12.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 268/32

(1)

În timpul monitorizării procesului de restructurare a industriei siderurgice din Polonia, Comisia a fost informată cu privire la neregulile din sectorul polonez al producției de țevi din oțel. După aderarea Poloniei la UE, au fost efectuate controale din oficiu în legătură cu ajutorul acordat întreprinderilor Walcownia Rur Jedność Sp. z.o.o. („WRJ”) și WRJ-Serwis Sp. z.o.o. („WRJ-Serwis”). Comisia a solicitat informații din partea autorităților poloneze, prin scrisorile din 6 aprilie 2005, 4 august 2005, 3 noiembrie 2005, 4 mai 2006, 17 noiembrie 2006 și 11 iulie 2007. Autoritățile poloneze au comunicat răspunsurile lor prin scrisorile din 7 iunie 2005, 29 septembrie 2005, 2 decembrie 2005, 18 mai 2006, 31 mai 2006, 10 ianuarie 2007 și 3 august 2007.

(2)

Prin scrisoarea din 23 octombrie 2007, Comisia a informat Polonia asupra deciziei sale de a iniția procedura stabilită la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) (3) în ceea ce privește un număr de măsuri de ajutor acordate în favoarea întreprinderilor WRJ și WRJ-Serwis.

(3)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 24 noiembrie 2007 (4). Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații referitoare la măsurile în cauză.

(4)

Comisia a primit observații de la o singură parte interesată, pe care le-a transmis apoi Poloniei, oferindu-i posibilitatea de a reacționa; observațiile acesteia au fost primite prin scrisoarea din 16 februarie 2009. Răspunsul Poloniei la inițierea procedurii oficiale de investigare a fost prezentat prin scrisorile din 21 ianuarie și 1 februarie 2008.

(5)

Comisia a solicitat informații suplimentare la 16 februarie 2009, pe care Polonia le-a comunicat prin scrisoarea din 4 iunie 2009.

(6)

WRJ își are sediul în Katowice și dispune de un număr de 12 angajați în funcții administrative. Towarzystwo Finansowe Silesia Sp. z o.o. („TFS”), întreprindere aflată în proporție de 99,6 % în proprietatea statului, deține 40,736 % din acțiunile WRJ, în timp ce Walcownia Rur Silesia S.A. („Walcownia Rur Silesia”), filială în proporție de 100 % a întreprinderii TFS, deține 7,235 % din acțiunile WRJ.

(7)

Ceilalți acționari sunt:

(8)

WRJ a fost înființată în 1995 în scopul construirii unui nou laminor de țevi fără sudură, cu o capacitate de producție de 160 000 de tone pe an („proiectul WRJ”).

(9)

O altă întreprindere, Huta Jedność, a demarat inițial construcția unui laminor de țevi fără sudură cu capacitatea de 400 000 de tone în 1978, însă lucrările au fost oprite în 1980 când subvențiile de stat au fost suspendate. După mai multe încercări de reluare a proiectului, Huta Jedność a depus o cerere de intrare în procedură de faliment, incluzând lichidarea patrimoniului, care a fost respinsă de instanță. Huta Jedność este în prezent o întreprindere în curs de lichidare, activitățile sale constând în închirierea mijloacelor sale de producție către alte întreprinderi și îndeplinirea rolului de furnizor de utilități.

(10)

Proiectul WRJ cuprindea elemente de infrastructură, precum și unele din utilajele și echipamentele adunate anterior de Huta Jedność pentru proiectul inițial și urma să fie realizat pe un teren deținut mai demult de Huta Jedność. Noi investitori au fost invitați să participe la proiectul WRJ, care a demarat în 1997. Punerea în aplicare a proiectului a fost sistată în 2001 și de atunci investitorii s-au retras din acesta. Cu toate că, aparent, lucrările au fost realizate în proporție de 86 %, WRJ nu a început niciodată producția.

(11)

La 4 septembrie 2007, Walcownia Rur Silesia, o filială deținută integral de TFS, înființată în vederea consolidării sectorului polonez al producției de țevi din oțel (a se vedea considerentele 15-17 de mai jos), a depus o cerere de declarare a WRJ în stare de faliment, incluzând lichidarea patrimoniului acesteia. Tribunalul districtual din Katowice a declarat falimentul WRJ la 23 ianuarie 2008 și a ordonat lichidarea patrimoniului întreprinderii, pentru care a numit un administrator judiciar. Se pare că până în prezent nu a fost vândut niciunul dintre activele întreprinderii WRJ în cadrul procedurii de faliment.

(12)

WRJ-Serwis a fost constituită în 2001 ca urmare a transformării întreprinderii Zakład Usług Energomechanicznych „Jedność” S.A., care fusese înființată în 1999. Acționarii WRJ-Serwis sunt TFS (participație de 54,66 %), PIW ENPOL Sp. z o.o. (participație de 36,77 %), Commplex Sp. z o.o. (participație de 8,29 %) și Huta Jedność (participație de 0,28 %).

(13)

Scopul inițial al întreprinderii WRJ-Serwis a constat în punerea în aplicare a unei părți din proiectul WRJ și oferirea unor mai bune posibilități de creditare pentru WRJ. Cu toate acestea, WRJ-Serwis nu a demarat niciodată activitățile de investiții, însă produce țevi din oțel fără sudură trase la rece din mai 2004, după ce Huta Jedność a sistat producția la uzina de trefilare la începutul anului 2004. Această activitate se desfășoară pe baza mijloacelor închiriate inițial de la Huta Jedność. Aceste mijloace au fost ulterior preluate de ING Bank Śląski S.A. și, în final, de Walcownia Rur Silesia. De asemenea, WRJ-Serwis a dobândit 9/10 din uzufructul perpetuu asupra terenului pe care este situat proiectul WRJ, precum și 9/10 din dreptul de proprietate asupra clădirilor ridicate pe acel teren.

(14)

WRJ-Serwis și-a încetat activitatea în aprilie 2008, când Walcownia Rur Silesia a preluat producția de țevi din oțel la uzina de trefilare.

(15)

În 2004, TFS a început să caute un investitor strategic pentru WRJ și WRJ-Serwis. În 2005, părțile interesate au fost invitate să participe la licitație, iar două dintre acestea au trimis oferte. În cele din urmă, s-a încheiat un contract-cadru cu unul dintre ofertanți cu privire la achiziționarea activelor WRJ și WRJ-Serwis, negrevate de sarcini; cu toate acestea, contractul a fost reziliat în octombrie 2006, nefiind îndeplinite condițiile. TFS a lansat o nouă procedură de licitație în decembrie 2006, dar nu a primit nicio ofertă fermă.

(16)

În urma a unei noi cereri de oferte lansate în 2007, TFS a decis consolidarea întreprinderilor WRJ și WRJ-Serwis pentru a facilita privatizarea acestora. În acest scop, TFS a înființat două noi societăți, respectiv, FEREX Sp. z o.o. („FEREX”) și Walcownia Rur Silesia. TFS deține o participație de 100 % în ambele societăți. Prin intermediul societăților Walcownia Rur Silesia și FEREX, TFS a achiziționat activele necesare pentru punerea în aplicare a proiectului WRJ și a preluat datoriile întreprinderilor WRJ și WRJ-Serwis:

(17)

În august 2008, autoritățile poloneze au făcut încă o încercare de a vinde WRJ, WRJ-Serwis, FEREX și Walcownia Rur Silesia. TFS și Walcownia Rur Silesia au invitat părțile interesate să ia parte la negocieri pentru cumpărarea în comun a activelor Walcownia Rur Silesia, a capitalului social al FEREX, a creanțelor TFS datorate de FEREX și a participațiilor TFS la capitalul WRJ-Serwis. Procedura s-a finalizat la 15 ianuarie 2009, fără a avea ca rezultat vânzarea vreunuia dintre activele oferite.

(18)

Ajutorul acordat întreprinderii WRJ constă în investițiile de capital efectuate de TFS (2.2.1), în garanțiile oferite de TFS (2.2.2) și în garanția constituită de trezorerie (2.2.3). Ajutorul acordat întreprinderii WRJ-Serwis constă în investițiile de capital efectuate de TFS (2.2.4).

(19)

Prima investiție de capital a TFS în WRJ a avut loc la 26 iunie 2002, când acționarii WRJ au decis majorarea capitalului social. Întreprinderii TFS i-au fost alocate acțiuni cu o valoare nominală de 15 milioane PLN în schimbul creanțelor. Aceste creanțe erau datorate întreprinderii TFS de către Huta Andrzej și Huta Katowice și se ridicau la 15 milioane PLN. Majorarea de capital a fost înregistrată și a intrat în vigoare la 22 noiembrie 2002.

(20)

A doua majorare a capitalului social a avut loc la 17 ianuarie 2003, când acționarii WRJ au decis o nouă majorare a capitalului societății. Întreprinderii TFS i-au fost alocate acțiuni cu o valoare nominală de 40 de milioane PLN în schimbul creanțelor datorate TFS de către WRJ (swap capital împrumutat/capital propriu). Creanțele aveau o valoare nominală de 40 de milioane PLN, iar TFS le preluase anterior, în decembrie 2002, de la ING Bank Śląski S.A. Majorarea de capital a fost înregistrată și a intrat în vigoare la 25 august 2003.

(21)

În 2001, TFS a acordat o garanție care acoperea până la 5 milioane PLN dintr-un împrumut în valoare de 20 de milioane PLN. Acest împrumut fusese acordat în 1999 întreprinderii WRJ de către Administrația Regională de Mediu și Gospodărire a Apelor (WFOŚiGW).

(22)

În 2001, TFS a acordat o garanție care acoperea până la 50 de milioane PLN dintr-un împrumut în valoare de 115 milioane PLN. Acest împrumut fusese acordat în 1996 întreprinderii WRJ de către Administrația Națională de Mediu și Gospodărire a Apelor (WFOŚiGW).

(23)

La 14 octombrie 1997, trezoreria a acordat o garanție care acoperea 45 % din suma împrumutată plus dobânda la două împrumuturi în valoare totală de 262,5 milioane PLN. Aceste împrumuturi reprezentau o facilitate de credit în valută și o facilitate de credit în PLN, ambele acordate în 1997 de un sindicat bancar.

(24)

La 2 ianuarie 2003, garanția de stat a fost majorată la 55 % de către cabinet, odată cu semnarea documentelor corespunzătoare. Majorarea garanției nu a fost pusă în aplicare.

(25)

TFS a efectuat intervenții de capital în WRJ-Serwis în decembrie 2003, cu scopul de a obține o participație majoritară în cadrul societății pentru a putea prelua controlul asupra proiectului WRJ. Prin decizia din decembrie 2003, acționarii WRJ-Serwis au fost de acord ca TFS să achiziționeze acțiuni în cadrul întreprinderii. Acțiunile aveau o valoare nominală de 7 910 000 PLN. TFS a achiziționat acțiunile mai ales în schimbul creanțelor pe care le avea de recuperat de la Huta Jedność. Aceste creanțe au fost transferate către WRJ-Serwis. De asemenea, TFS a plătit acțiunile în numerar (890 000 PLN) și cu o contribuție în natură (șpan de metal de la Huta Jedność pentru prelucrare ulterioară; valoare de transfer 450 000 PLN). Acordul privind achiziția de acțiuni a fost semnat la 8 iunie 2004. Majorarea de capital nu a fost însă înregistrată decât la 17 august 2007.

(26)

Concomitent cu TFS, participații la capitalul social majorat au mai fost preluate de PIW Enpol Sp. z o.o., unul dintre acționarii existenți, și de un nou acționar, Commplex Sp. z o.o. (ambele societăți private). Societățile au achiziționat acțiuni prin cedarea creanțelor datorate de Huta Jedność întreprinderii WRJ-Serwis.

(27)

Astfel cum se arată în considerentul 3, Comisia a decis inițierea unei proceduri oficiale de investigare („decizia de inițiere”) la 23 octombrie 2007. În decizia de inițiere, Comisia și-a exprimat mai întâi punctul de vedere că deține competența necesară pentru a decide asupra cazului și că măsurile în cauză constituie ajutor de stat incompatibil cu piața comună.

(28)

În decizia de inițiere, Comisia a considerat că articolele 107 și 108 din TFUE (la acel moment, articolele 87 și 88 din Tratatul CE) nu se aplică, în mod normal, ajutoarelor acordate anterior aderării, care nu mai sunt valabile după aderare. Cu toate acestea, dispozițiile Protocolului nr. 8 din Tratatul de aderare cu privire la restructurarea industriei siderurgice din Polonia („Protocolul nr. 8”) ar putea fi considerate drept lex specialis în raport cu articolele 107 și 108 din TFUE, care extindeau monitorizarea ajutoarelor de stat în temeiul TFUE asupra oricărui ajutor acordat pentru restructurarea industriei siderurgice poloneze în perioada 1997-2006. În consecință, Comisia ar avea, în principiu, competența de a evalua aceste ajutoare.

(29)

În ceea ce privește eventuala încadrare a producătorilor de țevi precum WRJ și WRJ-Serwis în „industria siderurgică”, în sensul Protocolului nr. 8, Comisia a luat în considerare următoarele: Protocolul nr. 8 are la bază programul național de restructurare [Planul de restructurare și dezvoltare pentru industria fierului și oțelului din Polonia („PNR”)]. Domeniul de aplicare al PNR și al Protocolului nr. 8 nu se limita la domeniul de aplicare al anexei I la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului („Tratatul CECO”), ci includea și anumite sectoare siderurgice, precum țevile fără sudură și țevile sudate mari.

(30)

Potrivit deciziei de inițiere, în primul rând, această interpretare se încadra în definiția industriei siderurgice prevăzută în normele UE privind ajutorul de stat, respectiv, definiția din anexa B la Cadrul multisectorial (5). În al doilea rând, interpretarea era rezultatul PNR, în cadrul căruia jumătate din beneficiari erau producători de țevi. Într-adevăr, Huta Jedność, predecesoarea întreprinderilor WRJ și WRJ-Serwis, a participat la procesul programului de restructurare, fiind menționată în mod explicit, de mai multe ori, în proiectul PNR, însă până la urmă nu a fost considerată un potențial beneficiar, deoarece la acea dată existau planuri de lichidare a acestei întreprinderi în urma falimentului său din 2002.

(31)

În consecință, Comisia a considerat că interzicerea acordării de ajutoare nereglementate de PNR și Protocolul nr. 8 este aplicabilă întreprinderilor Huta Jedność, WRJ și WRJ-Serwis.

(32)

În ceea ce privește investițiile efectuate de TFS în WRJ și garanția acordată societății de către TFS, Comisia a exprimat rezerve serioase în legătură cu îndeplinirea de către aceste ajutoare a cerințelor principiului investitorului privat într-o economie de piață. WRJ se confrunta cu dificultăți în momentul adoptării măsurilor și nu ar fi fost capabilă să colecteze singură fondurile pe piața de capital. De asemenea, Comisia se îndoia că ar fi existat o rentabilitate suficientă a investiției. La final, Comisia a considerat că investițiile pot fi prea puțin justificate de faptul că TFS a avut intenția de a privatiza WRJ la o dată ulterioară.

(33)

În ceea ce privește garanția constituită de trezorerie în favoarea WRJ, Comisia a observat că nu este clar dacă WRJ se afla sau nu în dificultate la momentul acordării garanției, respectiv, în 1997. Pe de altă parte, cât privește majorarea garanției în 2003, WRJ putea fi considerată ca fiind în dificultate, Comisia exprimându-și deci rezervele în legătură cu respectarea principiului investitorului privat într-o economie de piață prin această majorare a garanției.

(34)

În ceea ce privește investițiile TFS în WRJ-Serwis, Comisia și-a exprimat rezervele față de îndeplinirea de către acestea a cerințelor principiului investitorului privat într-o economie de piață. Comisia a observat că întreprinderea se afla în dificultate în 2003, punând așadar sub semnul îndoielii faptul că investițiile promiteau o rentabilitate rezonabilă.

(35)

Comisia nu a reușit să identifice motive pentru care potențialul ajutor de stat ar fi putut fi declarat compatibil, deoarece investițiile sau ajutoarele de restructurare acordate sectorului siderurgic în perioada 1997-2006 erau interzise în baza Protocolului nr. 8 și deci a normelor UE privind ajutorul de stat.

(36)

Polonia și-a prezentat observațiile cu privire la decizia de inițiere prin scrisorile din 21 ianuarie și 1 februarie 2008. Pe scurt, Polonia nu a fost de acord cu modul în care Comisia interpretează Protocolul nr. 8 și și-a reiterat opinia că măsurile în cauză nu constituie ajutor de stat.

(37)

Polonia consideră că nu trebuie să se generalizeze pe baza Protocolului nr. 8, care constituie o excepție la regula neintervenției în ceea ce privește ajutorul de stat în perioada anterioară aderării.

(38)

În primul rând, Polonia subliniază că producătorii de țevi și produsele acestora nu făceau parte din anexa I la Protocolul nr. 2 la Acordul european de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Polonă, pe de altă parte (6) („Protocolul nr. 2 la Acordul european”) și, prin urmare, nu intrau în sfera sa de aplicare.

(39)

În al doilea rând, interzicerea acordării ajutoarelor de stat în favoarea producătorilor de țevi din statele membre a fost introdusă la 24 iulie 2002, odată cu intrarea în vigoare a anexei B la Cadrul multisectorial, care definea domeniul de aplicare al termenului „industrie siderurgică”. Potrivit acestei definiții, sectorul producției de țevi fără sudură și de țevi sudate mari făcea parte din „industria siderurgică”. Prin urmare, planul PRN aprobat de Comisie în 2003 și Protocolul nr. 8 includeau, de asemenea, producătorii de țevi. Anterior, când se aplica Tratatul CECO, sectorul producției de țevi fusese exclus.

(40)

Concluzia Poloniei este că Protocolul nr. 8 trebuie interpretat astfel încât să se considere că, înainte de 24 iulie 2002, ajutoarele acordate producătorilor de țevi nu făceau obiectul controlului Comisiei (ca în cazul oricăror alte intervenții care aveau loc înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de aderare). După această dată, producătorii de țevi au fost supuși restricțiilor respective.

(41)

În ceea ce privește recunoașterea beneficiarilor, Polonia subliniază că WRJ-Serwis poate fi clasificată ca producător de oțel numai din 2004, când a început să utilizeze unitățile de trefilare și că, până la acea dată, intervențiile statului nu ar putea fi considerate ajutoare de stat acordate industriei siderurgice.

(42)

În sfârșit, Polonia subliniază că proiectul WRJ nu reprezintă o continuare a fostului proiect Huta Jedność.

(43)

În plus, Polonia susține că TFS, deși controlată de trezorerie, operează în condiții de piață generatoare de profit. Măsurile pe care le-a adoptat în privința WRJ și WRJ-Serwis nu reprezintă rezultatul unui anumit control sau al unei anumite supravegheri exercitate de către stat. În consecință, trezoreria nu a exercitat în mod necesar un control în înțelesul hotărârii Stardust Marine (7).

(44)

În ceea ce privește majorările de capital în cadrul WRJ și garanțiile acordate de TFS, Polonia consideră că TFS nu a investit fonduri semnificative în proiectul WRJ. Într-adevăr, conversia creanțelor în acțiuni în cadrul WRJ a fost mai rațională din punct de vedere economic decât executarea directă a creanțelor respective. În plus, la momentul investiției efectuate de TFS în WRJ, TFS se afla în posesia planurilor de afaceri care indicau profitabilitatea proiectului WRJ. În sfârșit, la acel moment, sindicatul bancar era, de asemenea, dispus să ofere finanțare suplimentară întreprinderii WRJ. Prin urmare, TFS a acționat ca un investitor privat într-o economie de piață.

(45)

Polonia consideră că majorarea garanției de stat acordate întreprinderii WRJ era conformă cu principiul investitorului privat într-o economie de piață, deoarece beneficia de un depozit colateral de valoare, WRJ achitând trezoreriei un comision de garanție la prețul pieței. În plus, garanția era condiționată de reluarea de către bănci a finanțării proiectului WRJ, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare, majorarea garanției nu a fost niciodată pusă în aplicare, iar Polonia consideră că WRJ nu a beneficiat de niciun avantaj.

(46)

Investiția de capital în WRJ-Serwis este considerată conformă cu principiul investitorului privat într-o economie de piață. În primul rând, acționarii particulari au achiziționat acțiuni odată cu TFS. În al doilea rând, WRJ-Serwis nu se afla într-o situație financiară dificilă, iar TFS a adoptat decizia respectivă având în vedere profiturile care aveau să fie generate de WRJ-Serwis în viitor. În sfârșit, TFS a reușit să preia controlul asupra WRJ-Serwis și a proprietății pe care era construit proiectul WRJ.

(47)

În ceea ce privește consolidarea întreprinderilor WRJ și WRJ-Serwis, Polonia susține că acesta era singurul mod de a facilita preluarea rapidă a proiectului WRJ și finalizarea acestuia de către un investitor privat, asigurând în același timp recuperarea maximă a capitalului investit de stat până în acel moment.

(48)

Comisia a primit observații de la o singură parte interesată care contesta vehement subvențiile acordate de Polonia. Partea interesată reamintește că țevile nu s-au numărat niciodată printre produsele reglementate de Tratatul CECO și că industria țevilor a fost nevoită să se restructureze pe cheltuiala proprie, fără acordarea de ajutoare de stat. Aprobarea ajutorului în acest caz ar aduce prejudicii industriei țevilor din Europa. De asemenea, partea interesată afirmă că aprobarea ajutorului ar putea pune în pericol încercările sale de a demonstra că unele țări importatoare de țevi importă în UE la prețuri de dumping sau subvenționate. În sfârșit, partea interesată susține că industria europeană a țevilor din oțel fără sudură se afla într-o situație economică specială, cu supracapacitate în Europa și nevoia de a exporta cantități mari, în timp ce importurile din China au crescut în 2007.

(49)

Observațiile părții interesate au fost comunicate Poloniei, care și-a prezentat propriile observații la 16 februarie 2009. Polonia sprijină opinia potrivit căreia ar trebui să existe norme transparente privind concurența loială pe piața țevilor.

(50)

Polonia împărtășește opinia părții interesate, potrivit căreia țevile nu au reprezentat niciodată un produs reglementat de Tratatul CECO, și reiterează că „sectorul siderurgic” nu includea producătorii de țevi până la intrarea în vigoare, la 24 iulie 2002, a Cadrului multisectorial. În consecință, interdicția asupra ajutoarelor de stat în sectorul țevilor s-a aplicat doar ulterior datei de 24 iulie 2002, când a intrat în vigoare definiția „extinsă” a sectorului siderurgic.

(51)

În sfârșit, Polonia reiterează că WRJ nu a demarat niciodată activitățile de producție, iar WRJ-Serwis a încetat producția în 2008. Polonia subliniază că nu a acordat niciodată ajutoare de stat întreprinderii WRJ.

(52)

Măsurile în cauză au fost aplicate înainte de aderarea Poloniei la Uniunea Europeană (respectiv, înainte de 1 mai 2004). În principiu, articolele 107 și 108 din TFUE nu se aplică ajutoarelor care au fost acordate anterior aderării și care nu mai sunt aplicabile după aderare (8). Prin derogare de la această regulă generală și deci în mod excepțional, Comisia are competența de a evalua ajutorul de stat acordat de Polonia în contextul restructurării industriei sale siderurgice înainte de aderare în baza Protocolului nr. 8 la Tratatul de aderare.

(53)

Protocolul nr. 8 conține dispoziții care permit Poloniei să finalizeze restructurarea industriei sale siderurgice inițiată anterior aderării. Restructurarea de preaderare a sectorului siderurgic polonez s-a realizat pe baza Protocolului 2 la Acordul european, astfel cum a fost extins printr-o decizie a Consiliului de asociere UE-Polonia („decizia Consiliului de asociere”) (9).

(54)

Protocolul nr. 2 la Acordul european oferea Poloniei o așa-numită „perioadă de grație” de cinci ani, din 1992 până la sfârșitul anului 1996, timp în care îi era permisă restructurarea cu ajutoare de stat a sectorului său siderurgic în cadrul CECO.

(55)

Această perioadă de grație a fost prelungită, prin decizia Consiliului de asociere, pe o perioadă de încă opt ani începând de la 1 ianuarie 1997 sau până la aderarea Poloniei la UE. În această perioadă, Poloniei îi era permisă în mod excepțional pentru „produsele siderurgice” acordarea de ajutoare de stat în scopuri de restructurare, în termenii și condițiile Protocolului nr. 2 la Acordul european (astfel cum a fost extins prin decizia Consiliului de asociere) și pe baza planului PRN, pe care Polonia l-a prezentat Comisiei în aprilie 2003. După evaluarea planului PRN de către Comisie, statele membre au aprobat propunerea Poloniei în iulie 2003 (10).

(56)

Protocolul nr. 8 permite Comisiei să monitorizeze, după aderarea Poloniei, ajutoarele de stat acordate de Polonia sectorului siderurgic în baza Protocolului nr. 2 la Acordul european (astfel cum a fost extins prin decizia Consiliului de asociere) și a planului PRN. În plus, Protocolul nr. 8 conferă Comisiei competența de a recupera ajutoarele acordate cu încălcarea Protocolului nr. 2 la Acordul european și a planului PRN. În consecință, Protocolul nr. 8 este o lex specialis care permite, în mod excepțional și prin derogare de la regimul general, monitorizarea retroactivă și evaluarea ajutoarelor de stat acordate de Polonia industriei siderurgice poloneze anterior aderării. Acest lucru a fost confirmat de Curte, care susținea că Protocolul nr. 8 este o lex specialis în raport cu articolele 107 și 108 din TFUE ce extind evaluarea ajutorului de stat efectuată de Comisie în conformitate cu TFUE asupra ajutorului acordat pentru reorganizarea industriei siderurgice poloneze în perioada 1997-2003 (11).

(57)

În contextul acestei proceduri, Comisia trebuie să evalueze dacă în competența excepțională de control retroactiv descrisă la considerentele 53-56 de mai sus intră și măsurile de ajutor aplicate de Polonia în favoarea producătorilor de țevi anterior aderării. În acest sens, temeiul juridic aplicabil în acest caz, respectiv Protocolul nr. 8, coroborat cu Protocolul nr. 2 la Acordul european și cu decizia Consiliului de asociere, trebuie interpretat astfel încât să se poată stabili dacă dispozițiile acestora vizează măsurile de ajutor aplicate în favoarea producătorilor de țevi polonezi în perioada anterioară aderării.

(58)

Este un principiu de drept general recunoscut potrivit căruia dispozițiile lex specialis care se abat de la regimul general trebuie interpretate stricto sensu. O interpretare strictă a temeiului juridic menționat mai sus (a se vedea considerentele 59-65 de mai jos) conduce la concluzia că această competență excepțională de control retroactiv a Comisiei este limitată la măsurile de preaderare aplicate în favoarea producătorilor CECO, excluzând astfel măsurile în favoarea producătorilor de țevi.

(59)

Punctele 12-18 din Protocolul nr. 8 stabilesc competențele de monitorizare și control retroactiv ale Comisiei în privința ajutoarelor de preaderare acordate industriei siderurgice poloneze. Punctul 12 conferă Comisiei și Consiliului competența de a monitoriza punerea în aplicare a planului PRN înainte și după aderare, până în 2006. Punctul 18 conferă Comisiei competența de a ordona recuperarea ajutoarelor de stat acordate prin încălcarea condițiilor prevăzute în Protocolul nr. 8.

(60)

Punctul 1 din Protocolul nr. 8 prevede că ajutoarele de stat acordate de Polonia pentru restructurarea „părților specificate ale industriei siderurgice poloneze” sunt considerate compatibile cu piața comună, cu condiția ca „perioada prevăzută la articolul 8 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 la Acordul european privind produsele CECO […] să fie prelungită până la data aderării”, să fie respectați termenii stabiliți în PRN, să fie îndeplinite condițiile prevăzute în Protocolul nr. 8 și „niciun ajutor de stat pentru restructurare să nu fie plătit industriei siderurgice poloneze după data aderării”.

(61)

Punctul 2 din Protocolul nr. 8 prevede că restructurarea sectorului siderurgic polonez, astfel cum se descrie în planurile de afaceri individuale ale întreprinderilor incluse în lista din anexa 1, se finalizează cel mai târziu la 31 decembrie 2006. Punctul 3 din Protocolul nr. 8 arată că doar întreprinderile incluse în lista din anexa 1 la protocol sunt eligibile pentru ajutor de stat în cadrul programului polonez de restructurare a industriei siderurgice.

(62)

Punctul 1 din Protocolul nr. 8 se referă în mod expres la articolul 8 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 la Acordul european, astfel cum a fost extins prin decizia Consiliului de asociere. Protocolul nr. 2 la Acordul european se aplica doar „produselor din oțel CECO” [articolul 8 alineatul (4) din Protocolul nr. 2] și chiar enumera produsele din oțel într-o anexă. Aceasta reproducea lista produselor CECO prevăzută în anexa I la Tratatul CECO, în care definiția „produselor din oțel CECO” exclude în mod expres țevile [„țevi de oțel (fără sudură sau sudate) (…) bare lucioase și piese turnate din fontă (tuburi, țevi și armături și alte piese turnate din fontă)”].

(63)

Tratatul CECO a expirat la 23 iulie 2002, dată de la care ajutoarele de stat pentru industria siderurgică au intrat sub regimul CE general. Cu această ocazie, s-a decis extinderea definiției sectorului siderurgic european, astfel încât să includă și producătorii de țevi. Aceasta era transpusă în articolul 27 și în anexa B la Cadrul multisectorial, care defineau sectorul siderurgic al UE ca incluzând „tuburi, țevi și profile tubulare fără sudură”, precum și „tuburi și țevi din fier sau oțel sudate”. Această definiție extinsă a sectorului siderurgic a fost ulterior preluată în anexa I la Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013 (12) și la punctul 29 de la articolul 2 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (13).

(64)

Cu toate acestea, nici Protocolul nr. 2 la Acordul european și nici decizia Consiliului de asociere nu au fost modificate în mod explicit în vederea introducerii acestei definiții extinse a sectorului siderurgic al UE care include producătorii de țevi. Protocolul nr. 2 la Acordul european expirase la 31 decembrie 1996. Decizia Consiliului de asociere a prelungit cu opt ani valabilitatea Protocolului nr. 2 la Acordul european de la 1 ianuarie 1997 sau până la data aderării Poloniei (oricare dintre acestea are loc mai întâi). Articolul 1 din decizia Consiliului de asociere se referă la „produse din oțel” în general, dar domeniul său de aplicare este legat, în mod special, și de articolul 8 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 la Acordul european, care viza doar produsele din oțel CECO. În special, extinderea Protocolului nr. 2 la Acordul european s-a putut realiza doar cu condiția ca Polonia să prezinte Comisiei un plan PRN și planuri de afaceri pentru beneficiarii săi care să îndeplinească „cerințele menționate la articolul 8 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 și care să fi fost evaluate și aprobate de autoritatea națională pentru monitorizarea ajutoarelor de stat (Oficiul pentru concurență și protecția consumatorilor)” (articolul 2 din decizia Consiliului de asociere).

(65)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia constată că punctul 18 din Protocolul nr. 8, interpretat din perspectiva punctelor 1-3 din Protocolul nr. 8, coroborat cu Protocolul nr. 2 la Acordul european și cu decizia Consiliului de asociere, nu conferă Comisiei competența de a controla ajutoarele acordate producătorilor de țevi din Polonia anterior aderării.

(66)

Pe lângă interpretarea juridică a domeniului de aplicare al temeiului juridic relevant (respectiv, Protocolul nr. 8, Protocolul nr. 2 la Acordul european și decizia Consiliului de asociere – a se vedea considerentele 59-65 de mai sus), Comisia a examinat, de asemenea, dacă normele de punere în aplicare a dispozițiilor privind ajutorul de stat din Acordul european și Protocolul nr. 2, astfel cum au fost adoptate de către Consiliul de asociere UE-Polonia în 2001 („normele de punere în aplicare”) (14), prezintă relevanță pentru stabilirea domeniului de aplicare al competenței de control retroactiv a Comisiei cu privire la măsurile de preaderare acordate producătorilor de țevi polonezi.

(67)

Ca principiu general, normele de punere în aplicare conțin un regulament de procedură care se distinge de dispozițiile de fond referitoare la ajutorul de stat din Acordul european și Protocolul nr. 2 la Acordul european. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că normele de punere în aplicare conțin și dispoziții specifice privind criteriile de evaluare a compatibilității ajutorului cu Acordul european și, respectiv, cu Protocolul nr. 2 la Acordul european.

(68)

Prima teză de la articolul 2 alineatul (1) din normele de punere în aplicare prevede: „Evaluarea compatibilității acordărilor și programelor de ajutoare individuale cu Acordul european, astfel cum se prevede la articolul 1 din prezentele norme, se realizează în baza criteriilor care decurg din aplicarea normelor articolului 87 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, inclusiv a legislației secundare actuale și viitoare, a cadrelor, orientărilor și altor acte administrative relevante în vigoare în cadrul Comunității, precum și a jurisprudenței Tribunalului de Primă Instanță și a Curții de Justiție a Comunităților Europene și a oricărei decizii adoptate de Consiliul de asociere în conformitate cu articolul 4 alineatul (3).” Această teză stabilește principiul general potrivit căruia criteriile de fond pentru evaluarea compatibilității ajutorului de stat în general cu Acordul european sunt „evolutive”, în sensul încorporării pe parcurs a modificărilor/evoluțiilor care au loc în dreptul și jurisprudența Uniunii Europene.

(69)

A doua teză de la articolul 2 alineatul (1) din normele de punere în aplicare se referă în special la criteriile de compatibilitate prevăzute în Protocolul nr. 2: „În măsura în care acordările de ajutoare sau programele de ajutoare sunt destinate produselor reglementate de Protocolul nr. 2 la Acordul european, prima teză a prezentului alineat se aplică în totalitate, exceptând cazul în care evaluarea nu se realizează pe baza criteriilor care decurg din aplicarea normelor articolului 87 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, ci pe baza criteriilor care decurg din aplicarea normelor privind ajutorul de stat din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.” Formularea acestei teze arată în mod clar că, spre deosebire de situația ajutorului general reglementat de prima teză a articolului 2 alineatul (1) (a se vedea considerentul 68 de mai sus), în sensul ajutorului reglementat de Protocolul nr. 2 la Acordul European, criteriile de compatibilitate evoluează prin trimitere la Tratatul CECO. Nu sunt menționate indicații specifice cu privire la evoluția criteriilor de compatibilitate după expirarea Tratatului CECO în 2002.

(70)

Articolul 2 alineatele (2) și (3) din normele de punere în aplicare stabilește mecanismul prin care Polonia trebuie să încorporeze modificările aduse criteriilor de compatibilitate UE. În special, Polonia trebuie informată cu privire la orice modificări ale criteriilor de compatibilitate comunitare care nu au fost publicate, iar „[î]n cazul în care aceste modificări nu întâmpină obiecții din partea Republicii Polone în termen de trei luni de la data primirii informării oficiale cu privire la modificările respective, aceste criterii devin criterii de compatibilitate, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol. În cazul în care aceste modificări întâmpină obiecții din partea Republicii Polone și având în vedere apropierea legislativă prevăzută în Acordul european, trebuie să aibă loc consultări în conformitate cu articolele 7 și 8 din prezentele norme.”

(71)

Chiar dacă, în termen de trei luni, Polonia nu a exprimat obiecții la modificările aduse în 2002 definiției comunitare a industriei siderurgice care include și producătorii de țevi, aceste modificări ale dreptului comunitar nu ar fi putut deveni aplicabile măsurilor de ajutor care nu intră în domeniul de aplicare al Acordului european, respectiv cele care nu sunt reglementate de Tratatul CECO. De asemenea, Protocolul nr. 8 este o lex specialis și, prin urmare, pentru stabilirea domeniului său de aplicare, Comisia nu se poate baza pe extinderea definiției sectorului siderurgic al UE ca urmare a expirării Tratatului CECO. Trebuie deci să se concluzioneze că este necesară o distincție clară între, pe de o parte, caracterul „evolutiv” al legii aplicabile ajutoarelor de stat pentru sectorul siderurgic din Polonia înainte de aderare în baza Acordului european și, pe de altă parte, necesitatea interpretării stricte a domeniului de aplicare al competenței de control retroactiv a Comisiei, astfel cum reiese din Protocolul nr. 8, Protocolul nr. 2 la Acordul european și decizia Consiliului de asociere.

(72)

Pe baza celor prezentate anterior, Comisia trebuie să concluzioneze că nu deține competența de a evalua măsurile de ajutor aplicate în favoarea producătorilor de țevi din Polonia înainte de aderarea acestei țări la UE, în special în perioada 1997-2003, în conformitate cu Protocolul nr. 8. Prezenta procedură este închisă, ținând seama de faptul că măsurile de ajutor vizate nu pot fi evaluate de Comisie, aceasta neavând competența necesară în acest sens,