1)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să respingă o cerere de reîntregire a familiei formulată în favoarea unui resortisant al unei țări terțe membru al familiei unui cetățean al Uniunii care deține cetățenia acestui stat membru și care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru simplul motiv că cetățeanul Uniunii nu dispune de suficiente resurse pentru el și acest membru al familiei sale astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul național de asistență socială, fără să se fi examinat dacă între cetățeanul Uniunii și membrul de familie menționat există o relație de dependență de asemenea natură încât, în cazul refuzului acordării unui drept de ședere derivat acestuia din urmă, cetățeanul Uniunii ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii Europene considerat în ansamblu și ar fi astfel privat de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul său de cetățean al Uniunii.

2)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, o relație de dependență de natură să justifice acordarea unui drept de ședere derivat în temeiul acestui articol nu există pentru simplul motiv că resortisantul unui stat membru, major și care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, și soțul său, major și resortisant al unei țări terțe, sunt obligați să locuiască împreună în temeiul obligațiilor care decurg din căsătorie potrivit dreptului statului membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii și în care a fost încheiată căsătoria și, pe de altă parte, că, în cazul în care cetățeanul Uniunii este minor, aprecierea existenței unei relații de dependență de natură să justifice acordarea părintelui acestui copil resortisant al unei țări terțe a unui drept de ședere derivat în temeiul articolului menționat trebuie să se bazeze pe luarea în considerare, în interesul superior al copilului, a tuturor împrejurărilor speței. Atunci când acest părinte locuiește în mod stabil împreună cu celălalt părinte, cetățean al Uniunii, al minorului respectiv, o astfel de relație de dependență este prezumată în mod refragabil.

3)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că o relație de dependență de natură să justifice acordarea unui drept de ședere derivat în temeiul acestui articol în beneficiul copilului minor resortisant al unei țări terțe al soțului, el însuși resortisant al unei țări terțe, al unui cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație există atunci când din uniunea dintre acest cetățean al Uniunii și soțul său s-a născut un copil cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, iar acesta din urmă ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu dacă copilul minor resortisant al unei țări terțe ar fi obligat să părăsească teritoriul statului membru în cauză.