(a)

…

(o)

transferuri de active de la clienți (punctul D24);

(p)

stingerea datoriilor financiare cu instrumente de capitaluri proprii (punctul D25); și

(q)

hiperinflație severă (punctele D26–D30).

(a)

nu există un indice general fiabil al prețurilor disponibil tuturor entităților care efectuează tranzacții sau au solduri în moneda respectivă.

(b)

nu există convertibilitate între moneda respectivă și o valută relativ stabilă.

(a)

riscul inerent unei tehnici de evaluare specifice utilizate în evaluarea valorii juste (de exemplu, un model de stabilire a prețului); și

(b)

riscul inerent datelor de intrare utilizate în tehnica de evaluare.

(a)

Sunt independenți unii de ceilalți, adică nu sunt părți afiliate astfel cum sunt definite în IAS 24, deși se poate utiliza prețul unei tranzacții între părți afiliate ca intrare pentru o evaluare la valoarea justă, dacă entitatea are dovezi că tranzacția a fost încheiată în condiții de piață.

(b)

Sunt în cunoștință de cauză și au cunoștințe rezonabile privind activul sau datoria și tranzacția utilizând toate informațiile disponibile, inclusiv informații ce pot fi obținute prin diligențe normale și regulate.

(c)

Au capacitatea de a încheia o tranzacție pentru activ sau datorie.

(d)

Sunt dispuși să încheie o tranzacție pentru activ sau datorie, adică sunt motivați dar nu sunt forțați sau obligați în alt mod să procedeze astfel.

(a)

Rezultă direct și sunt esențiale pentru tranzacție.

(b)

Nu ar fi fost suportate de entitate dacă nu se decidea vânzarea activului sau transferul datoriei (similar costurilor generate de vânzare, astfel cum sunt definite în IFRS 5)

(a)

activul sau datoria care face obiectul evaluării (corespunzător unității de cont).

(b)

pentru un activ nefinanciar, premisa de evaluare adecvată (corespunzătoare celei mai intense și celei mai bune utilizări).

(c)

piața principală (sau cea mai avantajoasă) pentru activ sau pentru datorie.

(d)

tehnica(ile) de evaluare adecvată, ținând cont de datele disponibile pentru elaborarea datelor de intrare care reprezintă ipotezele pe care le-ar folosi participanții pe piață pentru a stabili valoarea activului sau datoriei și nivelul de clasificare a datelor de intrare în ierarhia valorii juste.

(a)

valoarea justă a activului poate fi aceeași fie că este utilizat de sine stătător, fie în combinație cu alte active sau cu alte active și datorii. Un astfel de caz poate fi dacă activul este o întreprindere pe care participanții pe piață o vor menține în funcționare. În acel caz, tranzacția va implica evaluarea întreprinderii în totalitate. Utilizarea activelor ca grup într-o întreprindere cu activitate neîntreruptă ar genera sinergii disponibile participanților pe piață (adică sinergii accesibile participanților pe piață care, prin urmare, ar trebui să afecteze valoarea justă a activului individual sau în combinație cu alte active sau cu alte active și datorii).

(b)

utilizarea unui activ în combinație cu alte active sau cu alte active și datorii se poate integra în evaluarea la valoarea justă prin ajustarea valorii activului utilizat de sine stătător. Un astfel de caz poate fi dacă activul este un utilaj, iar evaluarea la valoarea justă se efectuează pe baza unui preț observat la un utilaj asemănător (care nu este instalat sau configurat pentru utilizare), ajustat în ceea ce privește costurile de transport și de instalare, astfel încât evaluarea la valoarea justă reflectă condiția și amplasamentul actuale ale utilajului (instalat sau configurat pentru utilizare).

(c)

utilizarea unui activ în combinație cu alte active sau cu alte active și datorii se poate integra în evaluarea la valoarea justă prin ipotezele unui participant pe piață utilizate pentru a evalua valoarea justă a activului. De exemplu, dacă activul este un stoc unic de producție în curs de execuție, iar participanții pe piață ar converti stocul în produse finite, valoarea justă a stocului va presupune că participanții pe piață au achiziționat sau ar achiziționa orice instalație specializată pentru a transforma stocul în produse finite.

(d)

utilizarea unui activ în combinație cu alte active sau cu alte active și datorii se poate integra în tehnica de evaluare utilizată pentru a evalua valoarea justă a activului. Un astfel de caz poate fi atunci când se utilizează metoda câștigurilor în plus pe mai multe perioade pentru a evalua valoarea justă a unei imobilizări necorporale, pentru că acea tehnică de evaluare ține cont în mod special de aportul oricăror active complementare și a datoriilor asociate în grupul în care se utilizează imobilizările necorporale.

(e)

în situații mai limitate, când o entitate utilizează un activ dintr-un grup de active, entitatea poate evalua activul la o valoare care estimează valoarea sa justă atunci când alocă valoarea justă a grupului de active la activele individuale care formează grupul. Un astfel de caz poate fi dacă procesul de evaluare implică o proprietate imobiliară, iar valoarea justă a proprietății îmbunătățite (adică un grup de active) este alocată activelor sale componente (precum terenul sau îmbunătățirile).

(a)

Tranzacția se desfășoară între părți afiliate, deși se poate utiliza prețul unei tranzacții între părți afiliate ca intrare pentru o evaluare la valoarea justă, dacă entitatea are dovezi că tranzacția a fost încheiată în condiții de piață.

(b)

Tranzacția are loc sub constrângere sau vânzătorul este obligat să accepte prețul în tranzacție. De exemplu, un astfel de caz poate fi dacă vânzătorul are dificultăți financiare.

(c)

Unitatea de cont reprezentată de prețul tranzacției este diferită de unitatea de cont a activului sau datoriei evaluat(ă) la valoarea justă. De exemplu, un astfel de caz poate fi dacă activul sau datoria evaluat(ă) la valoarea justă reprezintă doar unui dintre elementele tranzacției (de exemplu, într-o combinare de întreprinderi), iar tranzacția cuprinde drepturi și privilegii nedeclarate care sunt evaluate separat în conformitate cu alt IFRS sau prețul tranzacției include costurile tranzacției.

(d)

Piața pe care are loc tranzacția este diferită de piața principală (sau piața cea mai avantajoasă). De exemplu, piețele respective pot fi diferite dacă entitatea este un dealer care încheie o tranzacție cu un client de pe piața de vânzare cu amănuntul, dar piața principală (sau cea mai avantajoasă) pentru tranzacția realizabilă este cu alți dealeri de pe piața de dealeri.

(a)

tehnicile valorii actualizate (a se vedea punctele B12-B30);

(b)

modele de evaluare a opțiunii, cum ar fi formula Black-Scholes-Merton sau un model binomial (adică, modelul raster - lattice model), care includ tehnici de obținere a valorii actualizate și reflectă atât valoarea timp, cât și valoarea intrinsecă a unei opțiuni; și

(c)

metoda veniturilor în plus pe mai multe perioade, utilizată pentru evaluarea valorii juste a unor imobilizări necorporale.

(a)

o estimare a fluxurilor de trezorerie viitoare pentru activul sau datoria evaluat(ă).

(b)

preconizarea posibilelor variații ale valorii și a plasării în timp a fluxurilor de trezorerie, reprezentând incertitudinea inerentă fluxurilor de trezorerie.

(c)

valoarea-timp a banilor, reprezentată prin rata la activele monetare fără risc cu date sau durate de scadență care coincid cu perioadele acoperite de fluxurile de trezorerie, pentru care nu există incertitudini cu privire la plasarea în timp, nici risc de neplată al deținătorului (adică o rată a dobânzii fără riscuri).

(d)

prețul suportării incertitudinii inerente fluxului de trezorerie (adică o primă de risc).

(e)

alți factori de care ar ține cont participanții pe piață în astfel de circumstanțe.

(f)

pentru o datorie, riscul de neîndeplinire a obligațiilor aferent datoriei, inclusiv riscul de credit al entității (adică al debitorului).

(a)

Fluxurile de trezorerie și ratele de actualizare trebuie să reflecte ipotezele pe care le-ar utiliza participanții pe piață atunci când ar stabili valoarea activului sau a datoriei.

(b)

Fluxurile de trezorerie și ratele de actualizare trebuie să țină cont de factorii atribuibili activului sau datoriei evaluat(e).

(c)

Pentru a evita dubla contabilizare sau omiterea efectelor indicatorilor de risc, ratele de actualizare trebuie să reflecte ipoteze corespunzătoare celor inerente fluxurilor de trezorerie. De exemplu, o rată de actualizare care reflectă incertitudinile preconizărilor privind evenimentele de neplată viitoare este adecvată dacă se utilizează fluxuri de trezorerie contractuale asociate unui împrumut (adică o tehnică de ajustare a ratei de actualizare). Nu trebuie utilizată aceeași rată de actualizare dacă se utilizează fluxuri de trezorerie preconizate (adică ponderate cu probabilitățile) (altfel spus tehnica valorii actualizate preconizate), deoarece fluxurile de trezorerie preconizate reflectă ipoteze privind incertitudinea unor evenimente de neplată viitoare; în schimb, trebuie să se utilizeze o rată de actualizare proporțională cu riscul inerent al fluxurilor de trezorerie preconizate.

(d)

Ipotezele privind fluxurile de trezorerie și ratele de actualizare ar trebuie să fie consecvente pe plan intern. De exemplu, fluxurile de trezorerie nominale, care includ efectul inflației, trebuie actualizate la o rată care include efectul inflației. Rata dobânzii nominale fără risc include efectul inflației. Fluxurile de trezorerie reale, care nu includ efectul inflației, trebuie actualizate la o rată care nu include efectul inflației. În mod similar, fluxurile de trezorerie după impozitare trebuie actualizate la o rată de actualizare după impozitare. Fluxurile de trezorerie anterioare impozitării trebuie actualizate la o rată corespunzătoare acelor fluxuri de trezorerie.

(e)

Ratele de actualizare trebuie să corespundă factorilor economici de bază ai monedei în care sunt exprimate fluxurile de trezorerie.

(a)

Tehnica de ajustare a ratei de actualizare (a se vedea punctele B18-B22) utilizează o rată de actualizare ajustată la risc și fluxuri de trezorerie contractuale, promise sau foarte probabile.

(b)

Metoda 1 a tehnicii valorii actualizate preconizate (a se vedea punctul B25) utilizează fluxuri de trezorerie preconizate ajustate la risc și o rată fără risc.

(c)

Metoda 2 a tehnicii valorii actualizate preconizate (a se vedea punctul B26) utilizează fluxuri de trezorerie preconizate care nu sunt ajustate la risc și o rată de actualizare ajustată pentru a include prima de risc solicitată de participanții pe piață. Această rată este diferită față de cea utilizată în tehnica ajustării ratei de actualizare.

(a)

Activul B este un drept contractual de încasare a 1 200 u.m. într-un an și are un preț de piață de 1 083 u.m. Prin urmare, rata de rentabilitate anuală implicată (adică o rată a rentabilității pieței pe un an) este de 10,8 % [(1 200 u.m./1 083 u.m.) – 1].

(b)

Activul C este un drept contractual de încasare a 700 u.m. în doi ani și are un preț de piață de 566 u.m. Prin urmare, rata de rentabilitate anuală implicată (adică o rată a rentabilității pieței pe doi ani) este de 11,2 % [(700 u.m./566 u.m.) ^ 0,5 – 1].

(c)

Toate cele trei active sunt comparabile în ceea ce privește riscul (adică dispersia plăților posibile și a creditului).

(a)

riscul nesistematic (diversificabil), un risc specific unui anumit activ sau unei anumite datorii.

(b)

riscul sistematic (nediversificabil), care este riscul obișnuit împărțit între un activ sau o datorie și alte elemente dintr-un portofoliu diversificat.

(a)

Utilizând metoda 1, fluxurile de trezorerie preconizate sunt ajustate la riscul sistematic (adică de piață). În lipsa unor date de piață care indică direct valoarea ajustării de risc, o astfel de ajustare poate fi dedusă în cadrul unui model de stabilire a prețului activului bazată pe principiul certitudinii echivalente. De exemplu, ajustarea de risc (adică, o primă de risc în numerar de 22 u.m.) ar putea fi calculată utilizând prima de risc sistematic de 3 % (780 u.m. – [780 u.m. × (1,05/1,08)]), care are drept rezultat fluxuri de trezorerie preconizate ajustate la risc de 758 u.m. (780 u.m. – 22 u.m.). Valoarea de 758 u.m. reprezintă certitudinea echivalentă a valorii de 780 u.m. și este actualizată la rata dobânzii fără risc (5 %). Valoarea actualizată (adică, valoarea justă) a activului este de 722 u.m. (758 u.m./1,05).

(b)

Utilizând metoda 2, fluxurile de trezorerie preconizate nu sunt ajustate la riscul sistematic (adică de piață). Mai degrabă, ajustarea pentru acel risc este inclusă în rata de actualizare. Prin urmare, fluxurile de trezorerie preconizate sunt actualizate la o rata de rentabilitate de 8 % (adică o rată a dobânzii fără risc de 5 % plus o primă de risc sistematic de 3 %). Valoarea actualizată (adică, valoarea justă) a activului este 722 u.m. (780 u.m./1,08).

(a)

preluarea activității (adică valoarea îndeplinirii obligației; de exemplu, prin utilizarea resurselor care ar putea fi utilizate pentru alte activități); și

(b)

asumarea riscului asociat obligației (adică, o primă de risc care reflectă riscul ca ieșirile de numerar actuale să fie diferite de ieșirile de numerar preconizate; a se vedea punctul B33).

(a)

prin ajustarea fluxurilor de trezorerie (adică sub forma unei creșteri a valorii fluxurilor de trezorerie); sau

(b)

prin ajustarea ratei utilizate pentru actualizarea fluxurilor de trezorerie viitoare la valoarea lor actualizată (adică sub forma unei reduceri a ratei de actualizare).

(a)

Piețele bursiere. Pe o piață bursieră, prețurile de închidere sunt disponibile rapid și, în general, reprezintă valoarea justă. Un exemplu de astfel de piață este Bursa de Valori din Londra.

(b)

Piețele de dealeri. Pe o piață de dealeri, dealerii sunt pregătiți să tranzacționeze (să cumpere și să vândă în nume propriu), furnizând astfel lichidități prin utilizarea capitalului lor, pentru a deține un stoc al elementelor pentru care constituie o piață. În mod normal, prețurile de ofertă și cele de cerere (reprezentând prețul la care dealerul este dispus să cumpere și, respectiv, prețul la care dealerul este dispus să vândă) sunt disponibile mult mai rapid decât prețurile de închidere. Piețele nereglementate (pe care prețurile sunt raportate public) sunt piețe de dealeri. Există piețe de dealeri și pentru alte active și datorii, inclusiv unele instrumente financiare, mărfuri și active fizice (de exemplu, echipament folosit).

(c)

Piețele de brokeri. Pe o piață de brokeri, brokerii încearcă să reunească cumpărătorii cu vânzătorii, dar nu sunt pregătiți să tranzacționeze în nume propriu. Cu alte cuvinte, brokerii nu utilizează capital propriu pentru a deține un stoc al elementelor pentru care constituie o piață. Brokerul cunoaște prețul de ofertă și prețul cerut de părțile respective, dar, în general, părțile nu cunosc cerințele de preț ale celorlalți. Uneori, sunt disponibile prețurile tranzacțiilor finalizate. Piețele de brokeri cuprind rețele de comunicații electronice, în cadrul cărora se combină ordinele de cumpărare și de vânzare, precum și piețele de proprietăți imobiliare comerciale și rezidențiale.

(d)

Piețele fără intermediari. Pe piețele fără intermediari, tranzacțiile, atât cele inițiale cât și cele de revânzare, sunt negociate independent, fără niciun intermediar. Foarte puține informații despre aceste tranzacții pot fi făcute publice.

(a)

Contract swap pe rata dobânzii cu rată variabilă de plată și cu rată fixă de încasare pe baza ratei de swap London Interbank Offered Rate (LIBOR). O dată de intrare de nivel 2 ar fi rata de swap LIBOR, dacă acea rată ar fi observabilă la intervale cotate regulat, în mare măsură, pentru toată durata contractului swap.

(b)

Contract swap pe rata dobânzii cu rată variabilă de plată și cu rată fixă de încasare pe baza unei curbe a randamentului exprimată în valută. O informație de intrare de nivel 2 ar fi rata de swap bazată pe o curbă a randamentului exprimată în valută, dacă acea rată ar fi observabilă la intervale cotate regulat, în mare măsură pentru toate durata contractului swap. Acest fapt ar fi valabil dacă termenul contractului swap este de 10 ani, iar rata poate fi observată la intervale cotate regulat timp de 9 ani, cu condiția ca orice extrapolare rezonabilă a curbei randamentului pentru anul 10 să nu influențeze semnificativ toată evaluarea la valoarea justă a contractului swap.

(c)

Contract swap pe rata dobânzii cu rată variabilă de plată și cu rată fixă de încasare pe baza ratei preferențiale oferite de o bancă O informație de intrare de nivel 2 ar fi rata preferențială a băncii obținută pe baza extrapolării, dacă valorile extrapolate sunt coroborate cu date observabile pe piață, de exemplu cu o rată a dobânzii observabile în mare măsură pe toată durata contractului swap.

(d)

Opțiune pe o perioadă de trei ani pentru acțiuni tranzacționate la bursă. O dată de intrare de nivel 2 ar fi volatilitatea implicită pentru activele derivate prin extrapolarea la anul 3, dacă se îndeplinesc cumulat condițiile următoare:

În acest caz, volatilitatea implicită poate fi derivată prin extrapolare din volatilitatea implicită a opțiunilor pe un an și pe doi ani ale acțiunilor și coroborată cu volatilitatea implicită a opțiunilor pe trei ani pentru acțiuni comparabile ale entității, cu condiția să se stabilească corelarea cu volatilitățile implicite pe un an și pe doi ani.

(e)

Acord pentru acordarea licenței. Pentru un acord de acordare a licenței obținut într-o combinare de întreprinderi și care a fost negociat recent de entitatea dobândită (parte în acordul pentru acordarea licenței) cu o parte neafiliată, o dată de intrare de nivel 2 ar fi rata redevenței contractului cu partea neafiliată la inițierea angajamentului.

(f)

Stocul de produse finite la un punct de desfacere. Pentru un stoc de produse finite dobândit într-o combinare de întreprinderi, o dată de intrare de nivel 2 poate fi fie prețul solicitat clienților pe o piață cu amănuntul, fie prețul pentru comercianții cu amănuntul pe o piață cu ridicata, ajustat în funcție de diferențele de condiții și amplasament dintre elementul de natura stocurilor și elemente de natura stocurilor comparabile (adică similare) astfel încât evaluarea la valoarea justă să reflecte prețul ce poate fi obținut într-o tranzacție de vânzare a stocului unui alt comerciant cu amănuntul, care va finaliza eforturile necesare de vânzare. În principiu, evaluarea la valoarea justă va fi aceeași indiferent dacă ajustările sunt efectuate pentru prețul de vânzare cu amănuntul (de diminuare) sau pentru prețul de vânzare cu ridicata (de majorare). În general, pentru evaluarea la valoarea justă trebuie să se utilizeze prețul care necesită cele mai puține ajustări subiective.

(g)

O clădire deținută și utilizată. O dată de intrare de nivel 2 poate fi prețul pe metru pătrat al clădirii (un multiplu de evaluare) dedus pe baza datelor observabile pe piață, de exemplu, multipli deduși pe baza prețurilor observate în tranzacții cu clădiri comparabile (adică similare), pe amplasamente similare.

(h)

Unitate generatoare de numerar. O dată de intrare de nivel 2 poate fi un multiplu de evaluare (de exemplu, un multiplu al câștigurilor și veniturilor dintr-o evaluare similară a performanței) dedus pe baza datelor observabile pe piață, de exemplu, multipli deduși pe baza prețurilor observate în tranzacții cu întreprinderi comparabile (adică similare), ținând cont de factorii operaționali, de piață, financiari și nefinanciari.

(a)

Swap valutar pe termen lung. O dată de intrare de nivel 3 ar fi rata dobânzii într-o monedă specificată, neobservabilă și care nu poate fi coroborată cu date observabile ale pieței la intervale cotate regulat sau altminteri pentru toată durata contractului swap valutar. Ratele dobânzii într-un contract swap valutar sunt ratele de swap calculate pe baza curbei randamentului țării respective.

(b)

Opțiune pe o perioadă de trei ani pentru acțiuni tranzacționate la bursă. O dată de intrare de nivel 3 poate fi volatilitatea istorică, adică volatilitatea acțiunilor dedusă pe baza prețurilor istorice ale acțiunilor. În mod normal, volatilitatea istorică nu reprezintă estimările actuale ale participanților pe piață cu privire la volatilitatea viitoare, chiar dacă acestea sunt singurele informații disponibile pentru a stabili valoarea unei opțiuni.

(c)

Contract swap pe rata dobânzii. O dată de intrare de nivel 3 poate fi prețul de consens mediu de pe piață (neobligatoriu) al contractului swap elaborat pe baza datelor neobservabile direct și care nu poate fi coroborat cu date observabile ale pieței.

(d)

Datorie de dezafectare asumată într-o combinare de întreprinderi. O dată de intrare de nivel 3 poate fi o estimare actuală efectuată pe baza datelor entității privind ieșirile de numerar viitoare care urmează să fie plătite pentru a onora obligația (inclusiv estimările participanților pe piață privind costurile de onorare a obligației și compensația pe care ar solicita-o un participant pe piață pentru a prelua obligația de a dezafecta activul) dacă nu există informații disponibile în mod rezonabil care să indice că participanții pe piață ar utiliza ipoteze diferite. Data de intrare de nivel 3 ar fi utilizată într-o tehnică a valorii actualizate împreună cu alte date de intrare, de exemplu, o rată a dobânzii fără risc actuală sau o rată fără risc ajustată la credit, dacă efectul solvabilității entității asupra valorii juste a datoriei este reflectat mai degrabă în rata de actualizare, decât în estimarea ieșirilor de numerar viitoare.

(e)

Unitate generatoare de numerar. O dată de intrare de nivel 3 poate fi o previziune financiară (de exemplu, de fluxuri de trezorerie sau de profit sau de pierdere) elaborată pe baza datelor entității, dacă nu există informații disponibile în mod rezonabil care să indice că participanții pe piață ar utiliza ipoteze diferite.

(a)

Există puține tranzacții recente.

(b)

Cotațiile de preț nu sunt determinate pe baza informațiilor recente.

(c)

Cotațiile de preț variază semnificativ fie în timp, fie între cele ale cumpărătorilor sau vânzătorilor pe piață (de exemplu, unele piețe de brokeri).

(d)

Se demonstrează că indicii care erau anterior bine corelați cu valorile juste ale activului sau datoriei nu mai sunt corelați cu indicațiile recente ale valorii juste a activului sau datoriei respective.

(e)

Se înregistrează o creștere semnificativă a primelor de risc de lichiditate implicite, a indicatorilor de rentabilitate sau performanță (precum ratele de neplată sau dimensiunea pierderilor) a tranzacțiilor observate sau a prețurilor cotate, când sunt comparate cu valoarea estimată a entității privind fluxurile de trezorerie preconizate, ținând cont de toate datele disponibile pe piață privind riscul de credit sau alte riscuri de neperformanță ale activului sau datoriei.

(f)

Există o marjă de licitație extinsă sau marja de licitație s-a majorat semnificativ.

(g)

Se înregistrează un declin al activității sau o lipsă de activitate a unei piețe pentru elemente noi (adică o piață principală) a activului sau datoriei sau a unor active sau datorii similare.

(h)

Sunt disponibile puține informații publice (de exemplu, privind tranzacții care au loc pe o piață fără intermediari).

(a)

Nu a existat o expunere adecvată la piață pe o perioadă anterioară datei de evaluare pentru a permite desfășurarea activităților de marketing normale și regulate pentru o tranzacție care implică astfel de active și datorii, în condiții de piață actuale.

(b)

A existat o perioadă normală și regulată de marketing, dar vânzătorul a prezentat activul sau datoria numai unui singur participant pe piață.

(c)

Vânzătorul se află sau este aproape în faliment sau în regim de administrare judiciară (adică vânzătorul este pus sub sechestru).

(d)

Vânzătorul a fost obligat să vândă pentru a îndeplini dispoziții reglementare sau juridice (adică, vânzătorul a fost forțat).

(e)

Prețul tranzacției este o valoare excepțională atunci când este comparat cu alte tranzacții recente cu un activ sau o datorie identic(ă) sau similar(ă).

(a)

Dacă dovezile indică faptul că o tranzacție nu este normală, o entitate trebuie să atribuie prețului tranzacției o pondere redusă sau nicio pondere (în comparație cu alți indicatori ai valorii juste).

(b)

Dacă dovezile indică faptul că o tranzacție este normală, o entitate trebuie să țină cont de prețul tranzacției. Ponderea atribuită prețului tranzacției atunci când este comparat cu alți indicatori ai valorii juste va depinde de date și circumstanțe, cum ar fi următoarele:

(c)

Dacă o entitate nu deține suficiente informații pentru a decide dacă o tranzacție este normală, aceasta trebuie să țină cont de prețul tranzacției. Cu toate acestea, este posibil ca prețul respectiv al tranzacției să nu reprezinte valoarea justă (adică prețul tranzacției nu este în mod necesar valoarea unică și principală pe baza căreia se evaluează valoarea justă sau se estimează primele de risc de piață). Atunci când o entitate nu deține informații suficiente pentru a decide dacă anumite tranzacții sunt normale, entitatea trebuie să aloce o pondere mai mică acelor tranzacții atunci când le compară cu alte tranzacții despre care cunoaște că sunt normale.

39J

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, emis în mai 2011, a eliminat punctul 19, a modificat definiția valorii juste de la Anexa A și a modificat punctele D15 și D20. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

D15

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile evaluează o astfel de investiție la cost, în conformitate cu IAS 27, atunci ea trebuie să evalueze această investiție la una dintre următoarele valori în situația individuală de deschidere a poziției financiare în conformitate cu IFRS:

…

D20

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctele 7 și 9, o entitate poate aplica dispozițiile de la punctul AG76 litera (a) din IAS 39, în oricare din următoarele moduri:

…

6A

Prezentul IFRS utilizează termenul „valoarea justă“ într-un mod diferit față de unele aspecte ale definiției valorii juste din IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă. Prin urmare, când aplică IFRS 2, o entitate evaluează valoarea justă în conformitate cu prezentul IFRS și nu cu IFRS 13.

20

Punctele 24-31 precizează tipurile de active și de datorii identificabile care cuprind elemente pentru care prezentul IFRS prevede excepții limitate de la principiul de evaluare.

29

Dobânditorul trebuie să evalueze valoarea unui drept dobândit recunoscut drept imobilizare necorporală pe baza duratei contractuale rămase din contractul aferent, indiferent dacă participanți pe piață ar lua sau nu în considerare reînnoiri contractuale potențiale atunci când evaluează valoarea sa justă. Punctele B35 și B36 oferă îndrumări de aplicare aferente.

33

… Pentru a determina valoarea fondului comercial într-o combinare de întreprinderi în care nu se transferă nicio contravaloare, dobânditorul trebuie să utilizeze valoarea justă la data achiziției participației dobânditorului în entitatea dobândită, în locul valorii juste de la data achiziției a contravalorii transferate [punctul 32 litera (a) subpunctul (i)]. …

47

… De exemplu, în afară de cazul în care intervine un eveniment care i-a modificat valoarea justă și care poate fi identificat, vânzarea unui activ către un terț la scurt timp după data de achiziție pentru o sumă semnificativ diferită față de valoarea sa justă provizorie evaluată la acea dată indică probabil o eroare în valoarea provizorie.

64F

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, emis în mai 2011, a modificat punctele 20, 29, 33, 47, a modificat definiția valorii juste de la Anexa A și a modificat punctele B22, B40, B43–B46, B49 și B64. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

B22

Având în vedere că aceste situații financiare consolidate reprezintă continuarea situațiilor financiare ale filialei legale, cu excepția structurii capitalului său, situațiile financiare consolidate reflectă:

…

…

B40

Criteriile de identificabilitate determină măsura în care o imobilizare necorporală este recunoscută separat de fondul comercial. Totuși, criteriile nu oferă nici îndrumări de evaluare a valorii juste a unei imobilizări necorporale, nici nu restricționează ipotezele utilizate la evaluarea valorii juste a unei imobilizări necorporale. De exemplu, dobânditorul ar lua în considerare în evaluarea valorii juste ipotezele de care ar ține cont participanții pe piață atunci când ar determina valoarea imobilizării necorporale, cum ar fi preconizarea reînnoirii viitoare a unor contracte. …

B43

Pentru a-și proteja poziția competitivă sau din alte motive, dobânditorul poate intenționa să nu utilizeze activul nefinanciar dobândit sau poate să nu intenționeze să utilizeze activul corespunzător celei mai intense și celei mai bune utilizări. De exemplu, un caz poate fi acela în care dobânditorul intenționează să utilizeze în mod defensiv o imobilizare necorporală dobândită de cercetare și dezvoltare, împiedicând alte părți să o utilizeze. Cu toate acestea, dobânditorul trebuie să evalueze valoarea justă a activului nefinanciar presupunând cea mai intensă și cea mai bună utilizare a sa de către participanți pe piață, în conformitate cu premisa de evaluare corespunzătoare, atât la momentul inițial, cât și atunci când evaluează valoarea justă fără costuri asociate cedării pentru testarea ulterioară a deprecierii.

B44

Prezentul IFRS permite dobânditorului să evalueze un interes care nu controlează deținut într-o entitate dobândită la valoarea sa justă, de la data achiziției. Uneori, un dobânditor va putea evalua valoarea justă de la data achiziției a unui interes care nu controlează pe baza unui preț cotat pe o piață activă pentru acțiuni (adică, acelea care nu sunt deținute de dobânditor). Totuși, în alte situații, pentru acțiuni nu va fi disponibil un preț cotat pe o piață activă. În acele situații, dobânditorul va evalua valoarea justă a interesului care nu controlează pe baza unei alte tehnici de evaluare.

B45

Valorile juste pe acțiune ale participației dobânditorului în entitatea dobândită și ale interesului care nu controlează calculate pe acțiune pot fi diferite. Este posibil ca principala diferență să fie includerea unei prime de control în valoarea justă pe acțiune a participației dobânditorului în entitatea dobândită sau, invers, includerea unei reduceri pentru lipsa controlului (numită și reducere de interes care nu controlează) în valoarea justă pe acțiune a interesului care nu controlează dacă participanții pe piață ar ține cont de o astfel de primă sau reducere atunci când determină valoarea interesului care nu controlează.

B46

Într-o combinare de întreprinderi realizată fără transfer de contravaloare, dobânditorul trebuie să substituie valoarea justă de la data achiziției participației sale în entitatea dobândită cu valoarea justă de la data achiziției a contravalorii transferate pentru evaluarea fondului comercial sau a câștigului realizat în urma unei cumpărări în condiții avantajoase (a se vedea punctele 32-34).

B49

O evaluare la valoarea justă a unei entități mutuale trebuie să includă ipotezele pe care le-ar formula participanții pe piață cu privire la viitoarele beneficii ale membrilor, precum și orice ipoteze relevante ar formula participanții pe piață cu privire la entitatea mutuală. De exemplu, pentru a evalua valoarea justă a entității mutuale se poate utiliza o tehnică a valorii actualizate. Fluxurile de trezorerie utilizate drept intrări de date pentru model trebuie să se bazeze pe fluxurile de trezorerie preconizate ale entității mutuale, care este posibil să reflecte reducerile aferente beneficiilor membrilor, cum ar fi onorarii reduse pentru bunuri și servicii.

B64

În vederea realizării obiectivului de la punctul 59, dobânditorul trebuie să prezinte următoarele categorii de informații pentru fiecare combinare de întreprinderi care s-a realizat pe parcursul perioadei de raportare:

…

41E

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste din Anexa A. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

44H

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, publicat în mai 2011, a modificat definiția valorii juste din Anexa A. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

3

Prezentul IFRS trebuie să fie aplicat de toate entitățile pentru toate tipurile de instrumente financiare, cu excepția:

…

28

În unele cazuri, o entitate nu recunoaște un câștig sau o pierdere la recunoașterea inițială a unui activ financiar sau a unei datorii financiare, deoarece valoarea justă nu este probată de un preț cotat pe o piață activă pentru un activ sau datorie identic(ă) (adică, o dată intrare de nivel 1) și nici nu se bazează pe o tehnică de evaluare care utilizează doar date de pe piețe observabile (a se vedea punctul AG76 din IAS 39). În astfel de cazuri, o entitate trebuie să furnizeze informații în funcție de clasa activului financiar sau a datoriei financiare:

29

Nu sunt prevăzute prezentări de informații privind valoarea justă:

…

…

44P

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat punctele 3, 28, 29, B4 și B26 și Anexa A și a eliminat punctele 27–27B. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

alte riscuri de preț

Riscul ca valoarea justă a fluxurilor de trezorerie viitoare ale unui instrument financiar să fluctueze din cauza modificărilor de prețuri pe piață (altele decât cele care provin din riscul ratei dobânzii sau riscul valutar), fie că aceste modificări sunt generate de factori specifici instrumentului financiar individual sau emitentului său fie că sunt generate de factori care afectează toate instrumentele financiare similare tranzacționate pe piață.

5.1.1

La recunoașterea inițială, o entitate trebuie să evalueze un activ financiar la valoarea sa justă, în cazul unui activ financiar care nu este la valoarea justă prin profit sau pierdere, costurile tranzacției care nu sunt atribuibile direct achiziției activului financiar.

5.1.1A

Cu toate acestea, dacă valoarea justă a activului financiar la recunoașterea inițială este diferită de prețul tranzacției, o entitate trebuie să aplice punctul B5.1 și punctul AG76 din IAS 39.

5.2.1

După recunoașterea inițială, o entitate trebuie să evalueze un activ financiar în conformitate cu punctele 4.1-4.5 la valoarea justă sau la costul amortizat.

5.3.2

Dacă, în conformitate cu punctul 4.9, o entitate reclasifică un activ financiar astfel încât acesta este evaluat la valoarea justă, valoarea sa justă este evaluată la data la care a fost reclasificat. Orice câștig sau pierdere generat(ă) de o diferență între valoarea contabilă anterioară și valoarea justă este recunoscut(ă) în profit sau pierdere.

8.2.5

Dacă o entitate evaluează un contract hibrid la valoarea justă în conformitate cu punctul 4.4 sau cu punctul 4.5, dar valoarea justă a contractului hibrid nu a fost evaluată în perioade de raportare comparabile, valoarea justă a contractului hibrid în perioade de raportare comparabile trebuie să fie suma valorilor juste ale componentelor (adică contractul gazdă nederivat și instrumentul derivat încorporat) la finalul fiecărei perioade de raportare comparative.

8.2.11

Dacă o entitate a contabilizat anterior o investiție într-un instrument de capitaluri proprii care nu are un preț cotat pe o piață activă pentru un instrument identic (adică o dată de intrare de nivel 1) (sau un instrument derivat de care să fie legat și trebuie decontată prin furnizarea unui astfel de instrument de capitaluri proprii) la cost în conformitate cu IAS 39, trebuie să evalueze acel instrument la valoarea justă de la data aplicării inițiale. …

8.1.3

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, emis în mai 2011, a modificat punctele 5.1.1, 5.2.1, 5.3.2, 8.2.5, 8.2.11, B5.1, B5.4, B5.5, B5.7, C8, C20, C22, C27 și C28 și a adăugat punctul 5.1.1A. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

B5.1

Valoarea justă a unui activ financiar la recunoașterea inițială este, în mod normal, prețul tranzacției (adică valoarea justă a contravalorii date, a se vedea de asemenea IFRS 13 și punctul AG76 din IAS 39). Totuși, dacă o parte a contravalorii date este pentru alt element decât instrumentul financiar, o entitate trebuie să evalueze valoarea justă a instrumentului financiar. De exemplu, valoarea justă a unui împrumut pe termen lung sau a unei creanțe care nu este purtătoare de dobândă poate fi evaluată drept valoarea actualizată a tuturor intrărilor viitoare de numerar actualizate utilizând ratele principale ale dobânzii de pe piață pentru instrumente financiare similare (similare în ceea ce privește moneda, condițiile, tipul ratei dobânzii și alți factori), cu un rating de credit similar. Orice sumă suplimentară împrumutată este o cheltuială sau o reducere a venitului, cu excepția momentului când îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută drept un alt tip de activ.

B5.5

… O astfel de situație poate fi dacă nu sunt disponibile date mai recente pentru a evalua valoarea justă sau dacă mai multe evaluări la valoarea justă posibile și costurile reprezintă cea mai bună estimare a valorii juste în acele evaluări.

B5.7

… În astfel de cazuri entitatea trebuie să evalueze valoarea justă.

D24

În Anexa C, la punctul C8, modificările la punctul 29 din IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat se modifică după cum urmează:

D25

La punctul C20 modificările la punctul 1 din IAS 28 Investiții în entitățile asociate sunt modificate după cum urmează:

D26

La punctul C22 modificările la punctul 1 din IAS 31 Interese în asocierile în participație sunt modificate după cum urmează:

D27

La punctul C27 modificările la punctele 9, 13 și 88 din IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare sunt modificate după cum urmează:

D28

La punctul C28 modificările la punctele AG64, AG80, AG81 și AG96 din IAS 39 sunt modificate după cum urmează:

3.2.14

Atunci când o entitate alocă valoarea contabilă anterioară a unui activ financiar mai mare între partea care continuă să fie recunoscută și partea care este derecunoscută, trebuie evaluată valoarea justă a părții care continuă să fie recunoscută. Atunci când entitatea are o tradiție de vânzare a unor părți similare cu partea care continuă să fie recunoscută sau dacă există alte tranzacții pe piață pentru astfel de părți, prețurile recente oferă cea mai bună estimare a valorii sale juste. …

4.3.7

Dacă o entitate nu poate evalua în mod fiabil valoarea justă a unui instrument derivat încorporat pe baza termenilor și condițiilor sale, valoarea justă a instrumentului derivat încorporat este diferența dintre valoarea justă a contractului hibrid și valoarea justă a contractului gazdă. Dacă entitatea nu poate evalua valoarea justă a instrumentului derivat încorporat pe baza acestei metode, se aplică punctul 4.3.6 și contractul hibrid este desemnat la valoarea justă prin profit sau pierdere.

5.1.1

La recunoașterea inițială, o entitate trebuie să evalueze un activ financiar sau o datorie financiară la valoarea sa justă plus sau minus, în cazul unui activ financiar sau al unei datorii financiare care nu este la valoarea justă prin profit sau pierdere, costurile tranzacției care sunt atribuibile direct achiziției sau emisiunii activului financiar sau datoriei financiare.

5.1.1A

Cu toate acestea, dacă valoarea justă a activului financiar sau a datoriei financiare la recunoașterea inițială este diferită de prețul tranzacției, o entitate trebuie să aplice punctul B5.1.2A.

5.2.1

După recunoașterea inițială, o entitate trebuie să evalueze un activ financiar în conformitate cu punctele 4.1.1–4.1.5 la valoarea justă sau la costul amortizat (a se vedea punctele 9 și AG5–AG8 din IAS 39).

5.6.2

Dacă, în conformitate cu punctul 4.4.1, o entitate reclasifică un activ financiar astfel încât acesta este evaluat la valoarea justă, valoarea sa justă este evaluată la data la care a fost reclasificat. Orice câștig sau pierdere generat(ă) de o diferență între valoarea contabilă anterioară și valoarea justă este recunoscut(ă) în profit sau pierdere.

7.2.5

Dacă o entitate evaluează un contract hibrid la valoarea justă în conformitate cu punctul 4.1.4 sau cu punctul 4.1.5, dar valoarea justă a contractului hibrid nu a fost evaluată în perioade de raportare comparative, valoarea justă a contractului hibrid în perioade de raportare comparative trebuie să fie suma valorilor juste ale componentelor (adică contractul gazdă nederivat și instrumentul derivat încorporat) la finalul fiecărei perioade de raportare comparative.

7.2.11

Dacă o entitate a contabilizat anterior o investiție într-un instrument de capital propriu care nu are un preț cotat pe o piață activă pentru un instrument identic (adică o dată de intrare de nivel 1) (sau un activ derivat care este legat de, și trebuie decontat prin, livrarea unui astfel de instrument de capital propriu) la cost în conformitate cu IAS 39, trebuie să evalueze acel instrument la valoarea justă de la data aplicării inițiale. …

7.2.12

Dacă o entitate a contabilizat anterior o datorie derivată care este legată de, și trebuie decontată prin livrarea unui instrument de capitaluri proprii care nu are un preț cotat pe o piață activă pentru un instrument identic (adică, o dată de intrare de nivelul 1) la cost în conformitate cu IAS 39, aceasta trebuie să evalueze datoria derivată la valoarea justă de la data aplicării inițiale. …

7.1.3

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, emis în mai 2011, a modificat punctele 3.2.14, 4.3.7, 5.1.1, 5.2.1, 5.4.1, 5.6.2, 7.2.5, 7.2.11, 7.2.12, a modificat definiția valorii juste de la Anexa A, a modificat punctele B3.2.11, B3.2.17, B5.1.1, B5.2.2, B5.4.8, B5.4.14, B5.4.16, B5.7.20, C3, C11, C26, C28, C30, C49 și C53, a eliminat punctele 5.4.2, B5.4.1–B5.4.13 și a adăugat punctele 5.1.1A, B5.1.2A și B5.2.2A. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

B3.2.11

Atunci când se evaluează valoarea justă a părții care continuă să fie recunoscută și a părții care este derecunoscută în scopul aplicării punctului 3.2.13, o entitate aplică dispozițiile de evaluare la valoarea justă ale IFRS 13, suplimentar față de punctul 3.2.14.

B3.2.17

Acest punct ilustrează abordarea implicării continue atunci când implicarea continuă a entității privește o parte a unui activ financiar.

Se va presupune că o entitate are un portofoliu de împrumuturi cu plată anticipată … Valoarea justă a împrumuturilor la data tranzacției este de 10 100 u.m. și valoarea justă a marjei suplimentare de 0,5 % este de 40 u.m.

…

Entitatea calculează câștigul sau pierderea la vânzarea părții de 90 % din fluxurile de trezorerie. Presupunând că, la data transferului, nu sunt disponibile valorile juste ale părții de 90 % transferate și a părții de 10 % păstrate, entitatea alocă valoarea contabilă a activului în conformitate cu punctul 3.2.14 după cum urmează:

…

B5.1.1

Valoarea justă a unui instrument financiar la recunoașterea inițială este, în mod normal, prețul tranzacției (adică valoarea justă a contravalorii date sau primite, a se vedea de asemenea punctul B5.1.2A și IFRS 13). Totuși, dacă o parte a contravalorii date sau primite este pentru alt element decât instrumentul financiar, o entitate trebuie să evalueze valoarea justă a instrumentului financiar. De exemplu, valoarea justă a unui împrumut pe termen lung sau a unei creanțe care nu este purtătoare de dobândă poate fi evaluată drept valoarea actualizată a tuturor intrărilor viitoare de numerar actualizate utilizând ratele principale ale dobânzii de pe piață pentru instrumente financiare similare (similare în ceea ce privește moneda, condițiile, tipul ratei dobânzii și alți factori), cu un rating de credit similar. Orice sumă împrumutată în plus este o cheltuială sau o reducere a venitului, cu excepția momentului când îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută drept alt tip de activ.

B5.1.2A

În mod normal, cea mai bună dovadă a valorii juste a unui instrument financiar la recunoașterea inițială este prețul tranzacției (adică, valoarea justă a contravalorii date sau primite, a se vedea de asemenea IFRS 13). Dacă o entitate stabilește că valoarea justă la recunoașterea inițială este diferită de prețul tranzacției astfel cum se menționează la punctul 5.1.1A, entitatea trebuie să contabilizeze acel instrument la acea dată după cum urmează:

B5.2.2A

Evaluarea ulterioară a unui activ financiar sau a unei datorii financiare și recunoașterea ulterioară a câștigurilor sau pierderilor descrise la punctul B5.1.2A trebuie să fie consecvente cu dispozițiile prezentului IFRS.

B5.4.14

… O astfel de situație poate fi dacă nu sunt disponibile date mai recente pentru a evalua valoarea justă sau dacă mai multe evaluări la valoarea justă posibile și costurile reprezintă cea mai bună estimare a valorii juste în acele evaluări.

B5.4.16

… În măsura în care există astfel de factori relevanți, aceștia pot indica că este posibil ca costul să nu fie reprezentativ pentru valoarea justă. În astfel de cazuri, entitatea trebuie să evalueze valoarea justă.

B5.7.20

După cum este cazul în toate evaluările la valoarea justă, metoda de evaluare utilizată de o entitate pentru a stabili proporția modificării în valoarea justă a datoriei atribuibilă modificărilor riscului de credit al acesteia trebuie să utilizeze la maxim datele de intrare observabile relevante și să utilizeze la minimum datele de intrare neobservabile.

D15

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile evaluează o astfel de investiție la cost, în conformitate cu IAS 27, atunci ea trebuie să evalueze această investiție la una dintre următoarele valori în situația individuală de deschidere a poziției financiare în conformitate cu IFRS:

…

D20

În ciuda dispozițiilor de la punctele 7 și 9, o entitate poate aplica dispozițiile de la punctul B5.1.2A litera (b) din IFRS 9 în oricare dintre următoarele moduri:

…

28

În unele cazuri, o entitate nu recunoaște un câștig sau o pierdere la recunoașterea inițială a unui activ financiar sau a unei datorii financiare, deoarece valoarea justă nu este probată de un preț cotat pe o piață activă pentru un activ sau datorie identic(ă) (adică o dată de intrare de nivel 1) și nici nu se bazează pe o tehnică de evaluare care utilizează doar date de pe piețe observabile (a se vedea punctul B5.1.2A din IFRS 9). În astfel de cazuri, o entitate trebuie să furnizeze informații în funcție de clasa activului financiar sau a datoriei financiare:

1

Prezentul standard trebuie aplicat în contabilizarea investițiilor în entități asociate. Totuși el nu se aplică investițiilor în entități asociate deținute de:

1

Prezentul standard trebuie aplicat la contabilizarea intereselor în asocierile în participație și la raportarea activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor aparținând asocierii în participație în situațiile financiare ale asociaților și ale investitorilor, oricare ar fi structurile sau formele sub care își desfășoară activitățile asocierile în participație. Totuși el nu se aplică intereselor asociaților în entități controlate în comun deținute de:

23

… Un exemplu îl constituie obligația unei entități, conform unui contract forward, de a cumpăra propriile instrumente de capitaluri proprii în schimbul numerarului. Datoria financiară este recunoscută inițial la valoarea actualizată a valorii de răscumpărare și este reclasificată din capitaluri proprii. …

A8

Acțiunile membrilor care depășesc restricția de răscumpărare sunt datorii financiare. Entitatea de tip cooperatist evaluează această datorie financiară la valoarea justă la recunoașterea inițială. Deoarece aceste acțiuni pot fi răscumpărate la cerere, entitatea de tip cooperatist evaluează valoarea justă a unor astfel de datorii financiare în conformitate cu punctul 47 din IFRS 13, care prevede: „Valoarea justă a unei datorii financiare cu o caracteristică „la vedere“ (de exemplu, un depozit la vedere) nu este mai mică decât valoarea de plată la cerere …“ În consecință, entitatea de tip cooperatist clasifică ca datorii financiare valoarea maximă de plată la cerere, conform dispozițiilor de răscumpărare.

7

Dacă valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii emise nu poate fi evaluată fiabil, atunci instrumentele de capitaluri proprii trebuie să fie evaluate pentru a reflecta valoarea justă a datoriei financiare stinse. Nu se aplică punctul 47 din IFRS 13 atunci când se evaluează valoarea justă a datoriei financiare stinse cu o caracteristică la vedere (de exemplu, un depozit la vedere).

128

Prezentările de informații de la punctul 125 nu sunt impuse pentru active și datorii care prezintă un risc semnificativ ca valoarea lor contabilă să se schimbe considerabil pe parcursul următorului exercițiu financiar dacă, la finalul perioadei de raportare, acestea sunt evaluate la valoarea justă pe baza unui preț cotat pe o piață activă pentru un activ sau o datorie identic(ă). Aceste valori juste se pot modifica semnificativ în decursul următorului exercițiu financiar, dar aceste modificări nu ar decurge din ipoteze sau din alte surse de incertitudine referitoare la estimări la finalul perioadei de raportare.

133

Alte IFRS-uri dispun prezentarea unora dintre ipotezele care ar fi altminteri solicitate în conformitate cu punctul 125. De exemplu, IAS 37 impune prezentarea, în anumite situații, a ipotezelor principale privind evenimentele viitoare care afectează clasele de provizioane. IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă prevede prezentarea ipotezelor principale (inclusiv tehnica(ile) de evaluare și intrările de date pe care le utilizează entitatea atunci când evaluează valoarea justă a activelor sau datoriilor contabilizate la valoarea justă.

139I

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat punctele 128 și 133. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

7

Valoare realizabilă netă se referă la suma netă pe care o entitate se așteaptă să o realizeze din vânzarea de stocuri pe parcursul desfășurării normale a activității. Valoarea justă reflectă prețul unei tranzacții normale de vânzare a aceluiași stoc pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) pentru acel stoc care s-ar încheia între participanți pe piață, la data de evaluare. Prima este o valoare specifică entității; cea de a doua nu este. Valoarea realizabilă netă a stocurilor poate să nu fie egală cu valoarea justă minus costurile generate de vânzare.

40C

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 6 și a modificat punctul 7. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

52

Prin urmare, aplicarea retroactivă a unei noi politici contabile sau corectarea unei erori dintr-o perioadă anterioară prevede diferențierea informațiilor care

de informații din alte surse. Pentru anumite tipuri de estimări (de exemplu, evaluarea la valoarea justă care utilizează un număr mare de date de intrare neobservabile) este imposibil să diferențiem aceste tipuri de informații. În cazul în care aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă ar impune elaborarea unei estimări semnificative pentru care este imposibil de diferențiat aceste două tipuri de informații, este imposibil să se aplice noua politică contabilă sau să se corecteze retroactiv eroarea perioadei anterioare.

54C

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, emis în mai 2011, a modificat punctul 52. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

11

Un exemplu de eveniment care nu conduce la ajustarea situațiilor financiare după perioada de raportare a bilanțului este o diminuare a valorii juste a investițiilor în intervalul dintre finalul perioadei de raportare și data la care situațiile financiare sunt aprobate în vederea publicării. O diminuare a valorii juste nu se referă în mod normal la condiția investițiilor la finalul perioadei de raportare, dar reflectă circumstanțele apărute ulterior. …

23A

IFRS 13 emis în mai 2011, a modificat punctul 11. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

26

Valoarea justă a unui activ este evaluată fiabil dacă (a) variabilitatea în gama de evaluări la valoarea justă rezonabile nu este semnificativă pentru acel activ sau (b) probabilitățile diverselor estimări din acea gamă pot fi evaluate în mod fiabil și utilizate la evaluarea valorii juste. Dacă o entitate poate să evalueze fiabil fie valoarea justă a activului încasat, fie cea a activului la care a renunțat, atunci valoarea justă a activului la care a renunțat este utilizată pentru a evalua costurile activului încasat, cu excepția cazului în care valoarea justă a activului încasat nu este mai evidentă.

35

Atunci când se reevaluează un element de imobilizări corporale, orice amortizare cumulată la data reevaluării este tratată în unul dintre următoarele moduri:

…

77

Dacă elementele de imobilizări corporale sunt exprimate la valoarea reevaluată, se vor furniza următoarele informații, suplimentar față de informațiile prevăzute în IFRS 13:

…

…

81F

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 6 și a modificat punctele 26, 35 și 77 și a eliminat punctele 32 și 33. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

6A

IAS 17 utilizează termenul „valoarea justă“ într-un mod diferit față de unele aspecte ale definiției valorii juste din IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă. Prin urmare, când aplică IAS 17, o entitate evaluează valoarea justă în conformitate cu IAS 17 și nu cu IFRS 13.

42

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 7. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

50

Contabilizarea de către o entitate a planurilor de beneficii determinate implică următorii pași:

…

…

102

Valoarea justă a oricăror active ale planului este dedusă din determinarea valorii recunoscute în situația poziției financiare în conformitate cu punctul 54.

162

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 7 și a modificat punctele 50 și 102. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

45

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 3. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

23

La finalul fiecărei perioade de raportare:

…

60G

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 8 și a modificat punctul 23. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

1

Prezentul standard trebuie aplicat în contabilizarea investițiilor în entități asociate. Totuși el nu se aplică investițiilor în entități asociate deținute de:

37

Trebuie prezentate următoarele informații:

…

41G

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, publicat în mai 2011, a modificat punctele 1 și 37. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

1

Prezentul standard trebuie aplicat la contabilizarea intereselor în asocierile în participație și la raportarea activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor aparținând asocierii în participație în situațiile financiare ale asociaților și ale investitorilor, oricare ar fi structurile sau formele sub care își desfășoară activitățile asocierile în participație. Totuși el nu se aplică intereselor asociaților în entități controlate în comun deținute de:

58F

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, emis în mai 2011, a modificat punctul 1. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

23

Datoria financiară este recunoscută inițial la valoarea actualizată a valorii de răscumpărare și este reclasificată din capitaluri proprii. …

97J

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 11 și a modificat punctele 23 și AG31. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

AG31

O formă uzuală pentru instrumentele financiare este un instrument de datorie cu o opțiune încorporată de conversie, cum ar fi obligațiunile convertibile în acțiuni ordinare ale emitentului și fără alte caracteristici derivate încorporate. Punctul 28 prevede ca emitentul unui astfel de instrument financiar să prezinte separat componenta de datorie și componenta de capitaluri proprii în situația poziției financiare, după cum urmează:

…

8

Termenii definiți în IAS 32 Instrumente financiare: prezentare sunt utilizați în prezentul standard cu semnificațiile prevăzute la punctul 11 din IAS 32, cu excepția cazului în care se prevede altfel. În IAS 32 sunt definite instrumentul financiar, activul financiar, datoria financiară și instrumentul de capitaluri proprii și sunt prezentate îndrumări de aplicare a acelor definiții. IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă definește valoarea justă și prevede cerințele de aplicare a acelei definiții.

47A

În cazul opțiunilor pe acțiuni și a altor angajamente de plată pe bază de acțiuni la care se aplică IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni, prețul de emisiune la care se face referire la punctul 46 și prețul de exercitare la care se face referire la punctul 47 trebuie să includă valoarea justă (evaluată în conformitate cu IFRS 2) a oricăror bunuri sau servicii ce trebuie să fie furnizate entității în viitor în cadrul opțiunii pe acțiune sau al altui angajament de plată pe bază de acțiuni.

74C

IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat punctele 8, 47A și A2. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 13.

A2

Emisiunea de acțiuni ordinare la momentul exercitării sau al conversiei de acțiuni ordinare potențiale nu dă naștere, de obicei, unui element de prime. Aceasta se datorează faptului că acțiunile ordinare potențiale sunt evaluate de obicei la valoarea justă, ceea ce duce la o modificare proporțională a resurselor disponibile entității. Totuși, într-o emisiune de drepturi de subscriere, prețul de exercitare este adesea mai mic decât valoarea justă a acțiunilor. … Valoarea justă teoretică anterioară fără exercitarea de drepturi pe acțiune este calculată prin adăugarea valorii juste agregate a acțiunilor imediat anterioare exercitării drepturilor la încasările din exercitarea drepturilor și împărțindu-le la numărul de acțiuni în circulație după exercitarea drepturilor. În cazul în care drepturile urmează să fie tranzacționate public, separat de acțiunile anterioare datei exercitării, valoarea justă este evaluată la închiderea ultimei zile în care acțiunile sunt tranzacționate împreună cu drepturile.

16A

În plus față de prezentarea evenimentelor și tranzacțiilor semnificative în conformitate cu punctele 15-15C, o entitate trebuie să includă următoarele informații în notele la situațiile sale financiare interimare, dacă nu au fost prezentate în altă parte în cadrul raportului financiar interimar. Informațiile trebuie raportate, în mod normal, de la începutul exercițiului până în prezent.

50

IFRS 13, emis în mai 2011, a adăugat punctul 16A litera (j). O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 13.

5

Prezentul standard nu se aplică activelor financiare care intră sub incidența IAS 39, investițiilor imobiliare evaluate la valoarea justă care intră sub incidența IAS 40 sau activelor biologice legate de activitatea agricolă evaluate la valoarea justă minus costurile generate de vânzare care intră sub incidența IAS 41. Cu toate acestea, prezentul standard se aplică activelor contabilizate la valoarea reevaluată (adică valoarea justă la data reevaluării minus orice amortizare cumulată ulterioară și pierderi prin depreciere cumulate ulterior) în conformitate cu alte IFRS-uri, cum ar fi modelele de reevaluare din IAS 16 Imobilizări corporale și IAS 38 Imobilizări necorporale. Singura diferență dintre valoarea justă a unui activ și valoarea sa justă minus costurile asociate cedării o reprezintă costurile marginale directe atribuibile cedării activului.

6

Următorii termeni sunt utilizați în prezentul standard cu înțelesul specificat în continuare:

12

La evaluarea existenței indiciilor de depreciere a activelor o entitate trebuie să ia în considerare cel puțin următoarele indicii:

Surse externe de informații

…

20

Poate fi posibil să se evalueze valoarea justă minus costurile asociate cedării, chiar dacă nu există un preț cotat pe o piață activă pentru un activ dentic. Cu toate acestea, uneori nu va fi posibil să se evalueze valoarea justă minus costurile asociate cedării deoarece nu există o bază pentru a calcula o estimare fiabilă a prețului care s-ar putea obține din vânzarea activului în cadrul unei tranzacții normale care are loc între participanți pe piață, la data de evaluare, în condiții de piață actuale. În acest caz, entitatea poate folosi valoarea de utilizare a activului ca valoare recuperabilă.

22

Valoarea recuperabilă se calculează pentru fiecare activ în parte … în afară de cazul în care

…

28

Cu ocazia evaluării valorii juste minus costurile asociate cedării, se deduc costurile asociate cedării, altele decât cele care au fost deja recunoscute ca datorii. Exemple …

53A

Valoarea justă este diferită de valoare de utilizare. Valoarea justă reflectă ipotezele pe care le-ar utiliza participanții pe piață atunci când stabilesc valoarea activului. În schimb, valoarea de utilizare reflectă efectele factorilor ce pot fi specifici entității, dar care nu se aplică entităților în general. De exemplu, valoarea justă nu reflectă niciunul dintre factorii următori în măsura în care aceștia, în general, nu ar fi disponibili participanților de pe piață: