Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 62016TN0055

Cauza T-55/16 P: Recurs introdus la 9 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-45/11, De Nicola/BEI

JO C 106, 21.3.2016, p. 45–46 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

21.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/45

Recurs introdus la 9 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-45/11, De Nicola/BEI

(Cauza T-55/16 P)

(2016/C 106/54)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

admiterea prezentului recurs și, prin modificarea în parte a hotărârii atacate, anularea punctelor 2 și 3 din dispozitiv, precum și a punctelor 61-67 din hotărârea însăși;

—

în consecință, obligarea BEI la repararea prejudiciului suferit de domnul De Nicola, astfel cum s-a solicitat prin cererea de sesizare a instanței sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă cameră a Tribunalului Funcției Publice, cu o compunere diferită, pentru ca aceasta să se pronunțe din nou cu privire la punctele anulate. Obligarea celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta cauză este în esență identică cu cauzele F-55/08 și F-59/09, care au avut ca părți pe recurent și Banca Europeană de Investiții.

Recurentul precizează în această privință că prin hotărârea atacată nu s-a statuat cu privire la concluziile referitoare la anularea raportului de evaluare pentru anul 2009, a deciziei din 25 martie 2010 prin care s-a refuzat promovarea, a liniilor directoare pentru anul 2009, a celor două scrisori ale președintelui BEI din data de 17 și de 30 noiembrie 2010 și a „tuturor actelor conexe, consecutive și prealabile”.

În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe obligația de anulare a liniilor directoare pentru anul 2009 și a scrisorilor președintelui BEI din 17 noiembrie 2010 și din 30 noiembrie 2010.

—

Se afirmă în special în această privință că, dacă Tribunalul trebuia să statueze că liniile directoare în discuție sunt nelegale, anularea lor ar obliga intimata să își efectueze evaluarea potrivit celor mai corecte criterii și care garantează cel mai bine drepturile recurentului.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe natura contractuală a raportului dintre recurent și BEI.

—

Se arată în această privință că recurentul a solicitat repararea prejudiciilor în temeiul răspunderii contractuale a intimatei, iar nu în temeiul celei extracontractuale a Uniunii Europene. Prin hotărârea atacată se asimilează, printre altele, agenții BEI cu funcționarii celorlalte instituții europene, în condițiile în care raportul de muncă supus judecății este de drept privat, ceea ce determină inaplicabilitatea în speță a legislației privind funcționarii.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe cererea de reparare a prejudiciilor materiale și morale.

—

Recurentul consideră că concluziile cu privire la acest aspect din hotărârea atacată sunt vădit eronate atât în fapt, cât și în drept și că, în consecință, ar fi îndeplinite toate condițiile pentru a recunoaște dreptul acestuia la repararea prejudiciului.
Top