Raportul final al consilierului-auditor (1)

AT.39839 – Telefónica și Portugal Telecom (amendament)

(2022/C 286/09)

Proiectul de decizie adresat (a) Telefónica, S.A („Telefónica”) și (b) Pharol SGPS SA („Pharol”) (2) este a doua decizie din cadrul procedurii actuale. Prima decizie a fost adoptată în acest caz în 2013 („decizia din 2013”) și a fost anulată parțial de Tribunal în 2016 (3). Curtea de Justiție a confirmat hotărârea Tribunalului în 2017 (4).

Deși Tribunalul a confirmat constatarea de către Comisie a unei încălcări a articolului 101 TFUE în decizia din 2013, acesta a anulat articolul 2 din respectiva decizie. Potrivit Tribunalului, în decizia din 2013, Comisia ar fi trebuit să stabilească valoarea vânzărilor legate direct sau indirect de încălcare pe baza elementelor prezentate de Telefónica și de Pharol cu privire la lipsa unei concurențe potențiale între acestea în ceea ce privește anumite servicii.

PROCEDURĂ

În urma hotărârilor Tribunalului și a hotărârii Curții de Justiție, Comisia a trimis o serie de solicitări de informații către Telefónica și Pharol cu scopul de a stabili în continuare valoarea vânzărilor legate direct sau indirect de încălcare în lumina constatărilor Tribunalului.

La 23 iulie 2019 și la 5 noiembrie 2019, Comisia a adresat Telefónica și Pharol o scrisoare de expunere a faptelor („scrisoarea de expunere a faptelor”), în care le-a informat că intenționa să adopte o nouă decizie în temeiul articolului 23 din Regulamentul 1/2003 (5) prin care li se impuneau amenzi pentru încălcarea articolului 101 TFUE, astfel cum se prevede la articolul 1 din decizia din 2013. Noua decizie ar modifica decizia din 2013, ținând seama de hotărârile Tribunalului și de hotărârea Curții de Justiție.

Telefónica și Pharol și-au prezentat opiniile cu privire la scrisoarea de expunere a faptelor la 18 octombrie 2019 și, respectiv, la 10 ianuarie 2020. La 22 iunie și la 4 august 2020, Telefónica a prezentat observații suplimentare.

ASPECTE PROCEDURALE RIDICATE DE TELEFÓNICA

a)   Pretinsa necesitate a unei noi comunicări privind obiecțiunile și a unei audieri

În răspunsul său la scrisoarea de expunere a faptelor, Telefónica a solicitat o nouă comunicare privind obiecțiunile și o nouă audiere (6) susținând că, având în vedere conținutul scrisorii de expunere a faptelor și propunerile formulate în aceasta, Comisia ar trebui să emită o nouă comunicare privind obiecțiunile și să acorde Telefónica o audiere în prezența reprezentanților statelor membre, în conformitate cu procedura și sub rezerva garanțiilor procedurale prevăzute în Regulamentul 1/2003 (7). Telefónica nu detaliază această cerere, ci realizează analogii cu hotărârea în cazul Toshiba, susținând că analiza existenței unei concurențe potențiale între PT și Telefónica pe fiecare dintre piețele și cu privire la serviciile vizate de scrisoarea de expunere a faptelor afectează aspecte esențiale ale evaluării parametrilor de calcul al cuantumului amenzii aplicate Telefónica (8).

Argumentul Telefónica pare să fie acela că, întrucât scrisoarea de expunere a faptelor conținea aspecte esențiale ale evaluării parametrilor de calcul al cuantumului amenzii, era justificată solicitarea Telefónica privind o comunicare privind obiecțiunile și o audiere. Cu toate acestea, abordarea Telefónica nu are niciun temei în jurisprudență.

Ca un prim aspect în această privință, trebuie amintit că anularea unui act al Uniunii nu afectează în mod obligatoriu actele pregătitoare ale acestuia, iar procedura având ca obiect înlocuirea unui astfel de act poate fi reluată, în principiu, exact din punctul în care a apărut nelegalitatea. Dacă se constată că anularea nu afectează validitatea actelor de procedură anterioare, Comisia nu este obligată, numai din cauza acestei anulări, să adreseze o nouă comunicare privind obiecțiunile întreprinderilor în cauză (9). În cazul de față, Telefónica nu pare să susțină că viciul constatat prin hotărârile Tribunalului privea obiecțiunile ridicate împotriva Telefónica în 2011 înainte de adoptarea Deciziei din 2013 (10).

În al doilea rând, noul proiect de decizie privește numai calculul detaliat al cuantumului amenzilor, în special al valorii vânzărilor. Astfel cum se subliniază în mod întemeiat la punctele 23-26 din proiectul de decizie, Comisia nu ridică obiecții noi, iar Telefónica nu susține că scrisoarea de expunere a faptelor conținea astfel de obiecții.

În al treilea rând, în măsura în care Telefónica contestă lipsa unei noi audieri, se observă că dreptul de a fi ascultat nu implică faptul că persoanei interesate trebuie să i se dea posibilitatea de a-și exprima oral punctul de vedere, întrucât posibilitatea de a prezenta observații în scris permite de asemenea respectarea acestui drept (11). Telefónica a avut posibilitatea de a răspunde în scris la scrisoarea de expunere a faptelor și a prezentat Comisiei mai multe observații suplimentare.

Având în vedere cele de mai sus, nu consider că opinia Telefónica potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să emită o nouă comunicare privind obiecțiunile și să acorde o nouă audiere este justificată.

b)   Argumentul Telefónica potrivit căruia creșterea valorii vânzărilor ar fi contrară Cartei drepturilor fundamentale („Carta”)

În măsura în care proiectul de decizie utilizează date de referință corectate pentru determinarea valorii vânzărilor sale, Telefónica susține că majorarea valorii vânzărilor într-o nouă decizie este contrară articolului 47 din Cartă (12). Acest lucru se datorează faptului că, în temeiul acestui articol, hotărârile judecătorești nu pot deveni nule ca urmare a actelor organelor administrative care trebuie să le execute. În opinia Telefónica, în temeiul abordării Comisiei, efectul util al unei hotărâri ar fi complet eliminat (13), determinând astfel o situație de risc pentru orice viitor reclamant care intenționează să introducă o acțiune în anulare.

Având în vedere că cuantumul amenzii stabilite în proiectul de decizie nu este majorat în comparație cu decizia din 2013, nu are loc nicio încălcare a articolului 47 din Cartă care să decurgă din acțiunea formulată de Telefónica împotriva deciziei din 2013.

CONCLUZIE

Consider că, în acest caz, dreptul tuturor participanților la proceduri de a fi audiați a fost respectat.

(1)  În temeiul articolelor 16 și 17 din Decizia 2011/695/UE a președintelui Comisiei Europene din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (JO L 275, 20.10.2011, p. 29) („Decizia 2011/695/UE”).

(2)  Portugal Telecom SGPS, S.A. („PT”), destinatarul inițial al deciziei din 2013, a fost redenumită Pharol în 2015.

(3)  Cazul T-216/13, Telefónica SA/Comisia Europeană și cazul T-208/13, Portugal Telecom SGPS SA/Comisia Europeană („hotărârile Tribunalului”).

(4)  Cazul C-487/16 P, Telefónica SA/Comisia Europeană. Pharol nu a atacat hotărârea Tribunalului în cazul T-208/13. („hotărârea Curții de Justiție”).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

(6)  Pharol nu a formulat o cerere similară.

(7)  Răspunsul Telefónica la scrisoarea de expunere a faptelor, punctul 9.

(8)  Răspunsul Telefónica la scrisoarea de expunere a faptelor, nota de subsol 8.

(9)  Hotărârea în cazul Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C-238/99 P, C-244/99 P, C-245/99 P, C-247/99 P, C-250/99 P-C-252/99 P și C-254/99 P, ECLI:EU:C:2002:582, punctele 73-75, 80 și 81.

(10)  A se vedea Hotărârea în cazul Toshiba/Comisia, C-180/16, ECLI:EU:C:2017:520, punctul 28.

(11)  Hotărârea în cazul HeidelbergCement AG și Schwenk Zement KG/Comisia, T-380/17, ECLI:EU:T:2020:471, punctul 634.

(12)  Răspunsul Telefónica la scrisoarea de expunere a faptelor, punctele 37-42.

(13)  Răspunsul Telefónica la scrisoarea de expunere a faptelor, punctul 38.