Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52021AE6049

    Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Consolidarea protecției civile a UE: Mecanismul de îmbunătățire a capacității UE de a răspunde la evenimente extreme, inclusiv din afara teritoriului său” (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze)

    EESC 2021/06049

    JO C 290, 29.7.2022, p. 30–34 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    29.7.2022   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 290/30


    Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Consolidarea protecției civile a UE: Mecanismul de îmbunătățire a capacității UE de a răspunde la evenimente extreme, inclusiv din afara teritoriului său”

    (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze)

    (2022/C 290/05)

    Raportor:

    domnul Christophe QUAREZ

    Coraportoare:

    doamna Violeta JELIĆ

    Sesizare

    Președinția franceză a Consiliului Uniunii Europene, 21.9.2021

    Temei juridic

    Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

    Secțiunea competentă

    Secțiunea pentru relații externe

    Data adoptării în secțiune

    9.3.2022

    Data adoptării în sesiunea plenară

    24.3.2022

    Sesiunea plenară nr.

    568

    Rezultatul votului (voturi pentru/

    voturi împotrivă/abțineri)

    211/0/2

    1.   Concluzii și recomandări

    1.1.

    Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (UCPM sau „mecanismul”) nu mai deține nici capacitatea suficientă, nici anvergura necesară pentru a răspunde la dezastrele legate de schimbările climatice și la numeroasele riscuri din punctul de vedere al capacităților de prevenire, pregătire, alertă, planificare și operaționale de pe teritoriul Uniunii și din afara acestuia.

    1.2.

    Dincolo de activitatea sa bine stabilită în ceea ce privește dezastrele naturale, UCPM are misiunea de a aborda alte riscuri precum pandemiile, asistența acordată populațiilor din zonele de război, riscurile industriale majore, poluarea maritimă la scară largă, consecințele atacurilor cibernetice asupra rețelelor de energie electrică sau de apă potabilă și a tuturor infrastructurilor esențiale sau gestionarea crizelor umanitare legate de imigrație.

    1.3.

    Legătura dintre protecția civilă (operațiuni pe termen scurt) și ajutorul umanitar (gestionarea pe termen lung) trebuie să beneficieze de o abordare și coordonare mai bune.

    1.4.

    CESE consideră că trebuie identificate și dezvoltate în continuare măsuri postdezastru ale UE pentru evenimentele din afara teritoriului său.

    1.5.

    CESE subliniază importanța capitală a unei cooperări operaționale evolutive prin armonizarea formării, prin compatibilitatea materialelor și a echipamentelor, precum și prin claritatea și eficacitatea lanțurilor de comandă.

    1.6.

    CESE consideră că ar trebui analizată nevoia de a înființa o agenție europeană pentru protecție civilă și ajutor umanitar, ca mecanism practic de consolidare a acțiunilor de politică externă.

    1.7.

    CESE atrage atenția asupra progresului necesar în ceea ce privește procesul decizional de intervenție, în afara teritoriului UE.

    1.8.

    CESE consideră că dimensiunea diplomatică a protecției civile europene nu este suficient de bine dezvoltată. În ceea ce privește relațiile externe și reacția UE în fața unor evenimente extreme, CESE subliniază importanța următoarelor aspecte:

    axarea pe procedurile de prevenire, pregătire și redresare într-un mod mai rezilient; cooperarea cu ONU în ce privește strategiile de reducere a riscului de dezastre și punerea în aplicare a priorității de „a reconstrui mai bine” din Cadrul de acțiune ONU-Sendai, în vederea consolidării rezilienței în interiorul și în exteriorul UE, ca o abordare sustenabilă adaptată la ODD;

    intensificarea schimbului de cunoștințe, a expertizei și a schimbului de experiență privind învățămintele desprinse, formare și exerciții comune la nivel mondial, incluzând societatea civilă la nivel local;

    evidențierea legăturilor dintre protecția civilă și ajutorul umanitar, în special în zonele izolate ale lumii atunci când se produce un dezastru;

    includerea sensibilizării culturale ca aspect esențial al formării în materie de protecție civilă pentru a spori eficacitatea activității UCPM (acordarea de asistență) în zona dezastrului, la nivel mondial.

    1.9.

    CESE pune sub semnul întrebării definiția zonei geografice acoperite de UCPM și criteriile de selecție ale țărilor participante.

    1.10.

    Trebui încurajată o comunicare adecvată la nivelul opiniei publice internaționale pentru a consolida acțiunile UCPM.

    1.11.

    CESE se declară în favoarea ideii de a crea echipe transnaționale de intervenție rapidă pentru gestionarea comună a dezastrelor, cu resurse proprii, formare comună și standardizarea resurselor și a echipamentelor.

    1.12.

    CESE încurajează propunerea de modificare legislativă pentru autorizarea răspunsului automat și imediat în cadrul mecanismului, în eventualitatea unei catastrofe umanitare în interiorul și în afara teritoriului UE, fără necesitatea unei cereri prealabile din partea țării participante în cauză, aceasta păstrându-și dreptul de a refuza o astfel de asistență. Această resursă sub forma unui grup operativ poate contribui la consolidarea dimensiunii externe a relațiilor UE prin intermediul protecției civile.

    1.13.

    CESE sprijină consolidarea voluntarismului pentru protecția civilă, recomandând elaborarea unor standarde pentru programe de voluntariat cu dispoziții care să garanteze drepturile omului și în materie de muncă ale voluntarilor, precum și crearea unui sistem de certificare comun pentru echipele de protecție civilă voluntare.

    1.14.

    CESE remarcă lipsa unui instrument financiar flexibil pentru răspunsul rapid menit să asigure finanțarea directă a populațiilor afectate în vederea despăgubirii, la cerere.

    1.15.

    CESE sprijină consolidarea acțiunilor de informare a publicului cu privire la activitatea UCPM prin canale de comunicare moderne (de exemplu, platformele de comunicare socială) și rolul activ al organizațiilor de voluntari.

    1.16.

    CESE remarcă nevoia continuării consolidării cooperării răspunsului operațional al Uniunii cu organizațiile umanitare și cu societatea civilă pentru îmbunătățirea implementării ajutorului pe teren.

    1.17.

    CESE subliniază necesitatea de a se lua în considerare în continuare asigurarea continuității activității IMM-urilor în urma unui dezastru.

    1.18.

    CESE recomandă o implicare mai puternică a comunității științifice în ceea ce privește procesul de alertă și prevenire al UCPM, valorificând avantajele Rețelei europene de cunoștințe în materie de protecție civilă și consolidarea Centrului de cunoștințe privind gestionarea riscului de dezastre.

    2.   Contextul avizului

    2.1.

    Mecanismul de protecție civilă al Uniunii, care se află în centrul cooperării europene în ceea ce privește gestionarea riscului de dezastre, pune la dispoziție o rețea de asistență reciprocă și solidaritate în interiorul și în afara granițelor Uniunii Europene.

    2.2.

    Mecanismul reunește 33 de state, adică 27 de state membre ale UE și șase state participante: Islanda, Norvegia, Serbia, Macedonia de Nord, Muntenegru și Turcia. Acesta este utilizat pentru prevenire, planificare și răspunsuri operaționale și permite un ajutor coordonat în caz de dezastre și situații de criză umanitară. Orice țară din lume care se confruntă cu un dezastru major poate solicita asistență prin intermediul Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) – un mecanism de politică externă al UE.

    2.3.

    Consolidat deja din 2019 prin crearea unei rezerve de capacități suplimentare și prin Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă, cadrul politic al UCPM a fost consolidat suplimentar printr-o nouă legislație publicată la 20 mai 2021. UCPM revizuit include în prezent o abordare transsectorială și transfrontalieră a gestionării riscurilor și a dezastrelor, bazată pe „obiectivele în materie de reziliență la dezastre” și pe o planificare la nivelul UE. În urma unei propuneri din partea Parlamentului European, acesta include, de asemenea, conceptele de schimbări climatice și biodiversitate.

    2.4.

    Cu toate acestea, dezastrele naturale majore din ultimii ani (incendii masive în sudul Europei în 2017 și 2021, inundații în Europa Centrală și de Nord în 2014 și 2021, cutremurele din Haiti din 2010 și 2021 etc.), precum și creșterea frecvenței și intensității lor, subminează actualele mecanisme de răspuns, cum ar fi UCPM, care se confruntă în același timp cu crize complexe (în materie de migrație, sănătate, ajutor umanitar). Evenimentele recente din Ucraina demonstrează necesitatea de a consolida mecanismul și de a îmbunătăți coerența legăturilor dintre protecția civilă și ajutorul umanitar.

    2.5.

    Din acest motiv, autoritățile franceze au invitat CESE să se aplece asupra răspunsului Europei la schimbările climatice prin intermediul a trei domenii principale de studiu: (i) alerta timpurie și informarea publicului; (ii) previzionarea și planificarea; (iii) capacitatea de reacție.

    3.   Observații generale

    3.1.

    Din punct de vedere operațional, UCPM a fost consolidat prin intermediul mai multor instrumente complementare, precum rezerva de resurse rescEU, serviciul prin satelit Copernicus (un sistem de cartografiere a riscurilor prin satelit), Rezerva europeană de protecție civilă (ECPP) și Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă (KN).

    3.2.

    Creată în 2019, rescEU a stabilit o nouă rezervă suplimentară de resurse (rezerva rescEU) care include o flotă de avioane și elicoptere pentru stingerea incendiilor, echipamente de salvare, avioane medicale de evacuare, echipe medicale de urgență, precum și un stoc de echipamente medicale și spitale de campanie care pot răspunde urgențelor sanitare și incidentelor chimice, biologice, radiologice și nucleare. RescEU completează UCPM în misiuni precum stingerea incendiilor și asistența și cercetarea medicală.

    3.3.

    Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) se află în centrul funcționării UCPM. Acesta centralizează și coordonează diferite ajutoare trimise de țări și este responsabil pentru furnizarea rapidă a ajutoarelor de urgență în zone afectate de dezastre.

    3.4.

    Țările anunță mijloacele pe care le pot pune la dispoziție țărilor solicitante utilizând sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS). Platforma permite păstrarea înregistrărilor online, în timp ce ERCC poate detalia nevoile țărilor solicitante și cazurile în care țările care oferă asistență pot specifica mijloacele pe care intenționează să le pună la dispoziție.

    3.5.

    În plus, participanții pot pune la dispoziția Rezervei europene de protecție civilă resurse naționale pentru răspunsul la situații de urgență. Această rezervă permite o mai bună planificare și coordonare a activităților de răspuns la nivel european și național, ceea ce asigură un răspuns mai rapid și mai fiabil al UE la dezastre.

    3.6.

    Prin sprijinirea activităților de prevenire și pregătire, UE a crescut și sprijinul financiar pentru capacitățile înregistrate în Rezerva europeană de protecție civilă. Sprijinul financiar poate fi utilizat pentru a adapta și a repara capacitățile, precum și pentru a acoperi costurile operaționale (în interiorul UE) și costurile cu transportul (în afara UE) atunci când sunt realizate în cadrul UCPM.

    3.7.

    Mecanismul a fost declanșat de câteva ori în cadrul gestionării situațiilor de criză ale UE pe durata pandemiei de COVID-19. Experiența a demonstrat că UE trebuie să fie mai bine pregătită pentru a răspunde situațiilor de urgență la scară largă și că actualul cadru juridic privind sănătatea și protecția civilă ar trebui consolidat.

    3.8.

    Din punct de vedere financiar, mecanismul beneficiază, în plus față de contribuțiile din partea țărilor participante, de un pachet financiar din partea bugetului multianual al UE pentru 2021-2027. Mai precis, pachetul financiar pentru punerea în aplicare a mecanismului în perioada 2021-2027 va fi de 1 263 000 000 EUR. În plus, venitul extern alocat din partea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene în valoare de 2 056 480 000 EUR va fi, de asemenea, alocat pentru punerea în aplicare a mecanismului în cursul aceleiași perioade.

    3.9.

    Rețea europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă (KN), o nouă platformă pentru schimbul de cunoștințe, bune practici și lecții învățate de experții în protecție civilă și personalul de gestionare a situațiilor de urgență, este un instrument prin care UE intenționează să consolideze gestionarea europeană a riscului de dezastre.

    3.10.

    KN vizează să stimuleze găsirea unor sinergii solide în rândul practicienilor, al responsabililor de elaborarea politicilor și al cercetătorilor științifici prin pilonii reprezentați de dezvoltarea capacităților și de știință, în cadrul cărora să fie inițiate, planificate, concepute și implementate activități. Acțiunile KN includ exerciții comune, schimburi bilaterale și multilaterale, precum și acțiuni de cooperare și proiecte comune.

    3.11.

    În ceea ce privește protecția civilă în afara cadrului UE, este important să menționăm Centrul euroatlantic de coordonare a reacțiilor în situații de dezastru al NATO (EADRCC), care oferă asistență în special în cazurile de dezastre naturale și provocate de om, și Misiunile ONU de evaluare a dezastrelor și de coordonare (UNDAC), acestea oferind asistență pe durata primei faze a unei situații de urgență instalate brusc.

    3.12.

    În Europa, Uniunea pentru Mediterana (UpM), un parteneriat multilateral axat pe creșterea potențialului integrării și coeziunii regionale în rândul țărilor euromediteraneene, inclusiv Turcia, a aprobat un plan de acțiune privind pregătirile pentru o asistență reciprocă eficace în zona euromediteraneeană. Răspunsurile rapide se numără printre acțiunile propuse. Principalii factori includ consolidarea acțiunilor serviciului public de urgență prin implicarea voluntarilor și a cetățenilor în salvarea de vieți.

    3.13.

    În perioada 2007-2020, UCPM a fost activat de 382 de ori. În 2020, a fost activat de 102 ori, ceea ce înseamnă cu 82 de activări mai mult decât în anul precedent. Dintre cele 102 activări, 36 au fost în interiorul UE și 66 în afara UE, iar 85 din totalul activărilor au fost legate de pandemia de COVID-19.

    4.   Observații specifice

    4.1.

    UCPM nu mai este suficient de amplu pentru a răspunde dezastrelor naturale legate de schimbările climatice din punctul de vedere al capacităților de prevenire, alertă, previziune și operaționale.

    4.2.

    În cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii ar trebui îmbunătățită abordarea unor sectoare precum poluarea maritimă, riscurile industriale și catastrofele care afectează rețelele de energie electrică și de apă potabilă.

    4.3.

    CESE consideră că dimensiunea diplomatică a protecției civile europene nu este suficient de bine dezvoltată în ceea ce privește vecinătatea imediată a UE (în special, Balcanii) sau Africa de Nord și țările africane, în plus față de politica de dezvoltare a UE. Această dimensiune diplomatică a UCPM ar trebui exploatată în diferite moduri, (i) prin consolidarea procesului de pre-aderare a țărilor candidate la UE, cu respectarea tuturor criteriilor de aderare; (ii) prin reducerea influenței Chinei și a Rusiei în unele țări și zone geografice (Africa, Georgia, Ucraina); (iii) prin facilitarea relațiilor diplomatice cu anumite țări ostile (de exemplu, ajutor în stingerea incendiilor de pădure din Rusia sau Turcia); (iv) prin completarea politicii privind ajutorul pentru dezvoltare a Uniunii Europene; (v) prin implicarea țărilor care se află sub influența directă a Rusiei, precum Kazahstan, partener energetic al Europei, care sunt de mari dimensiuni și care sunt expuse unui risc semnificativ (de incendii de pădure, de exemplu).

    4.4.

    CESE pune sub semnul întrebării definiția zonei geografice acoperite de UCPM și criteriile de selecție pentru statele membre. De exemplu, țările candidate, Elveția și Moldova ar trebui să se alăture UCPM pentru a dobândi o dimensiune cu adevărat continentală.

    4.5.

    În ceea ce privește operațiunile externe coordonate de Comisia Europeană, atunci când țările terțe solicită asistență, este necesar să se specifice condițiile și procesul decizional pentru inițierea acestor operațiuni, acordând o atenție specială transparenței.

    4.6.

    CESE recomandă, de asemenea, ca un corespondent în materie de protecție civilă să fie desemnat în fiecare Reprezentanță permanentă a UE pentru a asigura informarea sistematică a țărilor terțe cu privire la posibila asistență a UE în eventualitatea unui dezastru grav și pentru a asigura coordonarea necesară cu propriile forțe de protecție civilă ale țărilor în cauză.

    4.7.

    CESE atrage atenția Comisiei cu privire la disparitățile semnificative care există în prezent între diferitele structuri de protecție civilă și subliniază nevoia de a se armoniza modul în care sunt organizate aceste forțe, în special din punctul de vedere al formării personalului, al procedurilor și al echipamentelor (de exemplu, diametrele furtunurilor de incendiu diferă de la o țară la alta). Această disparitate poate fi depășită prin organizarea și introducerea de module standard în fiecare țară a UE. Aceste module standard sunt deja instituite. Totuși, creșterea numărului lor și îmbunătățirea standardizării acestora trebuie încurajate în mod activ. De exemplu, modulele privind incendiile de pădure dintr-o țară pot fi echipate cu vehicule rutiere, iar în altă țară cu vehicule de teren.

    4.8.

    În plus, ar trebui consolidată cooperarea strânsă între autoritățile naționale de protecție civilă, universități și cercetători. Punerea în aplicare a Rețelei europene de cunoștințe în materie de protecție civilă prin pilonii reprezentați de dezvoltarea capacităților și de știință, precum și consolidarea Centrului de cunoștințe privind gestionarea riscului de dezastre oferă spațiul și mijloacele necesare pentru consolidarea acestei cooperări.

    4.9.

    În ceea ce privește capacitatea resurselor, utilizarea urgentă și pe distanță lungă a acestora, de-a lungul a mii și chiar a zeci de mii de kilometri, reprezintă o altă prioritate. Situațiile de urgență necesită deseori utilizarea activelor aeriene. În cazul în care personalul este transportat de avioane de linie, ar fi necesare aeronave de transport de mare capacitate pentru transportul echipamentelor.

    4.10.

    Problema asigurării capacității de transport ar putea fi rezolvată, eventual, prin utilizarea aeronavelor militare, naționale sau ale NATO. Cu toate acestea, utilizarea lor necesită respectarea garanțiilor procedurale și implică acțiuni de planificare, care nu sunt compatibile cu situațiile de urgență. O altă opțiune adecvată ar consta în luarea în considerare a unei flote dedicate de transportoare Airbus A330 sau închirierea punctuală de aeronave ale unor companii specializate. O unitate aeriană cu trei aeronave ar părea că răspunde așteptărilor experților. Aceste unități sunt versatile, iar capacitatea de a le transforma este fiabilă din punct de vedere tehnic, de exemplu, pentru utilizarea în situații precum pulverizarea de substanțe ignifuge pentru a stinge incendiile de pădure și transportarea de material rulant.

    4.11.

    Achiziționarea și gestionarea acestor active de proiecție aeriană ar putea fi studiate în cadrul rescEU.

    4.12.

    În ceea ce privește guvernanța, CESE solicită înființarea unei agenții europene pentru protecție civilă și ajutor umanitar. De-a lungul timpului, a fost solicitată intervenția lor în aceleași locuri, cu privire la aceleași populații. În general, protecția civilă reprezintă o acțiune de scurtă durată – zile sau săptămâni –, în timp ce ajutorul umanitar ar putea dura câteva luni sau chiar mai mult.

    Bruxelles, 24 martie 2022.

    Președinta Comitetului Economic și Social European

    Christa SCHWENG


    Top