1)

Prevederile articolului 1 alineatul (1), respectiv ale articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2008/94 (1) sub aspectul noțiunii autonome de „stare de insolvență” se opun unei reglementări naționale de transpunere a directivei – articolul 15 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale coroborat cu articolul 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 – în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 16/2018, potrivit cu care perioada de 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua și plăti creanțele salariale ale angajatorului în insolvență, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenței?

2)

Prevederile articolului 3 [al doilea paragraf], respectiv ale articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2008/94 se opun articolului 15 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale – în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 16/2018, potrivit cu care perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua și plăti creanțele salariale ale angajatorului în insolvență, se situează în intervalul de referință de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvență-3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvență?

3)

Este conformă cu finalitatea socială a Directivei 2008/94 și cu dispozițiile articolului 12 litera (a) din directivă o practică administrativă națională prin care, în temeiul unei decizii a Curții de Conturi și în absența unei reglementări naționale specifice de obligare a lucrătorului la restituire, se procedează la recuperarea de la lucrător a sumelor pretins a fi fost achitate pentru perioade care exced[ează] cadrului legal sau care au fost solicitate în afara termenului legal de prescripție?

4)

În interpretarea noțiunii de „abuz” din articolul 12 litera (a) din Directiva 2008/94, reprezintă o justificare obiectivă suficientă acțiunea de a proceda la recuperarea de la lucrător, cu scopul declarat al respectării termenului general de prescripție, a drepturilor salariale achitate din Fond prin intermediul lichidatorului judiciar?

5)

Sunt compatibile cu prevederile și scopul directivei o interpretare și o practică națională administrativă prin care creanțele salariale ce se solicită a fi restituite de către lucrători sunt asimilate unei creanțe fiscale purtătoare de dobânzi și de penalități de întârziere?