Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62023CN0040

    Cauza C-40/23 P: Recurs introdus la 26 ianuarie 2023 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) pronunțate la 16 noiembrie 2022 în cauza T-469/20, Țările de Jos/Comisia

    JO C 173, 15.5.2023, p. 14–15 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    15.5.2023   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 173/14


    Recurs introdus la 26 ianuarie 2023 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) pronunțate la 16 noiembrie 2022 în cauza T-469/20, Țările de Jos/Comisia

    (Cauza C-40/23 P)

    (2023/C 173/20)

    Limba de procedură: neerlandeza

    Părțile

    Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky, H. van Vliet, I. Georgiopoulos, agenți)

    Cealaltă parte din procedură: Regatul Țărilor de Jos

    Concluziile recurentei

    Recurenta solicită Curții:

    anularea Hotărârii din 16 noiembrie 2022, Țările de Jos/Comisia, T-469/20, EU:T:2022:713, pronunțată de Tribunal (Camera a șaptea extinsă);

    respingerea celui de al patrulea și a celui de al cincilea motiv prezentat în cauza T-469/20;

    exercitarea posibilității pe care i-o recunoaște articolul 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, soluționând ea însăși litigiul și declarând acțiunea în integralitatea sa ca nefondată, și

    obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

    Motivele și principalele argumente

    Recurenta invocă un motiv unic, compus din două aspecte.

    În decizia (1) în discuție în primă instanță (denumită în continuare „decizia în litigiu”), Comisia a declarat o măsură compatibilă cu piața internă, fără a se pronunța în mod definitiv asupra calificării sale drept ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

    Prin intermediul primului aspect al motivului unic, Comisia susține că Tribunalul a comis o eroare de drept atunci când a considerat că ea nu poate adopta o decizie de a nu ridica obiecții în sensul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2015/1589 (2) decât dacă s-a pronunțat mai întâi asupra calificării drept ajutor de stat a măsurii pe care o examinează. Comisia susține că diferitele metode de interpretare a dreptului Uniunii nu susțin această concluzie. Comisia susține printre altele că hotărârea atacată este contrară obiectivului urmărit de legiuitorul Uniunii de a stabili rapid dacă măsurile sunt compatibile cu piața internă. Astfel, în cazul în care Curtea ar confirma hotărârea atacată, acest lucru ar putea face ca Comisia să fie obligată să procedeze la o examinare lungă și superfluă a aspectului dacă o măsură determinată îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE, în pofida faptului că ea este în orice caz convinsă că această măsură este compatibilă cu piața internă.

    Prin intermediul celui de al doilea aspect al motivului unic, Comisia susține că Tribunalul a comis o eroare de drept atunci când a considerat că decizia în litigiu încalcă principiul securității juridice. Dimpotrivă, prin adoptarea deciziei în litigiu, Comisia a consolidat securitatea juridică, declarând măsura în cauză compatibilă cu piața internă de îndată ce a ajuns la această concluzie.


    (1)  Decizia C(2020) 2998 final a Comisiei din 12 mai 2020 privind ajutorul de stat SA. 54537 (2020/NN) – Țările de Jos, Interzicerea utilizării cărbunelui pentru producerea de energie electrică în Țările de Jos.

    (2)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).


    Top