Avizul Comitetului European al Regiunilor – Strategia UE pentru păduri pentru 2030

(2022/C 301/11)

Raportor: Joan CALABUIG RULL (ES-PSE), secretar regional pentru Uniunea Europeană și însărcinat cu relațiile externe al Comunității Autonome Valencia

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

Observații generale

1.

salută faptul că Strategia UE pentru păduri stabilește un cadru de politică pentru gestionarea și protejarea pădurilor europene, cu scopul de a îmbunătăți serviciile ecosistemice ale acestora, de a asigura mijloace de subzistență, în special în zonele rurale, și de a contribui la o bioeconomie forestieră bazată pe gestionarea durabilă a pădurilor ca instrument multifuncțional bazat pe natură, toate acestea prin combinarea măsurilor de reglementare și financiare într-un plan până în 2030;

2.

consideră că Strategia europeană pentru păduri 2030, care înlocuiește Strategia pentru păduri adoptată în 2013 (1) și evaluată în 2018 (2), stabilește un cadru pentru cooperarea europeană în domeniul forestier, subliniind rolul esențial al gestionării durabile a pădurilor în asigurarea bunăstării și a mijloacelor de subzistență ale cetățenilor, precum și în conservarea biodiversității și a ecosistemelor reziliente la schimbările climatice;

3.

salută evaluarea și corectarea unor practici forestiere existente în anumite regiuni cu scopul de a proteja biodiversitatea, dar și calitatea solului și a apei și rezistența la perturbările generate de schimbările climatice (stresul hidric, uraganele și căderile de zăpadă, dăunătorii și incendiile forestiere);

4.

recunoaște rolul central al ecosistemului forestier în Pactul verde european (3), în Pactul climatic european (4), în Legea europeană a climei (5) și în Strategia privind biodiversitatea pentru 2030 (6), și subliniază că diferitele sectoare a căror activitate se bazează pe păduri – inclusiv cele care valorifică beneficiile aduse de păduri ca urmare a unor activități neextractive – pot și ar trebui să contribuie la o bioeconomie circulară sustenabilă, neutră din punct de vedere climatic și competitivă din punct de vedere socioeconomic;

5.

constată că sectorul forestier a fost exclus din primul raport al Platformei experților privind criteriile de mediu ale taxonomiei europene, din cauza faptului că pădurile sunt un sector sensibil, în care este dificil să se găsească un echilibru între diferitele nevoi și interese ale părților interesate. Constată, de asemenea, că avizul experților nu este obligatoriu pentru Comisia Europeană;

6.

invită Comisia să acționeze într-un mod echilibrat și echitabil din punct de vedere ecologic, social și economic în relația dintre obiectivele privind clima și biodiversitatea și obiectivele bioeconomiei forestiere ca unul dintre pilonii de bază ai Pactului verde european;

7.

subliniază că statele membre și autoritățile locale și regionale cu competențe în domeniul forestier au elaborat și pus în aplicare strategii, politici, programe și instrumente naționale și/sau regionale pentru gestionarea durabilă a pădurilor și, prin urmare, evidențiază necesitatea cooperării și a dialogului constructiv între statele membre, Comisie, părțile interesate și societatea civilă din mediul forestier;

8.

subliniază că pădurile aduc multiple beneficii societății, în general, prin ansamblul diferitelor servicii ecosistemice, inclusiv al serviciilor neextractive; ca atare, deciziile legate de păduri sunt importante pentru o gamă largă de cetățeni și de gestionari de păduri;

Necesitatea de a consolida dialogul cu părțile interesate din domeniul forestier, cu autoritățile regionale și locale, cu statele membre și cu Comisia

9.

consideră că stabilirea unui cadru și a unor obiective comune la nivel european este foarte pozitivă, dar îndeamnă la evitarea oricărei subminări a subsidiarității sau a rolului statelor membre în acest domeniu, având în vedere diversitatea pădurilor din Europa, și la adoptarea unei abordări regionale mai potrivite. De asemenea, CoR împărtășește opinia potrivit căreia, deși tratatele nu includ „politica forestieră” printre competențele explicite ale UE, Uniunea dispune de o gamă largă de competențe în domenii conexe, pe care le-a exercitat în texte juridice care abordează chestiuni legate de sectorul forestier;

10.

subliniază, de asemenea, că gestionarea pădurilor are un impact semnificativ, mai ales în zonele slab populate și în zonele interioare în care economia forestieră este o sursă esențială de subzistență.

11.

recomandă intensificarea comunicării, a dialogului și a implicării statelor membre, a autorităților locale și regionale și a părților interesate din sector (proprietari publici și privați, asociații profesionale, întreprinderi din sectorul produselor forestiere, experți în conservarea naturii, cercetători, inclusiv climatologi etc.) în pregătirea documentelor, întrucât consideră că discuțiile preliminare au fost limitate și că se pot aduce îmbunătățiri în cadrul organismelor de participare existente, așa cum s-a procedat în cazul strategiilor anterioare, pentru a se ajunge la un consens maxim în rândul tuturor părților interesate care doresc să aibă beneficii de pe urma pădurilor noastre. Dimpotrivă, a fost prezentat un document final în care se afirma că o mare parte din conținutul său figura deja în Strategia în domeniul biodiversității pentru 2020;

12.

recomandă ca părțile interesate afectate în mod specific de măsurile prevăzute în Strategia UE pentru păduri (autoritățile regionale și locale, societatea civilă și întreprinderile) să fie implicate în punerea lor în aplicare, reducând la minimum sarcinile administrative, în special pentru proprietarii de păduri și întreprinderi, dar și pentru autoritățile regionale și locale;

Necesitatea de a ajunge la un consens la nivel european

13.

regretă lipsa unui consens politic în UE, deoarece în ultimele săptămâni/luni s-a putut observa o creștere a criticilor la adresa Strategiei UE pentru păduri în formularea sa actuală, atât prin declarații ale unor organe ale UE, cum ar fi Comitetul Economic și Social European [Avizul NAT/831 privind noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030 (7)] și ale mai multor guverne naționale și regionale, cât și ale partidelor politice care le sprijină, ale unor deputați în Parlamentul European din diferite grupuri politice și ale reprezentanților sectorului forestier (asociații ale proprietarilor de păduri publici și privați, administrații forestiere ale autorităților locale și regionale, asociații de întreprinderi, platforme sectoriale naționale și regionale);

14.

regretă nerespectarea concluziilor Consiliului la care s-a ajuns în timpul Președinției germane privind consolidarea cooperării viitoare în UE, propunând o abordare descendentă, fără a ține seama în mod suficient de structurile existente (de exemplu, inventarele forestiere regionale/naționale), cu specificații și măsuri exclusive din partea Comisiei, care nu este responsabilă de politica forestieră, și fără implicarea suficientă a comitetului consultativ competent;

15.

recunoaște obiectivele generale ale Strategiei UE pentru păduri de a asigura bune practici forestiere în statele membre și la nivelul autorităților regionale și locale, dar atrage atenția Comisiei asupra necesității de a găsi un echilibru între funcțiile de mediu, sociale și economice ale gestionării pădurilor, inclusiv a protecției ca opțiune de gestionare, și subliniază importanța respectării și menținerii diversității pădurilor și a practicilor de planificare și de gestionare durabilă a pădurilor, precum și a perioadelor de rotație în statele membre și în cadrul autorităților regionale și locale;

16.

constată că, pentru actorii-cheie din sectorul forestier (proprietari privați și publici, profesioniști, întreprinderi și o mare parte din comunitatea științifică forestieră), abordarea Strategiei UE pentru păduri nu corespunde pe deplin realităților de la fața locului, subliniind faptul că practicile de gestionare durabilă a pădurilor par să nu se îndrepte în direcția cea bună și, prin urmare, ar trebui să se modifice în mod semnificativ;

17.

recunoaște că datele arată un declin al biodiversității în unele teritorii, precum și o stare de conservare inadecvată a habitatelor Natura 2000, inclusiv din cauza lipsei unui cadru de stimulare adecvat pentru administratorii acestora (prețuri, remunerarea externalităților, un cadru de reglementare adaptat la condițiile regionale și rațional), aspecte-cheie care ar trebui abordate de Strategia UE pentru păduri, prin alocarea în acest scop a unor resurse suplimentare pentru bugetul UE și cele ale statelor membre; solicită o cooperare mai strânsă pentru a promova măsuri pentru refacerea ecosistemelor, inclusiv obiective de refacere a ecosistemelor forestiere deteriorate;

18.

consideră că silvicultura multifuncțională este un instrument al gestionării durabile a pădurilor care este bine ancorat în marea majoritate a regiunilor, mai ales în cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice, și că, în general, proprietarii și profesioniștii care gestionează pădurile se angajează să protejeze biodiversitatea și alte servicii ecosistemice în păduri, să reducă periculozitatea și impactul incendiilor forestiere, depunând în același timp eforturi pentru a menține pădurile mai reziliente, mai vii și în creștere, astfel încât să contribuie activ la economiile locale și la mijloacele de subzistență din zonele rurale;

19.

recomandă o abordare mult mai sistemică, care să integreze diversitatea și complexitatea gestionării durabile a pădurilor, indicatori care să nu se limiteze la raportul dintre defrișări și creșterea suprafeței, drepturile de proprietate și realitățile cu care se confruntă proprietarii, profesioniștii, întreprinderile publice și private și autoritățile locale și regionale, precum și realizările în materie de dezvoltare durabilă înregistrate de sectorul forestier european, și consideră că protecția pădurilor nu poate face abstracție în anumite domenii, inclusiv în cel economic, de sprijinul acordat pentru gestionarea durabilă activă, menită să fructifice la maximum externalitățile pozitive ale serviciilor ecosistemice și să evite degradarea, inclusiv din perspectivă ecologică, ca urmare a abandonării terenurilor forestiere;

20.

în contextul subsidiarității, trebuie subliniat că, datorită unora dintre regiunile ultraperiferice, UE posedă păduri primare, amazoniene și tropicale, care reprezintă un laborator de excepție pentru cercetarea științifică, specializare și inovare (de exemplu, cercetarea din domeniul farmaceutic și valorificarea extractelor din plante). Biodiversitatea din aceste regiuni reprezintă aproape 80 % din biodiversitatea Europei și este esențială pentru echilibrul ecologic al planetei. Autoritățile locale și regionale sunt gardienii acestei comori inestimabile și ar trebui să beneficieze de un sprijin adecvat în vederea gestionării și prezervării ei;

21.

consideră că, deși Strategia UE pentru păduri este strâns legat de Strategia privind biodiversitatea și poate, într-adevăr, să aducă coerență în această privință, aceasta ar trebui să adopte o altă abordare, mai incluzivă și mai sistemică, pentru a-și alinia acțiunile într-un mod eficace și coerent cu obiectivele politicilor comune privind tranziția ecologică și schimbările climatice, pentru a putea atinge obiectivele de mediu, sociale și de creștere ale UE, inclusiv locurile de muncă ecologice, astfel încât Strategia UE pentru păduri să răspundă imperativului esențial de coerență între politicile relevante ale UE care afectează gestionarea durabilă a pădurilor și încât să se promoveze potențialul sectorului de a contribui și a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă înscrise în Pactul verde european;

Este nevoie de mai multă orizontalitate în cadrul serviciilor Comisiei

22.

apreciază Strategia UE pentru păduri, considerând-o un rezultat al activității comune a DG AGRI, DG ENV și DG CLIMA, dar recomandă integrarea diferitelor unități ale Comisiei care se ocupă de sectorul forestier (DG GROW, DG ENER, DG REGIO) pentru a include toate aspectele și implicațiile sociale, economice și de mediu din perspectiva unei abordări sistemice și favorabile incluziunii, având în vedere că, în caz contrar, abordarea sa ar putea fi incompletă și parțială;

23.

recomandă definirea clară a rolului Comitetului forestier permanent ca actor-cheie al Strategiei UE pentru păduri, astfel încât să se facă auzite punctele de vedere ale sectorului și ale altor părți interesate importante, și pentru a permite utilizarea activă a pădurilor din diferitele regiuni ale UE;

24.

recomandă să se țină seama de dimensiunea morfologică a teritoriilor, fiind necesare atât inovarea, cât și investițiile în infrastructură, pentru a facilita logistica și a permite digitalizarea care modernizează lanțurile valorice forestiere ca pârghii împotriva abandonării resurselor și a depopulării, precum și un mecanism adecvat de stimulente;

Rolul nivelurilor regional și local

25.

recomandă ca, prin integrarea politicilor de gestionare a terenurilor și de depopulare ale statelor membre și ale autorităților regionale și locale, să se ia în considerare dimensiunea teritorială a pădurilor ca modalitate de utilizare a terenurilor, care, aflându-se în prezent la 43 %, în creștere, se concentrează în mare parte în regiuni depopulate (hinterland: munți, climă rece, zone inundabile, soluri sărace);

26.

consideră că este necesar să se recunoască principiul subsidiarității, dar și competența partajată în ce privește pădurile, ca urmare a diferitelor tipuri de legislație de mediu și de conservare a peisajului care au impact asupra politicii forestiere, ținând seama de diferitele orientări relevante pentru păduri, care să includă, fără a se limita la ele, practicile forestiere și diferențele în ceea ce privește structura de proprietate din statele membre în contextul diversității biologice, sociale, economice și culturale a pădurilor din diferitele regiuni ale UE;

27.

subliniază necesitatea ca aspectele principale ale Strategiei UE pentru păduri să definească principii convenite la nivel european. Cu toate acestea, trebuie să fie posibilă stabilirea, la nivel național, a mijloacelor necesare pentru atingerea obiectivelor, astfel încât acestea să fie coerente cu politicile și reglementările statelor membre și ale autorităților regionale și locale cu competențe în domeniul forestier; subliniază că gestionarea durabilă a pădurilor, competitivitatea și rentabilitatea sectorului în ansamblu și coerența adecvată a politicilor sunt garanții protecției pădurilor;

Compatibilitatea dintre funcțiile de mediu, sociale și economice ale pădurilor este necesară pentru a face față principalelor provocări cu care se confruntă UE

28.

consideră că Strategia UE pentru păduri trebuie să țină seama în mod suficient de importanța întregii game de produse și servicii forestiere; ca atare, strategia din domeniul bioeconomiei și gestionarea durabilă a pădurilor trebuie să asigure echilibrul dintre funcțiile forestiere, inclusiv furnizarea diferitelor servicii ecosistemice. În cazul în care este favorizat un anumit aspect, echilibrul se strică;

29.

subliniază că sectorul forestier (gestionare și recoltare, prelucrarea industrială a lemnului și a hârtiei) a angajat în mod direct 2,1 milioane de persoane în UE în 2018, generând o valoare adăugată brută de 109 855 de milioane EUR; în plus, 1,2 milioane de persoane au lucrat la fabricarea de mobilă din lemn și la tipărirea pe hârtie, generând o valoare adăugată brută de 25 000 și, respectiv, 31 000 de milioane EUR; în 2018, 397 000 de întreprinderi își desfășurau activitatea în industriile forestiere, reprezentând 15 % din întreprinderile producătoare; pe lângă acestea trebuie menționat că bioenergia, construcțiile de lemn și produsele forestiere nelemnoase au asigurat încă 4 milioane de locuri de muncă;

30.

ia notă de faptul că conservarea biodiversității, refacerea ecosistemelor și creșterea absorbanților de carbon sunt elemente fundamentale ale Strategiei UE pentru păduri, dar că lipsa de coerență cu obiectivele climatice și de creștere socioeconomică durabilă care rezultă de aici este unul dintre punctele cele mai problematice;

31.

subliniază dimensiunea socială a pădurilor din UE, întrucât 60 % din suprafața forestieră se află în proprietatea privată a unui număr de peste 16 milioane de proprietari de păduri, marea majoritate a acestora fiind mici proprietari răspândiți în toate regiunile, cu o medie de treisprezece hectare per proprietar;

32.

susține că principiile gestionării durabile a pădurilor iau în considerare durabilitatea dintr-o perspectivă globală, și anume cea legată de aspectele ecologice, economice și sociale, motiv pentru care gestionarea durabilă a pădurilor trebuie înțeleasă ca fiind cea mai bună modalitate de gestionare prin conservare sau de conservare prin gestionare și, prin urmare, ca fiind modalitatea de a elimina presupusa dihotomie dintre conservare și gestionare, care este mai ancorată în discursul politic decât în practica reală de gestionare pe teren;

33.

subliniază că pădurile deținute de ALR reprezintă aproximativ 14 % (22 de milioane de hectare) din suprafața forestieră totală; ALR nu sunt doar proprietari de păduri, ci și gestionari și administratori ai punerii în aplicare a politicii și ai bugetelor în domeniul forestier, ele asigură respectarea legilor și sprijină gestionarea durabilă a pădurilor aplicată de proprietarii privați, trebuind să respecte politicile în domeniul forestier ce țin de competența statelor membre, precum și inițiativele UE rezultate din diversele politici sectoriale, străduindu-se întotdeauna să compatibilizeze funcțiile de mediu, socială și economică a pădurilor;

34.

ia notă de faptul că discuțiile care au însoțit procesul creează o falsă dihotomie între funcțiile ecologice și cele socioeconomice ale pădurilor, conducând la discuții părtinitoare și îndepărtând atenția de la obiectivul fundamental al dezvoltării durabile: protejarea sănătății pădurilor noastre pe termen lung, capacitatea de a face față crizei climatice prin ecosisteme reziliente, gestionarea durabilă a resurselor și prelucrarea responsabilă și eficientă a produselor obținute din ele, pentru a asigura bunăstarea și modul de viață a milioane de cetățeni europeni;

35.

recomandă consolidarea conținutului Strategiei UE pentru păduri în ce privește anumite obiective de mediu (apă, sol, peisaj) și să se pună un accent mai mare pe contribuția esențială a produselor forestiere gestionate și prelucrate industrial, ale căror procese inovatoare din punct de vedere tehnologic este important să fie finanțate, pentru a stimula mai ales întreprinderile de prelucrare primară care reprezintă veriga slabă din sectorul forestier și care au cel mai mare potențial de a valorifica resursele locale într-un mod sustenabil pentru bioeconomie, pilon de bază al Pactului verde european;

36.

recomandă să se pună un accent mai mare pe definițiile și măsurile gestionării durabile a pădurilor care vizează îmbunătățirea ciclurilor apei și conservării solului, în special în ecosistemele mediteraneene și montane; subliniază că indicatorii trebuie consolidați pentru a îmbunătăți gestionarea durabilă a pădurilor, ca o condiție prealabilă pentru capacitatea acestora de a furniza servicii ecosistemice pe termen lung;

37.

recomandă redefinirea obiectivelor pentru a conferi mai multă vizibilitate asigurării unui echilibru durabil și a compatibilității dintre funcțiile de mediu, sociale și economice ale pădurilor pe baza gestionării durabile și multifuncționale a pădurilor în diferitele regiuni forestiere (boreale, continentale, mediteraneene, montane, urbane), fără a renunța la protecția biodiversității și la alte servicii de mediu;

38.

consideră că Strategia UE pentru păduri ar trebui să pună un accent mai mare pe promovarea incluziunii și a egalității în sectorul forestier. Noua strategie a UE pentru păduri ar trebui să promoveze o participare mai echitabilă între femei și bărbați pe piața forței de muncă, în conformitate cu noua Strategie a UE privind egalitatea de gen din martie 2020, astfel încât sectorul forestier să își poată atinge întregul potențial;

39.

recomandă evidențierea rolului pădurilor în zonele cele mai îndepărtate, montane sau defavorizate, în care procentul de suprafețe împădurite este mai mare și în care există un risc mai mare de depopulare și în care, în plus, lanțurile valorice forestiere reprezintă principalele surse de ocupare a forței de muncă și de activitate economică asociată cu mobilizarea și prima prelucrare a resurselor forestiere;

40.

ia act de faptul că rolul pădurilor în dezvoltarea unei bioeconomii circulare este prezentat mai degrabă din perspectiva riscurilor decât a oportunităților și subliniază rolul important pe care produsele bio îl pot juca în decarbonizare prin reducerea consumului de combustibili și materiale fosile, acesta fiind unul dintre principalele obiective stabilite de Comisie; cu toate acestea, decarbonizarea trebuie să țină seama de evaluarea ciclului de viață al produselor forestiere și de principiul utilizării în cascadă, favorizând fabricarea de produse cu durată lungă de viață;

41.

recomandă promovarea prelucrării la nivel local a produselor din lemn și a produselor forestiere nelemnoase, pentru a reduce impactul asupra mediului.

42.

salută recomandarea grupului de dezbatere al cetățenilor din cadrul Conferinței privind viitorul Europei, care solicită să se acorde o atenție deosebită reîmpăduririi pădurilor exploatate sau distruse și împăduririi zonelor cu soluri degradate, precum și să se promoveze soluții mai responsabile pentru o mai bună utilizare a lemnului (8);

43.

recomandă redefinirea obiectivelor și a sinergiilor Strategiei UE pentru păduri cu Strategia din 2012 în domeniul bioeconomiei, revizuită în 2018 (9), integrând și promovând produsele forestiere, atât lemnoase (nu numai lemnul pentru construcții, ci și materialele biocompozite, biocombustibilii, lemnul pentru biorafinării și produsele cu valoare adăugată ridicată pentru industria chimică, alimentară și de parfumerie/cosmetică), cât și nelemnoase (plută, ciuperci, fructe sălbatice, plante aromatice și medicinale, rășini), ținând seama de contribuția acestora la atenuarea schimbărilor climatice ca absorbanți de carbon în întregul lor ciclu de viață și de efectul de substituție în comparație cu alte materiale cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră;

44.

recomandă redefinirea obiectivelor și a sinergiilor cu noul Plan de acțiune pentru economia circulară din 2020 (10), ca pilon de bază al Pactului verde european, punând în valoare recuperarea și reciclarea produselor forestiere în toate lanțurile lor de prelucrare și valorificare a deșeurilor;

45.

recomandă instituirea unui sistem de transfer al celor mai bune practici de la majoritatea întreprinderilor (utilizarea optimizată, rațională și responsabilă a resurselor, certificarea lanțului de custodie, proiectarea ecologică, eficiența energetică și valorificarea deșeurilor ca materie primă sau sursă de energie) către întregul sector industrial forestier;

46.

subliniază că obiectivul Strategiei UE pentru păduri ar trebui să fie recunoașterea importanței pădurilor nu numai ca absorbant de carbon, ci și ca mijloc de stocare a carbonului, rol care ar putea fi consolidat, ca factor care contribuie în mod semnificativ la obiectivul UE de neutralitate climatică până în 2050; subliniază că evaluarea impactului înlocuirii cu produse forestiere ar trebui să examineze impactul la scara întregului ciclu de viață al produselor înlocuite, pentru a aprecia potențialul total al sectorului forestier de atenuare a schimbărilor climatice; observă că efectul net de absorbție a carbonului al pădurilor scade proporțional cu creșterea vârstei acestora;

47.

recomandă stabilirea unor definiții clare pentru păduri, care să distingă cel puțin pădurile primitive care nu au fost niciodată gestionate (0,7 % din total) de pădurile gestionate în trecut și a căror gestionare a fost abandonată în ultimele decenii, pentru a proteja în mod eficient pădurile seculare, în special în unele regiuni din Europa Centrală și de Est și pentru a revitaliza zonele muntoase, unde gestionarea a fost abandonată, inducând un risc de incendii forestiere, de boli și de dăunători;

48.

consideră că bioenergia trebuie considerată o oportunitate pentru întreprinderea unor acțiuni de gestionare durabilă a pădurilor și o sursă regenerabilă în ce privește procesele de transformare industrială a subproduselor și reciclarea, în conformitate cu Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile din 2018 (11); consideră că bioenergia este importantă pentru securitatea energetică a Europei și pentru independența sa de combustibilii fosili;

49.

recomandă revizuirea modificărilor propuse a fi aduse criteriilor de durabilitate pentru bioenergie sau pentru tratamentele forestiere, deoarece unele dintre măsurile propuse pot crește sarcina autorităților regionale și locale în calitate de proprietari de păduri și de instituții responsabile pentru gestionarea durabilă a pădurilor în multe state membre, deoarece restricțiile legate de protecția juridică strictă a 10 % din păduri vor genera compensații substanțiale fără un angajament financiar clar din partea Comisiei; consideră că ar trebui aplicate criteriile de durabilitate a bioenergiei stabilite în Directiva din 2018 privind energia din surse regenerabile;

50.

consideră că rolul socioeconomic al sectorului forestier este important pentru dezvoltarea rurală și a economiilor locale în multe regiuni și regretă că Strategia UE pentru păduri nu stabilește ca unul dintre obiectivele sale prioritare îmbunătățirea clară și neechivocă a utilizării resurselor forestiere lemnoase și nelemnoase, precum și prelucrarea lor industrială de către întreprinderile europene (marea majoritate a acestora fiind IMM-uri situate în regiuni rurale), pe baza gestionării durabile a pădurilor și în cadrul bioeconomiei verzi;

51.

consideră că este necesar ca Strategia UE pentru păduri să promoveze și să consolideze educația în domeniul gestionării durabile a pădurilor în toate domeniile, în special în școli și în organizațiile societății civile, dar și în campaniile mass-media, ca modalitate de a remedia lipsa de cunoștințe a cetățenilor europeni cu privire la practica gestionării durabile a pădurilor și la tripla sa dimensiune, ecologică, economică și socială.

52.

consideră că Strategia UE pentru păduri ar trebui să includă o dimensiune internațională care să vizeze stoparea defrișărilor și a pierderii biodiversității la nivel mondial, utilizând experiența, transferul de cunoștințe și de bune practici ale gestionării durabile a pădurilor în statele membre și în cadrul marii majorități a autorităților locale și regionale; în acest context, salută propunerea Comisiei referitoare la un regulament privind punerea la dispoziție pe piața Uniunii, precum și exportul din Uniune a anumitor produse de bază și produse asociate cu defrișările și cu degradarea pădurilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 (12), cu scopul de a reduce importul de produse de bază asociate cu defrișările și cu degradarea pădurilor la nivel mondial; de asemenea, subliniază că propunerea a fost însoțită de o grilă de subsidiaritate (13) ce cuprinde o analiză substanțială prin care se abordează preocupările legate de subsidiaritate;

Necesitatea de a ajunge la un consens la nivel științific și tehnic

53.

recomandă ca Strategia UE pentru păduri să pună în valoare bunele practici forestiere încununate de succes din pădurile europene din ultimele decenii (creșterea continuă a suprafețelor împădurite, creșterea absorbanților de carbon, creșterea zonelor protejate și a ecosistemelor, creșterea utilizării resurselor forestiere, dezvoltarea unor întreprinderi și industrii responsabile, îmbunătățirea formării în cadrul gestionării durabile a pădurilor și a formării silvicultorilor); recomandă ca Strategia UE pentru păduri să recunoască în mod explicit această activitate care plasează UE în avangarda celor mai bune practici forestiere la nivel mondial și servește drept exemplu pentru celelalte țări;

54.

îndeamnă să se urmeze definițiile gestionării durabile a pădurilor și în special procesul FOREST EUROPE, care decurg din angajamentele internaționale asumate de UE și de statele sale membre;

55.

recomandă realizarea unor studii suplimentare pentru a planifica posibila punere în aplicare, pentru a evita suprapunerile cu sistemele existente și clarificarea sinergiilor, a valorii adăugate și a raportului costuri-beneficii pe care le pot oferi propunerea de certificare a gestionării pădurilor „apropiate de natură” și un certificat UE independent, precum și „planurile forestiere strategice”, în contextul sistemelor existente de certificare a pădurilor recunoscute și puse în aplicare la nivel internațional (Programul pentru aprobarea sistemelor de certificare în domeniul forestier și Consiliul de administrare a pădurilor) și al strategiilor, planurilor și programelor de gestionare durabile a pădurilor deja disponibile în statele membre și în cadrul autorităților regionale și locale; de asemenea, nu se precizează dacă noul sistem ar trebui să aibă un statut obligatoriu sau voluntar, și nici temeiul juridic pe baza căruia ar avea loc astfel de acțiuni;

56.

solicită să se facă referire în mod clar la întreaga gamă de beneficii ale pădurilor ca urmare a activităților neextractive;

57.

solicită o revizuire și o analiză a evaluărilor experților științifici din domeniul forestier din întreaga Europă, care avertizează că este posibil ca politicile propuse să nu țină seama în mod suficient de potențiala creștere a riscurilor legate de perturbări majore (incendii, uragane, căderi masive de zăpadă și dăunători), acordându-se o atenție deosebită pădurilor deosebit de vulnerabile la urgența climatică;

58.

propune să se ajungă la un consens mai larg, întemeiat cu rigurozitate științifică și tehnică pe premisele susținute atât de Strategia UE pentru păduri, cât și de Strategia privind biodiversitatea, prin asocierea unui grup reprezentativ de experți științifici riguroși și cu experiență dovedită în toate aspectele întregului lanț valoric forestier și în diferitele tipuri de păduri din Europa;

59.

ar trebui să se prevadă că, în anumite condiții susținute de analize științifice, habitatele protejate din unele situri Natura 2000, dacă sunt amenințate sau compromise de perturbări legate de schimbările climatice, pot fi orientate spre ecosisteme mai reziliente;

60.

recunoaște și salută propunerea de colectare fiabilă a datelor, subliniind importanța publicării unei noi propuneri legislative privind observarea, raportarea și colectarea de date privind pădurile din UE;

Strategia necesită clarificări importante înainte de punerea sa în aplicare

61.

consideră că Strategia UE pentru păduri nu stabilește un obiectiv coerent și cuprinzător pentru sectorul forestier european pentru 2030, însă acoperă diverse acțiuni și inițiative, dintre care multe sunt încă vagi și doar unele au un calendar orientativ;

62.

consideră că, în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE pentru păduri, un prim pas necesar este clarificarea conceptelor și a acțiunilor și elaborarea unui plan de acțiune care să ofere claritate în ceea ce privește obiectivele, domeniul de aplicare, calendarul și responsabilitățile; acest plan de acțiune ar trebui să recunoască poziția statelor membre, a autorităților regionale și locale și a actorilor sectoriali cu privire la Strategia UE pentru păduri și considerațiile sale cu privire la calea de urmat propusă; de asemenea, ar trebui să includă punctele de vedere ale CoR, ale Parlamentului European și ale tuturor părților interesate din întregul domeniu forestier;

63.

recomandă clarificarea modului în care noii indicatori și noile praguri și intervale ale gestionării durabile a pădurilor vor fi corelate cu criteriile și indicatorii gestionării durabile a pădurilor FOREST EUROPE, având în vedere că UE și statele sale membre sunt semnatare ale FOREST EUROPE; consideră, de asemenea, că sunt necesare informații cu privire la temeiul juridic care ar justifica această acțiune și la ceea ce ar implica „inițierea voluntară” în ceea ce privește posibilele măsuri viitoare, precum și clarificarea legăturii dintre gestionarea durabilă a pădurilor și conceptul „apropiat de natură”;

64.

recomandă ca domeniul de aplicare și fezabilitatea dezvoltării plăților pentru serviciile ecosistemice să fie discutate în detaliu cu statele membre și cu actorii sectoriali, iar ulterior să se efectueze verificări ale realității pentru a evalua dacă mecanismele financiare prevăzute în Strategia UE pentru păduri (PAC, sechestrarea carbonului în solurile agricole și certificarea emisiilor de dioxid de carbon) ar permite atingerea obiectivelor avute în vedere;

65.

salută introducerea la nivelul întregii Uniuni a monitorizării coordonate a pădurilor, dar consideră că este necesară o evaluare a valorii adăugate și a raportului costuri-beneficii ale noii propuneri privind observarea, raportarea și colectarea datelor referitoare la pădurile din UE, precum și a datelor și informațiilor existente și lipsă, dar și recunoașterea faptului că datele la distanță, inclusiv informațiile obținute prin satelit și alte mijloace, sunt o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor de a îmbunătăți baza de cunoștințe, în cooperare cu inventarele naționale ale pădurilor, existente și în curs de constituire; în acest context, subsidiaritatea, costurile și sarcinile administrative reprezintă elemente-cheie care trebuie abordate. Monitorizarea pădurilor în toată Europa ar putea aduce o valoare adăugată, cu condiția ca aceasta să dispună de sprijinul statelor membre și al autorităților locale și regionale și să se bazeze pe date de pe teren, colectate prin inventare forestiere naționale și regionale, și pe experiența Forest Focus. De asemenea, trebuie, la rândul lor, să fie clar definite caracterul său (voluntar sau obligatoriu), formatul și scopul său exact în raport cu planurile strategice naționale și să se ofere stimulente eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru ca proprietarii de păduri să contribuie la colectarea datelor;

Gestionarea durabilă a pădurilor necesită mai multe fonduri europene

66.

recomandă angajarea unor resurse financiare clare și realiste, deoarece, deși o creștere semnificativă a finanțării pentru gestionarea durabilă a pădurilor și conservarea biodiversității poate fi interpretată ca parte a Strategiei UE pentru păduri, necesitatea de a se baza pe fonduri care au deja alte obiective și alocări (de exemplu, PAC) și lipsa contribuției din partea altor fonduri într-un context general marcat de Brexit, de criza economică de după pandemia de COVID-19 și de creșterea inflației, este discutabil faptul că actuala tendință de subfinanțare din partea UE pentru păduri și biodiversitate se va inversa pe termen scurt și mediu;

67.

recomandă Comisiei să ajute autoritățile locale și regionale în a se asigura că fondurile europene disponibile (FEADR, FEDR, NextGenerationEU) pot realiza mai bine o gestionare durabilă a pădurilor prin simplificarea proceselor administrative;

68.

recomandă alocarea mai multor resurse financiare pentru formare, cercetare și dezvoltare și transfer de cunoștințe la nivel european și internațional, pentru a coopera, a transfera și a pune în aplicare bunele practici ale gestionării durabile a pădurilor și ale lanțurilor valorice forestiere în toate regiunile Europei și ale lumii;

69.

consideră că noua Strategie a UE pentru păduri ar trebui să promoveze inițiative de creare a unor platforme de cooperare și finanțare interregională în domeniul forestier și în cel al decarbonizării economiei.

---

(1)  COM(2013) 659 final.

(2)  COM(2018) 811 final.

(3)  Pactul verde european https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_ro

(4)  COM(2020) 788 final.

(5)  Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(6)  COM(2020) 380 final.

(7)  JO C 152, 6.4.2022, p. 169.

(8)  Recomandarea grupului de dezbatere al cetățenilor din cadrul Conferinței privind viitorul Europei, pe tema schimbărilor climatice și a mediului.

(9)  COM(2018) 673 final și SWD(2018) 431 final.

(10)  COM(2020) 98 final.

(11)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(12)  COM(2021) 706 final.

(13)  SWD(2021) 325 final.