru calcularea dumpingului, în etapa definitivă s-a decis să se calculeze subcotarea prețurilor aplicând aceeași pondere ca în secțiunea 2.4.1 din prezentul regulament. Marja de subcotare stabilită pentru grupul Hansol era o medie ponderată a marjelor stabilite pentru vânzările de rulouri jumbo (marjă de – 5 %-0 %, cu o pondere de 15 %-25 %) și vânzările de rulouri de mici dimensiuni (marjă de 10 %-20 %, cu o pondere de 75 %-85 %). Această abordare, precum și corecțiile explicate în secțiunea 2 de mai sus au determinat o revizuire a marjei de subcotare stabilite în mod provizoriu.

(66)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Hansol a susținut că Comisia nu a evaluat consecințele marjei de subcotare negative constatate pentru o parte din vânzări, încălcând astfel articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază. Totuși, această afirmație a fost respinsă, întrucât Comisia și-a formulat concluziile pe baza marjei de subcotare globale, în conformitate cu practica sa obișnuită.

(67)

Marja de subcotare definitivă se ridică la 9,4 %.

(68)

În absența oricăror alte observații privind prețul importurilor din țara în cauză, cu excepția marjei de subcotare prezentate în considerentele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 59-64 din regulamentul provizoriu.

(69)

Grupul Hansol a afirmat că situația industriei din Uniune nu s-a deteriorat, întrucât, cu excepția unei singure societăți, rezultatele de producție au fost impresionante și unii producători din Uniune și-au sporit capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității. El a afirmat, de asemenea, că gradul de utilizare a capacității de producție a fost aproape de capacitatea maximă.

(70)

Totuși, în ceea ce privește producția, considerentul 70 din regulamentul provizoriu a arătat că volumul producției industriei din Uniune a scăzut în ansamblu cu un procent. Această tendință negativă este conformă cu constatarea potrivit căreia industria se afla într-o situație prejudiciabilă, având în vedere costurile fixe ridicate pe care le suporta. Această constatare generală nu poate fi repusă în discuție de situația anumitor producători individuali. În orice caz, creșterea substanțială a volumului de producție al unui producător neinclus în eșantion a fost doar rezultatul matematic al reînceperii operațiunilor care fuseseră întrerupte temporar, astfel cum se explică în considerentul 71 din regulamentul provizoriu. În plus, un producător a eliminat treptat producția de hârtie termică subțire. Acest lucru a avut loc în contextul unei creșteri a consumului Uniunii pe parcursul perioadei examinate (+ 15 %). În cauze anterioare, precum cea referitoare la anumite lumânări  (11), Comisia a constatat un prejudiciu în prezența unei creșteri a producției (ceea ce nu se întâmplă în cazul hârtiei termice subțiri), atunci când această creștere era mai scăzută decât creșterea consumului la nivelul Uniunii.

(71)

În ceea ce privește capacitatea de producție, nu este corectă afirmația părții respective, potrivit căreia toți producătorii din Uniune și-au sporit capacitatea de producție, cu excepția unei societăți. Producătorul din Uniune menționat în considerentul 71 din regulamentul provizoriu nu și-a mărit capacitatea de producție ca atare. El a redeschis doar o unitate de producție care nu era disponibilă pentru utilizare în 2012 și, prin urmare, nu a fost considerată drept capacitate existentă în anul respectiv. În plus, considerentul 70 din regulamentul provizoriu subliniază dificultățile întâmpinate de o societate inclusă în eșantion în ceea ce privește producția.

(72)

În ceea ce privește gradul de utilizare globală a capacității de producție, tabelul 4 din regulamentul provizoriu nu arată o creștere, ci o scădere a gradului de utilizare a capacității în cadrul industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate. Creșterea substanțială a gradului de utilizare a capacității de producție înregistrată de un producător a fost consecința reînceperii operațiunilor după întreruperea menționată în considerentul 71 din regulamentul provizoriu.

(73)

În plus, chiar dacă un grad de utilizare a capacității de producție de 92 % poate părea, într-adevăr, ridicat, o diferență de 8 % între capacitate și utilizarea sa efectivă nu poate fi considerată nesemnificativă, în special într-un sector în care costurile fixe sunt ridicate. Producătorii de hârtie termică subțire trebuie să mențină un registru constant de comenzi, precum și să continue vânzarea și producția, pentru a evita timpul de inactivitate în cadrul liniilor lor de producție. Un producător de hârtie ar prefera să vândă un produs la un preț mai mic decât să producă mai puțin, deoarece o oprire a mașinilor ar putea cauza un prejudiciu și mai mare. Având în vedere utilizarea intensivă a capitalului din industria hârtiei și marja adesea restrânsă de stabilire a prețurilor de vânzare, ratele de utilizare ridicate sunt esențiale pentru rentabilitate. Prin urmare, variațiile marginale ale ratelor de utilizare pot consolida sau distruge o întreprindere. În ceea ce privește diferența de 8 %, ea reprezintă 32 240 de tone de hârtie termică subțire produsă, ceea ce înseamnă mai mult decât volumul importurilor grupului Hansol în anul 2015. În plus, producătorii din Uniune au echipamente cu utilizare multiplă și pot dispune ușor de o mai mare capacitate, astfel cum s-a subliniat în considerentul 125 din regulamentul provizoriu. Totuși, aceste „capacități de rezervă” nu pot fi utilizate pe o piață unde există practici de dumping.

(74)

În consecință, afirmațiile de mai sus au fost respinse și, în absența altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 69-72 din regulamentul provizoriu.

(75)

Grupul Hansol a afirmat că situația industriei din Uniune nu s-a deteriorat, întrucât (i) producătorii din Uniune și-au crescut volumul vânzărilor în Uniune și (ii) au decis să reducă vânzările de produs în cauză pe piața Uniunii pentru a-și concentra eforturile asupra piețelor țărilor terțe.

(76)

Afirmațiile de mai sus au fost respinse, deoarece, chiar dacă volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii a crescut în ansamblu cu 1 % în cursul perioadei examinate, producătorii din Uniune nu au putut beneficia pe deplin de creșterea consumului la nivelul Uniunii (+ 15 %). Aceasta a dus la o pierdere substanțială a cotelor de piață. În ceea ce privește afirmația referitoare la reducerea vânzărilor pe piața Uniunii, ea este în contradicție cu prima parte a afirmației.

(77)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 73-75 din regulamentul provizoriu.

(78)

Grupul Hansol a afirmat că situația industriei din Uniune nu s-a deteriorat, deoarece tabelul 6 din regulamentul provizoriu prezintă o bună performanță a industriei din Uniune în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Partea a afirmat, de asemenea, că nu a existat nicio inflație, ceea ce ar putea explica o creștere a costului forței de muncă.

(79)

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, Comisia nu a ajuns la concluzia că industria din Uniune avea rezultate bune. În schimb, după cum s-a subliniat în regulamentul provizoriu, ea a constatat că nivelul de ocupare a forței de muncă a scăzut cu 1 %. În conformitate cu dosarul destinat consultării de către părțile interesate, nivelul de ocupare a forței de muncă a crescut în mod semnificativ pentru doi dintre producătorii din Uniune. Totuși, dată fiind dimensiunea acestor producători, acest lucru se traduce prin mai puține locuri de muncă în termeni absoluți și printr-o scădere globală pentru industria din Uniune în ansamblu. În orice caz, având în vedere că, în acest sector specific, nivelul de ocupare a forței de muncă urmează îndeaproape producția, ocuparea forței de muncă nu este considerată a fi un indicator care oferă o bază decisivă de orientare cu privire la situația prejudiciabilă a producătorilor din Uniune.

(80)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Hansol a afirmat că forța de muncă a doi producători din Uniune ar trebui să fie exclusă din tabelul 6 din regulamentul provizoriu, având în vedere situația lor specifică. Această afirmație a fost respinsă, deoarece nu a fost oferită nicio justificare care să îi permită Comisiei să se îndepărteze de la practica sa obișnuită în ceea ce privește analiza indicatorilor de prejudiciu macroeconomici.

(81)

În ceea ce privește costul forței de muncă, considerentul 86 din regulamentul provizoriu trebuie să fie interpretat în sensul în care majorarea costului forței de muncă nu a părut a fi prea ridicat având în vedere ratele anuale ale inflației.

(82)

În consecință, afirmațiile de mai sus au fost respinse și, în absența altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 77-79 și 85-86 din regulamentul provizoriu.

(83)

Grupul Hansol a afirmat că prețurile practicate în Uniune de producătorii din Uniune ar trebui să fie examinate mai aprofundat. Această parte a pus sub semnul întrebării faptul că producătorii din Uniune nu au majorat prețurile în cursul perioadei de anchetă, pe baza afirmației potrivit căreia unii producători din Uniune și-au mărit prețurile de vânzare. Grupul Hansol a declarat, de asemenea, că scăderea prețurilor de vânzare care a avut loc între 2013 și 2014 a fost cauzată de faptul că un producător din Uniune a invadat piața Uniunii cu bunuri pe care nu putea să le vândă în Statele Unite ale Americii („SUA”).

(84)

Afirmațiile de mai sus au fost respinse. În ceea ce privește prima afirmație, faptul că unii producători au anunțat o serie de creșteri de prețuri nu înseamnă că toate creșterile s-au materializat. Afirmația părții se întemeiază pe majorările prețurilor vânzărilor efectuate de industria din Uniune către societățile sale afiliate, care reprezintă doar o mică parte din consumul la nivelul Uniunii. Conform tabelului 7 din regulamentul provizoriu, care este bazat pe cifre verificate, nu a existat o creștere globală a prețurilor în Uniune. În cele din urmă, dar nu mai puțin important, scăderea prețurilor de vânzare între 2013 și 2014 coincide în timp cu cea mai mare scădere a prețurilor importurilor din Republica Coreea, conform tabelului 3 din regulamentul provizoriu.

(85)

În ceea ce privește a doua afirmație, tabelul 5 din regulamentul provizoriu (volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii) nu arată niciun semn al pretinsei „invazii”. Între 2013 și 2014, indicele a scăzut de la 101 la 97.

(86)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 82-84 din regulamentul provizoriu.

(87)

Grupul Hansol a afirmat că situația industriei din Uniune nu s-a deteriorat, deoarece nivelurile stocurilor au scăzut atât în termeni absoluți, cât și relativi, ceea ce arată că industria din Uniune nu a întâmpinat dificultăți în vânzarea producției sale.

(88)

Afirmațiile de mai sus au fost respinse, deoarece, astfel cum s-a menționat în considerentul 88 din regulamentul provizoriu, produsul similar este fabricat, în general, pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor. Prin urmare, stocurile nu sunt considerate un indicator de prejudiciu important pentru acest tip de industrie, deoarece ele urmează producția și rămân în mod constant la un nivel care nu depășește producția pentru o lună.

(89)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 87-88 din regulamentul provizoriu.

(90)

Grupul Hansol a afirmat că situația industriei din Uniune nu s-a deteriorat, deoarece investițiile sale au crescut de peste două ori în cursul perioadei de anchetă. În opinia sa, tabelul 10 din regulamentul provizoriu și elementele de probă din dosar nu susțin afirmația menționată în considerentul 93 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia producătorii din eșantion și-au menținut investițiile la nivelul absolut necesar pentru a continua să funcționeze. De asemenea, el a afirmat că doi producători din Uniune incluși în eșantion au realizat investiții importante în 2014.

(91)

Totuși, afirmațiile de mai sus au fost respinse, deoarece, în pofida faptului că investițiile s-au dublat, nivelul absolut al investițiilor a rămas limitat, în special dacă se ține cont de faptul că, de exemplu, valoarea unei noi linii de producție de hârtie termică subțire este estimată la 120 de milioane EUR. În cursul perioadei examinate, astfel cum a fost evidențiat în considerentul 119 din regulamentul provizoriu, industria din Uniune a amânat anumite investiții din cauza scăderii profiturilor.

(92)

Aceeași parte a solicitat, de asemenea, o reevaluare a rentabilității industriei din Uniune, deoarece problemele unui producător din Uniune inclus în eșantion nu ar decurge din factori care au legătură cu importurile care fac obiectul unui dumping, ci, în special, din costurile imense legate de închiderea a două fabrici, precum și din dispozițiile stabilite de o altă societate în vederea acoperirii plăților viitoare din taxele antidumping din SUA. Ea a adăugat că orice distorsiuni privind strategiile de piață efectuate de celelalte două societăți incluse în eșantion pe diferite piețe geografice ar trebui să fie eliminate și a susținut că, în ansamblu, aceste două societăți au generat profituri substanțiale în cursul perioadei de anchetă.

(93)

Comisia a considerat că nu este necesară o reevaluare a rentabilității industriei din Uniune, deoarece toate costurile excepționale invocate fuseseră deja izolate și excluse din stabilirea rentabilității în etapa provizorie. De asemenea, astfel cum s-a afirmat în considerentul 90 din regulamentul provizoriu, Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective, excluzând rentabilitatea piețelor din afara Uniunii. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(94)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 89-91 și, în ceea ce privește investițiile, în considerentul 93 din regulamentul provizoriu.

(95)

În absența oricăror observații privind amploarea marjei de dumping, creșterea, fluxul de lichidități, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 76, 80, 81, 92, 93 (în ceea ce privește randamentul investițiilor) și 94 din regulamentul provizoriu.

(96)

Prin urmare, pe baza analizei observațiilor rezumate în considerentele 55-95 de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 95-98 din regulamentul provizoriu.

(97)

Grupul Hansol a afirmat că prejudiciul nu putea fi atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping din țara în cauză, ci: impactului măsurii antidumping din SUA asupra unui producător din Uniune inclus în eșantion; impactului comun al costurilor de producție și al ratelor de schimb; și impactului prețului hârtiei termice subțiri fără fenol. Majoritatea argumentelor le repetau pe cele deja prezentate în etapa provizorie. Ele sunt toate abordate în considerentele 98-101 de mai jos.

(98)

În ceea ce privește măsura antidumping instituită de SUA, Comisia a remarcat faptul că, în considerentul 109 din regulamentul provizoriu, s-a recunoscut faptul că a existat un anumit impact asupra producătorului din Uniune în cauză. Chiar dacă acest impact nu a fost limitat la societatea respectivă, astfel cum se explică în considerentul 110 din regulamentul provizoriu, impactul global a fost aproape inexistent pentru industria din Uniune în ansamblu în cursul perioadei de anchetă. În considerentul 110 din regulamentul provizoriu s-a stabilit că SUA a instituit taxe ridicate asupra unui singur producător din Uniune, dar că aceste taxe au fost ridicate în 2015 și că producătorul din Uniune inclus în eșantion a reușit să le compenseze parțial prin creșterea exporturilor către alte piețe. Dacă producătorul respectiv din Uniune inclus în eșantion a reușit să compenseze integral pierderea vânzărilor în SUA este irelevant, întrucât aceste circumstanțe nu ar avea niciun efect asupra majorității datelor referitoare la acest producător din Uniune, astfel cum s-a menționat în considerentul 109 din regulamentul provizoriu. Contrar celor sugerate de grupul Hansol, nu a existat o invazie a hârtiei termice subțiri originare din Uniune în momentul aplicării taxelor ridicate în SUA (această afirmație este, de asemenea, respinsă în considerentul 85 de mai sus), și nici o creștere a prețurilor de vânzare în 2015 (astfel cum se arată în tabelele 3 și 7 din regulamentul provizoriu). Pe baza celor menționate anterior și a constatărilor din etapa provizorie, s-a ajuns la concluzia că măsurile antidumping examinate din SUA nu au condus la o scădere a prețurilor și a rentabilității pe piața Uniunii.

(99)

În ceea ce privește costurile de producție, partea s-a axat mai întâi numai pe perioada 2014-2015. După comunicarea constatărilor definitive, ea și-a extins afirmația la întreaga perioadă care face obiectul anchetei și a susținut că creșterea prețurilor materiilor prime, precum și tendința de scădere a ratei de schimb a monedei euro, au afectat în mod special industria din Uniune. Totuși, s-a stabilit că, în decursul perioadei examinate, scăderea rentabilității a fost cauzată de lipsa de corelare între costuri (+ 3 %) și prețuri (– 11 %), scăderea prețurilor fiind mai mare decât creșterea costurilor. Pe baza celor menționate anterior și a constatărilor din etapa provizorie, s-a concluzionat că creșterea costurilor nu a rupt legătura de cauzalitate dintre prejudiciul important și importurile care fac obiectul unui dumping originare din Republica Coreea.

(100)

În ceea ce privește impactul prețului hârtiei termice subțiri fără fenol, presupusele prețuri de achiziție mai ridicate ale unor societăți afiliate producătorului-exportator nu contrazic constatarea generală formulată în considerentul 113 din regulamentul provizoriu, conform căreia „în perioada examinată, prețurile unitare de vânzare ale hârtiei termice subțiri fără fenol au scăzut mai puțin decât prețurile unitare de vânzare ale hârtiei termice subțiri care conține fenol”. Aceste societăți reprezintă o parte minoră din consumul la nivelul Uniunii. Pe baza celor menționate anterior și a constatărilor din etapa provizorie, s-a concluzionat că scăderea prețurilor industriei din Uniune nu poate fi atribuită presupusei scăderi a prețului hârtiei termice subțiri fără fenol.

(101)

Grupul Hansol a afirmat că, chiar dacă niciunul dintre presupușii factori nu a avut o influență decisivă în sine, Comisia ar trebui să investigheze în continuare cauzele reale ale presupusului prejudiciu, inclusiv efectul lor combinat. Totuși, această afirmație a fost respinsă, întrucât Comisia a efectuat deja o astfel de evaluare combinată în considerentul 121 din regulamentul provizoriu, și nu a fost prezentat niciun element nou după instituirea măsurilor provizorii.

(102)

Pe baza celor de mai sus și în absența oricăror alte observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 99-121 din regulamentul provizoriu.

(103)

Reclamantul a sugerat că există un pericol de prejudiciu suplimentar pentru producătorii din Uniune, având în vedere intenția anunțată a grupului Hansol de a-și spori în mod considerabil capacitatea de producție de hârtie termică până în 2019. Având în vedere constatările referitoare la prejudiciul important, Comisia nu a efectuat o analiză a pericolului de prejudiciu.

(104)

În absența oricăror observații referitoare la interesul industriei din Uniune, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 123-128 din regulamentul provizoriu.

(105)

Guvernul Republicii Coreea și-a reiterat afirmația expusă în considerentul 132 din regulamentul provizoriu, fără a aduce elemente de probă suplimentare. Această afirmație a fost deja respinsă în etapa provizorie.

(106)

Guvernul Republicii Coreea a afirmat, de asemenea, că măsurile nu sunt în interesul Uniunii, pe motiv că mulți importatori și multe întreprinderi prelucrătoare europene au exprimat obiecții în cadrul audierii din septembrie 2016 (a se vedea considerentul 5 din regulamentul provizoriu), că măsurile vor afecta în mod negativ întreprinderile prelucrătoare filiale ale grupului Hansol, care cuprind sectorul din aval al industriei hârtiei termice subțiri, și că producătorii din Uniune sunt societăți mari, în timp ce întreprinderile prelucrătoare filiale ale grupului Hansol sunt în cea mai mare parte întreprinderi mici și mijlocii („IMM-uri”) și nu au putere pentru a influența prețurile.

(107)

Afirmațiile de mai sus au fost respinse. Ancheta nu a demonstrat că majoritatea întreprinderilor prelucrătoare și a importatorilor din Uniune se opun măsurilor, astfel cum se explică în considerentul 109 de mai jos. În plus, nu a fost posibil să se concluzioneze până la ce punct măsurile ar afecta în mod negativ filialele grupului Hansol din Uniune, având în vedere și faptul că însuși grupul Hansol a subliniat că una dintre aceste filiale înregistra rezultate negative din cauza unei gestionări defectuoase. În ceea ce privește dimensiunea întreprinderilor prelucrătoare filiale ale grupului Hansol, este de remarcat faptul că, în cele din urmă, acestea aparțin unui grup mare. Întrucât însuși grupul Hansol a recunoscut faptul că clienții finali nu erau dispuși să accepte creșteri de prețuri, se concluzionează că clienții au putere de negociere în cadrul negocierii prețurilor.

(108)

Grupul Hansol a afirmat că industriile din aval ale Uniunii sunt aproape în unanimitate împotriva instituirii de măsuri și că, potrivit dosarelor destinate consultării de către părțile interesate, cel puțin 36 de întreprinderi prelucrătoare neafiliate și de utilizatori finali și-au exprimat opoziția fermă față de măsuri. În urma comunicării constatărilor definitive, partea respectivă a susținut că Comisia a neglijat faptul că cea mai mare parte a industriilor prelucrătoare și utilizatoare din aval ale Uniunii care au cooperat s-au opus instituirii de măsuri. S-a afirmat că faptul că nu toate industriile din aval ale Uniunii și-au exprimat opoziția sau că multe dintre acestea nu și-au reiterat punctul de vedere în urma comunicării constatărilor provizorii nu ar aduce atingere opoziției lor.

(109)

Afirmațiile de mai sus au fost respinse. Considerentul 129 din regulamentul provizoriu face bilanțul cooperării limitate a unora dintre părți. Multe dintre industriile din aval ale Uniunii nu s-au manifestat în timpul anchetei și nicio industrie din aval nu a formulat observații în urma comunicării constatărilor provizorii sau a celor definitive. Această tăcere nu poate fi interpretată ca o opoziție la măsuri, ci ca o „poziție necunoscută”. Astfel cum s-a menționat în considerentul 130 din regulamentul provizoriu, în ceea ce privește volumul de cumpărare de hârtie termică subțire, întreprinderile prelucrătoare care s-au manifestat și s-au exprimat în favoarea măsurilor au o importanță mai mare decât cele care nu și-au exprimat opinia sau care s-au opus măsurilor. După comunicarea constatărilor finale suplimentare, o întreprindere prelucrătoare suplimentară s-a exprimat în favoarea măsurilor. De asemenea, Confederația Europeană a Industriei de hârtie, care reprezintă, în cele din urmă, multe dintre industriile din aval, s-a exprimat în favoarea măsurilor atât în etapa inițială, cât și în cea definitivă. În ceea ce privește dosarele aflate la dispoziția părților interesate, acestea arată că aproximativ o treime din întreprinderile prelucrătoare neafiliate și din utilizatorii finali menționați în considerentul de mai sus s-au opus măsurilor într-o anumită etapă a procedurii, înainte de comunicarea constatărilor provizorii.

(110)

Grupul Hansol a susținut că măsurile sunt împotriva interesului întreprinderilor europene din mai multe motive: deoarece piața Uniunii poate fi definită ca un duopol/oligopol și ar trebui să fie promovată concurența, întrucât nu există surse alternative de aprovizionare; deoarece producătorii din Uniune nu au infrastructuri competitive și nu ar fi în măsură să își reorienteze producția în mod eficient către hârtia termică subțire, întrucât este foarte puțin probabil ca un mic producător din Uniune să decidă anularea unei decizii comerciale care a condus la creșterea rentabilității; și deoarece IMM-urile europene active în industria din aval se vor confrunta cu o disponibilitate limitată a ofertei, precum și cu prețuri nerezonabile care vor amenința în mod grav supraviețuirea lor. În plus, măsurile ar elimina concurența și ar conduce la o pierdere de locuri de muncă pentru utilizatori.

(111)

Afirmațiile de mai sus au fost respinse. Simplul fapt că există un număr mic de producători în Uniune este lipsit de relevanță și, astfel cum se precizează în considerentul 115 din regulamentul provizoriu, nu există elemente de probă privind existența unor practici anticoncurențiale. Conform considerentului 131 din regulamentul provizoriu, există mai multe surse de aprovizionare în Uniune. Există alternative suplimentare: importurile grupului Hansol (la prețuri echitabile) și importurile minore provenite din alte țări terțe. Afirmația privind lipsa unei infrastructuri competitive este contrazisă, printre altele, de observația grupului Hansol din data de 8 decembrie 2016, în care industria din Uniune este descrisă ca fiind „foarte performantă”. În ceea ce-l privește pe producătorul mic din Uniune, acesta este dispus să își schimbe decizia dacă există perspective mai bune pentru hârtia termică subțire. În ceea ce privește industria din aval, se consideră că ea va beneficia de capacitatea semnificativă a industriei din Uniune (astfel cum se menționează în considerentul 73), de diferitele surse de aprovizionare menționate mai sus și de restabilirea concurenței pe piața Uniunii.

(112)

Grupul Hansol a susținut, de asemenea, că măsurile ar fi împotriva interesului consumatorilor, care nu vor avea acces la hârtie termică subțire cu prețuri rezonabile. În absența oricăror elemente de probă concludente în sprijinul său, această afirmație a fost respinsă.

(113)

Grupul Hansol a afirmat, de asemenea, că măsurile ar implica, pe lângă un aflux masiv de rulouri de mici dimensiuni din China, crearea de noi fabrici de prelucrare la frontiera Uniunii, cu acces liber la materii prime și, în consecință, închiderea a numeroase întreprinderi prelucrătoare din Uniune. În absența oricăror elemente de probă concludente în sprijinul său, această afirmație a fost respinsă.

(114)

În absența oricăror observații referitoare la interesul altor părți interesate, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 129-134 din regulamentul provizoriu.

(115)

Grupul Hansol a afirmat că un grup select de întreprinderi europene urmăresc o creștere artificială a propriilor profituri, solicitând Comisiei să utilizeze în mod abuziv instrumentul antidumping.

(116)

Afirmația de mai sus nu a fost susținută cu elemente de probă. Comisia a subliniat că investigația a fost efectuată în cadrul juridic aplicabil, utilizând cele mai înalte standarde de neutralitate și de transparență.

(117)

În absența oricăror alte observații privind interesul Uniunii, a fost confirmată concluzia enunțată în considerentul 135 din regulamentul provizoriu.

(118)

În urma comunicării constatărilor provizorii, nicio parte nu a formulat observații cu privire la profitul-țintă utilizat în mod provizoriu pentru calcularea marjei de subcotare. Nicio parte nu a formulat observații cu privire la profitul-țintă nici în etapa definitivă.

(119)

Grupul Hansol a contestat aplicarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (9) pentru calcularea prejudiciului, susținând că articolul 2 alineatul (9) apare în cadrul dispozițiilor referitoare la dumping din regulamentul de bază și că el nu poate fi utilizat prin analogie pentru calcularea marjei de prejudiciu. Partea a contestat faptul că acest calcul se bazează în mare parte pe tranzacțiile de vânzare ajustate ale rulourilor de mici dimensiuni, un produs diferit care nu face obiectul anchetei. Potrivit grupului Hansol, nu există concurență între vânzările de rulouri de mici dimensiuni în Uniune realizate de întreprinderile sale prelucrătoare afiliate și vânzările de rulouri jumbo ale industriei din Uniune și, prin calcularea marjei de prejudiciu pe baza prețurilor de vânzare ale unui produs care nu este produsul similar în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, Comisia a încălcat articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Partea și-a susținut afirmația referitoare la legătura de cauzalitate, recurgând la articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, la raportul organului de apel al OMC „China – GOES” (12) și la raportul grupului special al OMC „China – echipamente cu raze X” (13).

(120)

Calcularea unei marje de prejudiciu are loc cu scopul de a determina dacă instituirea unui nivel mai mic al taxei (decât nivelul bazat pe marja de dumping) asupra prețurilor de export ale importurilor care fac obiectul unui dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe prețul de export la nivelul frontierelor Uniunii, care este considerat a fi la un nivel comparabil cu prețul franco fabrică al industriei din Uniune. În cazul vânzărilor la export prin intermediul unor importatori afiliați, prin analogie cu metoda utilizată pentru calcularea marjei de dumping, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului de revânzare către primul client independent, ajustat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Dat fiind că prețul de export constituie un element indispensabil în calculul marjei de prejudiciu și întrucât acest articol este singurul articol din regulamentul de bază care oferă orientări privind determinarea prețului de export, aplicarea acestui articol prin analogie este justificată.

(121)

Comisia a considerat că stabilirea prețului de import relevant pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative nu ar trebui să fie influențată de faptul că exporturile sunt efectuate către operatori afiliați sau independenți din Uniune. Metodologia urmată de Comisie a garantat că ambele cazuri au avut un tratament similar.

(122)

Calculul marjei de prejudiciu ar trebui, în mod normal, să se bazeze pe o comparație a prețurilor la nivelul la care are loc concurența în UE. În acest caz, doar o mică parte din vânzările la export ale produsului în cauză sunt efectuate către clienți neafiliați din UE. Marea majoritate a vânzărilor produsului în cauză sunt efectuate către întreprinderi prelucrătoare afiliate din Uniune care transformă produsele în rulouri de mici dimensiuni. În aceste circumstanțe, cea mai mare parte a concurenței a avut loc la nivelul întreprinderilor prelucrătoare afiliate. Prin analogie cu calculele dumpingului, aceste prețuri de vânzare nu au putut fi considerate fiabile pentru o comparare obiectivă a prețurilor. În consecință, a fost necesar să se calculeze prețurile de import ale produsului în cauză. Secțiunea 2.2 de mai sus detaliază motivele pentru care rulourile de mici dimensiuni nu puteau fi ignorate în calcule și pentru care, în cazul anumitor tranzacții, a fost necesar să se calculeze prețurile de export.

(123)

În măsura în care Comisia și-a confirmat abordarea de a lua în considerare rulourile de mici dimensiuni în calculele sale, nu sunt relevante trimiterile la articolul 3 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, la raportul organului de apel al OMC „China – GOES” și la raportul grupului special al OMC „China – echipamente cu raze X”.

(124)

Din motivele menționate mai sus, Comisia a considerat că abordarea urmată a fost corectă și a respins afirmațiile.

(125)

Pentru a urma aceeași metodologie ca în cazul calculării dumpingului, în etapa definitivă s-a decis să se calculeze marja de prejudiciu prin aplicarea aceleiași ponderi ca în secțiunea 2.4.1 din prezentul regulament. Această abordare, precum și corecțiile explicate în secțiunea 2 de mai sus, au determinat o revizuire a marjei de prejudiciu stabilite cu titlu provizoriu.

(126)

Marja de prejudiciu definitivă astfel stabilită s-a ridicat la 37,0 %.

(127)

Se reamintește faptul că majoritatea vânzărilor grupului Hansol sunt efectuate prin intermediul unor părți afiliate în vederea transformării în rulouri de mici dimensiuni. În urma comunicării constatărilor finale, grupul Hansol a contestat faptul că Comisia a calculat prețul CIF utilizat ca numitor pentru aceste vânzări (a se vedea considerentul 51 de mai sus). În această privință, el a susținut, printre altele, că prețul CIF pe care Comisia îl utilizase în mod provizoriu ca numitor în calculul dumpingului pentru aceste vânzări ar avea drept rezultat o valoare a taxei mai mare decât valoarea dumpingului constatat. Pentru a remedia această presupusă denaturare, grupul Hansol a propus Comisiei să aplice o taxă antidumping sub forma unei sume specifice pe tonă, în locul unei taxe ad valorem.

(128)

Afirmația a fost analizată în mod corespunzător și, având în vedere circumstanțele specifice ale acestui caz în ceea ce privește determinarea unui preț CIF fiabil pentru aceste vânzări, Comisia a concluzionat că ar fi mai adecvat să se utilizeze o formă a taxei care să nu necesite stabilirea unui preț CIF fiabil. Prin urmare, Comisia a decis că taxa antidumping ar trebui să fie instituită ca o sumă fixă pe tonă, în euro pe tonă de greutate netă, în locul taxei ad valorem instituite cu titlu provizoriu.

(129)

Ținând cont de elementele menționate în secțiunea de mai sus, nivelurile taxelor antidumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, ar trebui să se bazeze pe marja de dumping și să fie după cum urmează:

(130)

În urma comunicării constatărilor finale suplimentare, grupul Hansol a susținut că taxa specifică indicată și calculată în ultima coloană a tabelului de mai sus ar reflecta o valoare a dumpingului mai mare decât cea constatată în cursul anchetei. Totuși, calculul pe care l-a efectuat pentru a ajunge la o asemenea concluzie a fost greșit, deoarece nu a ținut cont de ponderea descrisă în considerentul 46 din regulamentul provizoriu și în considerentul 49 de mai sus. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(131)

Nivelurile taxei antidumping individuale pentru societățile menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete.

(132)

După cum s-a explicat, de asemenea, în considerentul 50 din regulamentul provizoriu, nivelul de cooperare în cazul de față a fost ridicat, întrucât importurile producătorilor-exportatori cooperanți au constituit totalitatea exporturilor către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, taxa antidumping reziduală a fost stabilită la nivelul societății cooperante.

(133)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au efectuat exporturi în Uniune pe parcursul perioadei de anchetă.

(134)

Având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită de regulamentul provizoriu. Sumele depuse în plus față de nivelul taxei definitive stabilite în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament ar trebui să fie restituite.

(135)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis un aviz,