Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62021CA0312

    Cauza C-312/21, Tráficos Manuel Ferrer: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil n° 3 de Valencia – Spania) – Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio/Daimler AG [Trimitere preliminară – Concurență – Repararea prejudiciului cauzat de o practică interzisă prin articolul 101 alineatul (1) TFUE – Decizie a Comisiei prin care se constată existența unor acorduri coluzive privind stabilirea prețurilor și creșterea prețurilor brute ale unor camioane în Spațiul Economic European (SEE) – Normă de procedură civilă națională care prevede, în cazul admiterii parțiale a cererii, că cheltuielile de judecată rămân în sarcina fiecărei părți, cu excepția unui comportament abuziv – Autonomie procedurală a statelor membre – Principiile efectivității și echivalenței – Directiva 2014/104/UE – Obiective și echilibru de ansamblu – Articolul 3 – Dreptul la despăgubirea integrală a prejudiciului suferit – Articolul 11 alineatul (1) – Răspunderea în solidar a autorilor unei încălcări a dreptului concurenței – Articolul 17 alineatul (1) – Posibilitate de estimare de către o instanță națională a prejudiciului – Condiții – Caracter practic imposibil sau excesiv de dificil al cuantificării prejudiciului – Articolul 22 – Aplicare în timp]

    JO C 127, 11.4.2023, p. 4–5 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    11.4.2023   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 127/4


    Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 3 de Valencia – Spania) – Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio/Daimler AG

    (Cauza C-312/21 (1), Tráficos Manuel Ferrer)

    (Trimitere preliminară - Concurență - Repararea prejudiciului cauzat de o practică interzisă prin articolul 101 alineatul (1) TFUE - Decizie a Comisiei prin care se constată existența unor acorduri coluzive privind stabilirea prețurilor și creșterea prețurilor brute ale unor camioane în Spațiul Economic European (SEE) - Normă de procedură civilă națională care prevede, în cazul admiterii parțiale a cererii, că cheltuielile de judecată rămân în sarcina fiecărei părți, cu excepția unui comportament abuziv - Autonomie procedurală a statelor membre - Principiile efectivității și echivalenței - Directiva 2014/104/UE - Obiective și echilibru de ansamblu - Articolul 3 - Dreptul la despăgubirea integrală a prejudiciului suferit - Articolul 11 alineatul (1) - Răspunderea în solidar a autorilor unei încălcări a dreptului concurenței - Articolul 17 alineatul (1) - Posibilitate de estimare de către o instanță națională a prejudiciului - Condiții - Caracter practic imposibil sau excesiv de dificil al cuantificării prejudiciului - Articolul 22 - Aplicare în timp)

    (2023/C 127/05)

    Limba de procedură: spaniola

    Instanța de trimitere

    Juzgado de lo Mercantil no 3 de Valencia

    Părțile din procedura principală

    Reclamante: Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio

    Pârâtă: Daimler AG

    Dispozitivul

    1)

    Articolul 101 TFUE și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/104 UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene

    trebuie interpretate în sensul că

    nu se opun unei norme de procedură civilă naționale în temeiul căreia, în caz de admitere parțială a cererii, cheltuielile de judecată rămân în sarcina fiecărei părți, iar fiecare parte suportă jumătate din cheltuielile comune, cu excepția cazului în care există un comportament abuziv.

    2)

    Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/104

    trebuie interpretat în sensul că

    nici împrejurarea că pârâtul dintr-o acțiune care intră în domeniul de aplicare al acestei directive a pus la dispoziția reclamantului datele pe care s-a întemeiat pentru a contrazice expertiza făcută de acesta din urmă și nici faptul că reclamantul a adresat cererea numai unuia dintre autorii încălcării menționate nu sunt în sine relevante pentru a aprecia dacă instanțele naționale sunt îndreptățite să facă o estimare a prejudiciului, întrucât această estimare presupune, pe de o parte, că existența respectivului prejudiciu a fost stabilită și, pe de altă parte, că este practic imposibil sau excesiv de dificil ca acesta să fie cuantificat cu precizie, ceea ce presupune că trebuie să se țină seama de toți parametrii care conduc la o astfel de constatare și în special de caracterul nefructuos al unor demersuri precum cererea de prezentare de probe, prevăzută la articolul 5 din directiva menționată.


    (1)  JO C 382, 20.9.2021.


    Top