ANEXA I A

PRACTICI ȘI TRATAMENTE OENOLOGICE AUTORIZATE

1		2	3
Practica oenologică		Condiții de utilizare (1)	Limite de utilizare
1	Aerarea sau oxigenarea cu oxigen gazos
2	Tratamentele termice
3	Centrifugarea și filtrarea cu sau fără agent de filtrare inert		În eventualitatea utilizării unui agent, acesta nu trebuie să lase reziduuri nedorite în produsul tratat
4	Folosirea anhidridei carbonice, denumită și dioxid de carbon, a argonului sau azotului fie individual, fie în combinație cu scopul de a crea o atmosferă inertă și de a manipula produsul în lipsa aerului
5	Utilizarea de levuri de vinificare uscate sau în suspensie alcoolică	Numai pentru strugurii proaspeți, must de struguri, must de struguri parțial fermentat, must de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți, must de struguri concentrat, vin nou aflat încă în fermentație, precum și pentru a doua fermentație alcoolică a tuturor categoriilor de vinuri spumante
6	Utilizarea, pentru favorizarea dezvoltării levurilor, a uneia sau mai multora dintre următoarele substanțe, eventual completate cu un mediu inert de celuloză microcristalină:
	— adaosul de fosfat diamonic sau de sulfat de amoniu	Numai pentru strugurii proaspeți, must de struguri, must de struguri parțial fermentat, must de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți, must de struguri concentrat, vin nou aflat încă în fermentație, precum și pentru a doua fermentație alcoolică a tuturor categoriilor de vinuri spumante	În limita respectivă de utilizare de 1 g/l (exprimată în săruri) (2) sau de 0,3 g/l pentru a doua fermentație a vinurilor spumante
	— adaosul de bisulfit de amoniu	Numai pentru strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți, mustul de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentație	În limita respectivă de utilizare de 0,2 g/l (exprimată în săruri) (2) și în limitele prevăzute la punctul 7
	— adaosul de diclorhidrat de tiamină	Numai pentru strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți, mustul de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentație, precum și pentru a doua fermentație alcoolică a tuturor categoriilor de vinuri spumante	În limita de utilizare de 0,6 mg/l (exprimată în tiamină) pentru fiecare tratament.
7	Utilizarea anhidridei sulfuroase, denumită și dioxid de sulf, a bisulfitului de potasiu sau metabisulfitului de potasiu, denumit și disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu		Limitele (cantitatea maximă conținută în produsul introdus pe piață) prevăzute în anexa I B
8	Eliminarea anhidridei sulfuroase prin procedee fizice	Numai pentru strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți, mustul de struguri concentrat, mustul de struguri concentrat rectificat și vinul nou aflat încă în fermentație
9	Tratamentul cu cărbune de uz oenologic	Numai pentru musturile și vinurile noi aflate încă în fermentație, mustul de struguri concentrat rectificat și pentru vinurile albe	În limita de utilizare de 100 g de produs uscat per hl
10	Limpezirea cu ajutorul uneia sau mai multe dintre următoarele substanțe de uz oenologic: — gelatină alimentară, — proteine de origine vegetală extrase din grâu sau mazăre, — clei de pește, — cazeină și cazeinați de potasiu, — ovalbumină, — bentonită, — dioxid de siliciu sub formă de gel sau soluție coloidală, — caolin, — tanin, — enzime pectolitice, — preparat enzimatic de beta-glucanază	Condițiile de utilizare valabile pentru beta-glucanază, prevăzute în apendicele 1
11	Utilizarea acidului sorbic sub formă sorbat de potasiu		Cantitatea maximă de acid sorbic în produsul tratat introdus pe piață: 200 mg/l
12	Utilizarea acidului L(+) tartric, acidului L-malic, acidului DL malic sau a acidului lactic pentru acidificare	Condiții și limite prevăzute la punctele C și D din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 și la articolele 11 și 13 din prezentul regulament. Specificațiile privind acidul L(+) tartric, prevăzute în apendicele 2 punctul 2.
13	Utilizarea, pentru dezacidificare, a uneia sau mai multora dintre următoarele substanțe: — tartratul neutru de potasiu, — bicarbonat de potasiu, — carbonat de calciu, eventual cu cantități mici de sare dublă de calciu din acidul L(+) tartric și acidul L(-) malic, — tartratul de calciu — acid L(+) tartric, — preparat omogen de acid tartric și carbonat de calciu în proporții echivalente, pulverizat fin	Condițiile și limitele prevăzute la părţile C și D din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 și la articolele 11 și 13 din prezentul regulament. Pentru acidul L(+) tartric, în condițiile prevăzute în apendicele 2
14	Adaosul de rășină de pin de Alep	În condițiile prevăzute în apendicele 3
15	Utilizarea preparatelor de membrane celulare de levuri		În limita de utilizare de 40 g/hl
16	Utilizarea de polivinilpolipirolidon		În limita de utilizare de 80 g/hl
17	Utilizarea bacteriilor lactice
18	Adaosul de lizozimă		În limita de utilizare de 500 mg/l (când adăugarea se face în must și în vin, cantitatea cumulată nu poate depăși 500 mg/l)
19	Adaosul de acid L-ascorbic		Cantitate maximă conținută în vinul tratat introdus pe piață: 250 mg/l (3)
20	Utilizarea de rășini schimbătoare de ioni	Numai pentru mustul de struguri destinat producerii de must de struguri concentrat rectificat, în condițiile prevăzute în apendicele 4
21	Utilizarea în vinurile seci a drojdiilor de vin proaspete, în stare bună și nediluate, care conțin levuri provenite din vinificarea recentă a vinurilor seci	Pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008	Cantitățile nu depășesc 5 % din volumul produsului tratat
22	barbotarea cu argon sau azot
23	Adaosul de anhidridă carbonică	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 7 și 9 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008	Pentru vinurile liniștite, cantitatea maximă de anhidridă carbonică în vinul tratat introdus pe piață este de 3 g/l, iar suprapresiunea creată de anhidrida carbonică trebuie să fie < 1 bar, la temperatura de 20 °C
24	Adaosul de acid citric în vederea stabilizării vinului	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008	Cantitatea maximă în vinul tratat introdus pe piață: 1 g/l
25	Adaosul de taninuri	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul nr. 479/2008
26	Tratarea: — vinurilor albe și roze cu ferocianură de potasiu, — vinurilor roșii cu ferocianură de potasiu sau cu fitat de calciu	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, în condițiile prevăzute în apendicele 5	Pentru fitatul de calciu, în limita de utilizare de 8 g/hl
27	Adaosul de acid metatartric	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul nr. 479/2008	În limita de utilizare de 100 mg/l
28	Utilizarea gumei arabice	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008
29	Utilizarea acidului D-L tartric, denumit și acid racemic, sau a sării acestuia neutre de potasiu, pentru precipitarea surplusului de calciu	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, în condițiile prevăzute în apendicele 5
30	Utilizarea, pentru favorizarea precipitării sărurilor tartrice, de: — bitartrat de potasiu sau hidrogen tartrat de potasiu, — tartrat de calciu	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008	Pentru tartratul de calciu, în limita de utilizare de 200 g/hl
31	Utilizarea sulfatului de cupru sau citratului de cupru pentru eliminarea defectelor de gust sau de miros ale vinului	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008	În limita de utilizare de 1 g/hl și cu condiția ca produsul tratat să nu conțină mai mult de 1 mg/l de cupru
32	Adaosul de caramel în sensul Directivei 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (4), pentru intensificarea culorii	Numai pentru vinurile licoroase
33	Utilizarea discurilor de parafină pură impregnate cu izotiocianat de alil, pentru crearea unei atmosfere sterile	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru vin. Admisă numai în Italia, cu condiția să nu fie interzisă prin legislația națională și numai în recipiente cu conținut mai mare de 20 de litri	În vin nu trebuie să fie prezentă nicio urmă de izotiocianat de alil
34	Adaosul de dicarbonat de dimetil (DMDC) în vinuri pentru asigurarea stabilizării microbiologice a acestora	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 și în condițiile prevăzute în apendicele 6	În limita de utilizare de 200 mg/l, fără reziduuri detectabile în vinul introdus pe piață
35	Adaosul de manoproteine de drojdie pentru asigurarea stabilizării tartrice și proteice a vinurilor	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008
36	Tratarea prin electrodializă pentru a asigura stabilizarea tartică a vinului	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, al Consiliului, în condițiile prevăzute în apendicele 7
37	Utilizarea ureazei pentru reducerea nivelului de uree din vinuri	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare la consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, în condițiile prevăzute în apendicele 8
38	Utilizarea de bucăți de lemn de stejar la producerea și maturarea vinurilor, inclusiv la fermentarea strugurilor proaspeți și a musturilor de struguri	În condițiile prevăzute în apendicele 9
39	Utilizarea: — alginatului de calciu sau a — alginatului de potasiu	Numai pentru producerea tuturor categoriilor de vinuri spumante și petiante obținute prin fermentarea în sticlă și la care drojdiile s-au separat prin evacuare.
40	Dezalcoolizarea parțială a vinurilor	Numai pentru vin și în condițiile prevăzute în apendicele 10
41	Utilizarea de copolimeri polivinilimidazol – polivinilpirolidon (PVI/PVP) pentru reducerea conținutului în cupru, fier și metale grele	În condițiile prevăzute în apendicele 11	În limita de utilizare de 500 mg/l (când se utilizează în must și în vin, doza cumulată nu poate depăși 500 mg/l)
42	Adaosul de carboximetilceluloză (gume de celuloză) pentru a asigura stabilizarea tartrică	Numai pentru vin și toate categoriile de vinuri spumante și petiante	În limita de utilizare de 100 mg/l
43	Tratamentul cu schimbători de cationi pentru asigurarea stabilizării tartrice a vinului	Pentru mustul parțial fermentat utilizat ca atare la consumul uman direct și pentru produsele definite la punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 15 și 16 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, în condițiile stabilite în apendicele 12

---

(1)  În lipsa unei precizări explicite, practica sau tratamentul descris poate fi utilizat pentru strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți, mustul de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentație, mustul de struguri parțial fermentat utilizat pentru consum uman direct ca atare, vinul, toate categoriile de vinuri spumante, vinul petiant, vinul perlant, vinurile licoroase, vinurile din struguri stafidiți și vinurile din struguri copți în exces.

(2)  Aceste săruri de amoniu pot fi, de asemenea, utilizate împreună, în limita globală de 1 g/l, fără a aduce atingere limitelor specifice de 0,3 g/l sau 0,2 g/l menționate anterior.

(3)  Limita de utilizare este de 250 mg/l pentru fiecare tratament.

(4)  JO L 237, 10.9.1994, p. 13.

ANEXA I B

LIMITELE CONȚINUTULUI DE ANHIDRIDĂ SULFUROASĂ ÎN VINURI

A.   CONȚINUTUL DE ANHIDRIDĂ SULFUROASĂ ÎN VINURI

1.	Conținutul total de anhidridă sulfuroasă al vinurilor, în afara vinurilor spumante și licoroase, nu poate depăși, în momentul consumului uman direct: (a) 150 mg/l pentru vinurile roșii; (b) 200 mg/l pentru vinurile albe și roze.

2.

Prin derogare de la punctul 1 literele (a) și (b), limita maximă a conținutului de anhidridă sulfuroasă, pentru vinurile al căror conținut de zaharuri exprimat prin suma glucoză + fructoză este egal cu sau mai mare de 5 g/l, se ridică la: (a) 200 mg/l pentru vinurile roșii și (b) 250 mg/l pentru vinurile albe și roze; (c) 300 mg/l pentru: — vinurile care au dreptul la mențiunea „Spätlese”, conform dispozițiilor comunitare; — vinurile albe care au dreptul la următoarele denumiri de origine protejată: Bordeaux supérieur, Graves de Vayres, Côtes de Bordeaux-Saint-Macaire, Premières Côtes de Bordeaux, Côtes de Bergerac, Haut Montravel, Côtes de Montravel, Gaillac, Rosette și Savennières; — vinurile albe care au dreptul la denumirile de origine protejată Allela, Navarra, Penedès, Tarragona și Valencia, precum și vinurile care au dreptul la o denumire de origine protejată originare din Comunidad Autónoma del Pais Vasco și denumite „vendimia tardia”; — vinurile dulci care au dreptul la denumirea de origine protejată „Binissalem-Mallorca”; — vinurile originare din Regatul Unit produse în conformitate cu legislația britanică, în cazul în care conținutul de zaharuri este mai mare de 45g/l; — vinurile care provin din Ungaria, cu denumirea de origine protejată „Tokaji” și care poartă, conform reglementărilor maghiare, denumirea „Tokaji édes szamorodni” sau „Tokaji szàraz szamorodni”; — vinurile care au dreptul la denumirile de origine protejată: Loazzolo, Alto Adige și Trentino descrise prin mențiunile sau una din mențiunile: „passito” sau „vendemmia tardiva”; — vinurile care au dreptul la denumirea de origine protejată: „Colli orientali del Friuli” însoțită de indicația „Picolit”; — vinurile care au dreptul la denumirea de origine protejată Moscato di Pantelleria naturale și Moscato di Pantelleria; — vinurile care provin din Republica Cehă și care au dreptul la mențiunea „pozdní sběr”; — vinurile care provin din Slovacia, care au dreptul la o denumire de origine protejată și sunt descrise prin mențiunea „neskorý zber” și vinurile slovace Tokaj care au dreptul la denumirea de origine protejată „Tokajské samorodné suché” sau „Tokajské samorodné sladké”; — vinurile care provin din Slovenia, care au dreptul la o denumire de origine protejată și sunt descrise prin termenul „vrhunsko vino ZGP – pozna trgatev”; — următoarele vinuri albe cu indicație geografică protejată, având o tărie alcoolică totală în volume mai mare de 15 % vol. și un conținut în zaharuri mai mare de 45 g/l: — Vin de pays de Franche-Comté, — Vin de pays des coteaux de l’Auxois, — Vin de pays de Saône-et-Loire, — Vin de pays des coteaux de l’Ardèche, — Vin de pays des collines rhodaniennes, — Vin de pays du comté Tolosan, — Vin de pays des côtes de Gascogne, — Vin de pays du Gers, — Vin de pays du Lot, — Vin de pays des côtes du Tarn, — Vin de pays de la Corrèze, — Vin de pays de l’Ile de Beauté, — Vin de pays d’Oc, — Vin de pays des côtes de Thau, — Vin de pays des coteaux de Murviel, — Vin de pays du Val de Loire, — Vin de pays de Méditerranée, — Vin de pays des comtés rhodaniens, — Vin de pays des côtes de Thongue, — Vin de pays de la Côte Vermeille; — vinurile dulci originare din Grecia, a căror tărie alcoolică totală în volume este mai mare sau egală cu 15 % vol. și al căror conținut în zaharuri este mai mare sau egal cu 45 g/l și care au dreptul la una dintre următoarele indicații geografice protejate: — Τοπικός Οίνος Τυρνάβου (Regional wine of Tyrnavos) — Αχαϊκός Τοπικός Οίνος (Regional wine of Ahaia) — Λακωνικός Τοπικός Οίνος (Regional wine of Lakonia) — Τοπικός Οίνος Φλώρινας (Regional wine of Florina) — Τοπικός Οίνος Κυκλάδων (Regional wine of Cyclades) — Τοπικός Οίνος Αργολίδας (Regional wine of Argolida) — Τοπικός Οίνος Πιερίας (Regional wine of Pieria) — Αγιορείτικος Τοπικός Οίνος (Regional wine of Mount Athos- Regional wine of Holy Mountain); — vinurile dulci originare din Cipru, a căror tărie alcoolică dobândită în volume este mai mică sau egală cu 15 % vol. și al căror conținut în zaharuri este mai mare sau egal cu 45 g/l și care au dreptul la denumirea de origine protejată Κουμανδαρία (Commandaria); — vinurile dulci originare din Cipru, obținute din struguri copți în exces sau din struguri stafidiți, a căror tărie alcoolică în volume totală este mai mare sau egală cu 15 % vol. și al căror conținut în zaharuri este mai mare sau egal cu 45 g/l și care au dreptul la una dintre următoarele indicații geografice protejate: — Τοπικός Οίνος Λεμεσός (Regional wine of Lemesos) — Τοπικός Οίνος Πάφος (Regional wine of Pafos) — Τοπικός Οίνος Λάρνακα(Regional wine of Larnaka) — Τοπικός Οίνος Λευκωσία (Regional wine of Lefkosia); (d) 350 mg/l pentru: — vinurile care au dreptul la mențiunea „Auslese”, în conformitate cu dispozițiile comunitare; — vinurile albe românești care au dreptul la una dintre următoarele denumiri de origine protejată: Murfatlar, Cotnari, Târnave, Pietroasa, Valea Călugărească; — vinurile care provin din Republica Cehă și care au dreptul la mențiunea „výběr z hroznů”; — vinurile care provin din Slovacia și care au dreptul la o denumire de origine protejată și sunt descrise prin mențiunea „výber z hrozna” și vinurile slovace Tokaj care au dreptul la denumirea de origine protejată „Tokajský másláš” ou „Tokajský forditáš”; — vinurile care provin din Slovenia și care au dreptul la o denumire de origine protejată și sunt descrise prin mențiunea „vrhunsko vino ZGP – izbor”. (e) 400 mg/l pentru: — vinurile care au dreptul la mențiunile „Beerenauslese”, „Ausbruch”, „Ausbruchwein”, „Trockenbeerenauslese”, „Strohwein”, „Schilfwein” și „Eiswein”, în conformitate cu dispozițiile comunitare; — vinurile albe care au dreptul la următoarele denumiri de origine protejată: Sauternes, Barsac, Cadillac, Cérons, Loupiac, Sainte-Croix-du-Mont, Monbazillac, Bonnezeaux, Quarts de Chaume, Coteaux du Layon, Coteaux de l'Aubance, Graves Supérieures, Sainte-Foy Bordeaux, Saussignac, Jurançon, exceptând cazul în care este urmată de mențiunea „sec”, Anjou-Coteaux de la Loire, Coteaux du Layon urmată de numele comunei de origine, Chaume, Coteaux de Saumur, Pacherenc du Vic Bilh exceptând cazul în care este urmată de mențiunea „sec”, Alsace și Alsace grand cru, urmată de mențiunea „vendanges tardives” sau „sélection de grains nobles”; — vinurile dulci din struguri copți în exces și vinuri dulci din struguri stafidiți originare din Grecia, al căror conținut în zaharuri reziduale exprimat în zaharuri este egal sau mai mare de 45 g/l și care au dreptul la una dintre următoarele denumiri de origine protejată: Σάμος (Samos), Ρόδος (Rhodes), Πατρα (Patras), Ρίο Πατρών (Rio Patron), Κεφαλονία (Céphalonie), Λήμνος (Limnos), Σητεία (Sitia), Σαντορίνη (Santorin), Νεμέα (Néméa), Δαφνές (Daphnès), vinuri dulci din struguri copți în exces și vinurile dulci din struguri stafidiți care au dreptul la una dintre următoarele indicații geografice protejate: Σιάτιστας (Siatista), Καστοριάς (Kastoria), Κυκλάδων (Cyclades), Μονεμβάσιος (Monemvasia), Αγιορείτικος (Mount Athos – Holy Mountain); — vinurile care provin din Republica Cehă și care au dreptul la mențiunile „výběr z bobulí”, „výběr z cibéb”, „ledové víno” sau „slámové víno”; — vinurile care provin din Slovacia care au dreptul la o denumire de origine protejată și sunt descrise prin mențiunile „bobuľový výber”, „hrozienkový výber”, „cibébový výber”, „ľadové víno” sau „slamové víno” și vinurile slovace Tokaj care au dreptul la denumirile de origine protejată „Tokajský výber”, „Tokajská esencia”, „Tokajská výberová esencia”; — vinurile care provin din Ungaria care au dreptul la o denumire de origine protejată și care, conform reglementărilor maghiare, poartă denumirea „Tokaji máslás”, „Tokaji fordítás”, „Tokaji aszúeszencia”, „Tokaji eszencia”, „Tokaji aszú” sau „Töppedt szőlőből készült bor”; — vinurile care au dreptul la denumirea de origine protejată „Albana di Romagna” și sunt descrise prin mențiunea „passito”; — vinurile luxemburgheze care au dreptul la o denumire de origine protejată și sunt descrise prin mențiunile „vendanges tardives”, „vin de glace” sau „vin de paille”; — vinurile albe care au dreptul la denumirea de origine protejată „Douro”, urmată de mențiunea „colheita tardia”; — vinurile care provin din Slovenia, care au dreptul la o denumire de origine protejată și sunt descrise prin mențiunile: „vrhunsko vino ZGP – jagodni izbor”, sau „vrhunsko vino ZGP – ledeno vino” sau „vrhunsko vino ZGP – suhi jagodni izbor”; — vinurile albe originare din Canada, care au dreptul la mențiunea „Icewine”.

3.

Listele de vinuri care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, prezentate la punctul 2 literele (c), (d) și (e), pot fi modificate în cazul în care condițiile de fabricare a vinurilor respective se modifică sau indicația lor geografică sau denumirea de origine se schimbă. Statele membre furnizează în prealabil toate informațiile tehnice necesare cu privire la vinurile în cauză, inclusiv caietele de sarcini și cantitățile produse pe an.

4.

Atunci când condițiile climatice o impun, Comisia poate decide, conform procedurii prevăzute la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, ca, în anumite zone viticole ale Comunității, statele membre respective să poată autoriza, pentru vinurile produse pe teritoriul lor, creșterea conținuturilor maxime totale de anhidridă sulfuroasă mai mici de 300 mg/l menționate la prezentul punct cu maximum 50 mg/l. Cazurile în care statele membre pot permite o asemenea creștere sunt prezentate în lista din apendicele 1.

5.	Statele membre pot aplica dispoziții mai restrictive pentru vinurile produse pe teritoriul lor.

B.   CONȚINUTUL DE ANHIDRIDĂ SULFUROASĂ ÎN VINURILE LICOROASE

Conținutul total de anhidridă sulfuroasă al vinurilor licoroase nu poate depăși, în momentul consumului uman direct:

150 mg/l, când conținutul în zaharuri este mai mic de 5 g/l;

200 mg/l, când conținutul în zaharuri este mai mare sau egal cu 5 g/l.

C.   CONȚINUTUL DE ANHIDRIDĂ SULFUROASĂ ÎN VINURILE SPUMANTE

1.	Conținutul total de anhidridă sulfuroasă al vinurilor spumante nu poate depăși, în momentul consumului uman direct: (a) 185 mg/l, pentru toate categoriile de vinuri spumante de calitate și (b) 235 mg/l, pentru celelalte vinuri spumante.

2.

Atunci când condițiile climatice o impun, în anumite zone viticole ale Comunității, statele membre respective pot autoriza, pentru vinurile spumante menționate la punctul 1 literele (a) și (b) produse pe teritoriul lor, creșterea cu cel mult 40 mg/l a conținutului maxim total de anhidridă sulfuroasă, cu condiția ca vinurile care beneficiază de această autorizație să nu fie expediate în afara statului membru în cauză.

ANEXA I C

LIMITELE CONȚINUTULUI DE ACIDITATE VOLATILĂ ÎN VINURI

1.	Conținutul de aciditate volatilă nu poate depăși: (a) 18 miliechivalenți pe litru pentru musturile de struguri parțial fermentate; (b) 18 miliechivalenți pe litru pentru vinurile albe și roze; sau (c) 20 de miliechivalenți pe litru pentru vinurile roșii.

2.

Conținuturile menționate la punctul 1 se aplică pentru: (a) produsele obținute din struguri recoltați în Comunitate în etapa de producție și în toate etapele de comercializare, (b) musturile de struguri parțial fermentate și vinurile originare din țări terțe, în toate etapele, din momentul intrării lor pe teritoriul geografic al Comunității.

3.

Se pot prevedea derogări de la punctul 1 în ceea ce privește: (a) anumite vinuri care au beneficiază de o denumire de origine protejată (DOP) și anumite vinuri care beneficiază de o indicație geografică protejată (IGP): — dacă au fost supuse unei perioade de maturare de cel puțin doi ani sau — dacă au fost produse în conformitate cu unele metode speciale; (b) vinurile care au o tărie alcoolică totală în volume egală sau mai mare de 13 % vol. Statele membre comunică aceste derogări Comisiei, care informează celelalte state membre.

ANEXA I D

LIMITE ȘI CONDIȚII PRIVIND ÎNDULCIREA VINURILOR

1.

Îndulcirea vinului este permisă numai dacă se efectuează cu ajutorul unuia sau mai multora dintre produsele următoare: (a) must de struguri, (b) must de struguri concentrat, (c) must de struguri concentrat rectificat. Tăria alcoolică totală în volume a vinului în cauză nu poate fi crescută cu mai mult de 4 % vol.

2.	Îndulcirea vinurilor importate destinate consumului uman direct și având o indicație geografică este interzisă pe teritoriul Comunității. Îndulcirea altor vinuri importate se supune acelorași condiții ca cele aplicabile în cazul vinurilor produse în Comunitate.

3.

Îndulcirea unui vin cu denumire de origine protejată poate fi autorizată de un stat membru doar dacă se realizează: (a) cu respectarea condițiilor și limitelor stabilite în prezenta anexă; (b) în interiorul regiunii în care este obținut vinul în cauză sau într-o zonă situată în imediata vecinătate. Mustul de struguri și mustul de struguri concentrat menționate la punctul 1 trebuie să fie originare din aceeași regiune ca și vinul pentru îndulcirea căruia sunt folosite.

4.	Îndulcirea vinurilor este permisă numai în stadiul producției și al comercializării angro.

5.

Îndulcirea vinurilor trebuie efectuată în conformitate cu următoarele norme administrative specifice: (a) Persoanele fizice sau juridice care efectuează operațiuni de îndulcire depun o declarație la autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia se vor desfășura operațiunile respective. (b) Declarațiile se depun în scris și trebuie să fie primite de autoritatea competentă cu cel puțin 48 de ore înainte de ziua desfășurării operațiunii. (c) Cu toate acestea, statele membre pot accepta, în cazul operațiunilor de îndulcire practicate în mod curent sau continuu de către o societate, să fie depusă la autoritatea competentă o declarație valabilă pentru mai multe operațiuni sau pentru o perioadă determinată. Această declarație nu este admisă decât în cazul în care societatea ține un registru în care se înscrie fiecare operațiune de îndulcire, precum și mențiunile de la litera (d). (d) Declarațiile trebuie să conțină următoarele informații: — volumul și tăria alcoolică totală și dobândită a vinului care va fi supus operațiunii de îndulcire; — volumul și tăria alcoolică totală și dobândită a mustului de struguri sau volumul și indicarea densității mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificat care se adaugă, după caz; — tăria alcoolică totală și dobândită a vinului, după ce a fost supus operațiunii de îndulcire. Persoanele menționate la litera (a) trebuie să țină registre de intrare și ieșire în care să fie indicate cantitățile de must de struguri, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat pe care le dețin pentru a efectua operațiunile de îndulcire.

ANEXA II

PRACTICILE OENOLOGICE AUTORIZATE ȘI RESTRICȚIILE APLICABILE VINURILOR SPUMANTE, VINURILOR SPUMANTE DE CALITATE ȘI VINURILOR SPUMANTE DE CALITATE DE TIP AROMAT

A.   Vin spumant

1.

În sensul prezentului părţi, precum și în sensul părţilor B și C din prezenta anexă, se înțelege prin: (a) „licoare de tiraj”: produsul care se adaugă producției de vin pentru a se obține fermentația secundară; (b) „licoare de expediție”: produsul care se adaugă vinurilor spumante pentru a le conferi caracteristici gustative specifice.

2.	Licoarea de expediție poate să conțină numai: — zaharoză, — must de struguri, — must de struguri parțial fermentat, — must de struguri concentrat, — must de struguri concentrat rectificat, — vin sau — un amestec al produselor menționate anterior, cu posibilitatea adăugării de distilat de vin.

3.	În afara îmbogățirii autorizate a componentelor producției de vin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 479/2008, orice altă îmbogățire este interzisă.

4.

Cu toate acestea, în ceea ce privește regiunile și soiurile de viță-de-vie pentru care o astfel de măsură este justificată din punct de vedere tehnic, fiecare stat membru poate autoriza îmbogățirea producției de vin la locul de fabricare a vinurilor spumante, cu următoarele condiții: (a) niciuna dintre componentele producției de vin nu trebuie să fi făcut deja obiectul unei îmbogățiri; (b) aceste componente trebuie să fie obținute exclusiv din struguri recoltați de pe teritoriul statului membru respectiv; (c) operațiunea de îmbogățire trebuie să fie efectuată într-o singură etapă; (d) trebuie respectate următoarele limite: (i) 3 % vol. pentru producția de vin constituită din componente care provin din zona viticolă A; (ii) 2 % vol. pentru producția de vin constituită din componente care provin din zona viticolă B; (iii) 1,5 % vol. pentru producția de vin constituită din componente care provin din zona viticolă C; (e) metoda utilizată trebuie să fie adaosul de zaharoză, adăugarea de must de struguri concentrat sau adăugarea de must de struguri concentrat rectificat.

5.

Adaosul de licoare de tiraj și adaosul de licoare de expediție nu sunt considerate îmbogățire sau îndulcire. Adaosul de licoare de tiraj nu poate duce la o creștere a tăriei alcoolice totale în volume mai mare de 1,5 % vol. a producției de vin. Această creștere se măsoară prin calcularea diferenței dintre tăria alcoolică totală în volume a producției de vin și tăria alcoolică totală în volume a vinului spumant înainte de eventualul adaos de licoare de expediție.

6.	Adaosul de licoare de expediție se efectuează astfel încât să nu ducă la creșterea tăriei alcoolice dobândite în volume a vinului spumos cu mai mult de 0,5 % vol.

7.	Îndulcirea producției de vin și a componentelor acesteia este interzisă.

8.

În afara eventualelor acidificări sau dezacidificări ale componentelor sale realizate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 479/2008, producția de vin poate fi supusă acidificării sau dezacidificării. Acidificarea și dezacidificarea producției de vin se exclud reciproc. Acidificarea nu se poate efectua decât în limita cantității de 1,50 g/l, exprimată în acid tartric, adică 20 de miliechivalenți pe litru.

9.

În anii în care condițiile meteorologice sunt excepționale, limita maximă de 1,50 g/l, respectiv 20 de miliechivalenți pe litru, poate fi ridicată la 2,50 g/l, adică 34 de miliechivalenți pe litru, cu condiția ca aciditatea naturală a produselor să nu fie mai mică de 3 g/l, exprimată în acid tartric, adică 40 de miliechivalenți pe litru.

10.

Anhidrida carbonică din vinurile spumante poate proveni numai din fermentarea alcoolică a producției de vin din care se obține vinul respectiv. Această fermentare, în cazul în care nu este o fermentare pentru transformarea strugurilor, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parțial fermentat direct în vin spumant poate să rezulte numai prin adaosul de licoare de tiraj. Fermentarea poate avea loc numai în sticle sau tocitoare închise. Utilizarea anhidridei carbonice în cazul operațiunii de transvazare prin contrapresiune este autorizată sub supraveghere și numai dacă presiunea anhidridei carbonice din vinurile spumante nu se mărește.

11.

În ceea ce privește vinurile spumante, cu excepția vinurilor spumante cu denumire de origine protejată: (a) licoarea de tiraj destinată producerii acestora poate fi compusă numai din: — must de struguri, — must de struguri parțial fermentat, — must de struguri concentrat, — must de struguri concentrat rectificat sau — zaharoză și vin; (b) tăria alcoolică dobândită în volume, inclusiv alcoolul conținut în eventuala licoare de expediție eventual adăugată, este de minimum 9,5 % vol.

B.   Vinuri spumante de calitate

1.	Licoarea de tiraj destinată producerii unui vin spumant de calitate poate fi compusă numai din: (a) zaharoză, (b) must de struguri concentrat, (c) must de struguri concentrat rectificat, (d) must de struguri sau must de struguri parțial fermentat sau (e) vin.

2.	Statele membre producătoare pot defini toate caracteristicile sau condițiile de producție și de circulație complementare sau mai stricte pentru vinurile spumante de calitate menționate în prezentul titlu și produse pe teritoriul lor.

3.

În plus, la obținerea vinurilor spumante de calitate se aplică și normele menționate la: — partea A punctele 1-10; — partea C punctul 3 pentru tăria alcoolică dobândită în volume, partea C punctul 5 pentru suprapresiunea minimă și partea C punctele 6 şi 7 pentru durata minimă a procesului de fabricare, fără a se aduce atingere prezentei părţi B punctul 4 litera (d).

4.

În ceea ce privește vinurile spumante de calitate de tip aromat: (a) în absența unor derogări, aceste vinuri pot fi obținute numai dacă la constituirea producției de vin se utilizează exclusiv musturi de struguri sau musturi de struguri parțial fermentate obținute din soiuri de viță-de-vie incluse în lista prevăzută în apendicele 1. Cu toate acestea, vinurile spumante de calitate de tip aromat pot fi produse în mod tradițional, utilizându-se drept componente ale producției de vin vinurile obținute din struguri din soiul „Prosecco” recoltați în regiunile Trentino-Alto Adige, Veneto și Friuli-Venezia Giulia; (b) în vederea obținerii unei producții de vin spumant, controlul procesului de fermentare înainte și după constituirea producției de vin nu poate fi realizat decât prin refrigerare sau alte procedee fizice; (c) adaosul de licoare de expediție este interzis; (d) durata procesului de fabricare a vinurilor spumante de calitate de tip aromat nu poate fi mai mică de o lună.

C.   Vinuri spumante și vinuri spumante de calitate cu denumire de origine protejată

1.	Tăria alcoolică totală în volume a producțiilor de vin destinate producerii vinurilor spumante de calitate cu denumire de origine protejată este de cel puțin: — 9,5 % vol. în zonele viticole C III, — 9 % vol. în celelalte zone viticole.

2.

Cu toate acestea, producțiile de vin destinate fabricării vinurilor spumante de calitate cu denumirea de origine protejată „Prosecco di Conegliano Valdobbiadene” și „Montello e Colli Asolani” și care sunt obținute dintr-un singur soi de viță-de-vie pot avea o tărie alcoolică totală în volume de minimum 8,5 % vol.

3.	Tăria alcoolică dobândită în volume a vinurilor spumante de calitate cu denumire de origine protejată, inclusiv alcoolul conținut în eventuala licoare de expediție adăugată, este de minimum 10 % vol.

4.

Licoarea de tiraj pentru vinurile spumante și vinurile spumante de calitate cu denumire de origine protejată poate fi compusă numai din: (a) zaharoză, (b) must de struguri concentrat, (c) must de struguri concentrat rectificat și din: (a) must de struguri, (b) must de struguri parțial fermentat, (c) vin, capabile să producă același vin spumant sau același vin spumant de calitate cu denumire de origine protejată ca și vinul în care se adăugă licoarea de tiraj.

5.

Prin derogare de la punctul 5 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, vinurile spumante de calitate cu denumire de origine protejată conservate în recipiente închise cu capacitate mai mică de 25 de centilitri, la temperatura de 20 °C, pot prezenta o suprapresiune minimă de 3 bari.

6.

Durata procesului de fabricare a vinurilor spumante de calitate cu denumire de origine protejată, incluzând procesul de maturare în exploatația producătoare, calculată începând cu fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante, nu poate să fie mai mică de: (a) șase luni, dacă fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante are loc în recipiente închise; (b) nouă luni, dacă fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante are loc în sticle.

7.	Durata procesului de fermentare care conferă producției de vin calitatea de vinuri spumante și durata prezenței producției de vin pe drojdie nu pot fi mai mici de: — 90 de zile, — 30 de zile dacă fermentarea are loc în recipiente prevăzute cu dispozitive de agitare.

8.	Normele enunțate în partea A punctele 1-10 şi partea B punctul 2 se aplică și vinurilor spumante și vinurilor spumante de calitate cu denumire de origine protejată.

9.

În ceea ce privește vinurile spumante de calitate cu denumire de origine protejată, de tip aromat: (a) acestea pot fi obținute exclusiv prin utilizarea, la constituirea producției de vin, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parțial fermentat provenit din soiuri de viță-de-vie incluse pe lista prezentată în apendicele 1, cu condiția ca aceste soiuri să fie recunoscute drept potrivite pentru obținerea de vinuri spumante de calitate cu denumire de origine protejată în regiunea al cărei nume îl poartă. Prin derogare, un vin spumant de calitate cu denumire de origine protejată de tip aromat poate fi obținut prin utilizarea, la constituirea producției de vin, a vinurilor obținute din struguri din soiul „Prosecco”, recoltați în regiunile denumirii de origine „Conegliano-Valdobbiadene” și „Montello e Colli Asolani”; (b) în vederea obținerii unei producții de vin spumant, controlul procesului de fermentare înainte și după constituirea producției de vin nu poate fi realizat decât prin refrigerare sau alte procedee fizice; (c) adaosul de licoare de expediție este interzis; (d) tăria alcoolică dobândită în volume a vinurilor spumante de calitate cu denumire de origine protejată de tip aromat nu poate fi mai mică de 6 % vol.; (e) tăria alcoolică totală în volume a vinurilor spumante de calitate cu denumire de origine protejată de tip aromat nu poate fi mai mică de 10 % vol.; (f) vinurile spumante de calitate cu denumire de origine protejată de tip aromat, dacă sunt conservate la temperatura de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune minimă de 3 bari; (g) prin derogare de la partea C punctul 6, durata procesului de producere a vinurilor spumante de calitate de tip aromat cu denumire de origine protejată nu poate fi mai mică de o lună.

ANEXA III

PRACTICI OENOLOGICE AUTORIZATE ȘI RESTRICȚII APLICABILE VINURILOR LICOROASE ȘI VINURILOR LICOROASE CU DENUMIRE DE ORIGINE PROTEJATĂ SAU CU INDICAȚIE GEOGRAFICĂ PROTEJATĂ

A.   Vinuri licoroase

1.

Produsele menționate la punctul 3 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, utilizate la fabricarea vinurilor licoroase și a vinurilor licoroase cu denumire de origine sau cu indicație geografică protejată nu trebuie să fi fost supuse, eventual, decât practicilor și tratamentelor oenologice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau de prezentul regulament.

2.

Cu toate acestea: (a) creșterea tăriei alcoolice naturale în volume poate rezulta numai în urma utilizării produselor menționate la punctul 3 literele (e) și (f) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 și (b) prin derogare, Spania este autorizată să permită utilizarea sulfatului de calciu pentru vinurile spaniole desemnate prin mențiunea tradițională „vino generoso” sau „vino generoso de licor”, dacă această practică este tradițională, iar cantitatea de sulfat conținută în produsul astfel tratat nu depășește limita de 2,5 g/l, exprimată în sulfat de potasiu. Vinurile obținute în acest mod pot fi supuse acidificării suplimentare, în limita maximă de 1,5 g/l.

3.

Fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive pe care statele membre le pot adopta în ceea ce privește vinurile licoroase și vinurile licoroase cu denumire de origine sau cu indicație geografică protejată obținute pe teritoriul propriu, pentru aceste vinuri sunt autorizate practicile oenologice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau de prezentul regulament.

4.

În plus, sunt permise: (a) îndulcirea, cu condiția de a depune o declarație și a ține un registru, în cazul în care produsele în cauză nu au fost supuse îmbogățirii cu must de struguri concentrat, cu ajutorul: — mustului de struguri concentrat sau al mustului de struguri concentrat rectificat, cu condiția ca tăria alcoolică în volume totală a vinului în cauză să nu fie mărită cu mai mult de 3 % vol., — mustului de struguri concentrat, al mustului de struguri concentrat rectificat sau al mustului de struguri parțial fermentat obținut din struguri stafidiți, pentru vinul spaniol desemnat prin mențiunea tradițională „vino generoso de licor”, cu condiția ca tăria alcoolică totală în volume a vinului în cauză să nu fie mărită cu mai mult de 8 % vol., — mustului de struguri concentrat sau mustului de struguri concentrat rectificat, pentru vinurile licoroase cu denumirea de origine protejată „Madeira”, cu condiția ca tăria alcoolică totală în volume a vinului în cauză să nu fie mărită cu mai mult de 8 % vol.; (b) adăugarea de alcool, de distilat sau de rachiu prevăzute la punctul 3 literele (e) și (f) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, pentru a compensa pierderile prin evaporare pe durata maturării; (c) maturarea în recipiente păstrate la o temperatură de maximum 50 °C, pentru vinurile licoroase cu denumirea de origine protejată „Madeira”.

5.

Soiurile de viță-de-vie din care se obțin produsele menționate la punctul 3 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, folosite la producerea vinurilor licoroase și a vinurilor licoroase cu denumire de origine sau cu indicație geografică protejată sunt selectate dintre cele menționate la articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.

6.	Tăria alcoolică naturală în volume a produselor menționate la punctul 3 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, folosite la producerea unui vin licoros, în afara vinurilor licoroase cu denumire de origine sau cu indicație geografică protejată, nu poate fi mai mică de 12 % vol.

B.   Vinul licoros cu denumire de origine protejată (alte dispoziții decât cele prevăzute la partea A din prezenta anexă și care privesc în special vinurile licoroase cu denumire de origine protejată)

1.

Lista de vinuri licoroase cu denumire de origine protejată a căror fabricare presupune utilizarea mustului de struguri sau a amestecului de must de struguri și vin, menționate la punctul 3 litera (c) a patra liniuță din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, este prezentată în partea A a apendicelui 1 la prezenta anexă.

2.	Lista de vinuri licoroase cu denumire de origine protejată la care se pot adăuga produsele menționate la punctul 3 litera (f) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 este prezentată în partea B a apendicelui 1 la prezenta anexă.

3.

Produsele menționate la punctul 3 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, precum și mustul de struguri concentrat și mustul de struguri parțial fermentat obținut din struguri stafidiți, menționate la punctul 3 litera (f) punctul (iii) din anexa IV, folosite la producerea unui vin licoros cu denumire de origine protejată, trebuie să provină din regiunea al cărei nume îl poartă vinul respectiv. Cu toate acestea, în ceea ce privește vinurile licoroase cu denumirea de origine protejată „Málaga” și „Jerez-Xérès-Sherry”, mustul de struguri, mustul de struguri concentrat și, în conformitate cu dispozițiile părţii B punctul 4 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, mustul de struguri parțial fermentat obținut din struguri stafidiți, menționate la punctul 3 litera (f) punctul (iii) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, obținute din soiul de viță-de-vie Pedro Ximénez, pot să provină din regiunea „Montilla-Moriles”.

4.

Operațiunile vizate în partea A punctele 1 şi 4 din prezenta anexă, destinate producerii unui vin licoros cu denumire de origine protejată, se pot efectua numai în interiorul regiunii menționate la punctul 3. Cu toate acestea, în ceea ce privește vinul licoros cu denumire de origine protejată pentru care denumirea „Porto” este rezervată produsului preparat din struguri obținuți din regiunea „Douro”, prelucrarea suplimentară și procesul de maturare pot avea loc fie în regiunea menționată anterior, fie în regiunea Vila Nova de Gaia – Porto.

5.

Fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive pe care statele membre le pot adopta în ceea ce privește vinurile licoroase cu denumire de origine protejată produse pe teritoriul propriu: (a) tăria alcoolică naturală în volume a produselor utilizate la producerea unui vin licoros cu denumire de origine protejată menționate la punctul 3 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, nu poate fi mai mică de 12 % vol. Cu toate acestea, anumite vinuri licoroase cu denumire de origine protejată menționate în una dintre listele prezentate în partea A apendicele 2 din prezenta anexă, pot fi obținute: (i) fie din must de struguri a cărui tărie alcoolică naturală în volume este de cel puțin 10 % vol. în cazul vinurilor licoroase cu denumire de origine protejată obținute prin adăugarea de rachiu din vin sau din tescovină de struguri cu denumire de origine și provenind, eventual, din aceeași exploatație; (ii) fie din must de struguri parțial fermentat – fie, în ceea ce privește a doua liniuță de mai jos, din vin – având o tărie alcoolică naturală în volume inițială de cel puțin: — 11 % vol., în cazul vinurilor licoroase cu denumire de origine protejată obținute prin adăugarea de alcool neutru, de distilat de vin cu tăria alcoolică dobândită în volume de cel puțin 70 % vol. sau de rachiu de origine viticolă, — 10,5 % vol. în cazul vinurilor obținute din must de struguri albi, menționate în lista 3 din partea A apendicele 2, — 9 % vol. în cazul vinului licoros portughez cu denumirea de origine protejată „Madeira”, obținut prin metode tradiționale și uzuale conform legislației naționale care cuprinde prevederi exprese pentru acest tip; (b) lista de vinuri licoroase cu denumire de origine protejată care, prin derogare de la punctul 3 litera (b) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, au o tărie alcoolică totală în volume mai mică de 17,5 % vol., dar de cel puțin 15 % vol., după cum prevedea în mod expres legislația națională aplicabilă înainte de 1 ianuarie 1985, este prevăzută în partea B a apendicelui 2.

6.

Denumirile specifice tradiționale „οίνος γλυκύς φυσικός”, „vino dulce natural”, „vino dolce naturale”, „vinho doce natural” sunt rezervate vinurilor licoroase cu denumire de origine protejată: — obținute din recolte care provin în proporție de cel puțin 85 % din soiurile de viță-de-vie indicate în lista prevăzută în apendice 3, — provenite din musturi care prezintă un conținut inițial natural de zaharuri de cel puțin 212 g/l, — obținute, fără nicio altă îmbogățire, prin adăugare de alcool, de distilat sau de rachiu, prevăzute la punctul 3 literele (e) și (f) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008.

7.

Pentru a fi în conformitate cu practicile tradiționale de producție, statele membre pot, în ceea ce privește vinurile licoroase cu denumire de origine protejată, produse pe teritoriul propriu, să prevadă că mențiunea tradițională specifică „vin doux naturel” este rezervată vinurilor licoroase cu denumire de origine protejată care sunt: — vinificate direct de către producătorii care au recoltat strugurii, cu condiția ca strugurii să provină exclusiv din recoltele proprii de Muscat, Grenache, Maccabéo sau Malvoisie; cu toate acestea, sunt admise recoltele obținute de pe parcele de vie plantate cu soiuri de viță-de-vie diferite de cele patru menționate anterior, în limita a 10 % din numărul total de butași, — obținute în limita unui randament la hectar de 40 de hectolitri de must de struguri, prevăzut la punctul 3 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, prima și a patra liniuță, orice depășire a acestei valori a randamentului determinând pierderea beneficiului denumirii de „vin doux naturel” pentru întreaga recoltă, — obținute din mustul de struguri menționat anterior, având un conținut inițial natural de zaharuri de cel puțin 252 g/l, — obținute, fără nicio altă îmbogățire, prin adăugarea de alcool de origine viticolă, care corespunde, în alcool pur, unui minim de 5 % din volumul mustului de struguri menționat anterior utilizat și unui maxim egal cu valoarea cea mai slabă dintre următoarele două: — 10 % din volumul de must de struguri menționat anterior și utilizat, — 40 % din tăria alcoolică totală în volume a produsului final reprezentat de suma dintre tăria alcoolică dobândită în volume și echivalentul tăriei alcoolice potențiale în volume, calculată pe baza a 1 % vol. alcool pur pentru 17,5 g/l zaharuri reziduale.

8.

Denumirea tradițională specifică „vino generoso” este rezervată vinului licoros sec cu denumire de origine protejată produs, în totalitate sau parțial, sub peliculă de drojdii și: — obținut din struguri albi proveniți din soiurile de viță-de-vie Palomino de Jerez, Palomino fino, Pedro Ximénez, Verdejo, Zalema și Garrido Fino, — eliberate pentru consum după doi ani, în medie, de maturare în butoaie de stejar. Producerea sub peliculă de drojdii, menționată la primul paragraf, este procesul biologic care, intervenind pe parcursul dezvoltării în mod spontan a unei pelicule de drojdii tipice la suprafața liberă a vinului după fermentarea alcoolică totală a mustului, conferă produsului caracteristicile analitice și organoleptice specifice.

9.	Denumirea tradițională specifică „vinho generoso” este rezervată vinurilor licoroase cu denumirea de origine protejată „Porto”, „Madeira”, „Moscatel de Setúbal” și „Carcavelos” în asociere cu denumirea de origine respectivă.

10.

Denumirea tradițională specifică „vino generoso de licor” este rezervată vinului licoros cu denumire de origine protejată: — obținut din „vino generoso” menționat la punctul 8 sau din vinul fermentat sub peliculă de drojdii, potrivit pentru obținerea unui astfel de „vino generoso”, la care s-a adăugat fie must de struguri parțial fermentat obținut din struguri stafidiți, fie must de struguri concentrat, — pus la dispoziția consumatorilor după doi ani, în medie, de maturare în butoaie de stejar.

ANEXA IV

METODE DE ANALIZĂ COMUNITARE SPECIFICE

A.   IZOTIOCIANATUL DE ALIL

1.   Principiul metodei

Orice izotiocianat de alil prezent în vin este colectat prin distilare și identificat prin cromatografie gazoasă.

2.   Reactivi

2.1.   Etanol absolut.

2.2.   Soluție standard: soluție de izotiocianat de alil în alcool absolut, conținând 15 mg de izotiocianat de alil pe litru.

2.3.   Amestec de înghețare, constând din etanol și gheață carbonică (temperatura –60 °C).

3.   Aparatura

3.1.   Aparat de distilare, așa cum se arată în figura de mai jos. Prin acesta trece un flux continuu de azot.

3.2.   Manta de încălzire, controlată termostatic.

3.3.   Debitmetru.

3.4.   Cromatograf cu gaz cu detector spectrofotometric cu flacără, echipat cu un filtru selector pentru compuși sulfuroși (lungimea de undă = 394 nm) sau orice detector potrivit.

3.5.   Coloană cromatografică din oțel inoxidabil cu diametrul interior de 3 mm și lungimea de 3 m, umplută cu Carbowax 20 M 10 % pe cromosorb WHP, 80-100 mesh.

3.6.   Microseringă de 10 µl.

4.   Metoda de lucru

Se pun doi litri de vin în balonul de distilare, se introduc câțiva milimetri de etanol (punctul 2.1) în cele două tuburi colectoare, astfel încât părțile poroase ale inelelor dispersoare de gaz să fie complet scufundate. Se răcesc cele două tuburi din exterior, utilizând amestecul de înghețare. Se conectează balonul la tuburile colectoare și se începe alimentarea aparatului cu azot, la un debit de aproximativ 3 l pe oră. Se încălzește vinul la 80 °C prin reglarea temperaturii mantalei de încălzire în mod corespunzător, se distilează și se colectează 45-50 ml de distilat.

Stabilizarea cromatografului. Se recomandă următoarele condiții de operare:

—	temperatura injectorului: 200 °C,

—	temperatura coloanei: 130 °C,

—	debitul gazului purtător heliu: 20 ml pe minut.

Se introduce, cu microseringa, un volum de soluție standard suficient pentru identificare ușoară pe cromatogramă a picului corespunzător izotiocianatului de alil.

În același mod se introduce în cromatograf o parte alicotă din distilat. Se verifică dacă timpul de retenție al picului obținut corespunde cu acela al picului izotiocianatului de alil.

În condițiile descrise anterior, compușii prezenți în vin în mod natural nu vor produce picuri care să interfereze pe cromatograma soluției probă.

Aparat de distilare cu flux de azot

B.   METODE DE ANALIZĂ SPECIALE PENTRU MUSTUL DE STRUGURI CONCENTRAT RECTIFICAT

(a)   Cationi totali

1.   Principiul metodei

Proba este tratată cu un schimbător de cationi puternic acid. Cationii sunt schimbați cu H+. Cationii totali sunt exprimați prin diferența dintre aciditatea totală a efluentului și aceea a probei.

2.   Aparatura

2.1.   Coloană de sticlă având diametrul interior 10-11 mm și lungimea de aproximativ 300 mm, cu robinet de golire.

2.2.   pH-metru, cu scala gradată cel puțin în unități 0,1 pH.

2.3.   Electrozi:

—	electrod de sticlă, ținut în apă distilată,

—	electrod de referință calomel/clorură de potasiu saturată, ținut în soluție saturată de clorură de potasiu,

—	sau electrod combinat, ținut în apă distilată.

3.   Reactivi

3.1.   Rășină de schimb cationic puternic acidă, în formă H+, umflată prin scufundarea în apă pe durata unei nopți.

3.2.   Soluție de hidroxid de sodiu 0,1 M.

3.3.   Hârtie indicatoare de pH.

4.   Metoda de lucru

4.1.   Pregătirea probei

Se utilizează soluția obținută prin diluarea mustului concentrat rectificat la 40 % (m/v): introduceți 200 g de must concentrat rectificat, cântărit cu precizie, într-un balon gradat de 500 ml, completați cu apă până la semn și amestecați.

4.2.   Pregătirea coloanei de schimb ionic

Se introduc în coloană aproximativ 10 ml de schimbător de ioni în formă prehidratată H+. Se clătește coloana cu apă distilată până când aciditatea a fost înlăturată, utilizând hârtia indicator pentru a controla acest lucru.

4.3.   Schimbul de ioni

Treceți prin coloană 100 ml de soluție de must concentrat rectificat, pregătit în conformitate cu punctul 4.1, cu un flux de 1 picătură pe secundă. Se colectează efluentul într-un recipient cilindric. Se clătește coloana cu 50 ml de apă distilată. Se titrează aciditatea din efluent (incluzând apa de clătire) cu soluție de hidroxid de sodiu 0,1 M, până când pH-ul este 7 la 20 °C. Soluția alcalină trebuie adăugată încet, iar preparatul agitat încontinuu. Se notează cu n ml volumul utilizat de soluție de hidroxid de sodiu 0,1 M.

5.   Exprimarea rezultatelor

Cationii totali sunt exprimați în miliechivalenți pe kilogram de zahăr total, cu o cifră zecimală.

5.1.   Calculare

—	Aciditatea efluentului, exprimată în miliechivalenți pe kilogram de must concentrat rectificat: E = 2,5 n.

—	Aciditatea totală a mustului concentrat rectificat în miliechivalenți per kilogram: a.

—	Cationii totali în miliechivalenți per kilogram de zaharuri totale: [(2,5 n-a)/(P)] × 100, unde P = concentrația procentuală de zaharuri totale.

(b)   Conductivitatea

1.   Principiul metodei

Conductivitatea electrică a coloanei de lichid, delimitată la capete de doi electrozi paraleli din platină, este măsurată prin încorporarea într-unul dintre brațele unei punți Wheatstone.

Conductivitatea variază cu temperatura și este deci exprimată la 20 °C.

2.   Aparatura

2.1.   Conductimetru pentru determinarea conductivității într-un interval de 1-1 000 micro-siemens per cm (µScm–1).

2.2.   Baie de apă pentru termostatarea probelor de analizat la aproximativ 20 °C (20 ± 2 °C).

3.   Reactivi

3.1.   Apă demineralizată, cu o conductivitate specifică sub 2 µScm–1, la 20 °C.

3.2.   Soluție de referință de clorură de potasiu.

Se dizolvă 0,581 g de clorură de potasiu (KCl), uscată în prealabil până la o masă constantă la o temperatură de 105 °C, în apă demineralizată (punctul 3.1). Se completează până la 1 litru cu apă demineralizată (punctul 3.1). Această soluție are o conductivitate de 1 000 µScm–1, la 20 °C. Nu trebuie păstrată mai mult de trei luni.

4.   Metoda de lucru

4.1.   Pregătirea probei de analizat

Se utilizează soluția cu o concentrație totală a zahărului de 25 % (m/m) (25°Brix): cântăriți 2 500/P și completați cu apă până la 100 de grame (punctul 3.1), unde P = concentrația procentuală de zaharuri totale a mustului concentrat rectificat.

4.2.   Determinarea conductivității

Aduceți proba analizată la temperatura de 20 °C, prin scufundare în baia de apă. Mențineți temperatura în intervalul ± 0,1 °C.

Se clătește de două ori celula conductivă cu soluția care trebuie analizată.

Se măsoară conductivitatea, exprimând rezultatul în µS cm-1.

5.   Exprimarea rezultatelor

Rezultatul pentru soluția de must concentrat rectificat 25 % (m/m) (25°Brix) este exprimat în micro-siemens per centimetru (µScm–1) la 20 °C, rotunjit la cel mai apropiat număr întreg.

5.1.   Calculare

Dacă aparatul nu este prevăzut cu mijloace pentru controlul temperaturii, corectați conductivitatea măsurată utilizând tabelul I. Dacă temperatura este sub 20 °C, corecția se adună; dacă temperatura este peste 20 °C, corecția se scade.

TABELUL I

Corecțiile aduse conductivității pentru temperaturi diferite de 20 °C (µScm–1)

Conductivitatea	Temperatura
	20,2 19,8	20,4 19,6	20,6 19,4	20,8 19,2	21,0 19,0	21,2 18,8	21,4 18,6	21,6 18,4	21,8 18,2	22,0 (1) 18,0 (2)
0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0
50	0	0	1	1	1	1	1	2	2	2
100	0	1	1	2	2	3	3	3	4	4
150	1	1	2	3	3	4	5	5	6	7
200	1	2	3	3	4	5	6	7	8	9
250	1	2	3	4	6	7	8	9	10	11
300	1	3	4	5	7	8	9	11	12	13
350	1	3	5	6	8	9	11	12	14	15
400	2	3	5	7	9	11	12	14	16	18
450	2	3	6	8	10	12	14	16	18	20
500	2	4	7	9	11	13	15	18	20	22
550	2	5	7	10	12	14	17	19	22	24
600	3	5	8	11	13	16	18	21	24	26

(c)   Hidroximetilfurfural

1.   Principiul metodelor

1.1.   Metoda colorimetrică

Aldehidele derivate din furan, componenta principală fiind hidroximetilfurfuralul, reacționează cu acidul barbituric și paratoluidina și dau un compus roșu care se determină prin colorimetrie, la 550 nm.

1.2.   Cromatografia lichidă de înaltă performanță

Separarea într-o coloană prin cromatografia de fază invers și determinarea la 280 nm.

2.   Metoda colorimetrică

2.1.   Aparatura

2.1.1.   Spectrofotometru care permite efectuarea de măsurători între 300 şi 700 nm.

2.1.2.   Cuve din sticlă, cu drum optic de 1 cm.

2.2.   Reactivi

2.2.1.   Soluție de acid barbituric 0,5 % (m/v)

Se dizolvă 500 mg de acid barbituric (C4O3N2H4) în apă distilată și se încălzește ușor deasupra unei băi de apă la 100 °C. Se completează până la 100 ml cu apă distilată. Soluția se păstrează aproximativ o săptămână.

2.2.2.   Soluție de paratoluidină 10 % (m/v)

Se pun 10 g de paratoluidină, C6H4(CH3)NH2, într-un balon gradat de 100 ml; se adaugă 50 ml izopropanol, CH3CH(OH)CH3 și 10 ml de acid acetic glacial, CH3COOH (ρ20 = 1,05 g/ml). Se completează până la 100 ml cu izopropanol. Această soluție trebuie reînnoită zilnic.

2.2.3.   Soluție apoasă de etanal (acetaldehidă), (CH3CHO), 1 % (m/v)

Se prepară imediat înainte de utilizare.

2.2.4.   Soluție apoasă de hidroximetilfurfural, C6O3H6, 1 g/l

Se prepară diluții succesive, conținând 5, 10, 20, 30 și 40 mg/l. Soluția de g/l și soluțiile diluate trebuie să fie proaspăt preparate.

2.3.   Metoda de lucru

2.3.1.   Pregătirea probei

Se utilizează soluția obținută prin diluarea mustului concentrat rectificat la 40 % (m/v): se introduc 200 g de must concentrat rectificat cântărit cu precizie într-un balon gradat de 500 ml, se completează cu apă până la semn și se amestecă pentru omogenizare. Se execută determinarea pe 2 ml din această soluție.

2.3.2.   Determinarea colorimetrică

Se pun în două baloane gradate (a și b) de 25 ml fiecare, prevăzute cu dopuri din sticlă șlefuită, 2 ml de probă preparată în conformitate cu punctul 2.3.1 Se pun în fiecare balon 5 ml de soluție de paratoluidină (punctul 2.2.2); se amestecă. Se adaugă 1 ml de apă distilată în balonul b (control) și 1 ml de soluție de acid barbituric (punctul 2.2.1) în balonul a (măsură). Se agită pentru omogenizare. Se transferă conținutul baloanelor în cuvele spectrofotometrului cu drumuri optice de 1 cm. Se reglează scala absorbției la zero, utilizând conținutul balonului b, la lungimea de undă de 550 nm. Se urmărește variația puterii de absorbție a conținutului balonului a; se înregistrează valoarea maximă A, care este atinsă după 2-5 minute.

Probele cu conținut de hidroximetilfurfural de peste 30 mg/l trebuie diluate înainte de analiză.

2.3.3.   Obținerea curbei de calibrare

Se pun câte 2 ml din fiecare soluție de hidroximetilfurfural de 5, 10, 20, 30 și 40 mg/l (punctul 2.2.4) în două seturi de baloane de 25 ml, a și b, și se tratează conform descrierii de la punctul 2.3.2

Graficul reprezentând variația absorbției în funcție de concentrația hidroximetilfurfuralului cu concentrația în mg/l este o linie dreaptă trecând prin origine.

2.4.   Exprimarea rezultatelor

Concentrația hidroximetilfurfuralului în mustul concentrat rectificat este exprimată în miligrame per kilogram de zaharuri totale.

2.4.1.   Metoda de calcul

Concentrația de hidroximetilfurfural C în mg/l în proba analizată este concentrația de pe curba de calibrare corespunzătoare absorbției A, măsurată pe probă.

Concentrația de hidroximetilfurfural în miligrame per kilogram de zaharuri totale este dată de formula:

250 × [(C)/(P)], unde

P = concentrația procentuală (m/m) de zaharuri totale în mustul concentrat rectificat.

3.   Cromatografia lichidă de înaltă performanță

3.1.   Aparatura

3.1.1.   Cromatograf lichid de înaltă performanță, echipat cu:

—	buclă de injecție de 5 sau 10 µl,

—	detector spectrofotometru pentru efectuarea măsurătorilor la 280 nm,

—	coloană de silice cu octodecil legat (cum ar fi Bondapak C18 – Corasil, Waters Ass.),

—	un înregistrator, eventual un integrator.

Debitul fazei mobile: 1,5 ml/minut.

3.1.2.   Aparat cu membrană filtrantă, diametrul porilor 0,45 µm.

3.2.   Reactivi

3.2.1.   Apă bidistilată.

3.2.2.   Metanol distilat (CH3OH) sau de calitate CLIP.

3.2.3.   Acid acetic CH3COOH (ρ20 = 1,05 g/ml).

3.2.4.   Faza mobilă: apă-metanol (punctul 3.2.2)-acid acetic (punctul 3.2.3), filtrat în prealabil printr-o membrană filtrantă (0,45 µm), (40: 9:1 v/v).

Această fază mobilă trebuie preparată zilnic și degazată înainte de utilizare.

3.2.5.   Soluție de referință de hidroximetilfurfural 25 mg/l (m/v).

Într-un balon gradat de 100 ml se pun 25 mg de hidroximetilfurfural (C6H3O6) cântărit cu precizie și se completează până la semn cu metanol (punctul 3.2.2). Se diluează această soluție 1:10 cu metanol (punctul 3.2.2) și se filtrează printr-o membrană filtrantă (0,45 µm).

Dacă este păstrată într-o sticlă maro în frigider, această soluție poate fi utilizată două-trei luni.

3.3.   Metoda de lucru

3.3.1.   Pregătirea probei

Se utilizează soluția obținută prin diluarea mustului concentrat rectificat la 40 % (m/v) (se introduc 200 g de must concentrat rectificat cântărit cu precizie într-un balon gradat de 500 ml, se completează până la semn cu apă și se amestecă pentru omogenizare) și se filtrează printr-o membrană filtrantă (0,45 µm).

3.3.2.   Determinarea cromatografică

Injectați în cromatograf 5 (sau 10) µl din proba preparată în conformitate cu punctul 3.3.1 și 5 (sau 10) µl din soluția de referință de hidroximetilfurfural (punctul 3.2.5). Se înregistrează cromatograma.

Timpul de retenție al hidroximetilfurfuralului este de aproximativ 6-7 minute.

3.4.   Exprimarea rezultatelor

Concentrația de hidroximetilfurfural în mustul concentrat rectificat este exprimată în miligrame per kilogram de zaharuri totale.

3.4.1.   Metoda de calcul

Se notează cu C mg/l concentrația de hidroximetilfurfural în soluție de 40 % (m/v) din mustul concentrat rectificat.

Concentrația de hidroximetilfurfural, în miligrame per kilogram de zaharuri totale, este dată de formula:

250 × [(C)/(P)], unde

P = concentrația procentuală (m/m) de zaharuri totale în mustul concentrat rectificat.

(d)   Metale grele

1.   Principiul metodelor

I.   Metoda rapidă de evaluare a metalelor grele

Metalele grele sunt identificate, în mustul concentrat rectificat diluat corespunzător, de colorația produsă de formarea de sulfuri. Acestea sunt evaluate prin compararea cu o soluție standard de plumb, corespunzând concentrației maxime admisibile.

II.   Determinarea concentrației de plumb prin spectrofotometria de absorbție atomică

Chelatul format de plumb în combinație cu pirolidinditiocarbamat de amoniueste extras cu metilizobutilcetonă și absorbția este măsurată la 283,3 nm. Conținutul de plumb este determinat utilizând volume cunoscute de plumb într-un set de soluții de referință.

2.   Metoda rapidă de evaluare a metalelor grele

2.1.   Reactivi

2.1.1.   Acid clorhidric diluat 70 % (m/v)

Se iau 70 g de acid (HCl), (ρ20 = 1,16-1,19 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă.

2.1.2.   Acid clorhidric diluat 20 % (m/v)

Se iau 20 g de acid clorhidric (HCl), (ρ20 = 1,16-1,19 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă.

2.1.3.   Amoniac diluat

Se iau 14 g de amoniac (NH3), (ρ20 = 0,931-0,934 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă.

2.1.4.   Soluție tampon pH 3,5

Se dizolvă 25 g de acetat de amoniu (CH3COONH4) în 25 ml de apă și se adaugă 38 ml de acid clorhidric diluat (punctul 2.1.1). Ajustați pH, dacă este necesar, cu acid clorhidric diluat (punctul 2.1.2) sau cu amoniac diluat (punctul 2.1.3) și se completează până la 100 ml cu apă.

2.1.5.   Soluție de tioacetamidă 4 %, (C2H5NS) (m/v)

2.1.6.   Soluție de glicerină 85 % (C3H8O3) (m/v)

(n D 20 °C = 1,449-1,455).

2.1.7.   Reactiv de tioacetamidă

Se adaugă la 0,2 ml de soluție de tioacetamidă (punctul 2.1.5) 1 ml de amestec de 5 ml de apă, 15 ml de soluție de hidroxid de sodiu 1 M și 20 ml de glicerină (punctul 2.1.6). Încălziți 20 de secunde într-o baie de apă la 100 °C. Se prepară imediat înainte de utilizare.

2.1.8.   Soluție conținând 0,002 g/l plumb

Se prepară o soluție de plumb de 1 g/l dizolvând 0,400 g de nitrat de plumb (Pb (NO3)2) în apă și completând volumul până la 250 ml tot cu apă. În momentul utilizării se diluează această soluție cu apă la două părți la 1 000 (v/v) în scopul obținerii unei soluții de 0,002 g/l.

2.2.   Metoda de lucru

Se dizolvă o probă de testare de 10 g de must concentrat rectificat în 10 ml de apă. Se adaugă 2 ml de soluție tampon pH 3,5 (punctul 2.1.4); se amestecă. Se adaugă 1,2 ml de reactiv de tioacetamidă (punctul 2.1.7). Se amestecă din nou. Se prepară martorul în aceleași condiții, utilizând 10 ml de soluție de plumb 0,002 g/l (punctul 2.1.8).

După 2 minute, colorația maro eventuală a soluției de must concentrat rectificat nu trebuie să fie mai intensă decât aceea a martorului.

2.3.   Calculare

În aceleași condiții ca și ale procedurii prezentate anterior, proba martor corespunde unei concentrații maxime admisibile de metale grele, exprimată ca plumb 2 mg/kg în mustul concentrat rectificat.

3.   Determinarea concentrației de plumb prin spectrofotometria de absorbție atomică

3.1.   Aparatura

3.1.1.   Spectrofotometru de absorbție atomică, echipat cu arzător cu aer-acetilenă.

3.1.2.   Lampă catodică pentru plumb.

3.2.   Reactivi

3.2.1.   Acid acetic diluat.

Se iau 12 g de acid acetic glacial (ρ20 = 1,05 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă.

3.2.2.   Soluție de pirolidinditiocarbamat de amoniu C5H12N2S2, 1 % (m/v).

3.2.3.   Metilizobutilcetonă (CH3)2CHCH2COCH3.

3.2.4.   Soluție conținând plumb 0,010 g/l.

Se diluează soluția de plumb de 1 g/l (punctul 2.1.8) la 1 % (v/v).

3.3.   Metoda de lucru

3.3.1.   Pregătirea soluției de analiză

Se diluează 10 g de must concentrat rectificat într-un amestec de volume egale de acid acetic diluat (punctul 3.2.1) și apă și se completează până la 100 ml cu acest amestec.

Se adaugă 2 ml de soluție de pirolidinditiocarbamat de amoniu (punctul 3.2.2) și 10 ml de metilizobutilcetonă (punctul 3.2.3). Se agită 30 de secunde, timp în care se va proteja de lumina puternică. Se lasă cele două straturi să se separe. Se utilizează stratul de metilizobutilcetonă.

3.3.2.   Pregătirea soluțiilor de referință

Se prepară trei soluții de referință care conțin, pe lângă cele 10 g de must concentrat rectificat, respectiv 1, 2 și 3 ml de soluție conținând 0,010 g/l plumb (punctul 3.2.4). Se tratează identic cu soluția analizată.

3.3.3.   Martorul

Se prepară o probă martor procedând în aceleași condiții ca și la punctul 3.3.1, dar fără adăugarea mustului concentrat rectificat.

3.3.4.   Determinarea

Se reglează lungimea de undă la 283,3 nm.

Se atomizează metilizobutilcetona din proba martor la flacără și se aduce scala absorbției la zero.

Se determină puterea de absorbție a soluției analizate și a soluțiilor referință, utilizând cu extractele în solvent corespunzătoare fiecărei soluții.

3.4.   Exprimarea rezultatelor

Conținutul de plumb se exprimă în miligrame per kilogram de must concentrat rectificat, cu o cifră zecimală.

3.4.1.   Calculare

Se trasează curba reprezentând variația absorbției în funcție de concentrația de plumb adăugat în soluțiile de referință, concentrația zero corespunzând soluției analizate.

Se extrapolează linia dreaptă care unește punctele până când aceasta intersectează partea negativă a axei concentrației. Distanța dintre punctul de intersecție și origine reprezintă concentrația de plumb a soluției analizate.

(e)   Dozarea chimică a etanolului

Această metodă de dozare este utilizată pentru determinarea tăriei alcoolice a lichidelor slab alcoolizate, cum ar fi musturile, musturile concentrate și musturile concentrate rectificate.

1.   Principiul metodei

Distilarea simplă a lichidului. Oxidarea etanolului din distilat cu dicromat de potasiu. Titrarea excesului de dicromat cu o soluție de fier (II).

2.   Aparatura

2.1.   Aparatura de distilare utilizată pentru măsurarea tăriei alcoolice

3.   Reactivi

3.1.   Soluție de dicromat de potasiu

Se dizolvă 33,600 g de dicromat de potasiu (K2Cr2O7) într-o cantitate suficientă de apă pentru prepararea a 1 litru de soluție la 20 °C.

Un mililitru de soluție oxidează 7,8924 mg de alcool.

3.2.   Soluție de sulfat de fier (II) și amoniu

Se dizolvă 135 g de sulfat de fier II și amoniu, Fe SO4, (NH4)2SO4, 6 H2O într-o cantitate suficientă de apă pentru a obține 1 litru de soluție și se adaugă 20 ml de acid sulfuric concentrat H2SO4, (ρ20 = 1,84 g/ml). Imediat după preparare, această soluție corespunde mai mult sau mai puțin cu jumătate din volumul soluției de dicromat de potasiu. Ulterior se oxidează lent.

3.3.   Soluție de permanganat de potasiu

Se dizolvă 1,088 g de permanganat de potasiu KMnO4 într-o cantitate suficientă de apă pentru a prepara 1 litru de soluție.

3.4.   Acid sulfuric diluat 1:2 (v/v)

La 500 ml de apă se adaugă, puțin câte puțin și agitând încontinuu, 500 ml de acid sulfuric (H2SO4) (ρ20 = 1,84 g/ml).

3.5.   Reactiv de ortofenantrolină feroasă

Se dizolvă 0,695 g de sulfat feros FeSO4, 7 H2O în 100 ml de apă și se adaugă 1,485 g de monohidrat de ortofenantrolină C12H8N2, H2O. Se încălzește pentru a favoriza dizolvarea. Această soluție de culoare roșu aprins se păstrează foarte bine.

4.   Metoda de lucru

4.1.   Distilarea

Se pun 100 g de must concentrat rectificat și 100 ml de apă în balonul de distilare. Se colectează distilatul într-un balon gradat de 100 ml și se completează cu apă până la semn.

4.2.   Oxidarea

Se ia un balon de 300 ml, cu dop din sticlă șlefuită și cu gât larg, care permite clătirea gâtului fără pierderi. Se pun în balon 20 ml de soluție de titrare de dicromat de potasiu (punctul 3.1) și 20 ml acid sulfuric diluat 1:2 (v/v) (punctul 3.4) și se agită. Se adaugă 20 ml de distilat. Se astupă balonul și se așteaptă cel puțin 30 de minute, agitând din când în când (acesta este balonul pentru „măsurat”).

Se realizează titrarea soluției de sulfat de fier (II) și amoniu (punctul 3.2) ținând cont de soluția de dicromat de potasiu, prin punerea într-un balon identic a acelorași cantități de reactivi, dar înlocuind cei 20 ml de distilat cu 20 ml de apă distilată (acesta este balonul „martor”).

4.3.   Titrarea

Se adaugă 4 picături de reactiv de ortofenantrolină (punctul 3.5) în conținutul balonului pentru „măsurat”. Se titrează excesul de dicromat prin adăugarea de soluție de sulfat de fier (II) și amoniu (punctul 3.2). Opriți adăugarea de soluție feroasă când amestecul își schimbă culoarea din gri-albăstrui în maro.

Pentru a avea o precizie mai mare asupra punctului final, se schimbă culoarea din maro în gri-albăstrui cu soluția de permanganat de potasiu (punctul 3.3). O zecime din volumul soluției utilizate se scade din volumul soluției de sulfat de fier (II) adăugate. Se notează diferența cu n.

Se procedează în același mod cu balonul „martor”. Se notează diferența cu n′.

5.   Exprimarea rezultatelor

Etanolul se exprimă în grame per kilogram de zaharuri totale, cu o zecimală.

5.1.   Metoda de calcul

n′ ml de soluție ferică reduc 20 ml de soluție de dicromat care oxidează 157,85 mg de etanol pur.

Un mililitru de soluție ferică (II) are aceeași putere de reducere ca și:

[(157,85)/(n′)] mg etanol

n′ – n ml de soluție ferică (II) au aceeași putere de reducere ca și:

157,85 × [(n′ – n)/(n′)] mg etanol.

Concentrația de etanol în g/kg de must concentrat rectificat este dată de formula:

7,892 × [(n′ – n)/(n′)]

Concentrația de etanol în g/kg de zaharuri totale este dată de formula:

789,2 × [(n′ – n)/(n′ × P)], unde

P = concentrația procentuală (m/m) în zaharuri totale a mustului concentrat rectificat.

(f)   Mezoinozitolul, scilo-inozitolul și zaharoza

1.   Principiul metodei

Cromatografia gazoasă a derivaților silanizați.

2.   Reactivi

2.1.   Etalon: xilitol (soluție apoasă de aproximativ 10 g/l, la care se adăugă un vârf de spatulă de azidă)

2.2.   Bi(trimetilsilil)trifluoroacetamidă – BSTFA – (C8H18F3NOSi2)

2.3.   Trimetilclorosilan (C3H9ClSi)

2.4.   Piridină p.A. (C5H5N)

2.5.   Mezoinozitol (C6H12O6)

3.   Aparatura

3.1.   Cromatograf cu gaz, echipat cu:

3.2.   Coloană capilară (de exemplu din silice topită, învelită cu OV 1, grosimea filmului de 0,15 µ, lungimea de 25 m și diametrul intern de 0,3 mm).

Condiții de lucru: gaz purtător: hidrogen sau heliu

—	debitul gazului purtător: aproximativ 2 ml/minut,

—	temperatura injectorului și detectorului: 300 °C,

—	programarea temperaturii: 1 minut la 160 °C, 4 °C per minut până la 260 °C, temperatură constantă de 260 °C timp de 15 minute,

—	raportul de divizare: aproximativ 1:20.

3.3.   Integrator.

3.4.   Microseringă de 10 µl.

3.5.   Micropipete de 50, 100 și 200 µl.

3.6.   Baloane de 2 ml cu dop din teflon.

3.7.   Etuvă.

4.   Metoda de lucru

Într-un balon de 50 ml se pun aproximativ 5 g de must concentrat rectificat, cântărite cu precizie. Se adaugă 1 ml de soluție standard de xilitol (punctul 2.1) și se completează până la capacitate cu apă. După omogenizarea probei se iau 100 µl de soluție și se pun în balon (punctul 3.6), unde se usucă sub un curent ușor de aer. Pentru facilitarea evaporării se pot adăuga, dacă este cazul, 100 µl de alcool etilic pur.

Se dizolvă cu grijă reziduul în 100 µl de piridină (punctul 2.4), se adaugă 100 µl de bi(trimetilsilil)trifluoroacetamidă (punctul 2.2) și 10 µl de trimetilclorosilan (punctul 2.3). Se închide balonul cu dopul din teflon și se încălzește în etuvă, timp de o oră, la 60 °C.

Se extrag 0,5 µl de lichid limpede și se injectează, utilizând un „ac încălzit”, în conformitate cu raportul de divizare specificat anterior.

5.   Calcularea rezultatelor

5.1.   Se prepară o soluție conținând:

60 g/l de glucoză, 60 g/l de fructoză, 1 g/l de mezoinozitol și 1 g/l de zaharoză.

Se cântăresc 5 g de soluție și se urmează procedura de la punctul 4. Rezultatele pentru mezoinozitol și zaharoză, ținând cont de xilitol, sunt calculate din cromatogramă.

În cazul scilo-inozitolului, care nu se găsește în comerț și are un timp de retenție cuprins între ultimul pic al formei anomerice a glucozei și vârful mezoinozitolului (a se vedea diagrama de mai jos), se ia în considerare același rezultat ca și pentru mezoinozitol.

6.   Exprimarea rezultatelor

6.1.   Mezoinozitolul și scilo-inozitolul sunt exprimate în miligrame per kilogram de zaharuri totale.

Zaharoza se exprimă în grame per kilogram de must.

---

(1)  Corecția se scade.

(2)  Corecția se adună.

ANEXA V

TABELUL DE CORESPONDENȚĂ MENȚIONAT LA ARTICOLUL 16 ALINEATUL (2)

Regulamentul (CE) nr. 1493/1999	Regulamentul (CEE) nr. 2676/90	Regulamentul (CE) nr. 423/2008	Prezentul regulament
—	—	Articolul 1	Articolul 1
—	—	—	Articolul 2
Articolul 43 alineatul (1)	—	Articolul 5	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 43 alineatul (2) prima liniuță	—	Articolul 23	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 43 alineatul (2) prima liniuță	—	Articolul 24	Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 43 alineatul (2) prima liniuță	—	Articolele 34, 35 și 36	Articolul 3 alineatul (4)
—	—	Articolul 44	Articolul 4
Articolul 43 alineatul (2) a doua liniuță	—	—	Articolul 5
Articolul 43 alineatul (2) a treia liniuță	—	—	Articolul 6
—	—	Articolul 38	Articolul 7
Articolul 42 alineatul (6)	—	Articolul 39	Articolul 8
—	—	Articolul 6	Articolul 9
—	—	Articolul 46	Articolul 10 alineatul (1)
—	—	Articolul 45	Articolul 10 alineatul (2)
—	—	Articolul 32	Articolul 11
—	—	Articolul 29	Articolul 12
—	—	Articolul 30	Articolul 13
—	—	Articolul 21	Articolul 14
—	Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 47	Articolul 15
—	—	Articolul 48	Articolul 16
Anexa IV	—	Articolele 7 și 12	Anexa I-A
—	—	Articolul 10	Anexa I A, apendicele 1
—	—	Articolul 8	Anexa I A, apendicele 2
—	—	Articolul 9	Anexa I A, apendicele 3
—	—	Articolul 13	Anexa I A, apendicele 4
—	—	Articolele 14, 15 și 16	Anexa I A, apendicele 5
—	—	Articolul 17	Anexa I A, apendicele 6
—	—	Articolul 18	Anexa I A, apendicele 7
—	—	Articolul 19	Anexa I A, apendicele 8
—	—	Articolul 22	Anexa I A, apendicele 9
Anexa V partea A	—	—	Anexa I B
Anexa V partea B	—	—	Anexa I C
Anexa V partea F	—	—	Anexa I D
Anexa V partea H	—	Articolul 28	Anexa II A
Anexa V partea I	—	Articolul 4	Anexa II B
Anexa VI partea K	—	—	Anexa II C
Anexa V partea J	—	Articolele 25 și 37	Anexa III A
—	—	Articolul 43	Anexa III A
Anexa VI partea L	—	Articolele 40 și 41	Anexa III B
—	Anexă, punctul 39	—	Anexa IV A
—	Anexă, punctul 42	—	Anexa IV B