EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62015TN0150

Cauza T-150/15: Acțiune introdusă la 27 martie 2015 – EFB/Comisia

JO C 190, 8.6.2015, p. 18–19 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

8.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 190/18


Acțiune introdusă la 27 martie 2015 – EFB/Comisia

(Cauza T-150/15)

(2015/C 190/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: European Federation of Biotechnology (EFB) (Liège, Belgia) (reprezentanți: M. Troncoso Ferrer și S. Moya Izquierdo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea faptului că acțiunea este admisibilă și întemeiată;

obligarea Comisiei Europene la plata către reclamantă a sumei de 39  316,54 euro;

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea formulată, reclamanta solicită Tribunalului să declare că Comisia Europeană și-a încălcat obligațiile contractuale care îi revin în temeiul contractului din 23 decembrie 2005 privind proiectul European Action for Global Life science – Health Programme, cu referința LSSP-CT-2005-512135 (denumit în continuare „contractul”), și reclamă plata sumei finale de 39  316,54 euro.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere cu privire la o serie de costuri eligibile, care constituie o eroare în aprecierea probelor, contravenind articolului 1315 din Codul civil belgian.

Reclamanta subliniază că nota de debit emisă de Comisia Europeană se bazează pe concluziile raportului de audit final, însă evaluarea realizată de auditorii Comisiei Europene în vederea redactării acestui raport a fost incorectă în privința mai multor costuri, și anume costurile de personal și costurile privind anumite evenimente. În consecință, Comisia Europeană a emis o notă de debit pe baza unor ipoteze incorecte și nu a dovedit faptele pe care se întemeiază susținerile sale, rezultând o încălcare a articolului 1315 din Codul civil belgian și, pe cale de consecință, o încălcare a contractului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolelor II.20 și II.6 din condițiile generale ale contractului, precum și a articolului 1347 din Codul civil belgian, întrucât Comisia Europeană a concluzionat în mod injust că costurile referitoare la munca anumitor membrii ai personalului erau neeligibile pentru că membrii respectivi nu aveau un contrat de muncă valid cu reclamanta.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 1134 din Codul civil belgian și a principiului executării cu bună credință a contractului.

Reclamanta subliniază, printre altele, că nu a avut șansa de a se apăra și de a explica Comisiei Europene orice neînțelegere sau greșeală minoră apărută în executarea contractului, că diferența financiară enormă dintre primul proiect de raport de audit și raportul de audit final demonstrează o lipsă clară de corectitudine și de prudență și că multiplele erori de calcul și inexactități în cifre care apar în tot cuprinsul raportului de audit final au făcut foarte dificilă pentru reclamantă înțelegerea corespunzătoare a acuzațiilor aduse de Comisia Europeană.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe nemotivarea de către Comisia Europeană a refuzului de a rambursa anumite costuri.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a protecției încrederii legitime.

Reclamanta subliniază că Comisia Europeană a acceptat faptul că era asistată de o altă entitate juridică și, prin aceasta, a creat încrederea legitimă că costurile derivate din această relație vor fi pe deplin eligibile.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe lipsa de claritate a normelor aplicabile celui de Al șaselea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică („PC6”).

Reclamanta subliniază că, potrivit articolului 1162 din Codul civil belgian, în caz de îndoială convenția se interpretează împotriva celui care a stipulat și în favoarea celui care a contractat obligația. Normele contractuale aplicabile PC6 rezultă din clauze „standard” stabilite de Comisia Europeană, la care reclamanta nu a avut altă posibilitate decât să adere, fapt care face din ea partea care a contractat obligația. Această situație, împreună cu faptul că normele amintite pun probleme de interpretare evidente, cum o ilustrează numărul mare de acțiuni formulate în fața Tribunalului cu privire la acestea, justifică faptul că incertitudinea trebuie să profite reclamantei. Norma de interpretare constituită de articolul 1162 din Codul civil belgian permite instanței să interpreteze prevederile redactate în mod deficitar sau ambigue împotriva autorului lor, respectiv Comisia.


Top