19.5.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 181/56

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special cele din 16 februarie 2012 (1), 13 septembrie 2012 (2), 23 mai 2013 (3) și 12 septembrie 2013 (4), precum și cele referitoare la valurile de refugiați cauzate de conflictul armat,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Siria din 23 ianuarie, 18 februarie, 11 martie, 22 aprilie, 27 mai, 24 iunie, 9 iulie, 22 iulie 2013, având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 februarie 2013 referitoare la Siria,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton, din 21 august 2013 referitoare la cele mai recente rapoarte privind utilizarea armelor chimice la Damasc, din 23 august 2013 referitoare la marea urgență cu care se impune o soluționare politică a conflictului sirian (reflectând poziția convenită de UE cu privire la Siria din 7 septembrie 2013), din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de a pune armele chimice ale Siriei sub control internațional și cea din 14 septembrie 2013, în urma acordului americano-rus privind armele chimice din Siria, precum și declarațiile făcute de VP/ÎR în timpul dezbaterii plenare a Parlamentului European de la Strasbourg, la 11 septembrie 2013,

—

având în vedere declarațiile comisarului pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, referitoare la refugiații sirieni și la intervenția UE, îndeosebi declarația sa din 3 septembrie 2013 referitoare la ultimele cifre cu privire la refugiații din cauza crizei siriene, precum și rapoartele asupra situației și fișele informative referitoare la Siria elaborate de ECHO (Ajutor Umanitar și Protecție Civilă),

—

având în vedere observațiile făcute de Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați, António Guterres, la reuniunea informală a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din Vilnius, la 18 iulie 2013 (5),

—

având în vedere notele de informare ale Consiliul de Securitate referitoare la Siria, emise de Secretarul General adjunct pentru probleme umanitare și coordonator al ajutorului de urgență al Organizației Națiunilor Unite, Valerie Amos, îndeosebi cea din 18 aprilie 2013,

—

având în vedere declarația comună a reuniunii ministeriale a țărilor limitrofe Siriei, organizată de către Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați la 4 septembrie 2013,

—

având în vedere rezoluțiile Consiliului pentru Drepturile Omului privind Siria,

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere faptul că Siria este parte la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, la Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la Convenția privind drepturile copilului și Protocolul opțional la aceasta privind implicarea copiilor în conflictele armate, precum și la Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid,

—

având în vedere articolele 78, 79 și 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, până la 20 septembrie 2013, Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a înregistrat un număr total de 1 929 227 de refugiați sirieni în țările învecinate și în Africa de Nord; întrucât numărul total al refugiaților, inclusiv al celor neînregistrați, este estimat la 2 102 582; întrucât, potrivit acelorași surse, 76 % dintre refugiații sirieni sunt femei și copii; întrucât 410 000 de copii refugiați sirieni sunt de vârstă școlară primară (între 5 și 11 ani); întrucât, potrivit Biroului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), la 9 septembrie 2013 numărul de persoane strămutate intern (PSI) era de 4,25 milioane;

B.

întrucât, conform ICNUR, la 20 septembrie 2013, numărul refugiaților (inclusiv al celor aflați în așteptarea înregistrării) prezenți în țările de primire era repartizat în modul următor: Turcia – 492 687; Liban – 748 608; Iordania – 531 768; Irak – 190 857; Egipt – 124 373; Maroc, Algeria și Libia – 14 289 (înregistrați); întrucât mii de sirieni fug din țară în fiecare zi, refugiindu-se în țările învecinate, iar conform estimărilor Planului de răspuns regional pentru Siria al ONU, numărul refugiaților sirieni ar putea ajunge la 3,5 milioane până la sfârșitul anului 2013;

C.

întrucât numărul cererilor de azil în UE primite de la sirieni a continuat să crească în 2013, cu un total de 52 037 cereri făcute de la începutul conflictului, în 2011, în UE și țările vecine cele mai apropiate (Elveția și Norvegia);

D.

întrucât, în UE-28, Germania (14 842) și Suedia (14 083) au primit 59 % din cererile depuse, întrucât alte țări au înregistrat creșteri semnificative ale numărului de cereri, numai un singur stat membru a primit mai mult de 2 000 de cereri (Regatul Unit, cu 2 634);

E.

întrucât nu există date foarte precise și credibile cu privire la numărul total de sirieni care vin în Europa, și nici informații privind numărul persoanelor care solicită azil în țările europene și numărul total de persoane prezente; întrucât, în conformitate cu ICNUR, în pofida acestor decalaje și a faptului că statisticile și datele privind practicile de adjudecare în ceea ce privește cererile de azil din statele membre ale UE sunt deficitare, există indicii că persistă diferențe mari în ceea ce privește protecția sirienilor în UE;

F.

întrucât criza refugiaților sirieni reprezintă un prim test pentru Sistemul european comun de azil recent revizuit (SECA);

G.

întrucât legislația UE oferă deja o serie de instrumente, cum ar fi Codul vizelor (6) și Codul frontierelor Schengen (7), făcând posibilă acordarea de vize umanitare;

H.

întrucât statele membre ar trebui încurajate să folosească fondurile ce vor fi disponibile în cadrul Fondului pentru azil și migrație și fondurile disponibile în cadrul acțiunii pregătitoare „Sprijinirea reinstalării refugiaților în situații de urgență”, care cuprinde, printre altele, următoarele măsuri: sprijinirea persoanelor deja recunoscute ca refugiați de către ICNUR; sprijinirea acțiunilor de urgență în cazul grupurilor de refugiați, identificate ca prioritare, care sunt sub atac armat și care se confruntă cu conjuncturi de vulnerabilitate extremă ce le pun în pericol viața; oferirea, acolo unde este necesar, de sprijin financiar suplimentar în timpul situațiilor de urgență pentru ICNUR și pentru organizațiile sale de legătură din statele membre și de la nivelul UE,

I.

întrucât noua dramă care s-a petrecut la 3 octombrie 2013, în apropiere de Lampedusa, a provocat moartea a 130 de migranți și dispariția altor câteva sute; întrucât zeci de mii de migranți au murit în încercarea de a ajunge în UE, ceea ce ne reamintește, încă o dată, necesitatea de a face totul pentru a salva viețile aflate în pericol și nevoia ca statele membre să-și respecte obligațiile internaționale în materie de salvare pe mare;

1.

este profund preocupat de criza umanitară continuă din Siria și de presiunile serioase pe care aceasta le exercită asupra țărilor vecine; își exprimă îngrijorarea că exodul de refugiați continuă să crească, neexistând semne că s-ar putea încheia curând;

2.

salută eforturile și solidaritatea autorităților din aceste țări, precum și generozitatea popoarelor lor în acordarea de asistență pentru refugiații din Siria;

3.

salută politica ușilor deschise practicată de țările vecine Siriei și le îndeamnă să păstreze granițele deschise pentru toți refugiații care fug din Siria;

4.

își exprimă îngrijorarea că un număr tot mai mare de sirieni își riscă viața, îmbarcându-se pe ambarcațiuni periculoase în Marea Mediterană spre UE;

5.

salută faptul că UE și statele sale membre s-au angajat să ofere peste 1 miliard EUR pentru asistența umanitară și neumanitară pentru sirienii din interiorul și din afara Siriei; constată că UE este cel mai important donator de ajutor umanitar pentru criza siriană; invită UE să monitorizeze distribuirea acestei finanțări;

6.

solicită UE să continue finanțarea generoasă a eforturilor umanitare și neumanitare, ca răspuns la nevoile poporului Sirian și ale refugiații din sirieni în țările vecine;

7.

încurajează statele membre să soluționeze nevoile acute prin reinstalare, în plus față de cotele naționale existente și prin admiterea umanitară de refugiați; încurajează statele membre să utilizeze fondurile încă disponibile pentru acțiuni pregătitoare/proiecte pilot privind relocarea;

8.

solicită comunității internaționale, UE și statelor membre să continue acordarea de sprijin ca răspuns la această criză umanitară excepțională și să se angajeze să ofere asistență eficientă pentru țările vecine Siriei;

9.

solicită UE să convoace o conferință umanitară privind criza refugiaților sirieni, acordând prioritate acțiunilor îndreptate în țările gazdă din regiune (în special Liban, Iordania, Turcia și Irak), pentru a le sprijini în eforturile de găzduire a numărului din ce în ce mai mare de refugiați și de menținere a politicii ușilor deschise; subliniază că o astfel de conferință ar trebui să reunească toate instituțiile UE și organizațiile societății civile și să se concentreze pe eforturile umanitare și pe consolidarea rolului și implicării UE în eforturile diplomatice de încheiere a conflictului din Siria;

10.

subliniază importanța explorării concrete, în acest moment, a posibilităților și oportunităților statelor membre de a face mai mult pentru a consolida protecția oferită poporului sirian; atrage atenția asupra nevoii de solidaritate și de consolidare proactivă a protecției oferite în UE, prin cooperare consolidată, informații partajate, consolidarea capacităților și dialogul la nivel de politici;

11.

salută consensul general existent între statele membre asupra nereturnării cetățenilor sirieni în Siria; subliniază, totuși, că e necesară o abordare mai coerentă, precum și o mai mare solidaritate cu statele membre care se confruntă cu presiuni deosebite în primirea refugiaților din Siria; solicită statelor membre să se asigure că toate prevederile diferitelor instrumente ale SECA sunt aplicate corect;

12.

invită statele membre să exploreze toate legile și procedurile UE existente pentru asigurarea intrării în siguranță în UE, pentru a primi temporar sirienii care se refugiază din țara lor; remarcă faptul că intrarea legală în UE este preferabilă intrării ilegale care e mai periculoasă, și ar putea implica riscuri de trafic de ființe umane; constată că unele state membre au acordat sirienilor fie rezidență permanentă (Suedia), fie admitere temporară (Germania);

13.

reamintește statelor membre că sirienii ce fug din fața conflictului și care solicită protecție internațională ar trebui îndrumați către autoritățile naționale competente în materie de azil și ar trebui să li se ofere acces la proceduri de azil echitabile și eficiente;

14.

solicită UE să ia măsuri adecvate, responsabile în ceea ce privește posibilul flux de refugiați în statele sale membre; invită Comisia și statele membre să continue monitorizarea situației actuale și să elaboreze planificarea de urgență, luând în considerare inclusiv posibilitatea de a aplica Directiva privind protecția temporară (8), dacă și când este cazul;

15.

reamintește statelor membre obligația de a salva migranții pe mare și le solicită acelora care nu și-au respectat obligațiile internaționale să înceteze de a mai returna ambarcațiile cu migranți la bord;

16.

invită statele membre să respecte principiul nereturnării, în conformitate cu dreptul internațional și legislația UE existente; lansează un apel adresat statelor membre de a înceta imediat orice practici de detenție abuzivă și prelungită care încalcă dreptul internațional şi european și reamintește că măsurile de reținere a migranților trebuie să fie întotdeauna însoțite de o decizie administrativă, motivate corect și limitate la o durată determinată;

17.

invită comisiile sale competente să continue monitorizarea situației din Siria și din țările învecinate, precum și a măsurilor luate de statele membre în acest sens;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Înaltului Comisar ONU pentru Refugiați, Secretarului General al Ligii Arabe, Parlamentului și Guvernului Republicii Arabe Siriene, precum și parlamentelor și guvernelor din țările vecine Siriei și tuturor părțile implicate în conflictul din Siria.