1)

O jurisprudență națională care, având în vedere reglementarea specifică a comisionului de acordare în dreptul național ca fiind o remunerație pentru serviciile privind studierea, acordarea sau procesarea contractului de împrumut sau de credit ipotecar sau pentru alte servicii similare inerente activității împrumutătorului legate de acordarea împrumutului sau a creditului, care se plătește o singură dată și, în general, la încheierea contractului, consideră că clauza care prevede comisionul respectiv reglementează un element esențial al contractului, întrucât constituie un element principal al prețului, și nu poate fi considerată abuzivă dacă este redactată în mod clar și inteligibil, în sensul larg stabilit de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, este contrară articolului 3 alineatul (1), articolului 4 și articolului 5 din Directiva 93/13/CEE (1)?

2)

O jurisprudența națională care, pentru a aprecia caracterul clar și inteligibil al unei clauze care reglementează un element esențial al contractului de împrumut sau de credit ipotecar, ia în considerare aspecte precum cunoașterea notorie a clauzei respective de către consumatori, informațiile obligatorii pe care instituția financiară trebuie să le furnizeze potențialului împrumutat în conformitate cu reglementarea fișelor de informații standardizate, publicitatea instituțiilor bancare, atenția deosebită acordată de consumatorul mediu, întrucât este un element al prețului care trebuie achitat integral la momentul încheierii contractului de împrumut și reprezintă o parte esențială a sacrificiului economic pe care îl presupune obținerea împrumutului, precum și faptul că formularea, amplasarea și structura clauzei conduc la concluzia că aceasta constituie un element esențial al contractului, este contrară articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE?

3)

O jurisprudență națională care consideră că o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, referitoare la comisionul de acordare a unui împrumut sau credit, care are ca obiect remunerarea serviciilor privind studierea, redactarea și procesarea individuală a unei cereri de împrumut sau de credit (studiul viabilității împrumutului, al solvabilității debitorului, al situației sarcinilor imobilului asupra căruia se va constitui ipoteca etc.), drept condiții pentru acordarea sa, care este prevăzută în mod expres în legislația națională ca fiind o remunerație pentru formalitățile inerente acordării împrumutului sau creditului, nu determină, contrar cerinței de bună-credință și în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, este contrară articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE?