—

Decizia atacată nu ar fi fost comunicată integral reclamantei, contrar articolului 1 al doilea paragraf TUE, a articolelor 15, 296 și 298 TFUE, precum și a articolelor 42 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Fiind un element central al deciziei, cunoașterea informațiilor necomunicate ar fi necesară pentru a putea înțelege și verifica modul în care au fost calculate contribuțiile.

—

Decizia atacată ar încălca obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, precum și la articolul 41 alineatele (1) și (2) litera (c) din cartă, întrucât nu ar fi fost prezentate nici temeiurile și nici detaliile calculelor. În ceea ce privește puterea de apreciere a pârâtului, nu s-a explicat ce evaluări a efectuat pârâtul și care au fost motivele care au stat la baza acestora.

—

Contrar articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din cartă, reclamantei nu i s-a respectat dreptul de a fi ascultată nici înainte de adoptarea deciziei atacate, nici înainte de adoptarea deciziei de impunere a contribuției bazate pe decizia atacată.

—

În cadrul celui de al patrulea motiv, reclamanta invocă faptul că articolele 4-7 și articolul 9, precum și anexa I din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 — pe care se întemeiază decizia atacată — creează un sistem netransparent de stabilire a contribuțiilor, care contravine articolelor 16, 17 și 47 din cartă și care nu garantează respectarea articolelor 20 și 21 din cartă și nici respectarea principiilor proporționalității și securității juridice. Acest motiv este invocat, în subsidiar, și în legătură cu acele dispoziții din Directiva 2014/59/UE (2) și din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (3) care impun în mod imperativ sistemul de contribuții pus în aplicare prin Regulamentul delegat (UE) 2015/63, sistem care — în opinia reclamantei — este incompatibil cu principiile menționate și cu valorile fundamentale ale dreptului Uniunii.