31.12.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1580/2007 AL COMISIEI

din 21 decembrie 2007

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (1), în special articolul 1 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume (2), în special articolul 1 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 al Consiliului din 26 septembrie 2007 de stabilire a normelor specifice pentru sectorul fructelor și legumelor, de modificare a Directivelor 2001/112/CE și 2001/113/CE și a Regulamentelor (CEE) nr. 827/68, (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96, (CE) nr. 2826/2000, (CE) nr. 1782/2003 și (CE) nr. 318/2006 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2202/96 (3), în special articolul 42,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 a modificat regimul anterior pentru sectorul fructelor și legumelor astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96, Regulamentul (CE) nr. 2201/96 și Regulamentul (CE) nr. 2202/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 de instituire a unui regim de ajutor comunitar pentru anumite fructe citrice (4).

(2)

Normele de transpunere existente care guvernează sectorul fructelor și legumelor sunt incluse în numeroase regulamente, dintre care majoritatea au făcut obiectul unor numeroase modificări. Este necesară modificarea acestor norme de transpunere ca urmare a modificărilor aduse regimului fructelor și legumelor prin Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, precum și în lumina experienței acumulate. Amploarea modificărilor necesită, din motive de claritate, integrarea tuturor acestor dispoziții de transpunere într-un nou regulament distinct.

(3)

Prin urmare, este necesară abrogarea următoarelor regulamente ale Comisiei: — Regulamentul (CE) nr. 3223/94 din 21 decembrie 1994 privind normele de aplicare a regimului importurilor pentru fructe și legume (5), — Regulamentul (CE) nr. 1555/96 din 30 iulie 1996 de stabilire a normelor de aplicare a drepturilor de import suplimentare în sectorul fructelor și legumelor (6), — Regulamentul (CE) nr. 961/1999 din 6 mai 1999 de stabilire a metodelor de aplicare privind extinderea normelor prevăzute de organizațiile de producători de fructe și legume (7), — Regulamentul (CE) nr. 544/2001 din 20 martie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește asistența financiară suplimentară pentru fondurile operaționale (8), — Regulamentul (CE) nr. 1148/2001 din 12 iunie 2001 privind controalele de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile în sectorul fructelor și legumelor proaspete (9), — Regulamentul (CE) nr. 2590/2001 din 21 decembrie 2001 de aprobare a operațiunilor de aprobare a operațiunilor de verificare a conformității cu standardele de comercializare care se aplică fructelor și legumelor proaspete, efectuate în Elveția înainte de importul în Comunitatea Europeană (10), — Regulamentul (CE) nr. 1791/2002 din 9 octombrie 2002 de aprobare a operațiunilor de control de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete efectuate în Maroc înainte de importul în Comunitatea Europeană (11), — Regulamentul (CE) nr. 2103/2002 din 28 noiembrie 2002 de aprobare a operațiunilor de control de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete efectuate în Africa de Sud înainte de importul în Comunitate (12), — Regulamentul (CE) nr. 48/2003 din 10 ianuarie 2003 de stabilire a normelor aplicabile în cazul amestecurilor de fructe și legume proaspete din soiuri diferite în același ambalaj de vânzare (13), — Regulamentul (CE) nr. 606/2003 din 2 aprilie 2003 de omologare a operațiunilor de control de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete efectuate în Israel înainte de importul în Comunitate (14), — Regulamentul (CE) nr. 761/2003 din 30 aprilie 2003 de omologare a operațiunilor de control în conformitate cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete efectuate în India înainte de importul în Comunitate (15), — Regulamentul (CE) nr. 1432/2003 din 11 august 2003 privind normele de aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește autorizarea organizațiilor de producători și autorizarea prealabilă a grupărilor de producători (16), — Regulamentul (CE) nr. 1433/2003 din 11 august 2003 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește fondurile operaționale, programele operaționale și asistența financiară (17), — Regulamentul (CE) nr. 1943/2003 din 3 noiembrie 2003 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește ajutoarele acordate grupărilor de producători autorizate în prealabil (18), — Regulamentul (CE) nr. 103/2004 din 21 ianuarie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește regimul intervențiilor și al retragerilor de pe piață în sectorul fructelor și legumelor (19), — Regulamentul (CE) nr. 1557/2004 din 1 septembrie 2004 de aprobare a controalelor de conformitate cu standardele de comercializare care se aplică anumitor fructe proaspete, efectuate în Noua Zeelandă înainte de importul în Comunitate (20), — Regulamentul (CE) nr. 179/2006 din 1 februarie 2006 de introducere a unui sistem de licențe de import pentru merele importate din țările terțe (21), — Regulamentul (CE) nr. 430/2006 din 15 martie 2006 de autorizare a operațiunilor de control al conformității cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete, efectuate în Senegal înaintea importului în Comunitate (22), — Regulamentul (CE) nr. 431/2006 din 15 martie 2006 privind autorizarea operațiunilor de control al conformității cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete, efectuate în Kenya înaintea importului în Comunitate (23), — Regulamentul (CE) nr. 1790/2006 din 5 decembrie 2006 de aprobare a operațiunilor de control de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete efectuate în Turcia înaintea importului în Comunitate (24),

(4)	Este necesară adoptarea unor norme detaliate privind punerea în aplicare a Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(5)

Este necesară stabilirea anilor de comercializare pentru produsele pe bază de fructe și legume. Având în vedere că nu există niciun sistem de ajutoare în sectorul care urmează ciclul de recoltare a produselor respective, toți anii de comercializare pot fi armonizați pentru a corespunde anului calendaristic.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 autorizează Comisia să stabilească standarde de comercializare pentru produsele pe bază de fructe și legume și stabilește prin articolul 2 alineatul (7) că regulamentele existente care prevăd astfel de standarde trebuie aplicate în continuare până la adoptarea unor standarde noi.

(7)	Trebuie prevăzute excepții și derogări de la aplicarea standardelor de comercializare în cazul anumitor operațiuni care sunt fie foarte specializate și/sau marginale, fie au loc la începutul lanțului de distribuție, sau în cazul produselor destinate transformării.

(8)	Informațiile specifice solicitate prin standardele de comercializare trebuie să fie vizibile pe ambalaj/etichetă.

(9)

Ambalajele care conțin diferite soiuri de fructe și legume proaspete, sunt din ce in ce mai numeroase pe piață și răspund cererii anumitor consumatori. Corectitudinea tranzacțiilor implică omogenitatea din punct de vedere calitativ pentru fructele și legumele proaspete vândute în același ambalaj. În ceea ce privește produsele care nu sunt standardizate la nivel comunitar, această omogenitate poate fi asigurată prin dispoziții generale. În cazul amestecurilor de soiuri diferite de fructe și legume în același ambalaj, se recomandă prevederea unor dispoziții de etichetare. Acestea trebuie să fie mai puțin severe decât cele prevăzute de standardele de comercializare, în special pentru a se ține cont de spațiul disponibil pe etichetă.

(10)	Fiecare stat membru trebuie să denumească organismele de control care sunt responsabile de executarea controalelor de conformitate în fiecare etapă a comercializării. Unul dintre aceste organisme ar trebui să fie însărcinat cu contactele și coordonarea între toate celelalte organisme desemnate.

(11)	Cunoașterea comercianților și a caracteristicilor lor principale este un instrument indispensabil pentru a facilita analiza statelor membre, ceea ce face să fie necesară stabilirea în fiecare stat membru a unei baze de date cu privire la comercianți în sectorul fructelor și legumelor proaspete.

(12)

Controalele de conformitate trebuie efectuate prin eșantionare și trebuie să vizeze comercianții care prezintă cel mai mare risc de a deține bunuri care nu sunt conforme cu standardele. Ținând cont de caracteristicile piețelor lor naționale, statele membre trebuie să stabilească norme pentru determinarea controalelor destinate unor categorii speciale de comercianți. Pentru asigurarea transparenței, aceste norme trebuie comunicate Comisiei.

(13)

Statele membre trebuie să garanteze că exporturile de fructe și legume proaspete în țările terțe sunt conforme cu standardele de comercializare și trebuie să certifice acest lucru, în conformitate cu prevederile Protocolului de la Geneva asupra standardizării fructelor și legumelor proaspete și a produselor uscate naturale sau uscate artificial, încheiat în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, cât și cu „regimul” Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru aplicarea standardelor internaționale pentru fructe și legume.

(14)

Importurile de fructe și legume proaspete provenind din țări terțe trebuie să fie conforme cu standardele de comercializare sau cu standardele echivalente acestora. Prin urmare, controalele de conformitate trebuie să fie efectuate înainte de introducerea acestor mărfuri pe teritoriul vamal comunitar, cu excepția loturilor de talie mică în privința cărora autoritățile/organismele de control estimează că există riscuri reduse de neconformitate. În cazul anumitor țări terțe care garantează în condiții satisfăcătoare respectarea conformității cu standardele, operațiunile de control înainte de export pot fi executate de către organisme de control din țările terțe respective. Atât timp cât această posibilitate este pusă în practică, statele membre trebuie să verifice în mod regulat eficiența/calitatea controalelor efectuate înainte de export de către organismele de control ale țărilor terțe și să informeze Comisia asupra rezultatelor acestor controale.

(15)

Produsele destinate transformării industriale nu sunt supuse respectării standardelor de comercializare, în consecință trebuie garantat faptul că acestea nu sunt comercializate pe piața produselor destinate consumului în stare proaspătă. Aceste produse trebuie etichetate în mod corespunzător și, în anumite cazuri/dacă este cazul, trebuie însoțite de un certificat de destinație industrială de atestare a utilizării finale a produselor, care ar permite efectuarea controalelor.

(16)

Fructele și legumele supuse controlului de conformitate cu standardele de comercializare trebuie să fie supuse aceluiași tip de control, oricare ar fi etapa de comercializare. În acest sens, trebuie adoptate modalitățile de control recomandate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu recomandările OCDE în această privință. Cu toate acestea, este necesar să se prevadă modalități specifice în privința controalelor în etapa vânzării cu amănuntul.

(17)	Trebuie prevăzută o dispoziție pentru recunoașterea organizațiilor de producători pentru produsele pentru care aceștia depun o cerere. În cazul cererilor depuse doar pentru produsele destinate transformării, se recomandă garantarea faptului că aceste produse sunt efectiv destinate transformării.

(18)

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor și pentru a garanta realizarea durabilă și eficientă a acțiunilor organizațiilor de producători, este necesar ca stabilitatea organizației de producători să fie optimă. Ca urmare, trebuie prevăzută o perioadă minimă de aderare a producătorului la o organizație de producători. Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a fixa perioadele de preaviz și datele de intrare în vigoare a renunțării la calitatea de membru.

(19)

Activitățile principale și esențiale ale unei organizații de producători trebuie să vizeze concentrarea ofertei și comercializarea. Cu toate acestea, trebuie permise și alte activități, comerciale sau de altă natură, ale organizației de producători. Se recomandă, în special, favorizarea cooperării între organizațiile de producători, astfel încât comercializarea unor fructe și legume cumpărate exclusiv de la o altă organizație de producători recunoscută să nu fie luată în considerare nici în calculul activității principale, nici în celelalte activități. În ceea ce privește punerea la dispoziție a unor mijloace tehnice, se recomandă extinderea posibilităților de realizare a acestui lucru pentru a include, de asemenea, furnizarea acestora de către membrii unei organizații de producători.

(20)

Organizațiile de producători pot deține acțiuni la filialele care contribuie la creșterea valorii adăugate a producției membrilor lor. Trebuie fixate norme de calcul al valorii acestei producții comercializate. După o perioadă de tranziție destinată adaptării, principalele activități ale acestor filiale ar trebui să fie similare celor desfășurate de organizația de producători.

(21)

Se recomandă stabilirea unor norme privind recunoașterea și funcționarea asociațiilor de organizații de producători, a organizațiilor de producători transnaționale și a asociațiilor transnaționale de organizații de producători prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1182/2007. În scopul consecvenței, aceste norme ar trebui, pe cât posibil, să reflecte normele stabilite pentru organizațiile de producători.

(22)	Pentru a facilita concentrarea ofertei, trebuie încurajată fuziunea organizațiilor de producători existente astfel încât să se creeze altele, noi, prin stabilirea unor norme privind fuziunea programelor operaționale ale organizațiilor rezultate din fuziuni.

(23)

Fără a aduce atingere respectării principiilor conform cărora o organizație de producători este constituită la inițiativa acestora și controlată de către aceștia, trebuie lăsată la latitudinea statelor membre stabilirea condițiilor de acceptare a altor persoane fizice sau juridice ca membri ai unei organizații de producători și/sau ai unei asociații de organizații de producători.

(24)

Pentru a putea garanta că organizațiile de producători reprezintă cu adevărat un număr minim de producători, apare necesitatea ca statele membre să ia măsuri de evitare a posibilității ca o minoritate de membri care dețin, eventual, cea mai mare parte a volumului de producție al organizației de producători în cauză, să domine abuziv gestionarea și funcționarea organizației.

(25)	Pentru a se ține cont de diversele situații de producție și comercializare din Comunitate, statele membre trebuie să stabilească condițiile de acordare a recunoașterii prealabile pentru grupările de producători care prezintă un plan de recunoaștere.

(26)

Pentru a favoriza crearea de organizații de producători stabile și în măsură să contribuie la realizarea obiectivelor regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor, recunoașterea prealabilă trebuie acordată numai grupărilor de producători care pot demonstra capacitatea de a se conforma tuturor condițiilor de recunoașterea într-un interval de timp dat.

(27)

Este necesară precizarea informațiilor pe care grupurile de producători trebuie să le prezinte în planul de recunoaștere. Pentru a permite unui grup de producători să întrunească mai bine condițiile necesare recunoașterii, este necesar să se permită operarea unor modificări ale planurilor de recunoaștere. În acest scop, este necesar ca statele membre să poată solicita organizației de producători să ia anumite măsuri corective în vederea asigurării implementării planului lor.

(28)

Grupul de producători poate întruni condițiile de recunoaștere înainte de finalizarea planului de recunoaștere. În aceste condiții, se recomandă prevederea unei dispoziții care să permită grupurilor respective prezentarea cererilor de recunoaștere împreună cu proiectele de programe operaționale. Pentru coerență, acordarea unei astfel de recunoașteri unui grup de producători este echivalentă cu finalizarea planului de recunoaștere al acesteia și întreruperea ajutorului prevăzut pentru acest plan. Cu toate acestea, pentru a lua în considerare finanțarea multianuală a investițiilor, investițiile care pot beneficia de ajutor pentru investiții trebuie să dispună de capacitatea de a fi transferate către programele operaționale.

(29)

Pentru a facilita corecta punere în aplicare a sistemului de ajutor destinat acoperirii cheltuielilor de constituire și de funcționare administrativă a grupurilor de producători, este necesară acordarea acestui ajutor sub formă de ajutor forfetar. Pentru respectarea constrângerilor bugetare, este necesară impunerea unui plafon al ajutorului forfetar. Mai mult decât atât, având în vedere diferitele necesități economice ale grupurilor de producători de mărimi diferite, este necesară adaptarea ajutorului forfetar în funcție de valoarea producției comercializabile a grupurilor de producători.

(30)	În scopul coerenței și al asigurării unei tranziții mai ușoare la statutul de grup de producători recunoscut, se recomandă aplicarea unor norme identice în ceea ce privește principalele activități ale organizațiilor de producători și valoarea producției comercializate.

(31)	În cazul fuziunilor, ajutoarele trebuie acordate în continuare grupurilor de producători care rezultă din fuziune, pentru a ține cont de necesitățile economice ale noilor grupuri și de a garanta corecta punere în aplicare a sistemului de ajutor.

(32)

În vederea facilitării aplicării sistemului de ajutoare la programele operaționale, producția comercializată a organizațiilor de producători trebuie să fie clar definită. Este necesar să se specifice produsele care pot fi luate în considerare și să se menționeze etapa de comercializare pentru care trebuie calculată valoarea producției. Alte metode de calcul al producției comercializate trebuie să se poată aplica în cazul fluctuațiilor anuale sau al datelor insuficiente. În vederea evitării abuzurilor în aplicarea procedurii, în general, organizațiile de producători nu trebuie să fie autorizate să schimbe perioadele de referință în cursul programului.

(33)

În vederea asigurării unei bune utilizări a ajutorului, este necesar să se stabilească norme pentru gestionarea fondurilor operaționale și a contribuțiilor financiare ale membrilor, asigurând un maxim posibil de flexibilitate sub rezerva ca toți producătorii să poată beneficia de fondul operațional și să poată participa în mod democratic la luarea deciziilor privind utilizarea acestuia.

(34)

Este necesară prevederea unor dispoziții privind domeniul de aplicare și structura strategiei naționale în materie de programe operaționale durabile și a cadrului național pentru acțiuni de protecție a mediului. Obiectivul său vizează optimizarea modului de atribuire a resurselor financiare și îmbunătățirea calității strategiei.

(35)

În interesul unei gestionări corecte, procedurile de prezentare și de aprobare a programelor operaționale, inclusiv scadențele care trebuie respectate, trebuie definite pentru a permite autorităților competente să poată evalua informațiile, iar măsurile și activitățile să poată fi incluse sau excluse din programe. Întrucât programele sunt gestionate pe o bază anuală, trebuie prevăzut ca programele neaprobate până la o anumită dată să fie amânate cu un an.

(36)

O procedură trebuie să permită modificarea anuală a programelor operaționale pentru anul următor, astfel încât să țină cont de orice nouă condiție imprevizibilă în momentul prezentării lor inițiale. De asemenea, trebuie să existe posibilitatea remanierii măsurilor și cuantumurilor fondului operațional în fiecare an de execuție a programului. Toate aceste schimbări trebuie să respecte anumite limite și condiții care urmează a fi definite de statele membre, în special cea privind informarea obligatorie a autorităților competente, pentru a se garanta menținerea obiectivelor generale ale programelor aprobate.

(37)	Din motive de securitate financiară și certitudine juridică, se recomandă stabilirea unei liste de acțiuni și cheltuieli care nu pot fi acoperite de programele operaționale.

(38)

În cazul unor investiții realizate la exploatațiile individuale, pentru a se evita îmbogățirea nejustificată a unei persoane private care nu mai este membru al organizației pe durata valabilității investiției, se recomandă prevederea unor dispoziții prin care organizația este autorizată să recupereze valoarea reziduală a investiției, indiferent dacă aceasta este făcută de un membru sau de organizație.

(39)

În vederea unei aplicări corecte a sistemului, este necesară precizarea informațiilor care trebuie furnizate în cererile de ajutor, precum și procedurile privind plata ajutorului. Pentru a se evita dificultățile de trezorerie, trebuie pus la dispoziția organizațiilor de producători un sistem de plată a avansurilor însoțite de garanții adecvate. Din aceste motive, un sistem alternativ trebuie să permită rambursarea cheltuielilor deja suportate.

(40)

Este necesară stabilirea unor dispoziții detaliate privind domeniul de aplicare și transpunerea măsurilor de gestionare și prevenire a crizelor. Pe cât posibil, aceste norme trebuie să garanteze flexibilitate și aplicarea rapidă a acestor măsuri în situații de criză și, în consecință, trebuie să permită statelor membre și organizațiilor de producători să ia decizii. Cu toate acestea, normele trebuie să prevină abuzurile și trebuie să stabilească limite privind utilizarea anumitor măsuri, inclusiv pe plan financiar. Acestea trebuie să garanteze respectarea cerințelor în materie de protecția plantelor și a mediului.

(41)

În ceea ce privește retragerile de pe piață, este necesară adoptarea unor norme detaliate, luând în considerare importanța pe care măsura respectivă o poate comporta. Este necesară, în special, stabilirea unor norme privind sistemul unui sprijin sporit pentru fructele și legumele retrase de pe piața pe care sunt distribuite în mod gratuit ca ajutor umanitar prin intermediul unor anumite organizații caritabile sau al anumitor unități și instituții. Mai mult decât atât, trebuie stabilit un plafon pentru ajutoarele acordate pentru retragerile de pe piață pentru a garanta că acestea nu se transformă într-un debușeu de substituție permanent pentru produse în raport cu plasarea acestora pe piață. În acest context, în ceea ce privește produsele pentru care nivelurile maxime de rambursare comunitară acordată pentru retragerea de pe piață au fost stabilite în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 2200/96, este necesară utilizarea în continuare a acestor niveluri, sub rezerva unui anumit procent de creștere care să reflecte faptul că aceste retrageri sunt în prezent cofinanțate. În ceea ce privește celelalte produse, acolo unde experiența nu a indicat riscul unor retrageri excesive, este necesar să se permită statelor membre să stabilească niveluri minime de ajutor. Totuși, în toate cazurile, din motive similare, este necesară stabilirea unei serii de limite cantitative de retrageri pentru fiecare produs pentru fiecare organizație de producători.

(42)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate privind asistența financiară națională pe care statele membre o pot acorda în regiuni ale Comunității în care nivelul de organizare a producătorilor este deosebit de scăzut, inclusiv definirea termenului de nivel scăzut de organizare. Este necesară prevederea unor proceduri de aprobare a unui astfel de ajutor național, precum și de aprobare a rambursării comunitare a ajutorului și a cuantumului acestuia, precum și a procentului de rambursare care trebuie să fie similar celor în vigoare în prezent.

(43)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate, în special a unor dispoziții procedurale, privind condițiile în care normele stabilite de organizațiile de producători sau de către asociațiile unor astfel de organizații din sectorul fructelor și legumelor, pot fi extinse la toți producătorii stabiliți într-o anumită zonă economică. De asemenea, în cazul vânzării de produse proaspete, trebuie menționate normele susceptibile de a fi extinse asupra producătorului sau cumpărătorului.

(44)

Producătorii de mere din Comunitate s-au confruntat recent cu dificultăți datorate, printre altele, unei creșteri semnificative a importurilor de mere din anumite țări terțe din emisfera sudică. În consecință, trebuie îmbunătățită monitorizarea importului de mere. Un mecanism bazat pe eliberarea de certificate de import care cuprinde constituirea unei garanții care să asigure realizarea activităților în vederea cărora au fost solicitate aceste certificate constituie instrumentul adaptat pentru realizarea acestui obiectiv. Este necesară aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de licențe de import și de export și de fixare în avans pentru produsele agricole (25) și a Regulamentului (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de garanții pentru produsele agricole (26).

(45)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate privind sistemul prețului de intrare pentru fructe și legume. Având în vedere că marea majoritate a fructelor și legumelor perisabile în cauză sunt livrate în regimul comercial al vânzării în consignație, stabilirea valorii acestora este deosebit de dificilă. Este necesară stabilirea unor posibile metode pentru calcularea prețului de intrare pe baza căruia produsele importate sunt clasificate în Tariful Vamal Comun. În special, ar trebui stabilite valori forfetare de import pe baza mediei ponderate a prețurilor medii pentru produse și trebuie adoptată o dispoziție specială pentru cazurile în care niciun preț nu este disponibil pentru produsele de o anumită origine. În anumite cazuri este necesară prevederea unei dispoziții pentru constituirea unei garanții pentru asigurarea aplicării corecte a sistemului.

(46)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate privind taxa la import care poate fi impusă unor anumite produse, suplimentar față de cea prevăzută de Tariful Vamal Comun. Taxa suplimentară poate fi impusă în cazul în care volumul de importuri pentru produsele respective depășesc nivelurile de intervenție stabilite pentru produs și pentru perioada de aplicare. Produsele aflate în curs de transport către Comunitate sunt exceptate de la taxa suplimentară și, în consecință, trebuie adoptate dispoziții specifice pentru aceste produse.

(47)	Este necesară prevederea unor dispoziții pentru monitorizarea și evaluarea programelor și sistemelor în curs de desfășurare în vederea evaluării eficacității și eficienței acestora atât de către organizațiile de producători, cât și de statele membre.

(48)

Este necesară stabilirea unor măsuri/dispoziții privind tipul, formatul și mijloacele de comunicare necesare în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament. Acestea ar trebui să includă comunicările transmise de producătorii sau organizațiile de producători statelor membre și cele transmise Comisiei de către statele membre, precum și consecințele conexe comunicărilor tardive sau inexacte.

(49)

Este necesară stabilirea unor măsuri pentru controalele necesare în vederea garantării unei aplicări corecte a prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 1182/2007, precum și sancțiunile aferente aplicabile neregulilor identificate. Aceste măsuri trebuie să includă atât controale și sancțiuni specifice stabilite la nivel comunitar, cât și controale și sancțiuni naționale suplimentare. Aceste controale și sancțiuni trebuie să fie eficiente, disuasive și proporționate. Este necesară prevederea unor dispoziții pentru soluționarea cazurilor de comitere a unor erori evidente, de forță majoră, precum și a altor situații excepționale pentru a garanta aplicarea unui tratament egal producătorilor. Este necesară prevederea unor norme pentru situații create în mod artificial pentru evitarea obținerii vreunui beneficiu care derivă din astfel de situații.

(50)	Este necesară adoptarea unor dispoziții în vederea asigurării unei treceri ușoare de la sistemul anterior la sistemul nou stabilit în prezentul regulament, precum și transpunerea corespunzătoare a dispozițiilor tranzitorii stabilite la articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(51)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a fructelor și legumelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor

(1)   Prezentul regulament stabilește norme de aplicare pentru Regulamentele (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007.

(2)   Expresiile utilizate în regulamentele menționate la alineatul (1) au același sens atunci când sunt utilizate în prezentul regulament, cu excepția cazului în care regulamentul prevede altfel.

Articolul 2

Ani de comercializare

Anii de comercializare pentru produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 și la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 se desfășoară în perioada 1 ianuarie-31 decembrie.

TITLUL II

CLASIFICAREA PRODUSELOR

CAPITOLUL I

Norme generale

Articolul 3

Excepții și derogări de la aplicarea standardelor de comercializare

(1)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare:

(a)	produsele transportate la unitățile de prelucrare, mai puțin în situația în care criteriile minime de calitate pentru produsele destinate prelucrării sunt stabilite în prezentul regulament;

(b)	produsele transferate de producător de pe exploatația sa către consumatori, pentru uzul personal al acestora; și

(c)

conform unei decizii a Comisiei adoptate la solicitarea unui stat membru ce utilizează procedura prevăzută la articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 pentru produsele dintr-o regiune dată ce sunt vândute prin comerț cu amănuntul în regiunea respectivă, pentru consumul local tradițional bine încetățenit.

(2)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare în cadrul unei anumite zone de producție:

(a)	produsele vândute sau livrate de cultivator către unitățile de preparare și ambalare sau către ariile de depozitare, ori transportate de la exploatația sa către unitățile respective; și

(b)	produsele transportate de la ariile de depozitare către unitățile de preparare și ambalare.

(3)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre pot excepta următoarele produse de la obligația de respectare a standardelor de comercializare sau a unora dintre dispozițiile acestora:

(a)	produsele expuse sau oferite spre vânzare, livrate sau comercializate în orice alt mod de către cultivator în piețele cu ridicata, în special în piețele de producători situate în zona de producție; și

(b)	produsele transportate de la acele piețe cu ridicata către unitățile de preparare și ambalare sau către ariile de depozitare situate în aceeași zonă de producție.

Dacă se aplică dispozițiile de la primul paragraf, statul membru vizat notifică Comisiei măsurile adoptate.

(4)   Este necesară furnizarea, către autoritatea competentă a statului membru, a dovezii conform căreia produsele care fac obiectul dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) respectă condițiile stabilite, în special cele pentru utilizarea dorită a acestora.

Articolul 4

Informații specifice

(1)   Informațiile solicitate în mod special prin standardele de comercializare stabilite în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 trebuie să fie prezentate în mod lizibil și evident pe una dintre părțile ambalajului, fie imprimate direct pe colet astfel încât să nu poată fi șterse, fie pe o etichetă care este parte integrantă din ambalaj sau bine atașată acestuia.

(2)   Pentru bunurile transportate în cantități mari și încărcate direct în mijloacele de transport, informațiile specifice enumerate la alineatul (1) sunt prezentate în documentele ce însoțesc bunurile sau sunt expuse într-un loc vizibil din interiorul mijlocului de transport.

Articolul 5

Informații specifice în stadiul de comercializare cu amănuntul

În stadiul comercializării cu amănuntul, atunci când produsele sunt ambalate, informațiile specifice solicitate prin standardele de comercializare stabilite în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 trebuie să fie lizibile și evidente.

Pentru produsele preambalate prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (27), în plus față de informațiile prevăzute de standardele de comercializare, se indică greutatea netă. Totuși, pentru produsele comercializate în mod normal la bucată, cerința de a indica greutatea netă nu se aplică dacă numărul articolelor poate fi observat clar și ușor numărat prin ambalaj sau dacă numărul este indicat pe etichetă.

Produsele pot fi prezentate și neambalate, cu condiția ca comerciantul cu amănuntul să expună, alături de produsele oferite spre vânzare, un anunț vizibil și lizibil care să indice informațiile specifice prevăzute în standardele de comercializare și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 cu privire la varietate, țara de origine a produsului și clasa din care acesta face parte.

Articolul 6

Ambalajele de vânzare

(1)   Ambalajele de vânzare a fructelor și legumelor proaspete, având o greutate netă mai mică sau egală cu trei kilograme, pot conține amestecuri de fructe și legume proaspete din soiuri diferite, cu condiția să fie respectate următoarele condiții:

(a)	produsele sunt calitativ omogene și fiecare soi în cauză este în conformitate cu dispozițiile alineatului (2);

(b)	pe ambalaj figurează o etichetă corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile alineatului (3); precum și

(c)	amestecul nu este de natură să inducă în eroare cumpărătorul.

(2)   Produsele din ambalajele prevăzute la alineatul (1) trebuie clasificate în aceeași categorie comercială de calitate prevăzută în anexa I.

În cazul în care amestecurile conțin fructe și legume care fac obiectul unor standarde de comercializare comunitare, acestea trebuie clasate în aceeași categorie, în conformitate cu anexa I.

(3)   Etichetarea ambalajelor de vânzare prevăzută la alineatul (1) și/sau a fiecăruia dintre coletele care le conțin cuprinde cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului. Această mențiune poate fi înlocuită: (i) pentru toate ambalajele, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul eliberat sau recunoscut de un serviciu oficial, precedat de mențiunea „ambalator și/sau expeditor” sau o abreviere echivalentă; (ii) doar pentru preambalaje, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în interiorul Comunității, precedat de mențiunea „Ambalat pentru:” sau o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. Vânzătorul furnizează orice informații considerate necesare de serviciile de control privind semnificația acestui cod;

(b)	denumirea fiecăruia dintre produsele sau tipurile aflate în ambalaj;

(c)	denumirea soiului sau a tipului comercial pentru fiecare dintre produsele conținute în amestec pentru care standardul comunitar de comercializare solicită acest lucru în cazul produselor neamestecate;

(d)	țara de origine pentru fiecare produs în cauză, în imediata apropiere a denumirii produselor corespondente; și

(e)

clasa.

Pentru fructele și legumele care se regăsesc în standardele comunitare de comercializare, aceste mențiuni le înlocuiesc pe cele prevăzute de standardele respective.

CAPITOLUL II

Controale de conformitate cu standardele de comercializare

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 7

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește pentru statele membre norme aplicabile controalelor efectuate pe parcursul tuturor etapelor de comercializare privind conformitatea cu standardele de comercializare stabilite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

Articolul 8

Organisme competente

(1)   Fiecare stat membru desemnează:

(a)	o singură autoritate competentă responsabilă de coordonarea și de contactele în domeniile ce rezultă din prezentul capitol, denumită în continuare „autoritatea de coordonare”, și

(b)	un organism de control (organisme) responsabil(e) de transpunerea articolului 2 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, denumit(e) în continuare „organismele de control”.

(2)   Statele membre comunică Comisiei:

(a)	denumirea și adresele poștale și electronice ale autorității de coordonare pe care au desemnat-o în conformitate cu alineatul (1),

(b)	denumirea și adresele poștale și electronice ale organismelor de control pe care le-au desemnat în conformitate cu alineatul (1), și

(c)	definirea exactă a domeniilor de competență corespunzătoare ale organismelor de control numite.

(3)   Autoritatea de coordonare poate fi organismul sau unul dintre organismele de control sau un alt organism desemnat în conformitate cu alineatul (1).

(4)   Comisia pune la dispoziția publicului lista de autorități de coordonare desemnate de statele membre în modul pe care îl consideră adecvat.

Articolul 9

Baza de date cu privire la comercianți

(1)   Statele membre stabilesc o bază de date cu privire la comercianți în sectorul fructelor și legumelor, care regrupează, în condițiile stabilite de prezentul articol, comercianții care participă la comercializarea fructelor și legumelor proaspete pentru care s-au stabilit standarde prin aplicarea articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

În sensul prezentului capitol, „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care deține fructe sau legume proaspete făcând obiectul standardelor de comercializare în scopul expunerii în vederea vânzării, punerii în vânzare, vânzării sau comercializării de altă natură, în folosul propriu sau în folosul unei terțe persoane, pe teritoriul Comunității și/sau pentru exportul lor către țări terțe.

(2)   Statele membre determină condițiile în care următorii comercianți sunt sau nu sunt incluși în baza de date:

(a)	comercianții a căror activitate constă, în temeiul articolului 3, în respectarea obligației de conformitate cu standardele de comercializare; și

(b)	persoanele fizice sau juridice ale căror activități în sectorul fructelor și legumelor sunt limitate fie la transportul mărfurilor, fie la vânzarea cu amănuntul de cantități mici de fructe și legume.

(3)   Atunci când baza de date este compusă din mai multe elemente distincte, autoritatea de coordonare asigură omogenitatea bazei, a elementelor sale, precum și a actualizării acestora. Aceste actualizări sunt efectuate în special de către organismele de control pe baza informațiilor pe care le adună în timpul controalelor efectuate în toate etapele de comercializare.

(4)   Această bază de date conține, pentru fiecare comerciant, numărul de înregistrare, numele, adresa, informațiile necesare clasificării sale într-una dintre categoriile menționate la articolul 10, în special localizarea sa în lanțul comercial, informații ce indică importanța comerciantului, informații ce reies din constatări făcute în timpul controalelor precedente realizate în privința respectivului comerciant, precum și orice altă informație considerată necesară pentru control.

(5)   Comercianții sunt obligați să furnizeze informațiile considerate necesare de către statele membre pentru constituirea si actualizarea bazei de date. Statele membre determină condițiile în care comercianții care nu sunt stabiliți pe teritoriul lor, dar care operează în acesta, trebuie să figureze în baza lor de date.

Secțiunea 2

Controale efectuate pe piața internă

Articolul 10

Controalele de conformitate pe piața internă

(1)   Statele membre pun în funcțiune un sistem de controale prin sondaj a conformității cu standardele de comercializare ale produselor deținute de către comercianți în toate etapele de comercializare.

În acest sistem, statele membre fixează, în funcție de o analiză a riscurilor ca un comerciant să comercializeze produse care nu sunt conforme cu standardele de comercializare, frecvența controalelor ce trebuie să fie realizate de către organismele de control. Frecvența controalelor trebuie să comport un caracter suficient pentru a asigura respectarea normelor comunitare, pentru fiecare dintre diferitele categorii de comercianți pe care le vor fi definit în prealabil.

Analiza riscurilor în cauză va fi fondată, în special pe capacitatea comercianților, amplasarea lor în lanțul comercial, constatările făcute în timpul controalelor precedente, precum și pe cea a altor parametri eventuali ce trebuie definiți de către statele membre.

Comercianții care selectează și ambalează fructele și legumele, în special în zona de producție, vor face obiectul unei frecvențe a controalelor mai ridicată decât alte categorii de comercianți. Controalele pot fi efectuate, de asemenea, în timpul transportului.

În cazul în care în timpul controalelor se descoperă nereguli semnificative, organismele de control vor mări frecvența controalelor în privința comercianților respectivi.

(2)   Comercianții sunt obligați să comunice organismelor de control informațiile pe care acestea din urmă le consideră necesare pentru organizarea și executarea controalelor.

(3)   Statele membre pot autoriza aplicarea pe fiecare colet expediat a unei etichete al cărei model este prevăzut în anexa II, de către comercianți în faza de expediere care garantează o rată a conformității constantă și ridicată pentru fructele și legumele care fac obiectul standardelor de comercializare. Recunoașterea se acordă pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitate de reînnoire.

De asemenea, pentru a beneficia de utilizarea acestui specimen de etichetă, comercianții trebuie:

(a)	să dispună de personal de control care a beneficiat de o formare profesională agreată de statul membru,

(b)	să dispună de echipamente adecvate pentru pregătirea și ambalarea produselor,

(c)	să se angajeze la efectuarea unui control de conformitate a mărfurilor pe care le expediază și la realizarea unui registru care să conțină o evidență a tuturor controalelor efectuate.

În cazul în care comerciantul nu mai oferă garanții suficiente cu o rată a conformității constantă și ridicată sau în cazul în care una dintre condițiile prevăzute la paragraful al doilea nu mai este îndeplinită, statul membru retrage comerciantului autorizația de a aplica pe fiecare colet expediat eticheta al cărei model este prevăzut în anexa II.

(4)   Autoritatea de coordonare va comunica Comisiei dispozițiile sistemului de control menționat la alineatul (1). Această comunicare va preciza, în special, diferitele categorii de comercianți care au fost identificate și frecvența controalelor care au fost stabilite pentru fiecare dintre ele, precum și, după caz, condițiile detaliate de transpunerea alineatului (3), condițiile detaliate de transpunere a articolului 11 alineatul (1) și proporțiile minime de control asociate diferiților comercianți în cauză. Orice modificare ulterioară a sistemului de control va fi comunicată de îndată Comisiei.

(5)   Organismele de control ale unui stat membru pe al cărui teritoriu se constată că un lot de bunuri provenit dintr-un alt stat membru nu respectă standardele ca urmare unor defecțiuni sau a unei deteriorări care ar fi putut fi constate în momentul ambalării, comunică imediat autorităților altor state care ar putea fi afectate, astfel de cazuri de neconformitate constatate până la stadiul de comercializare cu ridicata, inclusiv la centrele de distribuție.

Articolul 11

Controale de conformitate la export

(1)   Organismul de control la export competent se va asigura printr-un control de conformitate că produsele destinate exportului către țări terțe părăsesc teritoriul vamal comunitar numai dacă sunt conforme cu standardele de comercializare.

Comercianții sunt obligați să comunice organismelor de control informațiile pe care acestea din urmă le consideră necesare pentru organizarea și efectuarea controalelor.

(2)   Statele membre pot stabili, pentru fiecare categorie de comerciant vizată și pe baza unei analize a riscurilor, procentul minim de transporturi și de cantități care fac obiectul controalelor de conformitate efectuate de organismul de control competent în stadiul de export. Acest procent trebuie să comporte un caracter suficient pentru a asigura respectarea normelor comunitare. În cazul în care în urma acestor controale se constată nereguli semnificative, organismele de control măresc proporția transporturilor controlate la comercianții respectivi.

Statele membre pot pune în aplicare dispozițiile prevăzute la primul paragraf privind comercianții care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	oferă garanții suficiente cu o rată de conformitate constantă și ridicată pentru fructele și legumele pe care le comercializează;

(b)	dispun de personal de control care a beneficiat de o formare profesională agreată de statul membru;

(c)	se angajează să procedeze la un control de conformitate a mărfurilor pe care le comercializează; și

(d)	se angajează să țină un registru care să conțină o evidență a tuturor operațiunilor de control pe care le-au efectuat.

(3)   În urma operațiunilor de control prevăzute la alineatul (1), organismul de control eliberează certificatul de conformitate prevăzut în anexa III pentru fiecare lot destinat exportului pe care îl consideră a fi în conformitate cu standardele de comercializare. În cazul în care un export este compus din mai multe loturi, conformitatea acestor loturi poate fi certificată global printr-un singur certificat, enumerându-se distinct diferitele loturi ce compun exportul.

În cazul în care, în conformitate cu alineatul (2), loturile menționate în certificatul de conformitate nu au fost supuse unui control de conformitate de către organismul de control la export competent, mențiunea „autocontrolat” [articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 0000/2007] trebuie să fie menționată la rubrica 13 (Observații) a certificatului.

(4)   Declarația vamală de transport nu poate fi acceptată de către autoritatea vamală competentă decât în cazul în care:

(a)	mărfurile sunt însoțite fie de certificatul menționat la alineatul (3), fie de cel menționat la articolul 19 alineatul (2); sau în cazul în care

(b)	organismul de control competent a informat autoritatea vamală, prin orice mijloc adecvat, cu privire la faptul loturile respective au făcut obiectul eliberării unuia dintre cele două certificate.

Articolul 12

Controale de conformitate la import

(1)   Înainte de punerea lor în liberă circulație, produsele provenind din țări terțe vor fi supuse unui control de conformitate cu standardele de comercializare.

Importatorii sunt obligați să comunice organismelor de control informațiile pe care acestea din urmă le consideră necesare pentru organizarea și efectuarea controalelor prevăzute la alineatul (2) și la articolul 16 alineatul (1).

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la secțiunea 3, organismul de control competent efectuează pentru fiecare lot în stadiul de import un control de conformitate și emite, în caz de conformitate a produselor, certificatul de conformitate prevăzut în anexa III. În cazul în care un import este compus din mai multe loturi, conformitatea acestor loturi poate fi certificată global printr-un singur certificat, enumerându-se distinct diferitele loturi ce compun importul respectiv.

(3)   Autoritatea vamală autorizează punerea în liberă circulație numai în cazul în care:

(a)	mărfurile sunt însoțite fie de certificatul menționat la alineatul (2), fie de cel menționat la articolul 14 alineatul (1), fie de cel menționat la articolul 19 alineatul (2); sau în cazul în care

(b)	organismul de control competent a informat autoritatea vamală, prin orice mijloc adecvat, cu privire la faptul că loturile respective au făcut obiectul eliberării unuia dintre certificatele menționate.

(4)   Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), în cazul în care organismul de control la import competent consideră că riscurile de neconformitate cu standardele de comercializare pentru anumite loturi sunt reduse, acesta poate să nu efectueze controlul de conformitate al acestor loturi. Acesta transmite autorității vamale o declarație în acest sens cu ștampila organismului sau informează în orice alt mod această autoritate, care ulterior poate proceda la vămuire.

În vederea aplicării dispozițiilor de la primul paragraf, organismul de control stabilește în prealabil criteriile de evaluare a riscurilor de neconformitate a loturilor, precum și, pe baza unei analize a riscurilor, pentru fiecare tip de import pe care l-a definit, proporțiile minime ale transporturilor și cantităților care fac obiectul unui control de conformitate efectuat de către organismul de control competent pentru stadiul de import. În orice caz, orice proporție stabilită în conformitate cu prezentul alineat trebuie să fie substanțial mai ridicată decât cele aplicate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1).

(5)   În sensul îmbunătățirii uniformității de aplicare a alineatului (4) în statele membre, Comisia adoptă orientări comune pentru aplicarea sa. Autoritatea de coordonare comunică de îndată Comisiei condițiile de aplicare a alineatului (4), inclusiv criteriile și proporțiile minime menționate la alineatul (4) paragraful al doilea, precum și orice modificare ulterioară a acestor condiții.

(6)   În cazul în care, la momentul importului dintr-o țară terță, se constată că un lot de produse nu este conform cu standardele, autoritatea de coordonare din statul membru respectiv notifică de urgență Comisia și autoritățile de coordonare din alte state membre care ar putea fi afectate, care transmit, la rândul lor, aceste informații pe teritoriul lor. Comisia este notificată prin sistemul electronic indicat de Comisie.

Secțiunea 3

Controale efectuate de țări terțe

Articolul 13

Aprobarea operațiunilor de control realizate de către țările terțe înaintea importului în Comunitate

(1)   La cererea unei țări terțe, Comisia poate aproba, urmând procedura prevăzută la articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, operațiunile de control de conformitate efectuate de această țară terță înaintea importului în Comunitate.

(2)   Aprobarea menționată la alineatul (1) poate fi acordată țărilor terțe care o solicită și pe teritoriul cărora sunt respectate standardele de comercializare comunitare sau cel puțin standarde echivalente, în cazul produselor exportate către Comunitate.

Acordarea aprobării implică prezența autorității oficiale în țările terțe sub responsabilitatea căruia se realizează operațiunile de control prevăzute la alineatul (1). Această autoritate este responsabilă de contactele cu Comunitatea. Aprobarea acordată specifică, de asemenea, organismele de control însărcinate cu realizarea controalelor corespunzătoare, denumite în continuare „organismele de control din țara terță”.

Aprobarea nu se poate referi decât la produse originare din țările terțe respective și poate fi limitată la anumite produse.

(3)   Organismele de control din țara terță sunt fie organisme oficiale, fie organisme recunoscute oficial de către autoritatea prevăzută la alineatul (2) care oferă garanții suficiente și care dispune de personalul, echipamentele și instalațiile necesare realizării controalelor, după metodele prevăzute la articolul 20 alineatul (1) sau după metode echivalente.

(4)   Anexa IV partea A include lista de țări ale căror controale de conformitate au fost aprobate în temeiul prezentului articol, precum și produsele respective. Detalii privind autoritățile oficiale și organismele de control sunt stabilite în partea B din anexă, iar modelele pentru certificatele prevăzute la articolul 14 sunt stabilite în partea C din anexă.

Articolul 14

Certificate

(1)   Organismele de control din țara terță întocmesc, pentru fiecare lot controlat înainte de introducerea pe teritoriul vamal comunitar, fie certificatul de conformitate prevăzut în anexa III, fie un alt formular convenit între Comisie și țara terță respectivă. În cazul în care un import este compus din mai multe loturi, conformitatea acestor loturi poate fi certificată global printr-un singur certificat, enumerându-se distinct diferitele loturi ce compun importul.

Formularele standard utilizate pentru completarea certificatelor prevăzute la primul paragraf se stabilesc în cadrul aprobării menționate la articolul (13) alineatul (1).

(2)   Certificatul poartă mențiunea „original”. În cazul în care sunt necesare copii suplimentare, acestea trebuie ștampilate cu mențiunea „copie”. Autoritățile competente din Comunitate acceptă ca valabil numai originalul certificatului.

Dimensiunea formularului este de 21 × 297 mm; se poate admite o toleranță de până la plus 8 mm sau minus 5 mm în lungime. Hârtia utilizată este albă, fără celuloză mecanică, standardizată pentru scris și nu cântărește mai puțin de 40 g/m2.

Formularele se tipăresc și se completează în una din limbile oficiale ale Comunității.

Formularele se completează printr-un proces mecanografic sau prin unul similar.

Rubricile nu trebuie șterse sau modificate. Orice modificări se realizează prin tăierea detaliilor incorecte și, după caz, prin adăugarea celor necesare. Astfel de modificări se semnează de persoana care le face și se vizează de către autoritățile emitente.

Fiecare certificat poartă un număr de serie prin care poate fi identificat, se ștampilează de autoritatea emitentă și se semnează de persoana sau persoanele împuternicite pentru aceasta.

Autoritatea emitentă păstrează o copie a fiecărui certificat pe care îl emite.

Articolul 15

Suspendarea aprobării

Comisia poate suspenda aprobarea în cazul în care se constată că, într-un număr semnificativ de loturi și/sau cantități, bunurile nu corespund cu informațiile din certificatele de conformitate emise de organismele de control din țara terță, sau în cazul în care s-a formulat un răspuns nesatisfăcător la cererile de control a posteriori prevăzute la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 16

Controale suplimentare efectuate de statele membre

(1)   Statele membre procedează la efectuarea unor controale fizice la import, privind conformitatea cu standardele de comercializare a produselor importate în condițiile menționate în prezenta secțiune, efectuând, pentru fiecare dintre țările membre respective, controale de conformitate pentru o proporție semnificativă a expedierilor și a cantităților importate în aceste condiții. Această proporție trebuie să fie suficientă pentru a se asigura respectarea normelor comunitare de către organismele de control din țările terțe. Statele membre se vor asigura că măsurile prevăzute la articolul 20 alineatul (3) sunt aplicate loturilor astfel controlate, în cazul în care acestea din urmă nu sunt conforme cu standardele de comercializare.

În cazul în care în timpul controalelor se descoperă nereguli semnificative, statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta, iar organismele de control măresc proporția expedierilor și a cantităților controlate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

În cazul în care statul membru impune o redevență pentru a acoperi cheltuielile determinate de controalele de conformitate prevăzute de prezentul alineat, această redevență trebuie să fie stabilită la un nivel care să reflecte proporția de transporturi și de cantități controlate mai puțin ridicată pentru aceste controale decât pentru cele menționate la articolul 12.

(2)   În cazul în care apar îndoieli cu privire la autenticitatea unui certificat menționat la articolul 14 alineatul (1) primul paragraf sau cu privire la exactitatea informațiilor conținute în acesta, se realizează un control a posteriori.

Autoritatea competentă din Comunitate înapoiază certificatul sau copia acestuia corespondentului oficial din țara terță, după cum se menționează la articolul 13 alineatul (2) paragraful al doilea, comunicând, după caz, motivele pentru care s-a efectuat investigația și orice informații obținute care sugerează că certificatul nu este autentic sau că datele pe care le conține sunt incorecte. Cererile de control a posteriori se aduc în atenția Comisiei cât mai curând posibil, împreună cu rezultatele fiecărei solicitări.

În cazul în care se depune o cerere de control a posteriori, importatorul produselor respective poate solicita organismelor de control competente să desfășoare un control de conformitate prevăzut la articolul 12.

Articolul 17

Obligații de comunicare

(1)   Autoritatea de coordonare comunică Comisiei pentru fiecare trimestru, cel târziu la sfârșitul trimestrului următor trimestrului în cauză, pentru fiecare țară terță și pentru produsul vizat, numărul de loturi și cantitățile respective ce au fost importate în condițiile prevăzute la articolul 13, numărul de loturi și cantitățile respective ce au făcut obiectul controlului de conformitate menționat la articolul 16 alineatul (1) și, dintre aceste loturi, pe acelea în cazul cărora organismele de control au decis că mărfurile nu erau conforme cu datele înscrise pe certificatele de conformitate emise de către organismul de control al țării terțe, precizându-se pentru fiecare din aceste loturi cantitatea respectivă și natura defectelor constatate.

(2)   Autoritățile vamale cooperează strâns cu autoritatea de coordonare și/sau organismele de control, în special în ceea ce privește aplicarea articolului 16 alineatele (1) și (2) și le comunică acestora toate informațiile necesare.

Articolul 18

Cooperare administrativă

(1)   Prezenta secțiune se aplică sub rezerva stabilirii unei proceduri de cooperare administrativă între Comunitate și fiecare țară terță implicată.

Pentru a beneficia de această procedură, țările terțe respective transmit Comisiei toate informațiile relevante cu privire la operațiunile de control, în special specimenele ștampilelor utilizate de organismele de control ale țării terțe și, după caz și de îndată, orice modificări cu privire la aceste informații. Comisia notifică aceste informații și orice modificări ulterioare autorităților de coordonare din statele membre, care informează autoritățile vamale și alte autorități competente în acest sens.

După stabilirea cooperării administrative și în urma oricărei modificări semnificative a informațiilor comunicate de o țară terță implicată, atât în cadrul acestei cooperări administrative, cât și în privința numelor și adreselor corespondentului oficial și a organismelor de control, Comisia pune la dispoziția publicului o notificare în acest sens prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

(2)   Aprobarea acordată țărilor terțe prevăzute la articolul 13 alineatul (4) se aplică începând cu data la care Comisia publică notificarea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol privind stabilirea cooperării administrative între Comunitate și țara terță.

Secțiunea 4

Produse destinate transformării industriale

Articolul 19

Produse destinate transformării industriale

(1)   În sensul aplicării prezentului regulament, produsele destinate transformării industriale sunt fructele și legumele proaspete ce fac obiectul standardelor de comercializare, care sunt trimise către întreprinderile de transformare pentru a fi transformate în produse a căror poziție în Nomenclatura Combinata este diferită de cea a produsului proaspăt inițial.

(2)   Organismele de control competente eliberează certificatele de destinație industrială stabilite în anexa V pentru produsele destinate exportului în țările terțe și pentru produsele importate în Comunitate, în cazul în care aceste produse sunt destinate transformării industriale și nu sunt, prin urmare, supuse, în conformitate cu dispozițiile articolului 3 alineatul (1) litera (a), obligației de conformitate cu standardele de comercializare. Acestea se asigură că sunt respectate dispozițiile specifice de etichetare prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol.

(3)   În ceea ce privește importurile, după eliberarea oricărui certificat menționat la alineatul (2), organismul de control competent transmite de îndată autorității de coordonare din statul membru în care va fi realizată transformarea industrială o copie a certificatului respectiv, precum și orice informație necesară unui eventual control al operațiunilor de transformare. Întreprinderea de transformare înapoiază certificatul organismului de control competent, care se asigură că produsele au făcut efectiv obiectul unei transformări industriale.

(4)   Ambalajele produselor destinate transformării industriale trebuie să fie etichetate vizibil de către ambalator cu mențiunea „destinație industrială” sau orice altă mențiune similară. În cazul mărfurilor expediate în vrac, încărcate direct într-un mijloc de transport, această indicație trebuie să figureze pe o fișă ce însoțește marfa sau pe formularul plasat vizibil în mijlocul de transport.

(5)   Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare, mai ales în materie de colaborare cu alte state membre interesate, pentru a evita ca mărfurile destinate pieței de mărfuri proaspete să fie expediate în afara regiunii de producție sub formă de mărfuri destinate transformării industriale.

Secțiunea 5

Metode de control

Articolul 20

Metode de control

(1)   Controalele de conformitate prevăzute de prezentul capitol, cu excepția celor realizate în stadiul vânzării cu amănuntul către consumatorul final, se efectuează, în afara dispozițiilor contrare prevăzute de prezentul regulament, în conformitate cu metodele prevăzute în anexa VI.

Statele membre stabilesc modalitățile specifice de control de conformitate în stadiul vânzării cu amănuntul către consumatorul final.

(2)   În cazul în care controlul evidențiază conformitatea mărfurilor cu standardele de comercializare, organismul de control poate să elibereze certificatul de conformitate prevăzut în anexa III. Acest certificat este eliberat în orice caz în stadiile de import sau de export.

(3)   În caz de neconformitate cu standardele, organismul de control emite o constatare de neconformitate la adresa comerciantului sau a reprezentanților acestuia. Mărfurile ce au făcut obiectul unei constatări de neconformitate nu pot fi deplasate fără autorizația organismului de control care a emis constatarea în cauză. Această autorizație se poate subordona respectării condițiilor stabilite de către organismul de control menționat anterior.

Comercianții pot decide să reasigure conformitatea pentru toate sau pentru o parte din mărfuri. Mărfurile pentru care conformitatea a fost reasigurată nu pot fi comercializate înainte ca organismul de control competent să se asigure prin toate mijloacele adecvate că reasigurarea conformității a fost efectuată. Acesta nu eliberează, după caz, certificatul de conformitate prevăzut în anexa III pentru lotul sau pentru o parte din lot decât după ce reasigurarea conformității a fost efectuată.

În cazul în care un organism de control, la cererea unui comerciant, pune mărfurile în conformitate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat controlul care a stabilit neconformitatea lor, statele membre respective adoptă toate măsurile pe care le consideră necesare, în special în ceea ce privește colaborarea dintre ele, pentru a verifica faptul că punerea în conformitate este efectuată.

În cazul în care mărfurile nu pot fi puse în conformitate, nici destinate hrănirii animalelor, nici transformării industriale, nici oricărei alte utilizări nealimentare, organismul de control poate, dacă acest lucru este necesar, să ceară comercianților să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că produsele în cauză nu sunt comercializate.

Comercianții furnizează toate informațiile considerate necesare de către statele membre în sensul aplicării prezentului alineat.

(4)   Pentru aplicarea prezentului capitol, facturile și documentele însoțitoare trebuie să indice categoria de calitate, țara de origine a produselor și, după caz, destinația industrială a produsului. Această cerință nu se impune în stadiul vânzării cu amănuntul către consumatorul final.

TITLUL III

ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Cerințe și recunoaștere

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 21

Definiții

(1)   În sensul prezentului titlu:

(a)	„producător” desemnează un agricultor astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007;

(b)	„filială” desemnează o întreprindere în cadrul căreia una sau mai multe organizații de producători sau asociațiile acestora dețin acțiuni și care contribuie la obiectivele organizației de producători sau ale asociației de organizații de producători;

(c)	„organizație de producători transnațională” desemnează orice organizație în cadrul căreia cel puțin o exploatație a producătorilor se află într-un stat membru diferit de cel în care este stabilit sediul social al organizației de producători;

(d)	„asociație transnațională de organizații de producători” desemnează orice asociație de organizații de producători în cadrul căreia cel puțin una dintre organizațiile asociate are sediul într-un stat membru diferit de cel în care este stabilit sediul social al asociației;

(e)

„Obiectivul «Convergență»”: obiectivul acțiunii pentru statele membre și pentru regiunile cele mai puțin dezvoltate în conformitate cu legislația comunitară care reglementează Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2013;

(f)

„măsură” desemnează una dintre mențiunile următoare: (i) acțiuni care au drept obiectiv planificarea producției, inclusiv achiziția de active imobilizate, (ii) acțiuni care au drept obiectiv menținerea calității producției, inclusiv achiziționarea de active imobilizate, (iii) acțiuni care au drept obiectiv îmbunătățirea comercializării, inclusiv achiziționarea de active imobilizate, precum și activitățile de promovare și de comunicare, altele decât activitățile de promovare și de comunicare prevăzute la punctul (vi), (iv) cercetare și producție experimentală, inclusiv achiziționarea de active imobilizate, (v) acțiuni de formare profesională, diferite de formarea profesională prevăzută la punctul (vi), precum și acțiuni care au drept obiectiv promovarea accesului la servicii de consultanță, (vi) oricare dintre cele șase instrumente de prevenire și de gestionare a situațiilor de criză enumerate la articolul 9 alineatul (2) literele (a)-(f) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, (vii) acțiunile de protecție a mediului prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, inclusiv achiziționarea de active imobilizate, (viii) alte acțiuni, inclusiv achiziționarea de active imobilizate, altele decât cele prevăzute la punctele (i), (ii), (iii), (iv) și (vii) care contribuie la realizarea unuia sau mai multora dintre obiective prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(g)	„acțiune” desemnează o activitate sau instrument specifice care vizează realizarea unui anumit obiectiv operațional care contribuie la realizarea unuia sau mai multor obiective prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007;

(h)	„subprodus” desemnează un produs care rezultă din prepararea și/sau transformarea fructelor sau legumelor cu valoare economică pozitivă, dar nu constituie rezultatul principal vizat;

(i)	„transformare primară” desemnează transformarea fructelor sau legumelor în produsele enumerate în anexa I la Tratatul CE. Nu se consideră transformare primară operațiunile de curățare, tăiere, aranjare, uscare și ambalare a produselor în stare proaspătă în vederea comercializării;

(j)

„filiera interprofesională” prevăzută la articolul 10 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 desemnează una sau mai multe dintre activitățile enumerate la articolul 20 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 aprobate de statul membru și gestionate în comun de către o organizație de producători sau o asociație de organizații de producători și cel puțin un alt operator care își desfășoară activitatea în lanțul de transformare și/sau de distribuție a produselor alimentare;

(k)

„indicator de referință” desemnează un indicator care reflectă o situație sau tendință existentă în faza incipientă a unei perioade de programare, care poate oferi informații utile: (i) în cadrul analizei situației inițiale în vederea stabilirii unei strategii naționale pentru unul sau mai multe programe operaționale durabile, (ii) cu titlu de referință pentru evaluarea rezultatelor și impactului unei strategii naționale sau al unui program operațional, și/sau (iii) pentru interpretarea rezultatelor și impactului unei strategii naționale sau al unui program operațional.

(2)   În raport cu propriile structuri juridice și administrativ, statele membre își definesc entitățile juridice corespunzătoare pe teritoriul lor în sensul articolului 3 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007. Dacă este necesar, acestea stabilesc, de asemenea, dispoziții privind definirea în mod clar a părților entităților juridice pentru aplicarea articolelor menționate.

Secțiunea 2

Cerințe aplicable organizațiilor de producători

Articolul 22

Produse vizate

(1)   Statele membre procedează la recunoașterea organizațiilor de producători în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 pentru produsul sau grupul de produse specificat în solicitarea de recunoaștere, sub rezerva oricărei decizii adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat.

(2)   Statele membre recunosc numai organizațiile de producători pentru produsele destinate exclusiv transformării, care sunt în măsură să garanteze, printr-un sistem de contracte de livrare sau în alt mod, livrarea acestor produse în vederea transformării.

Articolul 23

Numărul minim de membri

Prin definirea numărului minim de membri ai unei organizații de producători în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre pot dispune ca, în cazurile în care un solicitant care depune o cerere de recunoaștere este compus, total sau parțial, din membri care, la rândul lor, sunt entități juridice sau părți de entități juridice definite în mod clar constituite din producători, numărul minim de producători să poată fi calculat pe baza numărului de producători asociați fiecărei entități juridice sau fiecărei părți de entitate juridică definită în mod clar.

Articolul 24

Perioada minimă de aderare

(1)   Durata minimă de aderare a unui producător nu poate fi mai mică de un an.

(2)   Renunțarea la calitatea de membru se comunică în scris organizației de producători. Statele membre stabilesc perioadele de preaviz, cu o durată maximă de șase luni, precum și datele la care renunțarea intră în vigoare.

Articolul 25

Structuri și activități ale organizației de producători

Statele membre se asigură că organizațiile de producători dispun de personalul, infrastructura și dotările necesare pentru îndeplinirea cerințelor stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 și pentru asigurarea funcțiilor esențiale, în special în ceea ce privește:

(a)	cunoașterea producției membrilor,

(b)	colectarea, sortarea, depozitarea și ambalarea producției membrilor,

(c)	gestionarea comercială și bugetară, și

(d)	contabilitatea centralizată și un sistem de facturare.

Articolul 26

Valoarea sau volumul producției comercializabile

În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, valoarea sau volumul producției comercializabile se calculează în mod similar celui de calculare a valorii producției comercializate prevăzute la articolele 52 și 53 din prezentul regulament.

Articolul 27

Furnizarea de mijloace tehnice

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, o organizație de producători, recunoscută pentru un produs care necesită furnizarea de mijloace tehnice, este considerată că își îndeplinește atribuțiile dacă ea sau membrii acesteia dispun, prin intermediul filialelor sau prin externalizare, de un nivel corespunzător de mijloace tehnice.

Articolul 28

Activitățile principale ale organizației de producători

(1)   Activitatea principală a unei organizații de producători constă în concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor membrilor pentru care este recunoscută.

(2)   Valoarea producției comercializate a membrilor organizației de producători și a membrilor altor organizații de producători pe care aceasta o vinde, nu poate fi mai mică decât valoarea altei producții comercializate pe care aceasta o pune în vânzare.

Acest raționament de calcul are la bază exclusiv produsele pentru care organizația de producători este recunoscută.

(3)   În cazul în care se aplică articolul 52 alineatul (7), alineatul (2) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis filialelor în cauză începând cu data de 1 ianuarie 2012.

Articolul 29

Externalizarea

Externalizarea unei activități desfășurate de către o organizație de producători implică faptul că organizația de producători încheie un acord comercial cu o altă entitate, inclusiv unul dintre membrii acesteia sau o filială, în vederea exercitării activității în cauză. Totuși, organizației de producători îi revine responsabilitatea de a asigura desfășurarea activității respective, precum și controlul global al gestionării și monitorizarea acordului comercial pentru exercitarea activității în cauză.

Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o asociație de organizații de producători externalizează o activitate.

Articolul 30

Organizații de producători transnaționale

(1)   Sediul social al organizației de producători transnaționale se stabilește în statul membru în care organizația dispune de instalații de exploatare importante, de un număr important de membri și/sau în care realizează o parte importantă a valorii producției comercializate.

(2)   Statul membru în care se stabilește sediul social al organizației de producători transnaționale răspunde de:

(a)	recunoașterea organizației de producători transnaționale,

(b)	aprobarea programului operațional al organizației de producători transnaționale,

(c)

stabilirea colaborării administrative necesare cu celelalte state membre în care sunt situați membrii cu privire la respectarea condițiilor de recunoaștere, precum și la regimul de control și sancțiuni. Celelalte state membre au obligația de a asigura asistența necesară statului membru în care este stabilit sediul social și

(d)	la cererea altor state membre, punerea la dispoziție a documentației necesare, inclusiv a legislației în vigoare disponibile în statul membru/statele membre în care sunt situați membrii, tradusă într-o limbă oficială a statelor membre solicitante.

Articolul 31

Fuziuni ale organizațiilor de producători

(1)   În cazul în care organizațiile de producători care au fuzionat desfășurau anterior fuziunii programe operaționale distincte, acestea continuă programele în paralel și separat până la data de 1 ianuarie a anului următor fuziunii. În acest caz, organizațiile de producători în cauză solicită fuzionarea programelor operaționale prin intermediul unui amendament, în conformitate cu dispozițiile articolului 66. În caz contrar, organizațiile de producători în cauză solicită imediat fuzionarea programelor operaționale prin intermediul unui amendament, în conformitate cu dispozițiile articolului 67.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statele membre pot autoriza organizațiile de producători care solicită acest lucru, și pentru motive bine întemeiate, să continue implementarea în paralel a programelor operaționale distincte până la încheierea naturală a acestora.

Articolul 32

Membrii neproducători

(1)   Statele membre pot stabili dacă și în ce condiții poate fi acceptată ca membră a unei organizații de producători o persoană fizică sau juridică care nu este producător.

(2)   Prin stabilirea condițiilor prevăzute la alineatul (1), statele membre asigură în special, conformitatea cu dispozițiile articolului 3 alineatul (1) litera (a) și alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(3)   Persoanele fizice sau juridice prevăzute la alineatul (1):

(a)	nu sunt luate în considerare pentru criteriile de recunoaștere,

(b)	nu beneficiază în mod direct de măsurile finanțate de Comunitate.

Statele membre pot limita sau interzice dreptul acestora la vot pentru deciziile privind fondurile operaționale, în conformitate cu condițiile stabilite la alineatul (2).

Articolul 33

Controlul democratic al organizațiilor de producători

Statele membre iau toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea evitării oricărui abuz de putere sau de influență al unuia sau mai multor producători privind gestionarea și funcționarea organizațiilor de producători, care includ drepturile de vot.

Secțiunea 3

Asociațiile de organizații de producători

Articolul 34

Recunoașterea asociațiilor de organizații de producători

(1)   Statele membre pot doar să recunoască asociațiile de organizații de producători în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 pentru activitățile privind produsul sau produsele specificate în cererea de recunoaștere.

(2)   O asociație de organizații de producători poate fi recunoscută în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 și poate exercita oricare dintre activitățile unei organizații de producători, chiar și în cazul în care comercializarea produselor în cauză continuă să fie desfășurată de membrii acesteia.

Articolul 35

Principalele activități ale asociațiilor de organizații de producători

Dispozițiile articolului 28 alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis asociațiilor de organizații de producători.

Articolul 36

Membrii asociațiilor de organizații de producători care nu sunt organizații de producători

(1)   Statele membre pot stabili dacă și în ce condiții poate fi acceptată ca membră a unei asociații de organizații de producători o persoană fizică sau juridică care nu este o organizație de producători recunoscută.

(2)   Membrii unei asociații de organizații de producători recunoscute care nu sunt organizații de producători recunoscute:

(a)	nu sunt luați în considerare pentru criteriile de recunoaștere,

(b)	nu votează pentru luarea de decizii în legătură cu fondurile operaționale,

(c)	nu beneficiază în mod direct de măsurile finanțate de Comunitate.

Articolul 37

Asociația transnațională de organizații de producători

(1)   Sediul social al asociației transnaționale de organizații de producători se stabilește într-un stat membru în care asociația dispune de un număr important de organizații asociate și/sau în care organizațiile asociate realizează o parte importantă din valoarea producției comercializate.

(2)   Statul membru în care se stabilește sediul social al asociației transnaționale de organizații de producători răspunde de:

(a)	recunoașterea asociației;

(b)	aprobarea, dacă este cazul, a programului operațional al asociației;

(c)

stabilirea colaborării administrative necesare cu celelalte state membre în care sunt situate organizațiile asociate cu privire la respectarea condițiilor de recunoaștere, precum și la regimul de control și sancțiuni. Celelalte state membre au obligația de a asigura asistența necesară statului membru în care este stabilit sediul social; și

(d)	la cererea altor state membre, punerea la dispoziție a documentației necesare, inclusiv a legislației în vigoare disponibile în statul membru/statele membre în care sunt situați membrii, tradusă într-una dintre limbile oficiale ale statelor membre solicitante.

Secțiunea 4

Grupuri de producători

Articolul 38

Prezentarea planurilor de recunoaștere

(1)   O entitate juridică sau o parte definită în mod clar a unei entități juridice prezintă planul de recunoaștere prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 autorităților competente din statul membru în care entitatea juridică își are sediul social.

(2)   Statele membre stabilesc:

(a)	criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească entitatea juridică sau partea definită în mod clar a unei entități juridice pentru a putea prezenta un plan de recunoaștere,

(b)	normele de elaborare, conținutul și punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere,

(c)	perioada în cursul căruia unei organizații de producători i se interzice să adere la un grup de producători după renunțarea la calitatea de membru a unei organizații de producători în ceea ce privește produsele pentru care organizația de producători a fost recunoscută, și

(d)	procedurile administrative în vederea aprobării, controlului și realizării planurilor de recunoaștere.

Articolul 39

Conținutul planurilor de recunoaștere

Proiectul unui plan de recunoaștere cuprinde cel puțin elementele următoare:

(a)

o descriere a situației inițiale, în ceea ce privește, în special, numărul de producători membri, cu detalierea exactă a aderenților, producției, inclusiv a valorii producției comercializate, a comercializării și infrastructurii, inclusiv a infrastructurii deținute de membri individuali ai grupului de producători în cazul în care aceasta este destinată utilizării chiar de către grupul de producători;

(b)	data propusă pentru începerea punerii în aplicare a planului și durata estimată a acestuia, care nu trebuie să depășească cinci ani; precum și

(c)	activitățile care trebuie desfășurate pentru obținerea recunoașterii.

Articolul 40

Aprobarea planurilor de recunoaștere

(1)   Autoritatea națională competentă ia o decizie privind proiectul de plan de recunoaștere în termen de trei luni de la primirea planului însoțit de toate documentele justificative.

(2)   După efectuarea controalelor prevăzute la articolul 113, autoritatea națională competentă, după caz:

(a)	acceptă planul și acordă recunoașterea prealabilă;

(b)	solicită modificarea planului;

(c)	respinge planul.

În anumite cazuri acceptul poate fi dat, dacă este cazul, numai pentru un plan care include modificările solicitate în conformitate cu dispozițiile de la litera (b).

Autoritatea comunică decizia adoptată entității juridice sau părții definite în mod clar a unei entități juridice.

Articolul 41

Implementarea planului de recunoaștere

(1)   Planul de recunoaștere se implementează pe perioade anuale, începând cu data de 1 ianuarie. Statele membre pot permite grupurilor de producători să efectueze o defalcare a acestor perioade anuale în perioade semestriale.

Planul de recunoaștere începe, în conformitate cu propunerea formulată în temeiul articolului 39 litera (b):

(a)	la 1 ianuarie după data acceptării acestuia de către autoritatea națională competentă, sau

(b)	imediat după data acceptării acestuia.

(2)   Statele membre stabilesc condițiile în care grupurile de producători pot solicita modificări ale planurilor în timpul implementării acestora. Aceste solicitări trebuie însoțite de toate documentele justificative necesare.

(3)   Pentru orice modificare a planului, autoritatea națională competentă ia o decizie în termen de trei luni de la primirea cererii de modificare, după examinarea justificărilor prezentate. Se consideră respinsă orice cerere de modificare pentru care nu s-a luat o decizie în intervalul de timp menționat.

Articolul 42

Cereri de recunoaștere în calitate de organizație de producători

În conformitate cu dispozițiile articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, un grup de producători care implementează un plan de recunoaștere poate transmite, în orice moment, o cerere de recunoaștere. Astfel de cereri trebuie prezentate, în orice caz, înainte de finalizarea perioadei tranzitorii prevăzute la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

Începând cu data introducerii unei astfel de cereri, grupul în cauză poate prezenta un proiect de program operațional în temeiul articolului 64.

Articolul 43

Principalele activități ale grupurilor de producători

Dispozițiile articolului 28 se aplică mutatis mutandis grupurilor de producători.

Articolul 44

Valoarea producției comercializate

(1)   Dispozițiile articolului 52 se aplică mutatis mutandis grupurilor de producători.

(2)   În cazul diminuării valorii producției comercializate din motive justificate în mod corespunzător de către un stat membru, care nu depind de responsabilitatea și de controlul grupului de producători, valoarea producției comercializate nu poate fi mai mică de 65 % din valoarea declarată în cererea sau cererile de ajutor precedente, verificate de statul membru, care acoperă perioada anuală cea mai recentă, iar în absența acestor cereri, din valoarea declarată inițial în planul de recunoaștere aprobat.

Articolul 45

Finanțarea planurilor de recunoaștere

(1)   Ratele ajutorului prevăzute la articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 se reduc la jumătate în raport cu producția comercializată care depășește valoarea de 1 000 000 EUR.

(2)   Ajutorul prevăzut la articolul 7 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 face obiectul, pentru fiecare grup de producători, al unui plafon de 100 000 EUR pentru fiecare perioadă anuală.

(3)   În cazul în care o perioadă de implementare nu corespunde unui an calendaristic complet, plafoanele prevăzute la alineatul (2) se reduc în mod corespunzător.

(4)   Ajutorul prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 este plătit:

(a)	în tranșe anuale sau semestriale la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale de realizare a planului de recunoaștere sau

(b)	în tranșe care acoperă o parte dintr-o perioadă anuală, în cazul în care planul demarează în cursul unei perioade anuale sau în cazul în care se procedează la acordarea recunoașterii în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 înainte de finalizarea unei perioade anuale.

Pentru calcularea cuantumului tranșelor, statele membre pot considera producție comercializată producția obținută într-o perioadă diferită de cea pentru care este plătită tranșa, dacă acest lucru se justifică din motive de control. Decalajul dintre perioade trebuie să fie mai mic decât durata lor.

(5)   Cursul de schimb care se aplică sumelor prevăzute la alineatele (1) și (2) este ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană înainte de prima zi a perioadei pentru care se acordă ajutorul respectiv.

Articolul 46

Ajutorul pentru investiții pentru care s-a prezentat o cerere de recunoaștere

În ceea ce privește investițiile legate de punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere prevăzute la articolul 39 litera (c) din prezentul regulament pentru care se acordă un ajutor în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007:

(a)	sunt excluse investițiile care pot crea condiții de denaturare a concurenței în celelalte activități economice ale organizației și

(b)	investițiile în beneficiul direct sau indirect al unor astfel de măsuri sunt finanțate proporțional cu gradul lor de utilizare de către sectoarele sau produsele pentru care se acordă recunoașterea prealabilă.

Articolul 47

Cererea de ajutor

(1)   Un grup de producători depune o singură cerere pentru ajutorul prevăzut la articolul 7 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 în termen de trei luni de la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale prevăzute la articolul 45 alineatul (4) din prezentul regulament. Cererea include o declarație a valorii producției comercializate pentru perioada pentru care se solicită ajutorul.

(2)   Cererile de ajutor care acoperă perioade semestriale pot fi depuse numai dacă planul de recunoaștere este defalcat în perioade semestriale, în conformitate cu articolul 41 alineatul (1). Orice cerere de ajutor trebuie însoțită de declarația scrisă a grupului de producători din care se deduce că acesta:

(a)	respectă și va respecta dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1182/2007 și ale prezentului regulament; și

(b)	nu a beneficiat, nu beneficiază și nu va beneficia, direct sau indirect, de o dublă finanțare comunitară sau națională pentru acțiunile implementate în temeiul planului său de recunoaștere pentru care se acordă finanțare comunitară în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(3)   Statele membre stabilesc termenul limită de plată a ajutorului, termen care, în niciun caz, nu poate depăși șase luni de la primirea cererii.

Articolul 48

Eligibilitate

Statele membre evaluează eligibilitatea grupurilor de producători pentru acordarea ajutorului în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament pentru a stabili dacă acordarea unui ajutor este justificată, ținând cont de condițiile și de data acordării unui eventual ajutor public anterior către organizațiile sau grupurile de producători din care provin membrii grupului de producători în cauză, precum și de eventualele mutări ale unor membri între organizațiile de producători și grupurile de producători.

Articolul 49

Contribuția comunitară

(1)   Contribuția comunitară la finanțarea ajutorului prevăzut la articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 este de:

(a)	75 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile care pot beneficia de obiectivul „Convergență”, și

(b)	50 % din cheltuielile publice eligibile în celelalte regiuni.

(2)   Contribuția comunitară la finanțarea ajutorului prevăzut la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, exprimată ca ajutor pentru investiții sau în echivalent de ajutor pentru investiții, nu depășește, în raport cu un procent din costurile de investiții eligibile:

(a)	50 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „Convergență”, și

(b)	30 % în celelalte regiuni.

Statele membre respective se obligă să contribuie la finanțare cu cel puțin 5 % din costurile de investiții eligibile.

Contribuția beneficiarilor ajutorului la finanțarea costurilor de investiții eligibile este de cel puțin:

(a)	25 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „Convergență”, și

(b)	45 % în celelalte regiuni.

Articolul 50

Fuziuni

(1)   Pot beneficia sau continuă să beneficieze de ajutorul prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 grupurile de producători recunoscute în prealabil, rezultate din fuziunea dintre două sau mai multe grupuri de producători recunoscute în prealabil.

(2)   Pentru calcularea cuantumului ajutorului prevăzut la alineatul (1), grupul de producători care rezultă din fuziune se substituie grupurilor care au fuzionat.

(3)   În cazul în care două sau mai multe grupuri de producători fuzionează, entitatea care rezultă din fuziune își asumă drepturile și obligațiile grupului de producători căruia i s-a acordat primul recunoașterea preliminară.

(4)   În cazul în care un grup de producători recunoscut în prealabil fuzionează cu o organizație de producători recunoscută, entitatea care rezultă din fuziune nu beneficiază de recunoașterea acordată în prealabil în calitate de grup de producători și de ajutoarele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007. Entitatea rezultată este considerată în continuare organizație de producători recunoscută, cu condiția să respecte cerințele în vigoare. Dacă este necesar, organizația de producători solicită o modificare a programului său operațional și, în acest sens, dispozițiile articolului 31 se aplică mutatis mutandis.

Cu toate acestea, activitățile desfășurate de grupurile de producători înaintea unei astfel de fuziuni continuă să fie eligibile în conformitate cu condițiile stabilite în planul de recunoaștere.

Articolul 51

Consecințele recunoașterii

(1)   Acordarea ajutorului prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 încetează odată cu acordarea recunoașterii.

(2)   În cazul prezentării unui program operațional în conformitate cu prezentul regulament, statul membru respectiv ia măsuri pentru a evita dubla finanțare a acțiunilor stabilite în planul de recunoaștere.

(3)   Investițiile care beneficiază de ajutoare sau costurile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 pot fi incluse în programele operaționale cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(4)   Statele membre stabilesc perioada, începând cu implementarea planului de recunoaștere, în cursul căreia grupul de producători trebuie recunoscut ca organizație de producători. Această perioadă nu poate depăși patru luni.

CAPITOLUL II

Fonduri operaționale și programe operaționale

Secțiunea 1

Valoarea producției comercializate

Articolul 52

Baza de calcul

(1)   În scopul prezentului capitol, valoarea producției comercializate pentru o organizație de producători se calculează pe baza producției membrilor organizațiilor de producători, pentru care este recunoscută organizația de producători.

(2)   Valoarea producției comercializate include producția membrilor care intră în organizația de producători sau renunță la calitatea de membru al acesteia. Statele membre stabilesc condițiile necesare pentru evitarea dublei contabilizări.

(3)   Statele membre pot permite organizațiilor de producători să includă valoarea subproduselor în valoarea producției comercializate.

(4)   Valoarea producției comercializate include valoarea produselor retrase de pe piață și eliminate după cum se prevede la articolul 10 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, evaluată la prețul mediu al produselor respective comercializate în anul anterior de organizația de producători.

(5)   Numai producția membrilor organizației de producători comercializată de organizația de producători sau în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 este inclusă în valoarea producției comercializate.

(6)   Producția comercializată trebuie facturată în faza de „franco organizația de producători”:

(a)	dacă este cazul, ca produs ambalat, pregătit sau care a fost supus unei transformări primare;

(b)	fără TVA; și

(c)

fără costurile de transport intern în cazul unei distanțe semnificative între punctele centralizate de colectare sau de ambalare și punctul de distribuție al organizației de producători. Statele membre stabilesc reducerile care se aplică la valoarea facturată a produselor facturate în diferitele stadii de transformare, livrare și transport.

(7)   De asemenea, valoarea producției comercializate poate fi calculată în stadiul de ieșire din filială, pe aceeași bază prevăzută la alineatul (6), cu condiția ca cel puțin 90 % din capitalul filialei să aparțină:

(a)	organizațiilor de producători sau asociației de organizații de producători, sau

(b)

sub rezerva autorizației statului membru, a cooperativelor membre ale organizațiilor de producători sau a asociațiilor de organizații de producători, iar în acest caz, contribuie la realizarea obiectivelor enumerate la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(8)   În cazul în care producția se confruntă cu o diminuare cauzată de un fenomen meteorologic, o boală a animalelor sau plantelor sau de infestarea cu paraziți, orice despăgubire acordată în acest sens în temeiul măsurilor de asigurare a culturilor vizate de secțiunea 6 din capitolul III, sau al măsurilor echivalente gestionate de organizația de producători, datorită acestor cauze poate fi inclusă în valoarea producției comercializate.

Articolul 53

Perioada de referință

(1)   Plafonul anual al ajutorului prevăzut la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 se calculează în fiecare an pe baza valorii producției comercializate în cursul unei perioade de referință de douăsprezece luni care urmează a fi stabilită de statele membre.

(2)   Statele membre stabilesc perioada de referință pentru fiecare organizație de producători după cum urmează:

(a)	o perioadă de douăsprezece luni, care începe cel mai devreme la data de 1 ianuarie a celui de-al treilea înainte de implementarea programului operațional și se sfârșește cel târziu la data de 1 august a aceluiași an; sau

(b)	valoarea medie a trei perioade consecutive de douăsprezece luni, care încep cel mai devreme la data de 1 ianuarie a celui de-al cincilea an înainte de implementarea programului operațional și se sfârșește cel târziu la data de la 1 august a aceluiași an.

(3)   Perioada de douăsprezece luni este perioada contabilă a organizației de producători în cauză.

Perioada de referință nu trebuie să varieze în timpul derulării unui program operațional decât în cazuri justificate.

(4)   În cazul diminuării valorii unui produs din motive justificate în mod corespunzător, considerate satisfăcătoare de către statul membru, care nu depind de responsabilitatea sau controlul organizației de producători, valoarea producției comercializate prevăzută la alineatul (1) trebuie să fie de cel puțin 65 % din valoarea produsului în cauză în timpul precedentei perioade de referință.

Motivele prevăzute la primul paragraf trebuie să fie justificate corespunzător.

(5)   Atunci când organizațiile de producători recent recunoscute nu dispun de date istorice suficiente privind producția comercializată în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor de la alineatul (2), valoarea producției comercializate poate fi considerată corespunzătoare cu valoarea producției comercializabile furnizate de organizația de producători în scopul obținerii recunoașterii. Aceasta este echivalentă cu valoarea medie a producției comercializate, în ultimii trei ani, de toți producătorii care sunt membri ai unei organizații de producători în momentul depunerii cererii de recunoaștere.

(6).   Statele membre iau măsurile necesare în vederea culegerii informațiilor privind valoarea producției comercializate a organizațiilor de producători care nu au prezentat programe operaționale.

(7)   Prin derogare de la alineatele (1) și (6), valoarea producției comercializate pentru perioada de referință se calculează în temeiul legislației în vigoare în cursul acestei perioade de referință.

Secțiunea 2

Fonduri operaționale

Articolul 54

Gestionare

Statele membre iau măsuri astfel încât fondurile operaționale să fie gestionate într-un mod care să permită auditorilor externi să le identifice anual, să controleze și să certifice încasările și cheltuielile.

Articolul 55

Finanțarea fondurilor operaționale

Organizația de producători stabilește contribuțiile financiare la fondul operațional prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

Toți producătorii au posibilitatea de a beneficia de fondurile operaționale și toți producătorii au posibilitatea de a participa în mod democratic la luarea deciziilor referitoare la utilizarea fondurilor organizației de producători și a contribuțiilor financiare la fondurile operaționale.

Articolul 56

Comunicarea cuantumului estimat

Organizațiile de producători comunică statelor membre până cel târziu la 15 septembrie cuantumul estimat al contribuției comunitare și contribuția membrilor și a organizației de producători la fondurile operaționale pentru anul următor, împreună cu programele operaționale sau cererile pentru aprobarea modificărilor lor.

Statele membre pot stabili o dată după data de 15 septembrie.

Calcularea cuantumului estimat al fondurilor operaționale se bazează pe programele operaționale și pe valoarea producției comercializate. Aceasta este defalcată între cheltuieli pentru măsurile de prevenire și gestionare a situațiilor de criză și alte măsuri.

Secțiunea 3

Programe operaționale

Articolul 57

Strategie națională

(1)   Structura și conținutul ale strategiei naționale per ansamblu prevăzute la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 sunt stabilite, începând cu data de 1 ianuarie 2009, în conformitate cu orientările din anexa VII. Înainte de această dată, statele membre stabilesc structura și conținutul per ansamblu ale acesteia. Strategia națională poate fi compusă din elemente regionale.

Strategia națională integrează toate deciziile luate și toate dispozițiile adoptate de statul membru în aplicarea titlului III din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 și a prezentului titlu.

(2)   Strategia națională, inclusiv integrarea contextului național prevăzut la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, este elaborată înainte de prezentarea proiectelor de programe operaționale în cursul unui anumit an. Cadrul național este integrat după transmiterea acestuia către Comisie și, după caz, după modificarea acestuia, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(3)   O evaluare a situației inițiale face parte din procesul de elaborare a strategiei naționale, evaluare care este efectuată în conformitate cu responsabilitatea statului membru. Aceasta identifică și evaluează necesitățile care trebuie satisfăcute, ierarhizarea necesităților în funcție de priorități, obiectivele care trebuie realizate prin programe operaționale pentru satisfacerea necesităților prioritare respective, rezultatele prevăzute și obiectivele cuantificate care trebuie realizate în raport cu situația inițială, precum și stabilește instrumentele și acțiunile cele mai potrivite pentru realizarea obiectivelor respective.

(4)   De asemenea, statele membre asigură monitorizarea și evaluarea strategiei naționale și punerea în aplicare a acesteia prin programe operaționale.

Strategia națională poate fi modificată, în special în lumina monitorizării și evaluării. Astfel de modificări se efectuează înainte de prezentarea proiectului de program operațional în cursul unui anumit an.

(5)   Statele membre stabilesc, în cadrul strategiei naționale, procentele maxime ale resurselor care pot fi alocate unei singure măsuri și/sau unui tip de acțiuni și/sau de cheltuieli în vederea garantării unui echilibru corespunzător între diferitele măsuri.

Articolul 58

Cadrul național de acțiuni de protecție a mediului

(1)   Pe lângă notificarea prevăzută în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre comunică Comisiei orice modificare a cadrului național care face obiectul procedurii stabilite la articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007. Comisia pune cadrul național la dispoziția celorlalte state membre prin mijloacele pe care le consideră corespunzătoare.

(2)   Cadrul stabilește o listă neexhaustivă de acțiuni de protecție a mediului și condițiile aplicabile în statul membru în sensul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, iar în ceea ce privește fiecare acțiune de protecție a mediului selectată, trebuie să indice:

(a)	angajamentul sau angajamentele specifice asumate, precum și

(b)	justificarea acțiunii, bazată pe impactul prevăzut asupra mediului în raport cu necesitățile și prioritățile în materie de mediu.

Articolul 59

Norme complementare ale statului membru

Statele membre pot adopta norme care completează Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 și prezentul regulament privind eligibilitatea măsurilor, acțiunilor sau cheltuielilor în cadrul programelor operaționale.

Articolul 60

Relația cu programele de dezvoltare rurală

(1)   Fără a se aduce prejudicii dispozițiilor de la alineatul (2), nu se acordă niciun ajutor în cadrul programului sau programelor de dezvoltare rurală ale statelor membre aprobat(e) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 acțiunilor care sunt vizate de măsurile stabilite de prezentul regulament.

(2)   În cazul în care ajutorul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 a fost acordat în mod excepțional în conformitate cu articolul (5) alineatul (6) din regulamentul menționat, măsurilor care ar putea fi eligibile în temeiul regulamentului respectiv, statele membre se asigură că un beneficiar ar putea primi ajutor pentru o anumită acțiune în cadrul unui singur sistem.

În acest sens, atunci când statele membre includ măsuri care beneficiază de astfel de excepții în programele lor de dezvoltare rurală, acestea trebuie să garanteze că strategia națională prevăzută la articolul 57 din prezentul regulament stabilește criteriile și normele administrative pe care le vor aplica în cadrul programelor de dezvoltare rurală.

Dacă este cazul, și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 10 alineatele (1) și (3) și ale articolului 11 din Regulamentului (CE) nr. 1182/2007, nivelul ajutorului pentru măsurile vizate de prezentul regulament nu depășește nivelul aplicabil măsurilor în temeiul programului de dezvoltare rurală.

Ajutorul acordat pentru măsurile de protecție a mediului, în afară de achiziționarea de active imobilizate, este limitat la sumele maxime stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 pentru plățile pentru agromediu. Aceste sume pot fi mărite în cazuri excepționale, luând în considerare situații specifice care trebuie justificate în strategia națională astfel cum se prevede la articolul 57 din prezentul regulament.

Articolul 61

Conținutul programelor operaționale și cheltuielile eligibile

(1)   Programele operaționale cuprind elementele următoare:

(a)	descrierea situației inițiale, bazată, dacă este cazul, pe indicatorii de referință enumerați în anexa XIV;

(b)

obiectivele programului, luând în considerare perspectivele pentru producție și piețe de desfacere, o explicație a modului în care programul contribuie la strategia națională și o confirmare a faptului că acesta este în conformitate cu strategia națională, inclusiv în ceea ce privește echilibrul dintre activitățile sale. Descrierea obiectivelor vizează obiectivele definite în strategia națională și indică obiectivele măsurabile pentru a permite monitorizarea progresului înregistrat în mod treptat în procesul de implementare a programului;

(c)

descrierea detaliată a măsurilor, inclusiv a măsurilor de prevenire și de gestionare a situațiilor de criză, prevăzute cu acțiuni distincte, care urmează a fi puse în aplicare și a mijloacelor care urmează a fi utilizate în vederea atingerii obiectivelor pentru fiecare an de implementare a programului. Descrierea trebuie să indice măsura în care diferitele măsuri propuse: (i) completează și sunt conforme cu alte măsuri, inclusiv cu măsuri finanțate sau eligibile pentru ajutor din alte fonduri ale Comunității Europene, în special ajutorul pentru dezvoltare rurală. În acest sens, este necesară o referire specifică, dacă este cazul, la măsurile puse în aplicare în cadrul programelor operaționale anterioare; (ii) nu implică niciun risc de dublă finanțare din fondurile Comunității Europene;

(d)	durata programului; și

(e)

aspecte financiare, și anume: (i) metoda de calculare și nivelul contribuțiilor financiare; (ii) procedura de finanțare a fondului operațional; (iii) informații necesare pentru justificarea nivelurilor diferite de contribuție; și (iv) bugetul și calendarul de desfășurare a operațiunilor pentru fiecare an de punere în aplicare a programului.

(2)   Diferite măsuri de protecție a mediului pot fi combinate cu condiția ca acestea să fie complementare și compatibile.

În cazul în care se combină măsuri de protecție a mediului, nivelul ajutorului ia în considerare pierderile din venit și costurile suplimentare care decurg din această combinare.

(3)   Investițiile, inclusiv cele realizate în cadrul contractelor de leasing, al căror termen de amortizare depășește durata programului operațional, pot fi realizate în cadrul unui program operațional ulterior din motive economice justificate, în special în cazul în care perioada de amortizare fiscală este mai mare de cinci ani.

În cazul în care investițiile sunt înlocuite, valoarea reziduală a investițiilor înlocuite:

(a)	se adaugă la fondul operațional al organizației de producători; sau

(b)	se scade din costul de înlocuire.

Investițiile sau acțiunile pot fi realizate în exploatații individuale ale membrilor organizației de producători, cu condiția ca acesta să contribuie la obiectivele programului operațional. În cazul în care un membru părăsește organizația de producători, statele membre se asigură că investiția sau valoarea reziduală a acesteia este recuperată, cu condiția ca statul membru să nu dispună altceva.

(4)   Programele operaționale nu includ acțiuni sau cheltuieli prevăzute în lista menționată în anexa VIII.

(5)   Cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale eligibile pentru ajutoare sunt limitate la costurile reale suportate. Cu toate acestea, statele membre pot stabili, în schimb, în mod anticipat și corespunzător, taxe forfetare standard în următoarele situații:

(a)	atunci când astfel de sume forfetare standard sunt prevăzute în anexa VIII,

(b)	pentru cheltuielile de transport extern pe kilometru, în raport cu costurile de transport rutier de marfă determinate de utilizarea transportului feroviar și/sau maritim în cadrul unei măsuri de protecție a mediului, și

(c)	pentru cheltuieli suplimentare și pierderi de venit care decurg din acțiuni de protecție a mediului, calculate în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.

Statele membre revizuiesc aceste sume cel puțin la fiecare cinci ani.

(6)   Pentru ca o acțiune să fie eligibilă, un procent mai mare de 50 % din valoarea produselor afectate de aceasta corespunde celui pentru care organizația de producători este recunoscută. Pentru a fi incluse în acest procent de 50 %, produsele provin de la membrii organizației de producători sau membrii unei alte organizații de producători. Pentru calcularea valorii se aplică normele corespunzătoare de la articolul 52.

Articolul 62

Documentele care trebuie prezentate

Programele operaționale sunt însoțite, în special, de:

(a)	dovada de constituire a unui fond operațional;

(b)	un angajament scris al organizației de producători privind respectarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1182/2007, precum și ale prezentului regulament; și

(c)	un angajament scris al organizației de producători din care să rezulte că nu a beneficiat și nu va beneficia, direct sau indirect, de nicio altă finanțare comunitară sau națională pentru acțiuni care dau dreptul la ajutor, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 63

Programe operaționale parțiale

(1)   Conform dispozițiilor articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre pot autoriza o asociație de organizații de producători să prezinte în nume propriu un program operațional parțial, constituit din acțiuni identificate, dar neimplementate de două sau mai multe organizații de producători participante în cadrul programelor lor operaționale.

(2)   Programele operaționale parțiale fac obiectul acelorași reglementări ca și celelalte programe operaționale și sunt examinate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor de producători participante.

(3)   Statele membre se asigură că:

(a)	acțiunile sunt finanțate în totalitate prin contribuțiile organizațiilor de producători participante, alocate din fondurile operaționale ale organizațiilor respective;

(b)	programul operațional al fiecărei organizații de producători participante cuprinde lista acțiunilor și participarea financiară corespunzătoare; și

(c)	nu există riscul de dublă finanțare, iar articolul 60 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 64

Termenul de prezentare

Organizațiile de producători prezintă programele operaționale spre aprobare autorității competente din statul membru în care se află sediul lor până cel târziu la data de 15 septembrie a anului care precede implementarea programelor operaționale. Totuși, statele membre pot amâna această dată.

În cazul în care o entitate juridică sau o parte definită în mod clar a entității juridice, inclusiv un grup de producători, depune o cerere de recunoaștere ca organizație de producători, aceasta poate prezenta spre aprobare și programul operațional prevăzut la primul alineat. Aprobarea programului este condiționată de obținerea recunoașterii până cel târziu la data finală prevăzută la articolul 65 alineatul (2).

Articolul 65

Decizia

(1)   După caz, autoritatea națională competentă:

(a)	aprobă cuantumurile fondurilor și programele care îndeplinesc cerințele Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, precum și cerințele prezentului capitol;

(b)	aprobă programele, sub rezerva acceptării de către organizația de producători a anumitor modificări; sau

(c)	respinge programele sau o parte din programe.

(2)   Autoritatea națională competentă ia o decizie în legătură cu programele și fondurile până cel târziu la data de 15 decembrie a anului prezentării acestora.

Statele membre informează organizațiile de producători în legătură cu această decizie până cel târziu la data de 15 decembrie.

Cu toate acestea, din motive justificate în mod adecvat, autoritatea națională competentă poate lua o decizie cu privire la programele operaționale și la fonduri până cel târziu la data de 20 ianuarie a anului următor depunerii cererii. Decizia de aprobare poate prevedea eligibilitatea cheltuielilor începând cu data de 1 ianuarie a anului următor depunerii cererii.

Articolul 66

Modificarea programelor operaționale pentru anii următori

(1)   Organizațiile de producători pot solicita modificări ale programelor operaționale, inclusiv, dacă este cazul, o prelungire a duratei acestora până la o durată totală de maximum cinci ani, până cel târziu la data de 15 septembrie, în vederea implementării începând cu data de1 ianuarie anul următor.

Totuși, statele membre pot amâna data prezentării cererilor.

(2)   Orice cerere de modificare este însoțită de acte doveditoare care precizează motivul, natura și implicațiile modificărilor propuse.

(3)   Autoritatea competentă adoptă o decizie privind cererile de modificare a programelor operaționale până cel târziu la data de 15 decembrie.

Cu toate acestea, din motive justificate în mod adecvat, statele membre pot lua o decizie cu privire la cererile de modificare a programelor operaționale până cel târziu la data de 20 ianuarie următor depunerii cererii. Decizia de aprobare poate prevedea eligibilitatea cheltuielilor începând cu data de 1 ianuarie a anului următor depunerii cererii.

Articolul 67

Modificarea programelor operaționale pentru anul în curs

(1)   Statele membre pot autoriza modificarea programelor operaționale pentru anul în curs în condiții determinate.

(2)   În timpul anului în curs, autoritatea națională competentă poate autoriza organizațiile de producători:

(a)	să implementeze numai parțial programele lor operaționale;

(b)	să modifice conținutul programului operațional, precum și să prelungească, dacă este cazul, durata acestuia, până la o durată totală de cinci ani;

(c)

să mărească cuantumul fondurilor operaționale cu maximum 25 % și să-l reducă cu un procent ce va fi stabilit de statele membre, din cuantumul aprobat inițial, cu condiția ca obiectivele generale ale programului să fie menținute. Statele membre pot mări acest procent în cazul fuziunilor organizațiilor de producători, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1).

(3)   Statele membre stabilesc condițiile în care pot fi modificate programele operaționale pentru anul în curs, fără autorizare prealabilă din partea autorității naționale competente. Pentru a fi eligibile în vederea ajutorului, modificările trebuie să fie comunicate imediat de către organizația de producători autorității competente.

Articolul 68

Modul de funcționare a programelor operaționale

(1)   Programele operaționale sunt implementate pe perioade anuale cuprinse între 1 ianuarie și 31 decembrie.

(2)   Punerea în aplicare a unui program operațional aprobat până cel târziu la 15 decembrie trebuie implementat începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Implementarea programelor aprobate după data de 15 decembrie se amână cu un an.

Prin derogare de la primul și de la cel de-al doilea paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care se aplică dispozițiile de la articolul 65 alineatul (2) paragraful al treilea sau de la articolul 66 alineatul (3) paragraful al doilea, implementarea programelor operaționale aprobate în conformitate cu dispozițiile în cauză începe până cel târziu la data de 31 ianuarie după aprobarea acestora.

Secțiunea 4

Ajutor

Articolul 69

Cuantumul ajutorului acordat

Astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre comunică organizațiilor de producători și asociațiilor de organizații de producători cuantumul aprobat al ajutorului până cel târziu la data de 15 decembrie.

În cazul în care se aplică articolul 65 alineatul (2) paragraful al treilea sau articolul 66 alineatul (3) paragraful al doilea din prezentul regulament, statele membre notifică cuantumul ajutorului aprobat până cel târziu la data de 20 ianuarie.

Articolul 70

Cereri

(1)   Organizațiile de producători transmit autorității competente o cerere de ajutor sau de sold de ajutor până cel târziu la data de 15 februarie a anului următor celui pentru care este solicitat ajutorul pentru fiecare program operațional pentru care solicită ajutorul.

(2)   Cererile sunt însoțite de documente justificative privind:

(a)	ajutorul solicitat;

(b)	valoarea producției comercializate;

(c)	cuantumul contribuțiilor financiare ale membrilor și cele ale organizației de producători;

(d)	cheltuielile efectuate în ceea ce privește programul operațional;

(e)	cheltuielile privind prevenirea și gestionarea a situațiilor de criză, defalcate pe acțiuni;

(f)	partea din fondul operațional utilizată pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de criză, defalcată pe acțiuni;

(g)	respectarea dispozițiilor de la articolul 9 alineatul (2) și de la articolul 9 alineatul (3) literele (a) sau (b), precum și de la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007;

(h)	un angajament scris că nu a beneficiat de nicio dublă finanțare comunitară sau națională pentru măsuri și/sau acțiuni eligibile pentru acordarea unui ajutor în temeiul prezentului regulament; și

(i)	în cazul unei cereri de plată a unei sume bazate pe o sumă forfetară standard prevăzută la articolul 61 alineatul (4), dovada implementării acțiunii respective.

(3)   Cererile pot lua în calcul cheltuielile programate, dar încă neefectuate, în cazul în care se dovedește că:

(a)	acțiunile în cauză nu au putut fi realizate până cel târziu la data de 31 decembrie a anului de implementare a programului operațional din motive independente de voința organizației de producători în cauză;

(b)	acțiunile respective se pot realiza până la data de 30 aprilie a anului următor; și

(c)	în fondul operațional se menține o contribuție echivalentă a organizației de producători.

Plata ajutorului și eliberarea garanției constituite în conformitate cu articolul 72 alineatul (3) se vor face exclusiv pe baza prezentării dovezilor conform cărora cheltuielile estimate menționate la primul paragraf litera (b) au fost efectiv realizate ca urmare a drepturilor la ajutor stabilite, cu condiția ca dovezile respective să fie transmise până cel târziu la data de 30 aprilie a anului următor celui pentru care au fost programate cheltuielile.

(4)   În cazul în care cererile sunt transmise după data prevăzută la alineatul (1), ajutorul este redus cu 1 % pe zi de întârziere.

În cazuri excepționale și pe deplin justificate, autoritatea competentă poate accepta cereri după data stabilită la alineatul (1), în cazul în care au fost efectuate controalele necesare și dacă se respectă data limită de plată prevăzută la articolul 71.

Articolul 71

Plata ajutorului

Statele membre plătesc ajutorul solicitat până cel târziu la data de 15 octombrie a anului care urmează punerii în aplicare a programului.

Articolul 72

Plăți în avans

(1)   Statele membre pot permite organizațiilor de producători să solicite un avans din partea de ajutor corespunzătoare cheltuielilor estimate care rezultă din programul operațional pentru o perioadă de trei sau patru luni începând din luna în care se depune cererea de avans.

(2)   Cererile de avans se depun în conformitate cu modul stabilit de statul membru, fie trimestrial în lunile ianuarie, aprilie, iulie și octombrie, fie la un interval de patru luni în lunile ianuarie, mai și septembrie.

Totalul avansurilor plătite în cadrul unui anume exercițiu nu trebuie să depășească 80 % din cuantumul ajutorului aprobat inițial pentru programul operațional în cauză.

(3)   Acordarea unui avans face obiectul constituirii unei garanții egale cu 110 % din cuantumul acestuia, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2220/85.

Statele membre stabilesc condițiile pentru a garanta colectarea contribuțiilor financiare la fondurile operaționale în conformitate cu dispozițiile articolelor 54 și 55 din prezentul regulament, precum și cheltuirea efectivă a avansurilor precedente.

(4)   Cererile de eliberare a garanției se pot depune în cursul anului curent de desfășurare a programului însoțite de documentele justificative necesare.

Garanția se eliberează până la concurența a 80 % din cuantumul avansurilor plătite.

(5)   În sensul dispozițiilor articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85, cerința principală constă în realizarea acțiunilor care figurează în programul operațional, respectându-se angajamentele prevăzute la articolul 62 literele (b) și (c) din prezentul regulament.

În cazul nerespectării cerinței principale sau a încălcării grave a angajamentelor prevăzute la articolul 62 literele (b) și (c), garanția se reține, fără a aduce atingere altor sancțiuni care urmează a fi stabilite în conformitate cu dispozițiile secțiunii 3 din capitolul V.

În cazul nerespectării altor cerințe, garanția se reține proporțional cu gravitatea neregulii constatate.

(6)   Statele membre stabilesc o sumă minimă și termenele limită pentru plata avansurilor.

Articolul 73

Plăți parțiale

Statele membre pot permite organizațiilor de producători să solicite plata unei părți a ajutorului corespunzătoare cheltuielilor care rezultă din programul operațional.

Cererile pot fi prezentate în orice moment, dar nu mai mult de trei ori în cursul unui an dat. Acestea sunt însoțite de documentele justificative necesare.

Totalul plăților efectuate pentru cererile parțiale de ajutor nu poate să depășească 80 % din cuantumul ajutorului aprobat inițial pentru programul operațional sau al cheltuielilor reale, dacă acestea sunt mai mici decât cuantumul respectiv.

Statele membre stabilesc o sumă minimă și termenele limită pentru efectuarea plăților parțiale.

CAPITOLUL III

Măsuri de prevenire și de gestionare a situațiilor de criză

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 74

Selectarea măsurilor de prevenire și de gestionare a situațiilor de criză

Statele membre pot stabili că una sau mai multe dintre măsurile enumerate la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 nu se aplică pe teritoriul lor.

Articolul 75

Împrumuturi contractate pentru finanțarea măsurilor de prevenire și de gestionare a situațiilor de criză

Împrumuturile contractate pentru prevenirea măsurilor de prevenire și de gestionare a crizelor în temeiul articolului 9 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, al căror termen de rambursare depășește durata programului operațional, pot fi realizate în cadrul unui program operațional ulterior din motive economice justificate în mod adecvat.

Secțiunea 2

Retrageri de pe piață

Articolul 76

Definiție

Prezenta secțiune stabilește norme privind retragerile de pe piață prevăzute la articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007. În sensul prezentului capitol, „produse retrase de pe piață”, „produse retrase” și „produse care nu sunt oferite spre vânzare” desemnează produse care sunt retrase de pe piață.

Articolul 77

Standarde de comercializare

(1)   În cazul în care pentru un anumit produs există standarde comerciale prevăzut la articolul 2 alineatele (2) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, acest produs retras de pe piață trebuie să respecte standardele în cauză, cu excepția dispozițiilor referitoare la prezentarea și marcarea produsului. Produsele pot fi retrase în vrac, de toate dimensiunile, cu condiția ca cerințele minime pentru categoria II, în special în ceea ce privește calitatea și dimensiunea, să fie respectate.

Cu toate acestea, produsele miniaturale, astfel cum sunt cele definite de standardele în cauză, trebuie să fie conforme cu standardele de comercializare aplicabile, inclusiv dispozițiile privind prezentarea și marcarea produselor.

(2)   În cazul în care nu există astfel de standarde de comercializare pentru un anumit produs, produsele retrase de pe piață trebuie să respecte cerințele minime stabilite în anexa IX. Statele membre pot stabili dispoziții suplimentare pentru aceste cerințe minime.

Articolul 78

Media trianuală pentru produsele retrase de pe piață destinate distribuției gratuite

Limita de 5 % din volumul producției comercializate prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 se calculează pe baza unei medii aritmetice a volumului global de produse pentru care organizația de producători este recunoscută și care sunt comercializate prin intermediul organizației de producători în cursul ultimilor trei ani.

În cazul organizațiilor de producători recent recunoscute, datele privind anii de comercializare anteriori recunoașterii sunt după cum urmează:

(a)	în cazul în care organizația a fost un grup de producători, datele echivalente pentru grupul de producători respectiv, dacă este cazul, sau

(b)	volumul aplicabil cererii de recunoaștere.

Articolul 79

Notificarea prealabilă a operațiunilor de retragere

(1)   Organizațiile de producători și asociațiile de organizați de producători notifică în prealabil autorităților naționale competente fiecare operațiune de retragere pe care intenționează să o efectueze, notificare realizată prin comunicare scrisă sau electronică. Această notificare reia, în special, lista produselor supuse intervenției și principalele lor caracteristici privind standardele de comercializare corespunzătoare, o estimare a cantității pentru fiecare produs în cauză, destinația lor prevăzută, precum și locul în care produsele retrase de pe piață pot fi supuse controalelor prevăzute la articolul 110. Notificările includ un certificat care atestă conformitatea produselor retrase cu standardele de comercializare în vigoare sau cu cerințele minime prevăzute la articolul 77.

(2)   Statele membre pot stabili norme detaliate pentru organizațiile de producători privind notificările prevăzute la alineatul (1), în special în ceea ce privește termenele.

(3)   În termenele prevăzute la alineatul (2), statul membru:

(a)	fie procedează la controlul prevăzut la articolul 110 alineatul (1), la finalul căruia, dacă nu s-a constatat nicio neregulă, autorizează operațiunea de retragere în forma constată la încheierea controlului;

(b)

fie, în cazurile prevăzute la articolul 110 alineatul (3), nu procedează la controlul prevăzut la articolul 110 alineatul (1) și, în acest caz, informează organizația de producători cu privire la aceasta, printr-o comunicare scrisă sau electronică, și autorizează operațiunea de retragere în forma în care a fost notificată.

Articolul 80

Ajutor

(1)   Ajutorul pentru retragerile de pe piață, inclusiv contribuția Comunității și contribuția organizației de producători, nu depășește valoarea stabilită în anexa X pentru produsele prevăzute în această anexă. Statele membre stabilesc sumele maxime aferente ajutorului pentru alte produse.

(2)   Retragerile de pe piață nu depășesc 5 % în raport cu volumul producției comercializate al unui anumit produs pentru o anumită organizație de producători.

Volumul producției comercializate se calculează ca fiind media volumului producției comercializate din ultimii trei ani. În cazul în care aceste informații nu sunt disponibile, se folosește volumul producției comercializate pentru care organizația de producători a fost recunoscută.

Procentele prevăzute la primul paragraf corespund mediei anuale pentru o perioadă de trei ani, cu o marjă anuală de eroare de 3 %.

Articolul 81

Destinația produselor retrase

(1)   Statele membre stabilesc destinațiile permise pentru produsele care fac obiectul retragerilor de pe piață. Acestea adoptă dispoziții pentru a garanta că operațiunea de retragere sau destinația produsului nu au un impact negativ asupra mediului sau consecințe negative în materie de protecția plantelor. Costurile suportate de organizațiile de producători pentru respectarea acestor dispoziții sunt eligibile ca parte a ajutorului acordat pentru retrageri de pe piață în temeiul programului operațional.

(2)   Destinațiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol includ distribuția gratuită care se referă la destinațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, precum și orice alte destinații echivalente aprobate de statele membre.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru facilitarea contactelor și a cooperării între organizațiile de producători și destinatarii pe care i-au autorizat, la cerere, pentru distribuția gratuită.

(3)   Eliminarea produselor destinate transformării industriale este posibilă cu condiția să nu se creeze o denaturare a concurenței pentru ramurile industriale implicate din cadrul Comunității sau pentru produsele importate.

Articolul 82

Cheltuieli de transport

(1)   Cheltuielile de transport referitoare la operațiunile de distribuire gratuită a tuturor produselor retrase de pe piață sunt eligibile în temeiul programului operațional, pe baza sumelor forfetare stabilite în funcție de distanța dintre punctul de retragere și locul de livrare și prevăzute în anexa XI.

În cazul transportului maritim, Comisia stabilește cheltuielile de transport care pot fi suportate pe baza cheltuielilor reale de transport și a distanței. Compensația determinată astfel nu poate depăși cheltuielile care ar rezulta dintr-un transport terestru pe distanța cea mai scurtă dintre locul de încărcare și punctul de ieșire teoretic. Un coeficient corector de 0,6 se aplică sumelor stabilite în anexa XI.

(2)   Cheltuielile de transport sunt plătite părții care a suportat efectiv costul financiar al transportului în cauză.

Plata este condiționată de prezentarea de documente justificative care să ateste în special:

(a)	denumirea organizațiilor beneficiare;

(b)	cantitatea produselor în cauză;

(c)	acceptarea sa de către organizațiile beneficiare și mijloacele de transport utilizate; și

(d)	cheltuielile de transport suportate în mod real.

Articolul 83

Cheltuieli de sortare și ambalare

(1)   Cheltuielile de sortare și ambalare a fructelor și legumelor proaspete retrase de pe piață destinate distribuției gratuite, sunt eligibile în temeiul programelor operaționale în limita sumei forfetare de 132 EUR pe tonă de greutate netă, pentru produsele prezentate în ambalaje cu o greutate netă de mai puțin de 25 de kilograme.

(2)   Ambalajele produselor destinate distribuției gratuite includ emblema europeană, însoțită de una sau mai multe dintre referințele stabilite în anexa XII.

(3)   Cheltuielile de sortare și de ambalare sunt plătite organizațiilor de producători care au efectuat aceste operațiuni.

Plata este condiționată de prezentarea de documente justificative care să ateste în special:

(a)	denumirea organizațiilor beneficiare;

(b)	cantitatea de produse în cauză; și

(c)	acceptarea cheltuielilor de către organizațiile beneficiare, specificând modul de prezentare.

Articolul 84

Condiții pentru destinatarii produselor retrase

(1)   Destinatarii prevăzuți la articolul 10 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 se obligă:

(a)	să respecte dispozițiile prezentului regulament;

(b)	să țină o evidență operativă separată a mărfurilor și o evidență financiară a operațiunilor respective;

(c)	să se supună operațiunilor de control prevăzute de normele comunitare; și

(d)	să prezinte documentele justificative la destinația finală a fiecărui produs în cauză, sub forma unui certificat de recepție (sau a unui document echivalent) care să ateste faptul că produsele retrase au fost preluate de către o parte terță în vederea distribuției lor gratuite.

Statele membre pot decide ca destinatarii să nu țină evidențele prevăzute la primul paragraf litera (b) în cazul în care primesc numai cantități mici și în cazul în care consideră că riscurile sunt reduse. Această decizie împreună cu justificarea ei fac obiectul unei înregistrări;

(2)   Destinatarii produselor retrase pentru alte destinații se obligă:

(a)	să respecte dispozițiile prezentului regulament;

(b)	să țină o evidență operativă a mărfurilor și o evidență financiară care reflectă în detaliu operațiunile în cauză, în cazul în care statele membre consideră că acest lucru este necesar în pofida faptului că produsul a fost denaturat înainte de livrare;

(c)	să se supună operațiunilor de control prevăzute de normele comunitare; și

(d)	să nu solicite ajutor suplimentar pentru alcoolul obținut din produsele respective în cazul produselor retrase destinate distilării.

Secțiunea 3

Recoltarea în stare necoaptă și nerecoltarea

Articolul 85

Definiții pentru recoltarea în stare coaptă și pentru nerecoltare

(1)   Recoltarea în stare necoaptă desemnează recoltarea totală a produselor necomercializabile într-o anumită zonă înainte de începerea recoltării normale. Produsele respective nu trebuie să fi suferit vreo alterare înainte de recoltarea în stare necoaptă, datorată fenomenelor meteorologice, bolilor sau altor motive.

(2)   Nerecoltarea se produce în cazul în care nu se obține nicio producție comercială în zona respectivă în cursul unui ciclu de producție normal. Cu toate acestea, distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau unei boli nu poate fi considerată nerecoltare.

(3)   Recoltarea în stare necoaptă și nerecoltarea sunt suplimentare și diferă de practicile de cultivare normale.

Articolul 86

Condiții de aplicare a recoltării în stare necoaptă și a nerecoltării

(1)   În ceea ce privește recoltarea în stare necoaptă și nerecoltarea, statele membre:

(a)

adoptă dispoziții detaliate privind punerea în aplicare a măsurilor, inclusiv privind notificări prealabile pentru nerecoltare și recoltare în stare necoaptă, conținutul și termenul limită al acestora, dispoziții privind sumele aferente compensației care trebuie plătite și aplicarea măsurilor, precum și lista de produse eligibile în temeiul măsurilor,

(b)	adoptă dispoziții pentru a garanta că aplicarea acestora nu are un impact negativ asupra mediului sau consecințe negative în materie de protecția plantelor,

(c)	se asigură că este posibilă verificarea corectitudinii măsurilor și aprobă aplicarea măsurilor acolo unde nu este necesar,

(d)	să efectueze astfel de controale pentru a garanta că măsurile sunt realizate în mod corect, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile menționate la literele (a) și (b).

(2)   Organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători notifică în prealabil autoritățile naționale competente, prin comunicare scrisă sau electronică, intenția de a proceda la recoltarea în stare necoaptă sau de nerecoltare.

Acestea includ în notificarea inițială din orice an și pentru un anumit produs, o analiză bazată pe situația estimată a pieței care justifică recoltarea în stare necoaptă în calitate de măsură de prevenire a unei situații de criză.

(3)   Recoltarea în stare necoaptă și nerecoltarea nu se pot aplica simultan aceluiași produs și aceleiași zone într-un anumit an, sau timp de doi ani consecutiv.

(4)   Sumele aferente compensațiilor pentru recoltare în stare necoaptă și pentru nerecoltare, inclusiv contribuția Comunității și contribuția organizației de producători, sunt stabilite ca plăți la hectar de către statul membru în temeiul alineatului (1) litera (a):

(a)	la un nivel care să acopere numai costurile suplimentare care decurg din aplicarea măsurii, luând în considerare gestionarea în materie de protecție a mediului și a plantelor necesară pentru respectarea dispozițiilor adoptate în conformitate cu alineatul (1) litera (b), sau

(b)	la un nivel care acoperă maximum 90 % din nivelul maxim al ajutorului pentru retragerile de pe piață prevăzute la articolul 80.

Secțiunea 4

Promovare și comunicare

Articolul 87

Punerea în aplicare a măsurilor de promovare și de comunicare

(1)   Statele membre adoptă dispoziții detaliate privind punerea în aplicare a măsurilor de promovare și de comunicare. Aceste dispoziții permit aplicarea rapidă a măsurilor atunci când acest lucru este necesar.

(2)   Acțiunile realizate în cadrul măsurilor de promovare și de comunicare completează orice acțiune de promovare și de comunicare în curs de desfășurare aplicată de organizația de producători în cauză.

Secțiunea 5

Formare profesională

Articolul 88

Punerea în aplicare a măsurilor de formare profesională

În ceea ce privește măsurile de formare profesională, statele membre adoptă dispoziții detaliate privind punerea în aplicare a acestor măsuri.

Secțiunea 6

Asigurarea recoltei

Articolul 89

Obiectivul măsurilor de asigurare a recoltei

Acțiunile de asigurare a recoltei sunt gestionate de o organizație de producători care contribuie la protecția veniturilor producătorilor și la acoperirea pierderilor de pe piață suportate de organizația de producători și/sau de membrii acesteia, în cazul în care sunt afectați de dezastre naturale, fenomene meteorologice și, după caz, boli sau infestări cu paraziți.

Articolul 90

Punerea în aplicare a măsurilor de asigurarea recoltei

(1)   În ceea ce privește măsurile de asigurare a recoltei, statele membre adoptă dispoziții detaliate privind implementarea acestor măsuri, inclusiv, a măsurilor necesare pentru a garanta că măsurile de asigurare a culturii nu denaturează concurența pe piața asigurărilor.

(2)   Statele membre pot contribui cu finanțare națională suplimentară în favoarea măsurilor de asigurare a culturilor care beneficiază de fondul operațional. Cu toate acestea, sprijinul public total alocat pentru asigurarea culturii nu poate să depășească:

(a)	80 % din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale;

(b)

50 % din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva: (i) pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile; și (ii) pierderilor cauzate de boli animale sau vegetale sau de infestări cu paraziți.

Limitele stabilite la litera (b) primul paragraf se aplică și în cazurile în care fondul operațional beneficiază, de altfel, de ajutorul financiar comunitar de 60 % în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(3)   Măsurile privind asigurarea recoltei nu acoperă plata primelor de asigurare care îi despăgubesc pe producători pentru mai mult de 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice alte despăgubiri pe care aceștia le obțin în cadrul altor sisteme de ajutoare în legătură cu riscul asigurat.

(4)   În sensul prezentului articol, „fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural” are același sens precum cel prevăzut la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 al Comisiei (28).

Secțiunea 7

Sprijin pentru costurile administrative care decurg din înființarea fondurilor comune

Articolul 91

Condiții privind sprijinul pentru costurile administrative care decurg din înființarea fondurilor comune

(1)   În ceea ce privește sprijinul pentru costurile administrative care decurg din înființarea fondurilor comune, statele membre adoptă dispoziții detaliate pentru punerea în aplicare a acestei măsuri.

(2)   Sprijinul pentru costurile administrative care decurg din înființarea fondurilor comune constau, pentru primul, al doilea și al treilea an de funcționare a fondului comun, va suporta următorul procent din contribuția organizației de producători la fondul comun în primul, al doilea și al treilea an de funcționare:

(a)	10 %, 8 % și 4 % în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată,

(b)	5 %, 4 % și 2 % în alte state membre.

(3)   Statele membre pot stabili limite pentru sumele care pot fi acordate unei organizații de producători cu titlu de sprijin pentru costurile administrative care decurg din înființarea fondurilor comune.

Secțiunea 8

Ajutoare de stat pentru măsuri de prevenire și de gestionare a situațiilor de criză

Articolul 92

Dispoziții detaliate în strategiile naționale

Statele membre care plătesc ajutoare de stat în conformitate cu articolul 43 paragraful al doilea litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 stabilesc dispoziții detaliate pentru transpunerea acestei dispoziții în strategiile lor naționale.

CAPITOLUL IV

Ajutor financiar național

Articolul 93

Gradul de organizare a producătorilor

În sensul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, gradul de organizare a producătorilor într-o regiune a unui stat membru se consideră deosebit de scăzut dacă organizațiile de producători, asociațiile organizațiilor de producători și grupurile de producători au comercializat mai puțin de 20 % din valoarea medie a producției de fructe și legume în ultimii trei ani pentru care există informații.

Articolul 94

Autorizație pentru plata ajutorului financiar național

(1)   Statele membre transmit o cerere către Comisie pentru autorizarea plății ajutorului financiar național în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, într-un anumit an calendaristic până la data de 15 ianuarie a acelui an.

Cererea este însoțită de dovada că gradul de organizare a producătorilor în regiunea în cauză este deosebit de scăzut, conform definiției din articolul 93, precum și de informații detaliate privind organizația de producători în cauză, valoarea ajutorului în cauză și procentul contribuțiilor financiare efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(2)   Comisia aprobă sau respinge cererea în termen de trei luni de la data transmiterii acesteia. În absența unui răspuns din partea Comisiei în această perioadă, raportul se consideră ca fiind aprobat.

Articolul 95

Cererea de plată și plata ajutorului financiar național

Organizațiile de producători solicită ajutorul financiar național și statele membre efectuează plata ajutorului în conformitate cu articolele 70-73.

Articolul 96

Procentul maxim al rambursării ajutorului financiar național de către Comunitate

Procentul rambursării ajutorului financiar național de către Comunitate este de 60 % din ajutorul financiar național acordat organizațiilor de producători.

Articolul 97

Rambursarea ajutorului financiar național de către Comunitate

(1)   Statele membre formulează o cerere pentru rambursarea, de către Comunitate, a ajutorului financiar național aprobat care a fost plătit efectiv de către organizațiile de producători, până la data de 1 martie a anului următor implementării anuale a programelor operaționale.

Cererea este însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor stabilite la articolul 11 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 în cei trei ani premergători, precum și de informații detaliate privind organizațiile de producători în cauză, valoarea ajutorului plătit efectiv și procentul contribuției financiare efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(2)   Comisia ia o decizie privind aprobarea sau respingerea cererii.

(3)   Dacă a fost aprobată rambursarea ajutorului de către Comunitate, cheltuielile eligibile trebuie declarate Comisiei în conformitate cu procedura stabilită la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 (29).

CAPITOLUL V

Dispoziții generale

Secțiunea 1

Comunicări

Articolul 98

Rapoartele organizațiilor de producători

(1)   Organizațiile de producători transmit, împreună cu cererile de ajutor, rapoarte anuale privind implementarea programelor operaționale.

Rapoartele se referă la următoarele elemente:

(a)	programele operaționale implementate în cursul anului precedent;

(b)	principalele modificări ale programelor operaționale; precum și

(c)	diferențele dintre ajutorul estimat și ajutorul solicitat.

(2)   Pentru fiecare program operațional implementat, raportul anual indică:

(a)	realizările și rezultatele programului operațional pe baza, dacă este relevant, producției comune și a indicatorilor de rezultat stabiliți în anexa XIV și, dacă este cazul, producția suplimentară și indicatorii de rezultat stabiliți în strategia națională, precum și

(b)	un sumar al problemelor majore întâmpinate în cadrul gestionării programului și toate măsurile luate în vederea asigurării calității și eficienței implementării programului.

Dacă este cazul, raportul anual specifică metodele eficiente instituite, în conformitate cu strategia națională și în aplicarea articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, pentru protecția mediului împotriva posibilelor presiuni în creștere datorită investițiilor din cadrul programului operațional.

(3)   Pentru ultimul an de aplicare a programului operațional, raportul anual prevăzut la alineatul (1) se înlocuiește cu un raport final.

Rapoartele finale prezintă gradul de realizare a obiectivelor programului. Acestea explică modificările acțiunilor și/sau ale mijloacelor și identifică factorii care au contribuit la succesul sau la eșecul implementării programului, care au fost sau vor fi luați în considerare la elaborarea următorului program operațional sau la modificarea programelor operaționale existente.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament, dacă o organizație de producători nu se conformează dispozițiilor privind comunicarea către statul membru prevăzută în prezentul regulament sau în Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 sau în cazul în care comunicarea se face incorect în lumina faptelor obiective aflate în posesia statului membru, statul membru respectiv suspendă aprobarea programului operațional relevant pentru anul următor până la momentul efectuării unei comunicări corecte.

Statul membru introduce informații privind astfel de cazuri în raportul său anual menționat la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 99

Comunicările solicitate statelor membre

(1)   Statele membre desemnează o autoritate competentă unică responsabilă de comunicările dintre Comisie și statul membru cu privire la organizațiile de producători, asociațiile organizațiilor de producători și grupurile de producători. Acestea notifică Comisiei desemnarea acesteia și coordonatele de contact ale autorității.

(2)   Statele membre comunică Comisiei, până la data de 31 ianuarie, valoarea totală a fondului operațional aprobat în anul respectiv pentru toate programele operaționale. Această comunicare trebuie să clarifice atât valoarea totală a fondului operațional, cât și valoarea totală a finanțării fondului operațional de către Comunitate. Aceste cifre vor fi apoi defalcate pe sume pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de criză și alte măsuri.

(3)   Statele membre comunică Comisiei până la data de 15 noiembrie a fiecărui an dat un raport anual cu privire la organizațiile și grupurile de producători și fondurile operaționale, programele operaționale și planurile de recunoaștere derulate în anul precedent. Raportul anual conține în special informațiile menționate în anexa XIII.

Secțiunea 2

Controale

Articolul 100

Sistemul de identificare unică

Statele membre garantează aplicarea unui sistem de identificare unică cu privire la toate cererile de ajutor transmise de către aceeași organizație de producători sau de același grup de producători. Această identificare este compatibilă cu sistemul pentru înregistrarea identității menționat la articolul 18 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (30).

Articolul 101

Cererile de ajutor

Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din prezentul regulament, statele membre prevăd procedurile adecvate pentru transmiterea cererilor de ajutor, pentru cererile de recunoaștere sau de aprobare a programului operațional, precum și pentru cererile de plată.

Articolul 102

Eșantionare

Dacă este necesară efectuarea controalelor prin eșantionare, statele membre stabilesc, în funcție de natura și frecvența acestora și pe baza unei analize a riscurilor, dacă controalele sunt corespunzătoare măsurii în cauză.

Articolul 103

Controalele administrative

Controalele administrative se efectuează pentru toate cererile de ajutor sau de plată și acoperă toate elementele posibile și adecvate care trebuie verificate prin mijloace administrative. Procedurile cuprind înregistrarea lucrărilor desfășurate, rezultatele verificărilor și măsurile luate cu privire la neconcordanțele constatate.

Articolul 104

Controalele efectuate la fața locului

(1)   Fiecare control efectuat la fața locului face obiectul unui raport de monitorizare în vederea revizuirii aspectelor controlului efectuat. Raportul trebuie să indice în special:

(a)	sistemul de ajutoare și cererile verificate;

(b)	persoanele prezente;

(c)	acțiunile, măsurile și documentele verificate; precum și

(d)	rezultatele verificărilor.

(2)   Beneficiarului i se poate da posibilitatea de a semna raportul pentru a atesta prezența sa la control și de a adăuga observații. În cazul în care se constată nereguli, beneficiarul poate primi o copie a raportului de monitorizare.

(3)   Se poate face o notificare prealabilă cu privire la controalele la fața locului, cu condiția ca obiectivul verificării să nu fie compromis. Perioada de notificare prealabilă trebuie limitată la minimul necesar.

(4)   Dacă este cazul, controalele la fața locului menționate de prezentul regulament se pot efectua în același timp cu alte controale menționate de normele comunitare cu privire la subvențiile agricole. Cu toate acestea, în 2008, dacă este cazul, controalele la fața locului pot fi efectuate de către organisme diferite în perioade diferite.

Articolul 105

Aprobarea cererilor de recunoaștere și de aprobare a programelor operaționale

(1)   Înainte de recunoașterea unei organizații de producători conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre efectuează, înaintea acordării recunoașterii, un control la fața locului la organizația de producători pentru a verifica respectarea condițiilor necesare recunoașterii.

(2)   Înainte de aprobarea unui program operațional conform articolului 65, autoritatea națională competentă verifică, prin toate mijloacele adecvate, inclusiv controale la fața locului, programul operațional prezentat spre aprobare și, dacă este cazul, cererile de modificare. Aceste controale vizează în special:

(a)	exactitatea informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) literele (a), (b) și (e);

(b)	conformitatea programelor cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, precum și cu cadrul național și cu strategia națională;

(c)	eligibilitatea acțiunilor precum și eligibilitatea cheltuielilor propuse;

(d)

coerența și calitatea tehnică a programelor, corectitudinea estimărilor și a planului de finanțare, precum și calendarul de execuție a acestuia. Controalele verifică, de asemenea, dacă au fost stabilite obiective măsurabile astfel încât să poată fi monitorizată îndeplinirea acestora și dacă obiectivele stabilite pot fi atinse prin măsurile de implementare propuse; precum și

(e)

conformitatea operațiunilor pentru care se cere ajutorul cu normele naționale și comunitare aplicabile, în special, și dacă este cazul, cu achizițiile publice, ajutorul de stat și alte standarde obligatorii corespunzătoare stabilite de legislația națională sau stabilite în cadrul național sau în strategia națională.

Articolul 106

Controlul cererilor de ajutor pentru programele operaționale

Înainte de efectuarea plății, statele membre efectuează controale administrative ale cererilor de ajutor, precum și controale la fața locului prin eșantionare.

Articolul 107

Controlul administrativ al cererilor de ajutor pentru programele operaționale

(1)   Controlul administrativ al cererilor de ajutor cuprinde în special, în măsura în care acest lucru este necesar pentru cererea în cauză, o verificare privind:

(a)	raportul anual sau, dacă este cazul, raportul final transmis odată cu cererea de realizare a programului operațional;

(b)	valoarea producției comercializate, contribuțiile la fondul operațional și cheltuielile efectuate;

(c)	livrarea produselor și serviciilor și autenticitatea cheltuielilor efectuate;

(d)	conformitatea acțiunilor executate cu cele incluse în programul operațional aprobat; precum și

(e)	respectarea limitelor și pragurilor financiare sau de altă natură impuse.

(2)   Plățile finanțate în cadrul programului operațional sunt însoțite de facturi și de documente care dovedesc efectuarea plății. În cazul în care acest lucru se dovedește imposibil, plățile vor fi însoțite de documente cu valoare justificativă echivalentă. Facturile trebuie întocmite în numele organizației de producători, asociației de organizații de producători, grupului de producători sau filialelor, astfel cum prevede articolul 52 alineatul (7) sau, cu aprobarea statului membru, în numele unuia sau mai multora dintre membri săi.

Articolul 108

Controalele la fața locului privind cererile de ajutor pentru programele operaționale

(1)   În contextul verificării cererilor de ajutor menționate la articolul 70 alineatul (1), statele membre efectuează controale ale organizațiilor de producători la fața locului în vederea asigurării îndeplinirii condițiilor privind acordarea ajutorului sau soldul acestuia pentru anul în cauză.

Aceste controale vizează în special:

(a)	îndeplinirea criteriilor de recunoaștere pentru anul în cauză;

(b)	utilizarea fondului operațional în anul dat, inclusiv cheltuielile declarate în cererile de plată pentru avans sau plăți parțiale; precum și

(c)	controalele de nivelul doi pentru cheltuielile privind retragerile de pe piață, recoltarea în stare necoaptă și nerecoltarea.

(2)   Controalele prevăzute la alineatul (1) se efectuează anual pe un eșantion reprezentativ de cereri. Eșantionul reprezintă cel puțin 30 % din valoarea totală a ajutorului, în statele membre cu mai mult de 10 organizații de producători recunoscute. În alte cazuri, fiecare organizație de producători este vizitată cel puțin o dată la trei ani.

Cel puțin un control trebuie efectuat pentru fiecare organizație de producători înainte de plata ajutorului sau a soldului corespunzând ajutorului pentru ultimul an al programului operațional.

(3)   Rezultatele controalelor la fața locului sunt evaluate pentru a se stabili dacă problemele întâmpinate sunt de natură sistemică, implicând riscuri pentru alte acțiuni similare, pentru beneficiari sau organisme. Evaluarea identifică, de asemenea, cauzele situațiilor respective, verificările ulterioare care s-ar putea impune, precum și acțiunile corective și preventive necesare.

În cazul în care controalele evidențiază nereguli semnificative într-o regiune sau o parte a unei regiuni sau la o organizație de producători dată, statul membru efectuează controale suplimentare pe parcursul anului în cauză și mărește procentul cererilor corespunzătoare care urmează a fi verificate în anul următor.

(4)   Statele membre stabilesc organizațiile de producători care efectuează controale pe baza unei analize a riscurilor.

Evaluarea riscurilor ține seama în special de:

(a)	valoarea ajutorului;

(b)	constatările efectuate cu ocazia controalelor din anii precedenți;

(c)	un element aleatoriu; și

(d)	alți parametri care urmează a fi definiți de statele membre, în special în cazul în care organizațiile de producători sunt angajate într-un program de asigurare a calității recunoscut oficial de statele membre sau de organisme de certificare independente.

Articolul 109

Controalele la fața locului privind măsurile din cadrul programelor operaționale

(1)   Prin controalele la fața locului privind măsurile din cadrul programelor operaționale, statele membre verifică în special următoarele:

(a)	implementarea acțiunilor din cadrul programelor operaționale;

(b)	conformitatea implementării sau a intenției de implementare a acțiunii cu utilizarea descrisă în programul operațional aprobat;

(c)	pentru un număr corespunzător de elemente de cheltuieli, respectarea dispozițiilor comunitare de către natura și momentul cheltuielilor relevante, precum și conformitatea acestora cu specificațiile aprobate;

(d)	cheltuielile efectuate să fie însoțite de documente contabile sau alte documente; precum și

(e)	valoarea producției comercializate.

(2)   Valoarea producției comercializate se verifică pe baza datelor din sistemul contabil impuse de legislația națională.

În acest sens, statele membre pot decide că declararea valorii producției comercializate se certifică în mod similar datelor contabile impuse de legislația națională.

Controlul declarării valorii producției comercializate se poate efectua înainte de transmiterea cererii de ajutor corespunzătoare.

(3)   Controlul la fața locului trebuie să cuprindă, cu excepția situațiilor excepționale, un control la locul acțiunii sau, dacă acțiunea este intangibilă, la promotorul acțiunii. În special acțiunile privind exploatațiile individuale acoperite de eșantionul menționat la articolul 108 alineatul (2) fac obiectul cel puțin al unei vizite pentru verificarea executării lor.

Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu efectueze astfel de vizite pentru operațiuni mai mici sau, în sensul în care consideră că riscul este scăzut, pot decide că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea ajutorului sau că realitatea economică a operațiunii nu a fost respectată. Această decizie împreună cu justificarea ei se înregistrează.

(4)   Controlul la fața locului trebuie să acopere toate angajamentele și obligațiile organizației de producători sau a membrilor săi care pot fi verificate la momentul vizitei.

(5)   Numai controalele care întrunesc toate cerințele prezentului articol pot fi luate în calcul în vederea îndeplinirii ratei de control stabilite la articolul 108 alineatul (2).

Articolul 110

Controalele de primul nivel privind operațiunile de retragere

(1)   Statele membre efectuează controale de primul nivel privind operațiunile de retragere la fiecare organizație de producători, care conțin un control al documentelor și al identității, precum și un control fizic, după caz, prin eșantionare, al greutății produselor retrase de pe piață și un control de conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 77, în conformitate cu procedurile stabilite în capitolul II din titlul II. Controalele se efectuează după primirea notificării menționate la articolul 79 alineatul (1), în termenele prevăzute la articolul 79 alineatul (2).

(2)   Controalele de primul nivel menționate la alineatul (1) acoperă 100 % din cantitatea de produse retrase de pe piață. La încheierea controlului menționat, în prezența autorităților competente, produsele retrase, altele decât cele destinate distribuirii gratuite, fac obiectul denaturării sau eliminării de către industria prelucrătoare sub supravegherea autorităților competente, în termenii și condițiile prevăzute de statul membru conform articolului 81 alineatul (1).

Cu toate acestea, dacă produsele sunt destinate distribuirii gratuite, statele membre pot verifica un procent mai mic decât cel stabilit la alineatul (2) din prezentul articol, cu condiția ca acesta să nu fie mai mic de 10 % din cantitățile în cauză în cursul anului de comercializare. Controlul se poate efectua la organizația de producători și/sau la destinatarii produselor. În cazul în care controalele evidențiază nereguli semnificative, autoritățile competente efectuează controale suplimentare.

Articolul 111

Controalele de nivelul doi privind operațiunile de retragere

(1)   În cadrul controalelor menționate la articolul 108, statele membre efectuează controale de nivelul doi.

Statele membre stabilesc criterii în funcție de care analizează și evaluează riscurile ca o anumită organizație de producători să realizeze operațiuni de retragere care nu sunt în conformitate cu norma. Aceste criterii se referă, între altele, la constatările făcute în cursul controalelor de primul și al doilea nivel precedente, precum și la existența sau lipsa unei proceduri de asigurare a calității din partea organizației de producători. Statele membre stabilesc, în funcție de aceste criterii, pentru fiecare organizație de producători, o frecvență minimă a controalelor de nivelul doi.

(2)   Controalele menționate la alineatul (1) constau în controale la fața locului efectuate la organizațiile de producători și destinatarii produselor retrase, astfel încât să se asigure respectarea condițiilor necesare pentru plata sprijinului comunitar. Aceste controale cuprind:

(a)	controlul evidenței operative și a evidenței financiare care trebuie păstrate de către orice organizație de producători care procedează la una sau mai multe operațiuni de retragere în cursul anului de comercializare respectiv;

(b)

controlul cantităților comercializate, astfel cum sunt declarate în cererile de ajutor, în special verificând evidența operativă și financiară, facturile și, dacă este necesar, veridicitatea lor, precum și concordanța acestor declarații cu datele contabile și/sau fiscale ale organizațiilor de producători în cauză;

(c)

controlul unei gestiuni contabile corecte, în special verificarea veridicității veniturilor nete realizate de organizațiile de producători, astfel cum sunt declarate în cererile de plată, a proporționalității unor eventuale cheltuieli de retragere percepute, a înscrierilor contabile privind perceperea sprijinului comunitar de către organizațiile de producători și eventualele sume plătite membrilor, precum și coerența dintre ele; precum și

(d)	controlul destinației produselor retrase astfel cum a fost declarată în cererea de plată, precum și controlul denaturării corespunzătoare pentru a se asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament de către organizațiile de producători și destinatari.

(3)   Controalele menționate la alineatul (2) se efectuează la organizațiile de producători în cauză și la destinatarii asociați acestor organizații. Fiecare control se referă la un eșantion care reprezintă cel puțin 5 % din cantitățile retrase în cursul anului de către organizația de producători.

(4)   Evidența operativă și evidența financiară prevăzute la alineatul (2) litera (a) disting, pentru fiecare produs care face obiectul retragerilor, următoarele fluxuri, exprimate în volum, de:

(a)	producție livrată de către membrii organizației de producători și de către membrii altor organizații de producători în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007;

(b)	vânzări ale organizației de producători, defalcate pe produse pregătite pentru piața produselor proaspete și alte tipuri de produse inclusiv materia primă destinată transformării; precum și

(c)	produse retrase de pe piață.

(5)   Controalele privind destinația produselor menționate la alineatul (4) litera (c) cuprind în special:

(a)	un control prin sondaj al evidenței specifice care trebuie ținută de către destinatari și, după caz, concordanța acestora cu evidența impusă de legislația națională; precum și

(b)	controlul respectării condițiilor de mediu aplicabile.

(6)   În cazul în care controalele de nivelul doi evidențiază nereguli semnificative, autoritățile competente aprofundează controalele de nivelul doi pentru anul de comercializare în cauză și măresc frecvența controalelor de nivelul doi pe parcursul anului următor pentru organizațiile de producători în cauză sau pentru asociațiile acestora.

Articolul 112

Recoltarea în stare necoaptă sau nerecoltarea

(1)   Înaintea efectuării unei operațiuni de recoltare în stare necoaptă, statele membre verifică printr-un control la fața locului dacă produsele în cauză nu sunt deteriorate și dacă parcelele au fost bine întreținute. După recoltarea în stare necoaptă, statele membre verifică dacă suprafața în cauză a fost în totalitate recoltată și dacă produsele recoltate au fost denaturate.

După finalizarea perioadei de recoltare, statele membre verifică fiabilitatea analizelor pe baza situației estimate a pieței menționate la articolul 86 alineatul (2). Acestea analizează, de asemenea, diferențele dintre situația estimată a pieței și situația reală a pieței.

(2)   Înaintea efectuării unei operațiuni de nerecoltare, statele membre verifică printr-un control la fața locului dacă suprafața în cauză a fost bine întreținută, dacă nu s-au efectuat deja recoltări parțiale, dacă produsul este bine dezvoltat și ar fi, în general, sănătos, echitabil și de o calitate comercializabilă.

Statele membre se asigură că producția este denaturată. Dacă acest lucru nu este posibil, acestea se asigură prin vizite la fața locului sau prin vizite în timpul sezonului de recoltare că nu s-a realizat nicio recoltă.

(3)   Articolul 111 alineatele (1), (2), (3) și (6) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 113

Controale înainte de aprobarea planurilor de recunoaștere a grupurilor de producători

(1)   Înainte de aprobarea unui plan de recunoaștere a unui grup de producători în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre efectuează un control la fața locului asupra entității juridice sau a unei părți clar definite a entității juridice.

(2)   Statele membre verifică prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin controale la fața locului:

(a)	exactitatea informațiilor furnizate în planul de recunoaștere;

(b)	coerența economică și calitatea tehnică a planului, corectitudinea estimărilor și a planului de implementare a acestora;

(c)	eligibilitatea acțiunilor precum și eligibilitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor propuse; precum și

(d)

conformitatea operațiunilor pentru care se cere ajutorul cu normele naționale și comunitare și, în special, cu normele privind achizițiile publice, ajutorul de stat și alte standarde obligatorii corespunzătoare stabilite de legislația națională sau stabilite în cadrul național sau în strategia națională.

Articolul 114

Controlul cererilor de ajutor ale grupurilor de producători

(1)   Înainte de efectuarea plății, statele membre efectuează controale administrative ale cererilor de ajutor prezentate de către grupurile de producători, precum și controale la fața locului prin eșantionare.

(2)   După transmiterea cererilor de ajutor menționate la articolul 47, statele membre efectuează controale la fața locului la grupurile de producători în vederea asigurării îndeplinirii condițiilor privind acordarea ajutorului pentru anul în cauză.

Controalele vizează în special:

(a)	îndeplinirea criteriilor de recunoaștere pentru anul în cauză; precum și

(b)	valoarea producției comercializate, precum și implementarea măsurilor cuprinse în planul de recunoaștere și cheltuielile efectuate.

(3)   Controalele prevăzute la alineatul (2) se efectuează anual pe un eșantion reprezentativ de cereri. Eșantionul reprezintă cel puțin 30 % din valoarea totală a ajutorului.

Toate grupurile de producători sunt controlate cel puțin o dată la cinci ani.

(4)   Articolele 107 și 109 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 115

Organizații de producători transnaționale și asociații transnaționalede organizații de producători

(1)   Statul membru în care își are sediul social o organizație de producători transnațională sau o asociație transnațională de organizații de producători are responsabilitatea generală pentru organizarea controalelor la acea organizație sau asociație și, dacă este cazul, aplică sancțiuni.

(2)   Celelalte state membre necesare cooperării administrative menționate la articolul 30 alineatul (2) litera (c) și la articolul 37 alineatul (2) litera (c) efectuează controalele administrative și la fața locului solicitate de către statul membru menționat la alineatul (1) din prezentul articol și raportează rezultatele acestora. Acestea respectă termenele stabilite de către statul membru menționat la alineatul (1).

(3)   Normele aplicabile statului membru menționat la alineatul (1) se aplică în legătură cu organizația de producători, cu programul operațional și fondul operațional. Totuși, în ceea ce privește chestiunile de mediu, de protecție a plantelor și eliminarea produselor retrase, se aplică normele statului membru în care se realizează producția.

Secțiunea 3

Sancțiuni

Articolul 116

Nerespectarea criteriilor de recunoaștere

(1)   Statele membre retrag autorizația unei organizații de producători în cazul unei nerespectări grave a criteriilor de recunoaștere, rezultate dintr-o acțiune deliberată sau o neglijență gravă a organizației de producători.

În special statele membre retrag recunoașterea unei organizații de producători dacă nerespectarea criteriilor de recunoaștere se referă la:

(a)	o încălcare a cerințelor de la articolele 23, 25, articolul 28 alineatul (2) sau articolul 33 sau

(b)	o situație în care valoarea producției comercializate scade, timp de doi ani consecutivi, sub limita stabilită de către statul membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

Retragerea recunoașterii conform acestui alineat intră în vigoare de la data nerespectării condițiilor de recunoaștere, sub rezerva legislației orizontale aplicabile la nivel național cu privire la perioadele de limitare.

(2)   Dacă alineatul (1) nu se aplică, statele membre suspendă recunoașterea organizației de producători în cazul unei nerespectări grave, dar numai temporare, a criteriilor de recunoaștere.

Pe perioada suspendării nu se acordă ajutorul. Suspendarea intră în vigoare de la data efectuării controlului și ia sfârșit la data efectuării controlului care arată că au fost îndeplinite criteriile respective.

Perioada de suspendare nu depășește 12 luni. Dacă ulterior perioadei de 12 luni criteriile respective nu sunt îndeplinite, se procedează la retragerea recunoașterii.

Statele membre pot efectua plăți după termenul stabilit la articolul 71 dacă acest lucru este necesar pentru aplicarea prezentului alineat.

(3)   În alte cazuri de nerespectare a criteriilor de recunoaștere pentru care nu se aplică alineatele (1) și (2), statele membre transmit o scrisoare de avertisment cuprinzând măsurile corective care trebuie adoptate. Statele membre pot amâna efectuarea plăților ajutorului până la adoptarea măsurilor corective.

Neadoptarea măsurilor corective în termen de 12 luni este considerată o nerespectare gravă a criteriilor și se aplică în consecință alineatul (2).

Articolul 117

Fraude

(1)   Fără a aduce atingere altor sancțiuni aplicabile conform legislației comunitare și naționale, statele membre retrag recunoașterea unei organizații de producători, unei asociații de organizații de producători sau a unui grup de producători dacă se constată că au comis fraude cu privire la ajutorul reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(2)   Statele membre pot suspenda recunoașterea unei organizații de producători, a unei asociații de organizații de producători sau a unui grup de producători sau pot suspenda plățile către acestea dacă sunt suspectate că au comis fraude cu privire la ajutorul reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

Articolul 118

Grupuri de producători

(1)   Statele membre aplică mutatis mutandis sancțiunile prevăzute la articolul 116 și/sau la articolul 119 privind planurile de recunoaștere.

(2)   În plus față de alineatul (1), dacă la finalul perioadei stabilite de către statul membru conform articolului 51 alineatul (4), grupul de producători nu este recunoscut în calitate de organizație de producători, statul membru recuperează:

(a)	100 % din ajutorul plătit grupului de producători dacă nerespectarea cerinței privind obținerea recunoașterii s-a datorat unei acțiuni deliberate sau unei neglijențe grave a grupului de producători; sau

(b)	50 % din ajutorul plătit grupului de producători, în alte cazuri.

Articolul 119

Program operațional

(1)   Plățile se calculează pe baza a ceea ce se consideră eligibil.

(2)   Statul membru examinează cererea de ajutor primită de la beneficiar și stabilește sumele eligibile pentru sprijin. Acesta stabilește:

(a)	suma care ar fi cuvenită beneficiarului exclusiv pe baza cererii;

(b)	suma cuvenită beneficiarului după examinarea eligibilității cererii.

(3)   Dacă suma stabilită conform alineatului (2) litera (a) depășește suma stabilită conform alineatului (2) litera (b) cu peste 3 %, se aplică o reducere la suma cuvenită beneficiarului. Cuantumul reducerii reprezintă diferența dintre sumele calculate la alineatul (2) literele (a) și (b).

Cu toate acestea, nu se aplică nicio reducere dacă organizația de producători sau grupul de producători poate demonstra că nu este responsabilă pentru introducerea sumei neeligibile.

(4)   Alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis cheltuielilor neeligibile identificate în timpul controalelor efectuate la fața locului.

(5)   Dacă valoarea producției comercializate este declarată și verificată înainte de cererea de ajutor, se aplică o reducere la valoarea producției comercializate folosită la calcularea sumelor cuvenite în conformitate cu alineatele (2) și (3).

(6)   Dacă se constată că un beneficiar a făcut intenționat o declarație falsă, operațiunea în cauză este exclusă de la sprijinul pentru programul operațional sau pentru planul de recunoaștere, iar sumele deja plătite pentru acea operațiune se recuperează. În plus, beneficiarul este exclus, pentru acea operațiune, de la sprijinul pentru programul operațional în cauză în anul următor.

Articolul 120

Sancțiuni aplicabile în urma controalelor de primul nivel privind operațiunile de retragere

Dacă în urma controalelor menționate la articolul 110 se constată nereguli cu privire la standardele de comercializare sau la cerințele minime menționate la articolul 77, beneficiarul trebuie:

(a)

să plătească o penalizare echivalentă cu valoarea compensației, calculată pe baza cantităților de produse retrase care nu sunt în conformitate cu standardele de comercializare sau cu cerințele minime, în cazul în care aceste cantități sunt mai mici de 10 % din cantitățile notificate în temeiul articolului 79 pentru operațiunea de retragere în cauză;

(b)	să plătească o penalizare echivalentă cu dublul valorii compensației dacă aceste cantități reprezintă 10-25 % din cantitățile notificate; sau

(c)	să plătească o penalizare echivalentă cu valoarea compensației pentru întreaga cantitate notificată conform articolului 79, dacă aceste cantități depășesc 25 % din cantitatea notificată.

Articolul 121

Alte sancțiuni aplicabile organizațiilor de producători privind operațiunile de retragere

(1)   Sancțiunile menționate la articolul 119 acoperă ajutorul solicitat cu privire la operațiunile de retragere ca parte integrantă a cheltuielilor programului operațional.

(2)   Cheltuielile pentru operațiunile de retragere sunt considerate eligibile dacă produsele care nu au fost puse în vânzare nu au fost comercializate conform dispozițiilor statului membru de la articolul 81 alineatul (1) sau că retragerea sau destinația acestora a avut un impact negativ asupra mediului sau a avut consecințe fitosanitare negative care contravin dispozițiilor adoptate la articolul 81 alineatul (1).

Articolul 122

Sancțiuni aplicabile destinatarilor produselor retrase

În cazul în care în timpul controalelor efectuate în conformitate cu articolele 110 și 111 sunt constatate nereguli imputabile destinatarilor, se aplică următoarele sancțiuni:

(a)	destinatarii încetează să fie eligibili pentru retrageri de pe piață, și

(b)

destinatarii produselor retrase de pe piață sunt obligați să ramburseze valoarea produselor primite plus cheltuielile de sortare și ambalare, precum și cheltuielile de transport, în conformitate cu normele stabilite de către statele membre. În acest caz, organizația de producători rambursează contribuția comunitară.

Sancțiunea prevăzută la litera (a) operează imediat și cel puțin pe durata unui an de comercializare și poate fi extinsă în funcție de gravitatea neregulii.

Articolul 123

Recoltarea în stare necoaptă sau nerecoltarea

(1)   În ceea ce privește recoltarea în stare necoaptă, dacă se dovedește că organizația de producători nu și-a îndeplinit obligațiile, organizația de producători plătește o penalizare echivalentă cu valoarea compensației corespunzătoare zonelor pentru care nu a fost îndeplinită obligația. Nerespectarea obligațiilor cuprinde cazurile în care:

(a)	în timpul verificării menționate la articolul 112 alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre constată că măsura recoltării în stare necoaptă nu a fost justificată pe baza analizei privind situația estimată a pieței existentă la acel moment,

(b)	suprafața notificată pentru recoltare în stare necoaptă nu este eligibilă pentru recoltare în stare necoaptă, sau

(c)	suprafața nu este în totalitate recoltată sau producția nu este denaturată.

(2)   În ceea ce privește nerecoltarea, dacă se dovedește că organizația de producători nu și-a îndeplinit obligațiile, organizația de producători plătește o penalizare echivalentă cu valoarea compensației corespunzătoare zonelor pentru care nu a fost îndeplinită obligația. Nerespectarea obligațiilor cuprinde cazurile în care:

(a)	suprafața notificată pentru nerecoltare nu este eligibilă pentru nerecoltare,

(b)	s-a efectuat totuși o recoltare sau o recoltare parțială, sau

(c)	a existat un impact negativ asupra mediului sau consecințe fitosanitare negative pentru care este responsabilă organizația de producători.

(3)   Sancțiunile de la alineatele (1) și (2) se aplică în plus față de reducerea plăților conform articolului 119.

Articolul 124

Evitarea unui control la fața locului

Dacă organizația de producători, un membru sau un reprezentant al acesteia împiedică efectuarea controlului la fața locului, cererea de ajutor se respinge pentru partea corespunzătoare din cheltuieli.

Articolul 125

Recuperarea ajutorului

Ajutorul plătit în mod nejustificat se recuperează, cu dobândă, de la organizațiile de producători, asociațiile organizațiilor de producători, grupurile de producători sau de la alți operatori implicați. Normele stabilite la articolul 73 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 (31) se aplică mutatis mutandis.

Implementarea sancțiunilor administrative și recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat, conform prezentei secțiuni, nu aduc atingere comunicării neregulilor către Comisia Europeană în conformitate cu Regulamentul nr. 1848/2006 al Comisiei (32).

Secțiunea 4

Monitorizarea și evaluarea programelor operaționale și a strategiilor naționale

Articolul 126

Setul comun de indicatori de performanță

(1)   Atât strategiile naționale cât și programele operaționale se supun monitorizării și evaluării în vederea măsurării progreselor făcute pentru a realiza obiectivele stabilite pentru programele operaționale, precum și eficiența și eficacitatea legate de aceste obiective.

(2)   Progresul, eficiența și eficacitatea se evaluează cu ajutorul unui set comun de indicatori de performanță privind situația de referință, precum și execuția financiară, realizările, rezultatele și impactul asupra programelor operaționale implementate.

(3)   Setul comun de indicatori de performanță este prezentat în anexa XIV la prezentul regulament.

(4)   Dacă statele membre consideră necesar, strategia națională precizează un set limitat de indicatori suplimentari specifici pentru acea strategie, care să reflecte necesitățile naționale și/sau regionale, condițiile și obiectivele specifice programelor operaționale implementate de către organizațiile de producători. Dacă este cazul, sunt incluși indicatori suplimentari privind obiectivele de protecție a mediului care nu sunt acoperite de indicatorii comuni de performanță.

Articolul 127

Monitorizarea și evaluarea procedurilor legate de programele operaționale

(1)   Organizațiile de producători asigură monitorizarea și evaluarea programelor lor operaționale prin utilizarea unor indicatori corespunzători din setul de indicatori de performanță menționat la articolul 126 și, dacă este cazul, dintre indicatorii suplimentari specificați în strategia națională.

În acest scop, acestea stabilesc un sistem de colectare, înregistrare și păstrare a informațiilor, util pentru compilarea acestor indicatori.

(2)   Monitorizarea are în vedere evaluarea progreselor făcute pentru realizarea obiectivelor specifice stabilite pentru programele operaționale. Aceasta se realizează prin intermediul indicatorilor financiari, de producție și de rezultat. Rezultatele exercițiului trebuie să servească pentru:

(a)	controlul calității implementării programului;

(b)	identificarea necesităților de ajustare sau de revizuire a programului operațional în vederea realizării obiectivelor stabilite pentru program sau în vederea îmbunătățirii gestionării programului, inclusiv a gestionării sale financiare;

(c)	contribuirea la realizarea cerințelor de raportare privind implementarea programului operațional.

Informații privind rezultatele activităților de monitorizare se introduc în fiecare raport anual, conform articolului 98 alineatul (1), pe care organizația de producători trebuie să îl transmită autorității naționale responsabile de gestionarea strategiei naționale.

(3)   Evaluarea ia forma unui raport de evaluare intermediară distinct.

Raportul de evaluare intermediară, care poate fi realizat cu asistență din partea unui birou specializat de consultanță, are în vedere examinarea gradului de utilizare a resurselor financiare, eficiența și eficacitatea programului operațional și evaluarea progreselor făcute pentru realizarea obiectivelor generale ale programului operațional. În acest sens, sunt utilizați indicatori comuni de referință, de rezultat și, dacă este cazul, de impact.

Dacă este cazul, exercițiul de evaluare intermediară include evaluarea calitativă a rezultatelor și impactului acțiunilor de protecție a mediului pentru:

(a)	prevenirea eroziunii solului;

(b)	reducerea utilizării și/sau o mai bună gestionare a produselor de protecție a plantelor;

(c)	protejarea habitatelor și a biodiversității; sau

(d)	conservarea peisajelor.

Rezultatele exercițiului trebuie să servească pentru:

(a)	îmbunătățirea calității programelor operaționale gestionate de către organizația de producători;

(b)	identificarea necesității de modificare substanțială a programului operațional;

(c)	contribuirea la realizarea cerințelor de raportare privind implementarea programelor operaționale; precum și

(d)	învățarea unor lecții utile în vederea îmbunătățirii calității, eficienței și eficacității viitoarelor programe operaționale gestionate de către organizația de producători.

Exercițiul de evaluare intermediară trebuie realizat pe parcursul implementării programului operațional, la timp pentru a permite ca rezultatele evaluării să fie luate în considerare la pregătirea programului operațional următor.

Raportul de evaluare intermediară se anexează la raportul anual corespunzător menționat la articolul 98 alineatul (1).

Articolul 128

Monitorizarea și evaluarea procedurilor legate de strategia națională

(1)   Monitorizarea și evaluarea strategiei naționale se realizează prin utilizarea unor indicatori corespunzători din setul de indicatori comuni de performanță menționat la articolul 126 și, dacă este cazul, dintre indicatorii suplimentari specificați în strategia națională.

(2)   Statele membre stabilesc un sistem de colectare, înregistrare și păstrare a informațiilor în format electronic adecvat pentru compilarea indicatorilor menționați la articolul 126. În acest sens, se folosesc informațiile transmise de către organizațiile de producători cu privire la monitorizarea și evaluarea programelor lor operaționale.

(3)   Monitorizarea este în desfășurare și are în vedere evaluarea progreselor făcute pentru realizarea obiectivelor stabilite pentru programele operaționale Aceasta se realizează prin intermediul indicatorilor financiari, de producție și de rezultat. În acest sens, sunt utilizate informațiile furnizate în rapoartele de activitate anuale transmise de către organizațiile de producători cu privire la monitorizarea programelor lor operaționale. Rezultatele exercițiului de monitorizare trebuie să servească pentru:

(a)	controlul calității implementării programelor operaționale;

(b)	identificarea necesităților de ajustare sau de revizuire a strategiei naționale în vederea realizării obiectivelor stabilite pentru strategie sau în vederea îmbunătățirii implementării strategiei, inclusiv gestionarea financiară a programelor operaționale; precum și

(c)	contribuirea la realizarea cerințelor de raportare privind implementarea strategiei naționale.

(4)   Evaluarea are în vedere analiza progreselor făcute pentru realizarea obiectivelor generale ale strategiei. Se realizează prin intermediul indicatorilor de referință, de rezultat și, dacă este cazul, de impact. În acest sens, sunt utilizate rezultatele monitorizării și evaluării intermediare a programelor operaționale indicate în rapoartele anuale de activitate și în rapoartele finale transmise de către organizațiile de producători. Rezultatele exercițiului de evaluare trebuie să servească pentru:

(a)	îmbunătățirea calității strategiei;

(b)	identificarea necesității de modificare substanțială a strategiei; precum și

(c)	contribuirea la realizarea cerințelor de raportare privind implementarea strategiei naționale.

Evaluarea cuprinde un exercițiu de evaluare realizat în 2012, dar la timp pentru a permite ca rezultatele sale să fie incluse într-un raport de evaluare separat care va fi anexat, în același an, la raportul național anual menționat la articolul 99 alineatul (3). Raportul examinează gradul de utilizare a resurselor financiare, eficiența și eficacitatea programelor operaționale implementate și evaluează efectele și impactul acestor programe legate de obiectivele stabilite de strategie și, dacă este cazul, de alte obiective stabilite la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007. Se are în vedere acumularea unei experiențe utile în vederea îmbunătățirii calității viitoarelor strategii naționale și în special identificarea unor posibile deficiențe în definirea obiectivelor sau măsurilor eligibile pentru sprijin sau necesitatea definirii unor noi instrumente.

CAPITOLUL VI

Extinderea normelor la producătorii dintr-o zonă economică

Articolul 129

Notificarea listei zonelor economice

Notificarea listei zonelor economice menționată la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 cuprinde toate informațiile necesare pentru evaluarea respectării condițiilor stabilite la articolul 14 alineatul (2) primul paragraf din respectivul regulament.

Articolul 130

Notificarea normelor obligatorii; reprezentativitatea

(1)   Atunci când un stat membru notifică, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, normele devenite obligatorii pentru un produs și pentru o zonă economică determinată, acesta informează în același timp Comisia cu privire la:

(a)	organizația de producători sau asociația organizațiilor de producători care a solicitat extinderea normelor;

(b)	numărul de producători care aderă la această organizație sau asociație, precum și numărul total al producătorilor din zona economică în cauză; informațiile se raportează la situația existentă în momentul prezentării cererii de extindere;

(c)	volumul total al producției în zona economică, precum și volumul producției comercializate de către organizația de producători sau asociația în cauză în cursul ultimului an de comercializare pentru care sunt disponibile aceste informații;

(d)	data de la care sunt puse în aplicare normele extinse în cadrul organizației de producători sau în cadrul asociației în cauză; precum și

(e)	data intrării în vigoare a extinderii și durata de aplicare a acesteia.

(2)   Pentru determinarea reprezentativității în sensul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre stabilesc normele în conformitate cu care sunt excluși:

(a)	producătorii a căror producție este, în special, destinată vânzării directe către consumatorii din exploatația agricolă sau în zona de producție;

(b)	vânzările directe menționate la litera (a);

(c)	produsele destinate transformării, prevăzute la articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, cu excepția cazului în care acelor produse li se aplică normele în cauză, în totalitate sau parțial.

Articolul 131

Contribuții financiare

În cazul în care un stat membru decide, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, că producătorii care nu aparțin organizațiilor au de plătit contribuții financiare, Comisiei îi sunt comunicate elementele necesare pentru evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la respectivul articol. Aceste elemente cuprind, în special, baza de calcul a contribuției și suma unitară, beneficiarul sau beneficiarii, precum și natura diferitelor cheltuieli menționate la articolul 21 literele (a) și (b).

Articolul 132

Extinderea pentru o perioadă care depășește un an de comercializare

În cazul în care se decide o extindere pentru o perioadă care depășește un an de comercializare, statele membre se asigură, pentru fiecare an, că se respectă în continuare condițiile de reprezentativitate prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 pe toată perioada de aplicare a extinderii menționate. Statele membre anulează extinderea de îndată ce se dovedește că acele condiții nu mai sunt îndeplinite, cu efect de la începutul următorului an de comercializare. Acestea informează imediat Comisia cu privire la orice anulare, care face publică o astfel de informație prin metodele pe care le consideră necesare.

Articolul 133

Vânzarea de produse proaspete; cumpărători

(1)   În cazul vânzării de produse proaspete de către un producător care nu este membru al unei organizații de producători, cumpărătorul este considerat drept producător al produselor în conformitate cu normele prevăzute la punctele 1(e) 1(f) și 3 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(2)   Statul membru în cauză poate decide ca normele prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, altele decât cele menționate la alineatul (1), să poată deveni obligatorii pentru cumpărători în cazul în care aceștia sunt responsabili de gestionarea procesului de producție în cauză.

TITLUL IV

COMERȚUL CU ȚĂRI TERȚE

CAPITOLUL I

Licențe de import

Articolul 134

Licențe de import pentru mere

(1)   Punerea în liberă circulație a merelor având codul NC 0808 10 80 se face pe baza prezentării unei licențe de import.

(2)   Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 se aplică licențelor de import eliberate în conformitate cu prezentul articol.

(3)   Importatorii pot transmite cereri de licență de import către autoritățile competente din orice stat membru.

Aceștia menționează țara de origine în caseta 8 din cererea de licență de import și marchează cu o cruciuliță opțiunea „da”.

(4)   Împreună cu cererea, importatorii constituie garanția prevăzută în titlul III din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85, care garantează respectarea angajamentului de import pe perioada de valabilitate a licenței. Valoarea acestei garanții este de 15 EUR pe tonă.

Cu excepția cazurilor de forță majoră, garanția este reținută în întregime sau parțial în cazul în care importul nu s-a realizat sau s-a realizat doar parțial, în termenul de valabilitate a licenței de import.

(5)   Licențele de import se eliberează fără întârziere oricărui solicitant, indiferent unde este înregistrat pe teritoriul Comunității.

În caseta 8 din licența de import se menționează țara de origine, iar opțiunea „da” se marchează cu o cruce.

(6)   Durata de valabilitate a licențelor de import este de trei luni.

Licențele de import sunt valabile numai pentru importurile originare din țara indicată.

(7)   Statele membre comunică Comisiei, în fiecare miercuri până la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului), cantitățile de mere pentru care au fost eliberate licențe de import în săptămâna precedentă, defalcate în funcție de țara terță de origine.

Aceste cantități se raportează prin sistemul electronic indicat de Comisie.

CAPITOLUL II

Taxe la import și sistemul prețului de intrare

Secțiunea 1

Sistemul prețului de intrare

Articolul 135

Domeniul de aplicare și definiții

(1)   Prezenta secțiune stabilește normele de aplicare a articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(2)   În sensul prezentei secțiuni:

(a)	„lot” desemnează mărfurile prezentate într-o declarație de punere în liberă circulație care acoperă numai mărfurile de aceeași origine din cadrul unui singur cod din Nomenclatura Combinată; iar

(b)	„importator” desemnează declarantul în sensul articolului 4 alineatul (18) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (33).

Articolul 136

Comunicarea prețurilor

(1)   Pentru fiecare produs și pentru perioadele stabilite în partea A din anexa XV, pentru fiecare zi de comercializare și pentru fiecare origine, statele membre comunică Comisiei, până la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) din următoarea zi lucrătoare:

(a)

prețurile medii reprezentative ale produselor importate din țări terțe, comercializate pe piețele de import reprezentative prevăzute la articolul 137 alineatul (1), și prețurile semnificative înregistrate pe alte piețe, pentru cantitățile mari de produse importate sau, atunci când nu sunt disponibile prețurile pentru piețele reprezentative, prețurile semnificative pentru produsele importate înregistrate pe alte piețe, precum și

(b)	cantitățile totale corespunzătoare prețurilor de la litera (a).

În cazul în care cantitățile totale prevăzute la litera (b) sunt mai mici de o tonă, prețurile corespunzătoare nu se transmit Comisiei.

(2)   Prețurile de la alineatul (1) litera (a) se înregistrează:

(a)	pentru fiecare produs menționat în partea A din anexa XV;

(b)	pentru toate soiurile și calibrele existente, și

(c)	în etapa importator/comerciant cu ridicata sau etapa comerciant cu ridicata/comerciant cu amănuntul, atunci când nu sunt disponibile prețuri pentru etapa importator/comerciant cu ridicata.

Acestea se reduc cu sumele următoare:

(a)	o marjă comercială de 15 % pentru centrele comerciale din Londra, Milano și Rungis și de 8 % pentru alte centre comerciale și

(b)	cheltuielile de transport și de asigurare din interiorul teritoriului vamal al Comunității.

În ceea ce privește costurile de transport și de asigurare care trebuie scăzute în temeiul celui de-al doilea paragraf, statele membre pot fixa sume forfetare pentru deducere. Aceste sume forfetare și metodele de calcul al acestora se raportează fără întârziere Comisiei.

(3)   Prețurile înregistrate în conformitate cu alineatul (2), atunci când acestea sunt stabilite în etapa comerciant cu ridicata/comerciant cu amănuntul, se reduc mai întâi cu o sumă egală cu 9 %, pentru a lua în considerare marja comercială a comerciantului cu ridicata, și apoi cu o sumă egală cu 0,7245 EUR pe 100 kilograme, pentru a lua în considerare cheltuielile de manipulare și taxele și drepturile de piață.

(4)   Sunt considerate reprezentative următoarele:

(a)	prețurile produselor din categoria I, în cazul în care produsele din această categorie reprezintă cel puțin 50 % din cantitățile totale comercializate;

(b)	prețurile produselor din categoria I plus, atunci când produsele din această categorie reprezintă mai puțin de 50 % din cantitățile totale, prețurile stabilite pentru produsele din categoria II, pentru cantitățile care permit să se acopere 50 % din cantitățile totale comercializate;

(c)

prețul, astfel cum este stabilit pentru produsele din categoria II, atunci când produsele din categoria I nu sunt disponibile, cu excepția cazului în care se decide aplicarea unui coeficient de ajustare a acestora atunci când, din cauza condițiilor de producție a produselor de originea respectivă, aceste produse nu sunt comercializate în mod normal și tradițional în categoria I datorită caracteristicilor de calitate.

Coeficientul de ajustare prevăzut la punctul (c) primul paragraf se aplică prețurilor după scăderea sumelor prevăzute la alineatul (2).

Articolul 137

Piețe reprezentative

Statele membre informează Comisia cu privire la zilele de comercializare obișnuite pentru piețele menționate în anexa XVI care sunt considerate piețe reprezentative.

Articolul 138

Valori forfetare de import

(1)   Pentru fiecare produs și pentru perioadele din partea A din anexa XV, Comisia stabilește, în fiecare zi lucrătoare și pentru fiecare origine, o valoare forfetară de import egală cu media ponderată a prețurilor reprezentative prevăzute la articolul 136, minus suma forfetară de 5 EUR/100 kg și taxele vamale ad valorem.

(2)   Atunci când se stabilește o valoare forfetară pentru produsele și pentru perioadele de punere în aplicare enumerate în partea A din anexa XV, în conformitate cu prezenta secțiune, nu se aplică prețul unitar, conform articolului 152 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (34). Acesta se înlocuiește cu valoarea forfetară de import prevăzută la alineatul (1).

(3)   În cazul în care nu este în vigoare nicio valoare forfetară de import pentru un produs cu o origine dată, se aplică media valorilor forfetare de import în vigoare pentru produsul respectiv.

(4)   În cursul perioadelor de aplicare stabilite în partea A din anexa XV, valorile forfetare de import rămân în vigoare atât timp cât nu sunt modificate. Acestea încetează, cu toate acestea, să fie în vigoare în cazul în care niciun preț mediu reprezentativ nu este comunicat Comisiei pentru șapte zile de comercializare consecutive.

În cazul în care, în aplicarea paragrafului precedent, nicio valoare forfetară de import nu este în vigoare pentru un produs dat, valoarea forfetară la import aplicabilă acestui produs este egală cu ultima medie a valorilor forfetare la import.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1), începând cu prima zi a perioadelor de punere în aplicare stabilite în partea A din anexa XIV, atunci când nu a fost posibil să se calculeze o valoare forfetară la import, nu se aplică nicio valoare forfetară la import.

(6)   Prețurile reprezentative în euro se convertesc folosind cursul reprezentativ al pieței calculat pentru ziua respectivă.

(7)   Valorile forfetare de import exprimate în euro sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie prin metodele pe care aceasta le consideră adecvate.

Articolul 139

Baza prețului de intrare

(1)   Prețul de intrare pe baza căruia produsele prevăzute în partea A din anexa XV se clasifică în Tariful Vamal al Comunităților Europene trebuie să fie egal, la alegerea importatorului:

(a)

cu prețul FOB al produselor în țările lor de origine plus cheltuielile de asigurare și de transport până la frontierele teritoriului vamal comunitar, atunci când acest preț și aceste cheltuieli sunt cunoscute la data la care este întocmită declarația de punere în liberă circulație a produselor. În cazul în care prețurile indicate mai sus sunt cu peste 8 % mai mari față de valoarea forfetară în vigoare pentru produsul respectiv la momentul elaborării declarației de punere în liberă circulație, importatorul trebuie să constituie garanția menționată la articolul 248 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. În acest scop, valoarea taxelor de import de care mărfurile pot fi în cele din urmă pasibile, este valoarea taxelor pe care le-ar fi plătit în cazul în care clasificarea s-ar fi efectuat pe baza valorii forfetare respective; sau

(b)

cu valoarea în vamă, calculată în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, aplicată numai produselor importate respective. În acest caz, deducerea taxelor se face în condițiile prevăzute la articolul 138 alineatul (1). În acest caz, importatorul trebuie să constituie garanția prevăzută la articolul 248 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, egală cu valoarea taxelor pe care acesta le-ar fi plătit în cazul în care clasificarea produselor ar fi fost făcută pe baza valorii forfetare de import aplicabile lotului respectiv; sau

(c)	cu valoarea forfetară la import calculată în conformitate cu articolul 138 din prezentul regulament.

(2)   Prețul de intrare pe baza căruia produsele prevăzute în partea B din anexa XV se clasifică în Tariful Vamal al Comunităților Europene trebuie să fie egal, la alegerea importatorului, cu:

(a)

prețul FOB al produselor în țara de origine plus cheltuielile de asigurare și de transport până la frontierele teritoriului vamal al Comunității, în măsura în care acest preț și aceste cheltuieli sunt cunoscute la momentul declarării în vamă a produselor. În cazul în care autoritățile vamale estimează că o garanție este exigibilă în aplicarea articolului 248 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, acestea impun importatorului constituirea unei garanții egale cu valoarea maximă a taxelor aplicabile produsului respectiv; sau

(b)

valoarea în vamă, calculată în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, aplicată numai produselor importate respective. În acest caz, deducerea taxelor se face în condițiile prevăzute la articolul 138 alineatul (1). În acest caz, importatorul trebuie să constituie garanția menționată la articolul 248 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, egală cu valoarea maximă a taxelor aplicabile produsului respectiv.

(3)   În cazul în care prețul de intrare se stabilește pe baza prețului FOB al produselor în țara de origine, valoarea în vamă se stabilește pe baza vânzării relevante la acest preț.

În cazul în care prețul de intrare se stabilește în conformitate cu una dintre procedurile prevăzute la alineatul (1) literele (b) sau (c) sau la alineatul (2) litera (b), valoarea în vamă se stabilește pe aceeași bază ca și prețul de intrare.

(4)   Importatorul dispune de un termen de o lună de la vânzarea produselor respective, în limita unui termen de patru luni de la data acceptării declarației de punere în liberă circulație, fie pentru a dovedi că lotul a fost comercializat în condiții care să confirme realitatea prețurilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) paragraful al doilea sau la alineatul (2) litera (a), fie pentru a determina valoarea în vamă prevăzută la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2) litera (a). Fără a aduce atingere aplicării alineatului (5), nerespectarea unuia dintre aceste termene duce la pierderea garanției constituite.

Garanția constituită se eliberează în cazul în care se face dovada unor condiții de comercializare satisfăcătoare pentru autoritățile vamale.

În caz contrar, garanția este executată prin intermediul plății taxelor de import.

(5)   Termenul limită de patru luni prevăzut la alineatul (4) poate fi prelungit de autoritățile competente cu maximum trei luni, la solicitarea importatorului, solicitare care trebuie justificată în mod corespunzător.

(6)   În cazul în care, în urma unei verificări, autoritățile competente stabilesc că prevederile prezentului articol nu au fost îndeplinite, ele recuperează taxele datorate în conformitate cu articolul 220 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. Valoarea taxelor care trebuie recuperate sau care rămân de recuperat include dobânda calculată începând cu data la care mărfurile au fost puse în liberă circulație până la data recuperării. Rata dobânzii aplicată este cea în vigoare pentru operațiuni de recuperare în conformitate cu legislația internă.

Secțiunea 2

Taxe la import suplimentare

Articolul 140

Domeniul de aplicare și definiții

(1)   Taxele suplimentare la import menționate la articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, denumite în continuare „taxe suplimentare”, pot fi aplicate produselor și în timpul perioadelor enumerate în anexa XVII, în condițiile stabilite în prezenta secțiune.

(2)   Nivelurile de declanșare a taxelor suplimentare sunt prezentate în anexa XVII.

Articolul 141

Raportarea cantităților

(1)   Pentru fiecare dintre produsele enumerate în anexa XVII și în perioadele indicate, statele membre comunică Comisiei detaliile cantităților puse în liberă circulație, în conformitate cu modalitățile de monitorizare a importurilor preferențiale prevăzute la articolul 308d din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Aceste comunicări se efectuează cel târziu la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) în fiecare miercuri pentru cantitățile puse în liberă circulație în săptămâna precedentă.

(2)   Declarațiile de punere în liberă circulație pentru produsele reglementate de prezenta secțiune, pe care autoritățile vamale le pot accepta la solicitarea declarantului, fără ca în ele să figureze unele dintre enunțurile menționate în anexa 37 la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, trebuie să conțină, pe lângă enunțurile prevăzute la articolul 254 din regulamentul menționat, indicarea masei nete (în kg) a produselor în cauză.

În cazul în care procedura de declarare simplificată menționată la articolul 260 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se utilizează pentru punerea în liberă circulație a produselor reglementate de prezenta secțiune, declarațiile simplificate conțin, pe lângă celelalte enunțuri necesare, indicarea masei nete (în kg) a produselor în cauză.

În cazul în care procedura de vămuire la domiciliu menționată la articolul 263 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se utilizează pentru punerea în liberă circulație a produselor reglementate de prezentul regulament, comunicarea către autoritățile vamale prevăzută la articolul 266 alineatul (1) din regulamentul menționat trebuie să conțină toate informațiile necesare identificării mărfurilor, precum și indicarea masei nete (în kg) a produselor în cauză.

Articolul 266 alineatul (2) litera (b) nu se aplică la importurile de produse reglementate de prezenta secțiune.

Articolul 142

Perceperea taxei suplimentare

(1)   De îndată ce se constată că, pentru unul dintre produsele și pentru una dintre perioadele enumerate în anexa XVII, cantitățile puse în liberă circulație depășesc volumul de declanșare corespunzător, Comisia impune o taxă suplimentară cu excepția cazului în care importurile nu riscă să perturbe piața comunitară sau dacă efectele sunt disproporționate față de obiectivul urmărit.

(2)   Taxa suplimentară este aplicabilă cantităților puse în liberă circulație după data de aplicare a acelei taxe, cu condiția ca:

(a)	încadrarea lor tarifară, efectuată în conformitate cu articolul 139 să atragă după sine aplicarea celor mai ridicate taxe specifice de import aplicabile importurilor de origine în cauză;

(b)	importul să se realizeze în perioada de punere în aplicare a taxei suplimentare.

Articolul 143

Cuantumul taxei suplimentare

Taxa suplimentară impusă în conformitate cu articolul 142 reprezintă o treime din taxa vamală aplicabilă produsului în cauză în conformitate cu Tariful Vamal Comun.

Cu toate acestea, pentru importurile care beneficiază de preferințe tarifare cu privire la taxa ad valorem, taxa suplimentară reprezintă o treime din taxa specifică aplicabilă produsului în cauză, în măsura în care se aplică articolul 142 alineatul (2).

Articolul 144

Scutiri de la taxa suplimentară

(1)   Sunt scutite de taxa suplimentară următoarele:

(a)	produsele importate în temeiul contingentelor tarifare enumerate în anexa VII la Nomenclatura Combinată;

(b)	produsele aflate în curs de transport spre Comunitate în sensul alineatului (2).

(2)   Sunt considerate produse în curs de transport spre Comunitate produsele care:

(a)	au părăsit țara de origine înainte de decizia de aplicare a taxei suplimentare; și

(b)	sunt transportate de la locul de încărcare din țara de origine către locul de descărcare din Comunitate, pe baza unui document de transport valabil, întocmit înainte de impunerea taxei suplimentare respective.

(3)   Părțile interesate furnizează dovezi autorităților vamale cu privire la îndeplinirea cerințelor prevăzute la alineatul (2).

Cu toate acestea, autoritățile pot considera că produsele au părăsit țara de origine înainte de data aplicării taxei suplimentare, în cazul în care este furnizat unul dintre următoarele documente:

(a)	pentru transportul maritim, conosamentul care să indice că încărcarea a avut loc înainte de data respectivă;

(b)	pentru transportul feroviar, scrisoarea de trăsură acceptată de autoritățile feroviare ale țării de origine înainte de data respectivă;

(c)

pentru transportul rutier, contractul de transport rutier (CTR) sau orice alt document de tranzit întocmit în țara de origine înainte de data respectivă, în cazul în care se respectă condițiile stabilite prin acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în cadrul tranzitului comunitar sau al tranzitului comun;

(d)	pentru transportul aerian, scrisoarea de transport aerian din care să rezulte că produsele au fost acceptate de către compania aeriană înainte de data respectivă.

TITLUL V

DISPOZIȚII GENERALE, DE ABROGARE, TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 145

Controale

Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament sau altor acte legislative comunitare, statele membre introduc măsuri și controale în măsura în care acestea sunt necesare pentru aplicarea corespunzătoare a Regulamentului (CE) nr. 1182/2007 și a prezentului regulament. Acestea trebuie să fie eficace, proporționale și convingătoare, astfel încât să ofere o protecție adecvată a intereselor financiare ale Comunităților.

În special, ele trebuie să se asigure că:

(a)	toate criteriile de eligibilitate stabilite de Comunitate, de legislația națională, de cadrul național sau strategia națională pot fi verificate;

(b)	autoritățile competente responsabile de efectuarea controalelor dispun de personal suficient având calificarea și experiența corespunzătoare efectuării în mod eficient a controalelor; precum și

(c)	se prevede ca aceste controale să evite dubla finanțare neregulamentară a măsurilor prin prezentul regulament și prin alte regimuri comunitare sau naționale.

Articolul 146

Sancțiuni naționale

Fără a aduce atingere sancțiunilor stabilite în prezentul regulament sau în Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, statele membre stabilesc aplicarea sancțiunilor la nivel național în legătură cu neregulile comise în ceea ce privește cerințele prezentului regulament și ale Regulamentului (CE) nr. 1182/2007 care sunt eficace, proporționale și convingătoare, astfel încât să ofere o protecție adecvată a intereselor financiare ale Comunităților.

Articolul 147

Situații create în mod artificial

Fără a aduce atingere măsurilor specifice stabilite în prezentul regulament sau în Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, nu se face nicio plată în favoarea beneficiarilor despre care s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile impuse pentru acordarea unor astfel de plăți, obținând astfel un avantaj neconform cu obiectivele sistemelor de ajutoare în cauză.

Articolul 148

Comunicări

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament, toate comunicările statelor membre către Comisie conform acestui regulament se fac prin mijloacele și în formatul specificate de către Comisie.

Comunicările făcute prin alte mijloace și în alt format decât cele specificate se consideră că nu au fost făcute deloc, fără a aduce atingere alineatului (3).

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că pot respecta termenele pentru comunicări stabilite în prezentul regulament.

(3)   Dacă un stat membru nu se conformează dispozițiilor privind comunicarea din prezentul regulament sau din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 sau dacă comunicarea se face incorect în lumina faptelor obiective aflate în posesia Comisiei, Comisia poate suspenda parțial sau total plățile lunare menționate la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului (35) privind sectorul fructelor și legumelor până la momentul efectuării unei comunicări corecte.

Articolul 149

Erori flagrante

Orice comunicare, solicitare sau cerere făcută de un stat membru în temeiul prezentului regulament sau al Regulamentului (CE) nr. 1182/2007, inclusiv o cerere de ajutor, poate fi ajustată oricând după transmiterea sa în cazurile de eroare flagrantă recunoscute de către autoritatea competentă.

Articolul 150

Forța majoră și circumstanțele excepționale

Dacă, conform prezentului regulament sau Regulamentului (CE) nr. 1182/2007 trebuie impusă o sancțiune sau trebuie retras un beneficiu sau o recunoaștere, sancțiunea nu este impusă sau retragerea nu este efectuată în caz de forță majoră sau în circumstanțe excepționale în sensul articolului 40 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Totuși, cazul de forță majoră trebuie notificat autorității în termen de zece zile lucrătoare de la data la care persoana respectivă este în măsură să o facă, furnizând în același timp dovezi considerate satisfăcătoare de autoritatea în cauză.

Articolul 151

Abrogări

Regulamentele (CE) nr. 3223/94, (CE) nr. 1555/96, (CE) nr. 961/1999, (CE) nr. 544/2001, (CE) nr. 1148/2001, (CE) nr. 2590/2001, (CE) nr. 1791/2002, (CE) nr. 2103/2002, (CE) nr. 48/2003, (CE) nr. 606/2003, (CE) nr. 761/2003, (CE) nr. 1432/2003, (CE) nr. 1433/2003, (CE) nr. 1943/2003, (CE) nr. 103/2004, (CE) nr. 1557/2004, (CE) nr. 179/2006, (CE) nr. 430/2006, (CE) nr. 431/2006 și (CE) nr. 1790/2006 se abrogă.

Cu toate acestea, regulamentele abrogate continuă să se aplice, dacă este cazul, în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

Articolul 152

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 2 din prezentul regulament, exclusiv în sensul aplicării articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, se aplică definițiile anilor de comercializare pentru produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 existente imediat înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament.

(2)   Normele de aprobare a tuturor programelor operaționale transmise în 2007 sunt cele aplicabile imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Programele operaționale care beneficiază de articolul 55 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 pot continua până la sfârșit, cu condiția să respecte dispozițiile aplicabile imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prin derogare de la articolele 66 și 67 din prezentul regulament, statele membre pot adopta orice dispoziție necesară pentru a permite organizațiilor de producători să-și modifice programele operaționale în cel mai scurt timp posibil după data intrării în vigoare a acestui regulament pentru a pune în aplicare articolul 55 alineatul (3) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007.

(3)   În sensul articolului 55 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, normele privind caracteristicile minime pentru materia primă achiziționată în scopul transformării și caracteristicile minime de calitate pentru produsele finite care rămân în vigoare pentru materia primă recoltată pe teritoriul statelor membre care utilizează dispozițiile tranzitorii conform articolului 68b sau articolului 143bc din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sunt, pe lângă standardele de comercializare corespunzătoare menționate la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, cele cuprinse în regulamentele Comisiei enumerate în anexa XVIII.

Articolul 153

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2008.

---

(1)  JO L 297, 21.11.1996, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 6/2005 al Comisiei (JO L 2, 5.1.2005, p. 3).

(2)  JO L 297, 21.11.1996, p. 29. Regulament modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

(3)  JO L 273, 17.10.2007, p. 1.

(4)  JO L 297, 21.11.1996, p. 49. Regulament modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

(5)  JO L 337, 24.12.1994, p. 66. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 756/2007 (JO L 172, 30.6.2007, p. 41).

(6)  JO L 193, 3.8.1996, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 977/2007 (JO L 217, 22.8.2007, p. 9).

(7)  JO L 119, 7.5.1999, p. 23.

(8)  JO L 81, 21.3.2001, p. 20.

(9)  JO L 156, 13.6.2001, p. 9. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 408/2003 (JO L 62, 6.3.2003, p. 8).

(10)  JO L 345, 29.12.2001, p. 20.

(11)  JO L 272, 10.10.2002, p. 7.

(12)  JO L 324, 29.11.2002, p. 11.

(13)  JO L 7, 11.1.2003, p. 65.

(14)  JO L 86, 3.4.2003, p. 15.

(15)  JO L 109, 1.5.2003, p. 7.

(16)  JO L 203, 12.8.2003, p. 18.

(17)  JO L 203, 12.8.2003, p. 25. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 576/2006 (JO L 100, 8.4.2006, p. 4).

(18)  JO L 286, 4.11.2003, p. 5. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 222/2005 (JO L 39, 11.2.2005, p. 17).

(19)  JO L 16, 23.1.2004, p. 3.

(20)  JO L 283, 2.9.2004, p. 3.

(21)  JO L 29, 2.2.2006, p. 26.

(22)  JO L 79, 16.3.2006, p. 7.

(23)  JO L 79, 16.3.2006, p. 9.

(24)  JO L 339, 6.12.2006, p. 8.

(25)  JO L 152, 24.6.2000, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2006 (JO L 365, 21.12.2006, p. 52).

(26)  JO L 205, 3.8.1985, p. 5. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2006 (JO L 365, 21.12.2006, p. 52).

(27)  JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/142/CE (JO L 368, 23.12.2006, p. 110).

(28)  JO L 358, 16.12.2006, p. 3.

(29)  JO L 171, 23.6.2006, p. 1.

(30)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(31)  JO L 141, 30.4.2004, p. 18.

(32)  JO L 355, 15.12.2006, p. 56.

(33)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(34)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

(35)  JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---