18.2.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 47/5

---

DIRECTIVA 2008/120/CE A CONSILIULUI

din 18 decembrie 2008

de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor

(versiune codificată)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Directiva 91/630/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor (2) a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial (3). Din motive de claritate și de raționalizare, directiva menționată ar trebui codificată.

(2)	Majoritatea statelor membre au ratificat Convenția europeană pentru protecția animalelor domestice. Comunitatea a aprobat de asemenea această convenție prin Decizia 78/923/CEE a Consiliului (4).

(3)

Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (5) stabilește dispoziții comunitare ce se aplică tuturor animalelor crescute în exploatații în legătură cu cerințele de construcție a adăposturilor pentru animale, de izolație, de încălzire și de ventilare, cât și de control al echipamentului și al șeptelului. Prin urmare, este necesar ca aceste aspecte să fie abordate în anexa la prezenta directivă atunci când trebuie stabilite cerințe mai detaliate.

(4)	Porcii, fiind animale vii, figurează pe lista de produse prevăzută în anexa I la tratat.

(5)	Creșterea porcilor este parte integrantă din agricultură. Ea constituie o sursă de venit pentru o parte a populației agricole.

(6)	Diferențele care pot denatura condițiile de concurență interferează cu buna funcționare a organizării pieței comune a porcilor și a produselor derivate.

(7)	Prin urmare, este necesară stabilirea unor standarde minime comune pentru protecția porcilor de fermă și de îngrășare, pentru a garanta dezvoltarea rațională a producției.

(8)	Porcinele ar trebui să beneficieze de un mediu corespunzător nevoilor lor de mișcare și explorare. Bunăstarea porcinelor este amenințată de restricțiile severe de spațiu.

(9)	Atunci când porcinele sunt ținute în grupuri, trebuie luate măsuri de administrare corespunzătoare pentru protecția lor și pentru a spori nivelul lor de bunăstare.

(10)	Scroafele preferă interacțiunile sociale cu alte porcine atunci când li se oferă libertatea de mișcare și un mediu variat. Prin urmare, ținerea scroafelor în spații permanent închise ar trebui interzisă.

(11)

Tăierea cozii, tăierea și pilirea dinților pot provoca porcinelor dureri imediate și uneori prelungite. Castrarea poate provoca dureri prelungite care pot fi mai intense în cazul în care intervine ruperea țesuturilor. Prin urmare, aceste practici sunt în detrimentul bunăstării porcinelor, în special atunci când sunt efectuate de către persoane incompetente sau lipsite de experiență. Prin urmare, ar trebui stabilite norme care să asigure practici mai bune.

(12)	Ar trebui păstrat un echilibru între diferitele aspecte care trebuie avute în vedere în privința bunăstării, inclusiv sănătatea, considerațiile sociale și economice, cât și impactul asupra mediului.

(13)

Este necesar ca serviciile oficiale, producătorii, consumatorii și alte persoane interesate să fie informate asupra progreselor din acest sector. Pe baza unui aviz al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, Comisia ar trebui, prin urmare, să urmărească în mod activ cercetările științifice asupra sistemelor optime de creștere a animalelor, astfel încât să se poată asigura bunăstarea porcilor. În consecință, ar trebui să se prevadă o perioadă tranzitorie pentru a permite Comisiei să ducă la bun sfârșit această sarcină.

(14)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (6).

(15)	Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul național a directivelor menționate în anexa II partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește normele minime privind protecția porcilor izolați în scopul creșterii și al îngrășării.

Articolul 2

În sensul prezentei directive:

1.	prin „porc” se înțelege un animal din specia porcină, indiferent de vârstă, crescut pentru reproducere sau îngrășare;

2.	prin „vier” se înțelege un porc mascul puber, destinat reproducerii;

3.	prin „scrofiță” se înțelege o femelă puberă din specia porcină, care încă nu a fătat;

4.	prin „scroafă” se înțelege o femelă din specia porcină după prima fătare;

5.	prin „scroafă care alăptează” se înțelege o femelă din specia porcină în perioada perinatală până la înțărcarea purceilor;

6.	prin „scroafă fără lapte și gestantă” se înțelege o scroafă între momentul înțărcării și perioada perinatală;

7.	prin „purcel” se înțelege porcul în perioada de la naștere până la înțărcare;

8.	prin „porc înțărcat” se înțelege un purcel înțărcat, până la vârsta de zece săptămâni;

9.	prin „porc de producție” se înțelege un porc de peste zece săptămâni până în momentul sacrificării sau al montei;

10.

prin „autoritate competentă” se înțelege o autoritate competentă în înțelesul articolului 2 alineatul (6) din Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (7).

Articolul 3

(1)   Statele membre garantează faptul că toate crescătoriile respectă următoarele cerințe:

(a)

suprafața liberă de teren pe care animalul se poate mișca, destinată fiecărui purcel înțărcat sau porc adult crescut în grup, cu excepția purcelelor și a scroafelor, trebuie să fie de cel puțin: Greutatea animalului viu (în kg) m2 Cel mult 10 0,15 Peste 10, dar nu mai mult de 20 0,20 Peste 20, dar nu mai mult de 30 0,30 Peste 30, dar nu mai mult de 50 0,40 Peste 50, dar nu mai mult de 85 0,55 Peste 85, dar nu mai mult de 110 0,65 Peste 110 1,00

(b)

suprafața liberă totală de mișcare pentru fiecare purcea și pentru fiecare scroafă, atunci când scroafele și/sau purcelele sunt ținute în grup, trebuie să fie de cel puțin 1,64 m2 și, respectiv, 2,25 m2. Atunci când aceste animale sunt ținute în grupuri mai mici de șase animale, suprafața liberă de mișcare trebuie să fie crescută cu 10 %. În cazul în care animalele sunt ținute în grupuri de 40 sau mai multe animale, suprafața liberă de mișcare poate fi redusă cu 10 %.

(2)   Statele membre garantează faptul că suprafețele trebuie să fie în conformitate cu următoarele cerințe:

(a)	pentru purcele și scroafe gestante: o parte a suprafeței cerute la alineatul (1) litera (b), egală cu cel puțin 0,95 m2 per purcea și cel puțin 1,3 m2 per scroafă, trebuie să fie suprafață continuă și solidă din care maximum 15 % este rezervată gurilor de scurgere;

(b)

în cazul în care se folosesc suprafețe din plăci de ciment pentru porcinele ținute în grupuri: (i) lățimea maximă a gurilor de scurgere trebuie să fie: — 11 mm pentru purcei; — 14 mm pentru purcei înțărcați; — 18 mm pentru porci adulți; — 20 mm pentru purcele sau scroafe; (ii) lățimea minimă a plăcilor de ciment trebuie să fie: — 50 mm pentru purcei și purcei înțărcați; și — 80 mm pentru porci adulți, purcele sau scroafe.

(3)   Statele membre garantează faptul că se interzice construirea sau transformarea construcțiilor în instalații în care scroafele sau purcelele sunt priponite. De la 1 ianuarie 2006, se interzice folosirea pripoanelor pentru scroafe sau purcele.

(4)   Statele membre garantează faptul că scroafele și purcelele se țin în grupuri pe parcursul unei perioade cuprinse între patru săptămâni de la împerechere până la o săptămână înaintea termenului prevăzut pentru fătare. Boxa în care este ținut grupul trebuie să aibă laturile mai mari de 2,8 m lungime. În cazul în care grupul este format din mai puțin de șase animale, laturile trebuie să depășească 2,4 m lungime.

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf, scroafele și purcelele crescute în exploatații cu mai puțin de 10 scroafe pot fi izolate pe parcursul perioadei specificate la paragraful menționat anterior, cu condiția să se poată întoarce cu ușurință în interiorul boxelor lor.

(5)   Statele membre garantează faptul că, fără să aducă atingere cerințelor stabilite în anexa I, scroafele și purcelele au acces permanent la material manevrabil cel puțin în conformitate cu cerințele relevante din anexa menționată anterior.

(6)   Statele membre garantează faptul că scroafele și purcelele ținute în grupuri sunt hrănite cu ajutorul unui sistem care să asigure că fiecare individ primește hrană suficientă chiar în condiții de concurență.

(7)   Statele membre garantează faptul că pentru a-și satisface foamea și ținând seama de nevoia de a mesteca hrana, toate scroafele gestante și purcelele primesc o cantitate suficientă de hrană ca volum sau bogată în fibră, ca și hrană cu valoare energetică ridicată.

(8)   Statele membre garantează faptul că porcii care trebuie ținuți în grupuri, dar care sunt în mod special agresivi, care au fost atacați de alți porci sau care sunt bolnavi sau răniți pot fi ținuți temporar în boxe individuale. În acest caz, boxa individuală folosită trebuie să permită animalului suficient spațiu pentru a se întoarce, în cazul în care aceasta nu contravine recomandărilor medicului veterinar.

(9)   Dispozițiile stabilite la alineatul (1) litera (b), la alineatele (2), (4), (5) și ultima propoziție din alineatul (8) se aplică tuturor exploatațiilor nou-construite sau reconstruite sau date în folosință pentru prima dată după 1 ianuarie 2003. De la 1 ianuarie 2013 aceste dispoziții se aplică tuturor exploatațiilor.

Dispozițiile prevăzute la primul paragraf al alineatului (4) nu se aplică exploatațiilor cu mai puțin de 10 scroafe.

Articolul 4

Statele membre garantează conformitatea condițiilor de creștere a porcilor cu dispozițiile generale stabilite în anexa I.

Articolul 5

Dispozițiile prevăzute în anexa I pot fi modificate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (2), pentru a se ține seama de progresele științifice.

Articolul 6

Statele membre garantează că:

(a)	orice persoană care angajează sau desemnează persoane pentru îngrijirea porcinelor garantează că persoanele care îngrijesc animalele au primit instrucțiunile și îndrumările privind dispozițiile relevante din articolul 3 și din anexa I;

(b)	se organizează cursuri de formare corespunzătoare. Aceste cursuri de formare trebuie să insiste, în special, asupra aspectelor privind bunăstarea.

Articolul 7

(1)   De preferință înainte de data de 1 ianuarie 2005 și obligatoriu până la 1 iulie 2005, Comisia înaintează Consiliului un raport întocmit pe baza avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. Raportul trebuie întocmit luând în considerare consecințele socioeconomice, consecințele sanitare, efectele asupra mediului și diversele condiții climaterice. De asemenea, raportul trebuie să ia în considerare dezvoltarea tehnicilor și a sistemelor de creștere a porcinelor și de procesare a cărnii susceptibile să reducă necesitatea de a recurge la castrarea prin intervenție chirurgicală. Atunci când este necesar, raportul este însoțit de propunerile legislative corespunzătoare privind efectele diferitelor măsuri privind diversele spații și tipuri de suprafețe care se aplică pentru a asigura bunăstarea purceilor înțărcați și a porcilor adulți.

(2)   Până la 1 ianuarie 2008 Comisia înaintează Consiliului un raport întocmit pe baza unui aviz al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară.

Raportul cuprinde în special:

(a)	efectele aglomerării animalelor, inclusiv dimensiunea grupurilor și metodele de grupare a animalelor, în diferite sisteme de crescătorie, asupra bunăstării, inclusiv a sănătății porcinelor;

(b)	impactul arhitecturii boxelor și a diferitelor tipuri de suprafețe asupra bunăstării, inclusiv a sănătății porcinelor, luând în considerare diversele condiții climaterice;

(c)	factorii de risc asociați mușcării cozilor și recomandările privind reducerea necesității codotomiei;

(d)	perfecționarea în continuare a sistemelor de adăpostire în grup pentru scroafele gestante, luând în considerare atât aspectele patologice, zootehnice, fiziologice, cât și etologice ale diferitelor sisteme, impactul lor asupra sănătății și asupra mediului, precum și diversele condiții de climă;

(e)	determinarea cerințelor de spațiu, inclusiv spațiul de împerechere pentru vierii ținuți în boxe individuale;

(f)	perfecționarea în continuare a tipurilor de adăposturi spațioase pentru scroafele în zonele de împerechere și pentru scroafele care fată, adăposturi care să satisfacă nevoile scroafei fără a pune în pericol viața purceilor;

(g)	atitudinea și comportamentul consumatorului în privința cărnii de porc în cazul diferitelor niveluri de îmbunătățire a bunăstării animalelor;

(h)	implicațiile socioeconomice ale diverselor sisteme de creștere a porcilor și efectele acestora asupra partenerilor economici ai Comunității.

Raportul poate fi însoțit, după caz, de propuneri legislative corespunzătoare.

Articolul 8

(1)   Statele membre se asigură că se efectuează inspecții sub responsabilitatea autorității competente, pentru a verifica respectarea dispozițiilor prezentei directive.

Inspecțiile în cauză, care pot fi efectuate cu ocazia controalelor realizate în alte scopuri, trebuie să acopere în fiecare an un eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic pentru diferitele sisteme de creștere a animalelor din fiecare stat membru.

(2)   Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (2), stabilește un cod al normelor care trebuie urmate în cazul inspecțiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)   La fiecare doi ani, înainte de ultima zi lucrătoare din luna aprilie și pentru prima dată înainte de data de 30 aprilie 1996, statele membre informează Comisia asupra rezultatului inspecțiilor efectuate în cursul celor doi ani precedenți, în conformitate cu prezentul articol, inclusiv asupra numărului de inspecții realizate în raport cu numărul exploatațiilor de pe teritoriul lor.

Articolul 9

Pentru a fi importate în Comunitate, animalele provenind din țări terțe trebuie să fie însoțite de un certificat eliberat de autoritatea competentă din țara respectivă, care să ateste că au beneficiat de un tratament cel puțin echivalent cu cel administrat animalelor de origine comunitară în conformitate cu prevederile prezentei directive.

Articolul 10

Experții veterinari ai Comisiei pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, să efectueze, în colaborare cu autoritățile competente, controale la fața locului. Cu această ocazie, controlorii trebuie să pună în aplicare ei înșiși măsurile speciale de igienă care să excludă orice risc de transmitere a bolilor.

Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează un control acordă experților tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea misiunii lor. Comisia informează autoritatea competentă a statului membru în cauză asupra rezultatului controalelor efectuate.

Autoritatea competentă a statului membru în cauză ia măsurile care se dovedesc necesare ca urmare a controlului respectiv.

În ceea ce privește relațiile cu țările terțe, se aplică dispozițiile capitolului III din Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate (8).

Normele generale de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (2).

Articolul 11

(1)   Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (9), denumit în continuare „comitetul”.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

Articolul 12

În conformitate cu normele generale din tratat, statele membre pot să mențină sau să aplice pe teritoriul lor dispoziții mai stricte în ceea ce privește protecția porcilor decât cele prevăzute de prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la orice astfel de măsuri.

Articolul 13

Directiva 91/630/CEE, astfel cum a fost modificată prin actele enumerate în anexa II partea A, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în legislația națională a directivelor prevăzute în anexa II partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 14

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 78.

(2)  JO L 340, 11.12.1991, p. 33.

(3)  A se vedea anexa II partea A.

(4)  JO L 323, 17.11.1978, p. 12.

(5)  JO L 221, 8.8.1998, p. 23.

(6)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(8)  JO L 268, 24.9.1991, p. 56.

(9)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

---

---

---

---