4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/9

1)

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretată, în lumina articolelor 38 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2), în sensul că este contrară acestor dispoziții o interpretare jurisprudențială a unei dispoziții legislative a unui stat membru, precum articolul 1535 din Codul civil spaniol, care limitează aplicarea sa la faza procedurii de fond până la pronunțarea unei hotărâri, împiedicând aplicarea sa în faza executării, după ce s-a pronunțat hotărârea sau a expirat termenul fără să se fi contestat cererea, iar între timp creanța deținută de creditor nu a fost satisfăcută integral?

2)

Dispozițiile dreptului Uniunii, menționate în cuprinsul primei întrebări, se opun unei norme de drept național, precum articolul 1535 din Codul civil spaniol, care permite cesiunea către un terț a unei creanțe litigioase rezultate dintr-un contract încheiat între un întreprinzător, pe de o parte, și un consumator, pe de altă parte, fără să se prevadă notificarea prin act cu valoare probantă a consumatorului respectiv cu privire la cesiunea însăși a creanței, titlul sau temeiul său și fără să se impună menționarea, prin prezentarea de acte doveditoare (și în orice caz), a prețului exact de achiziție a creanței, indicându-se remiterea de datorie sau reducerea aplicată?

3)

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 martie 1978, pronunțată în cauza [106/77], Simmenthal (3), trebuie interpretată în sensul că, în vederea atingerii obiectivului directivei menționate în cuprinsul primei întrebări, în lumina articolelor 38 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanța națională nu trebuie să aplice dispozițiile de drept național, precum articolul 1535 din Codul civil spaniol, care împiedică exercitarea retractului litigios în cadrul aceleiași proceduri de executare a creanței cesionate, impunând consumatorului sarcina de a iniția o nouă procedură de fond în termenul de decădere de 9 zile de la notificarea cesiunii creanței și de a plăti cheltuielile rezultate din aceasta (aferente avocatului, procurador, taxelor de timbru, stabilirii instanței competente în cazul în care cesionarul nu are domiciliul în Spania, etc.) împotriva noului titular al creanței cesionate în vederea exercitării retractului?