—

anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii lor din 4 iunie 2018;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului echivalenței puterii de cumpărare între funcționari, indiferent de locul lor de repartizare. În primul rând, reclamanții susțin că decizia atacată este afectată de o lipsă totală de motivare, ceea ce îi împiedică să înțeleagă temeinicia acestei decizii și nu îi permite Tribunalului să își exercite controlul jurisdicțional. În al doilea rând, reclamanții consideră că își exercită funcțiile în aceleași condiții ca colegii lor repartizați în cadrul Reprezentanței Comisiei Europene la Paris și că ar trebui, așadar, să primească, precum aceștia din urmă, o indemnizație forfetară. În sfârșit, aceștia consideră că respectarea principiului echivalenței puterii de cumpărare este incompatibilă cu existența unui același coeficient corector pentru funcționarii repartizați la Paris, Strasbourg, Marsilia și Valenciennes.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și nediscriminării, în măsura în care reclamanții nu primesc indemnizația forfetară, spre deosebire de colegii lor repartizați în cadrul Reprezentanței Comisiei Europene la Paris, deși își exercită funcțiile în aceleași condiții ca aceștia.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine care impune autorității competente să indice, în motivarea deciziei contestate, motivele care au determinat-o să acorde prioritate interesului serviciului.