This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62021CA0312
Case C-312/21, Tráficos Manuel Ferrer: Judgment of the Court (Second Chamber) of 16 February 2023 (request for a preliminary ruling from the Juzgado de lo Mercantil n° 3 de Valencia — Spain) — Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio v Daimler AG (Reference for a preliminary ruling — Competition — Compensation for harm caused by a practice prohibited under Article 101(1) TFEU — Decision of the Commission finding the existence of collusive arrangements on pricing and gross price increases for trucks in the European Economic Area (EEA) — National rule of civil procedure under which, in the event that the claim is upheld in part, costs are to be borne by each party, except in cases of wrongful conduct — Procedural autonomy of the Member States — Principles of effectiveness and equivalence — Directive 2014/104/EU — Objectives and overall balance — Article 3 — Right to full compensation for the harm suffered — Article 11(1) — Joint and several liability of the undertakings that infringe competition law — Article 17(1) — Possibility for national courts to estimate the harm — Conditions — Impossibility or unreasonable difficulties in quantifying harm — Article 22 — Temporal application)
Cauza C-312/21, Tráficos Manuel Ferrer: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil n° 3 de Valencia – Spania) – Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio/Daimler AG [Trimitere preliminară – Concurență – Repararea prejudiciului cauzat de o practică interzisă prin articolul 101 alineatul (1) TFUE – Decizie a Comisiei prin care se constată existența unor acorduri coluzive privind stabilirea prețurilor și creșterea prețurilor brute ale unor camioane în Spațiul Economic European (SEE) – Normă de procedură civilă națională care prevede, în cazul admiterii parțiale a cererii, că cheltuielile de judecată rămân în sarcina fiecărei părți, cu excepția unui comportament abuziv – Autonomie procedurală a statelor membre – Principiile efectivității și echivalenței – Directiva 2014/104/UE – Obiective și echilibru de ansamblu – Articolul 3 – Dreptul la despăgubirea integrală a prejudiciului suferit – Articolul 11 alineatul (1) – Răspunderea în solidar a autorilor unei încălcări a dreptului concurenței – Articolul 17 alineatul (1) – Posibilitate de estimare de către o instanță națională a prejudiciului – Condiții – Caracter practic imposibil sau excesiv de dificil al cuantificării prejudiciului – Articolul 22 – Aplicare în timp]
Cauza C-312/21, Tráficos Manuel Ferrer: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil n° 3 de Valencia – Spania) – Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio/Daimler AG [Trimitere preliminară – Concurență – Repararea prejudiciului cauzat de o practică interzisă prin articolul 101 alineatul (1) TFUE – Decizie a Comisiei prin care se constată existența unor acorduri coluzive privind stabilirea prețurilor și creșterea prețurilor brute ale unor camioane în Spațiul Economic European (SEE) – Normă de procedură civilă națională care prevede, în cazul admiterii parțiale a cererii, că cheltuielile de judecată rămân în sarcina fiecărei părți, cu excepția unui comportament abuziv – Autonomie procedurală a statelor membre – Principiile efectivității și echivalenței – Directiva 2014/104/UE – Obiective și echilibru de ansamblu – Articolul 3 – Dreptul la despăgubirea integrală a prejudiciului suferit – Articolul 11 alineatul (1) – Răspunderea în solidar a autorilor unei încălcări a dreptului concurenței – Articolul 17 alineatul (1) – Posibilitate de estimare de către o instanță națională a prejudiciului – Condiții – Caracter practic imposibil sau excesiv de dificil al cuantificării prejudiciului – Articolul 22 – Aplicare în timp]
JO C 127, 11.4.2023, p. 4–5
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
11.4.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 127/4 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 3 de Valencia – Spania) – Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio/Daimler AG
(Cauza C-312/21 (1), Tráficos Manuel Ferrer)
(Trimitere preliminară - Concurență - Repararea prejudiciului cauzat de o practică interzisă prin articolul 101 alineatul (1) TFUE - Decizie a Comisiei prin care se constată existența unor acorduri coluzive privind stabilirea prețurilor și creșterea prețurilor brute ale unor camioane în Spațiul Economic European (SEE) - Normă de procedură civilă națională care prevede, în cazul admiterii parțiale a cererii, că cheltuielile de judecată rămân în sarcina fiecărei părți, cu excepția unui comportament abuziv - Autonomie procedurală a statelor membre - Principiile efectivității și echivalenței - Directiva 2014/104/UE - Obiective și echilibru de ansamblu - Articolul 3 - Dreptul la despăgubirea integrală a prejudiciului suferit - Articolul 11 alineatul (1) - Răspunderea în solidar a autorilor unei încălcări a dreptului concurenței - Articolul 17 alineatul (1) - Posibilitate de estimare de către o instanță națională a prejudiciului - Condiții - Caracter practic imposibil sau excesiv de dificil al cuantificării prejudiciului - Articolul 22 - Aplicare în timp)
(2023/C 127/05)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado de lo Mercantil no 3 de Valencia
Părțile din procedura principală
Reclamante: Tráficos Manuel Ferrer S.L., Ignacio
Pârâtă: Daimler AG
Dispozitivul
1) |
Articolul 101 TFUE și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/104 UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei norme de procedură civilă naționale în temeiul căreia, în caz de admitere parțială a cererii, cheltuielile de judecată rămân în sarcina fiecărei părți, iar fiecare parte suportă jumătate din cheltuielile comune, cu excepția cazului în care există un comportament abuziv. |
2) |
Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/104 trebuie interpretat în sensul că nici împrejurarea că pârâtul dintr-o acțiune care intră în domeniul de aplicare al acestei directive a pus la dispoziția reclamantului datele pe care s-a întemeiat pentru a contrazice expertiza făcută de acesta din urmă și nici faptul că reclamantul a adresat cererea numai unuia dintre autorii încălcării menționate nu sunt în sine relevante pentru a aprecia dacă instanțele naționale sunt îndreptățite să facă o estimare a prejudiciului, întrucât această estimare presupune, pe de o parte, că existența respectivului prejudiciu a fost stabilită și, pe de altă parte, că este practic imposibil sau excesiv de dificil ca acesta să fie cuantificat cu precizie, ceea ce presupune că trebuie să se țină seama de toți parametrii care conduc la o astfel de constatare și în special de caracterul nefructuos al unor demersuri precum cererea de prezentare de probe, prevăzută la articolul 5 din directiva menționată. |