25.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/58

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata către reclamantă a unei indemnizații pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a măsurilor restrictive pe care Consiliul i le-a aplicat în mod nelegal ca urmare a actelor nelegale ale Consiliului prezentate în continuare: i) Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (1); ii) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 (2); iii) Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (3); iv) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (4); v) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (5);

—

acordarea de despăgubiri reclamantei, care să acopere atât prejudiciul moral, cât și pe cel material suferit de reclamantă ca urmare a actelor nelegale ale Consiliului, în cuantum total de i) 84 767,66 lire sterline plus; ii) 4 774 187,07 euro plus; iii) 1 532 688,00 dolari plus; iv) orice alt cuantum care poate fi stabilit în cursul procedurii;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

1.

Aceasta arată că, în temeiul articolului 340 TFUE, victima unui prejudiciu cauzat de o instituție a Uniunii Europene poate solicita respectivei instituții indemnizarea acestuia. Jurisprudența a precizat condițiile pe care o asemenea cerere de despăgubiri trebuie să le îndeplinească. Hotărârea din 25 noiembrie 2014 Safa Nicu Sepahan/Consiliul (T-384/11, Rec, EU:T:2014:986) le rezumă după cum urmează: a) nelegalitatea comportamentului instituției; b) realitatea prejudiciului; și c) existenței unei legături de cauzalitate între comportamentul invocat și prejudiciul pretins.

2.

Reclamanta declară că toate cele trei condiții citate anterior sunt îndeplinite în cazul său: Consiliul a săvârșit o „încălcare gravă a unei norme juridice având drept obiect să confere drepturi particularilor, în sensul jurisprudenței”, astfel cum Tribunalul a stabilit în Hotărârea din 6 septembrie 2013, Iran Insurance/Consiliul (T-12/11, EU:T:2013:401); reclamanta a suferit un prejudiciu moral și material considerabil; și acest prejudiciu este consecința directă a sancțiunilor nelegale.

3.

Reclamanta indică de asemenea că, astfel cum sunt detaliate în argumentele dezvoltate în cererea introductivă, prejudiciul moral pe care l-a suferit este evaluat la un cuantum de 1 000 000,00 euro și prejudiciul material, care a făcut obiectul unei evaluări de către auditori independenți, se ridică la un cuantum de 84 767,66 de lire sterline plus 3 774 187,07 euro plus 1 532 688,00 dolari, fără a exclude orice cuantum suplimentar care poate fi stabilit în cursul procedurii. În consecință, cererea de despăgubiri a reclamantei se ridică la un cuantum total de 84 767,66 lire sterline plus 4 774 187,07 euro plus 1 532 697,01 dolari plus orice alt cuantum care poate fi stabilit în cursul procedurii.