—

În această privință se invocă încălcarea articolului 12 alineatul 2-bis punctul v) din Regolamento per gli assegni vitalizi dei deputati italiani, la care face trimitere Reglementarea privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților Parlamentului European, întrucât a fost invocat în mod eronat pentru suspendarea plății pensiei din cauza funcției de președinte al autorității portuare din Veneția.

—

În plus, se susține că funcția de președinte al unei autorități portuare italiene nu intră în domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul 2-bis punctul v) din Regolamento, întrucât aceasta, astfel cum a recunoscut Curtea de Justiție în Hotărârea din 10 octombrie 2014 (C-270/13), presupune o funcție specializată bazată numai pe competențele profesionale demonstrate ale candidatului în sectoarele economiei și transporturilor, lipsită de orice legătură politică sau de numire de natură politică de către guvern și care nu presupune exercitarea unor funcții politice.

—

În această privință se invocă încălcarea articolelor 4 TUE și 13 TUE, care impun Parlamentului European, la fel ca și celorlalte instituții, protejarea în orice caz a situațiilor de încredere legitimă generate, în cadrul ordinii juridice comunitare, de fiecare dintre subiectele care îl compun.

—

Pe de altă parte, se invocă încălcarea principiilor protecției încrederii legitime și bunei-credințe, principii generale și fundamentale ale dreptului Uniunii, recunoscute și consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care impune întotdeauna respectarea lor în cazul restituirii unor sume plătite unei persoane cu bună-credință.

—

În sfârșit, se invocă încălcarea articolului 1 din Protocolul CEDO privind protecția proprietății, la care face trimitere articolul 6 TUE și care are aceeași valoare obligatorie ca și tratatele, în măsura în care impune protecția încrederii legitime generate unei persoane cu privire la existența unui drept al său de creanță și la valorificarea legitimă a acestuia.