21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/70

1.

împărtășește analiza Comisiei Europene conform căreia realizarea unui mediu stimulator, care să permită industriei cinematografice europene să-și fructifice pe deplin potențialul cultural și economic, trebuie să se bazeze pe mobilizarea actorilor din domeniu la toate nivelurile: în cadrul sectorului, în statele membre, de la nivelul local la cel național și, adesea, și în context transfrontalier;

2.

subliniază rolul major al autorităților locale și regionale în promovarea și punerea în valoare a culturii, prin conservarea patrimoniului cultural și prin încurajarea inovării artistice (1), în vederea definirii unor strategii culturale, a dezvoltării unor inițiative sectoriale sau a livrării unor infrastructuri adaptate;

3.

consideră că industriile culturale au o contribuție însemnată la dezvoltarea locală și regională prin faptul că sporesc atractivitatea regiunilor Europei, impulsionează un turism durabil și generează noi posibilități de locuri de muncă durabile (2);

4.

reamintește că tranziția spre digital oferă noi perspective de interconectare a diverselor regiuni europene; această tranziție poate reprezenta un prilej de a atrage un public nou, de a profita de un conținut alternativ, de a furniza noi servicii și de a conferi vizibilitate mai mare creațiilor provenite din diferite regiuni, precum și de a sprijini cooperarea culturală interregională. De asemenea, Comitetul subliniază că tranziția spre digital presupune costuri ce pot reprezenta mize importante pentru autoritățile locale și regionale, iar acest aspect trebuie luat în considerare în mod corespunzător;

5.

se angajează să contribuie la dezvoltarea și monitorizarea noii strategii pentru cinematografia europeană, inițiată de Comisie în comunicarea sa „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (3), care urmărește îmbunătățirea competitivității acestor sectoare cu o rată mare de creștere și redistribuirea beneficiilor în alte sectoare, precum inovarea sau tehnologiile informației;

6.

dorește să participe activ la lucrările Forumului filmului european, pentru a promova o dezbatere europeană cu privire la evoluția din ce în ce mai rapidă a sectorului audiovizual și pentru a demara un dialog cu toate părțile interesate de politica cinematografică. Schimburile de bune practici trebuie să facă posibile mai ales sporirea avantajelor competitive europene, punerea în aplicare a unor proiecte comune și respectarea diversității culturale și a cetățenilor/consumatorilor, în funcție de doleanțele acestora; Mai mult, schimburile de bune practici trebuie să promoveze protecția efectivă a minorilor în întreaga UE și participarea persoanelor cu deficiențe de auz și vedere la lumea filmului;

7.

subliniază că este important ca prezenta dezbatere să fie înscrisă în inițiativa Comisiei „O Agendă digitală pentru Europa” (4);

8.

salută alegerea făcută de Comisie privind calendarul publicării inițiativei sale, dat fiind că noul program „Europa creativă” – și, în special, subprogramul MEDIA pentru sectorul audiovizual – a demarat la începutul anului 2014. Într-adevăr, unul din principalele obiective ale acestui subprogram este de a consolida cererea de filme, de a le favoriza distribuția pe plan extern și de a le asigura un eventual public în Uniunea Europeană și în lume;

9.

subliniază necesitatea elaborării unei abordări coordonate, pentru a răspunde noilor provocări legate de evoluția rapidă a sectorului cinematografic european, aceasta însemnând – pe de o parte – să se răspundă eficient la decalajul crescând observat între publicul european și oferta culturală în general (5) și – pe de altă parte – ca același public să se adapteze la noile modele de consum digital (6). În prezent este esențial ca acest sector să reușească să cuprindă și să exploateze diversele tipuri de platforme conectate (streaming, video la cerere – VOD etc.) și noile suporturi de consum (telefoane inteligente, tablete digitale, televizoare conectate), pentru a amplifica potențialul de difuzare a filmelor europene și a câștiga astfel un nou public;

10.

date fiind – pe de o parte – principiul inalienabil al diversității culturale și – pe de altă parte – aspectele legate de competitivitate, consideră că este nevoie de elaborarea unei abordări coordonate între operatorii locali, regionali, naționali, interregionali și europeni, pentru a reacționa la dificultățile structurale pe care industria cinematografică europeană le are în a-și asigura un public potențial în Uniunea Europeană și la nivel mondial, dificultăți identificate de Comisie și prezentate astfel:

11.

consideră că acțiunile propuse ca atare în comunicare nu par a pune probleme de conformitate nici cu principiul subsidiarității, nici cu cel al proporționalității. Din perspectiva guvernanței pe mai multe niveluri însă, autoritățile locale și regionale vor trebui să participe sistematic la elaborarea, executarea și gestionarea măsurilor menite să determine dezvoltarea sectorului cinematografic european;

12.

constată că, prin intermediul a peste 600 de sisteme de sprijin naționale, regionale și locale (7), statele membre au pus în aplicare o largă paletă de măsuri de sprijinire a producției de filme, de programe de televiziune și de alte opere audiovizuale, bazate pe considerații atât culturale, cât și industriale, principalul obiectiv cultural fiind de a veghea ca media audiovizuale să exprime culturile regionale și naționale și potențialul creator al acestora;

13.

împărtășește opinia Comisiei cu privire la necesitatea de a consolida complementaritatea și coerența globală a ajutoarelor publice, astfel încât să le sporească eficiența generală prin înglobarea nivelurilor regional, național, interregional și supranațional de finanțare și a diverselor activități finanțate;

14.

subliniază că este important ca autoritățile locale și regionale să mențină posibilitatea de a prevedea clauze teritoriale pentru cheltuieli, esențiale pentru a genera masa critică de activitate necesară pentru crearea dinamicii de dezvoltare și consolidare a industriei cinematografice;

15.

subliniază că fondurile de investiții economice pentru sprijinirea sectorului audiovizual la scară regională au un efect de structurare la nivel local și regional, în special prin introducerea unor mecanisme de finanțare a producțiilor și coproducțiilor de opere audiovizuale;

16.

reamintește că, conform studiului privind repercusiunile economice și culturale ale clauzelor teritoriale în sistemele de asistență acordată sectorului cinematografic, statele membre alocă în fiecare an ajutoare suplimentare estimate la 1 miliard EUR, prin intermediul stimulentelor fiscale pentru sectorul cinematografic (8);

17.

invită autoritățile publice să studieze introducerea de stimulente fiscale destinate încurajării producției de lucrări audiovizuale și cinematografice, de exemplu prin intermediul unor mecanisme care să le permită unor parteneri privați să beneficieze de scutiri de impozitul pe profit;

18.

împărtășește constatarea Comisiei Europene privind necesitatea de a reechilibra cheltuielile între producție și distribuția și promovarea filmelor;

19.

consideră însă că, deși – din perspectiva repartizării bugetelor între producție și distribuție/promovare – aceste sectoare par să beneficieze de fonduri mai mici, bugetele alocate pe o piață precum cea a Statelor Unite nu pot fi luate ca referință pentru a argumenta în favoarea unei reechilibrări a acestei repartizări. Se admite în general că asistența financiară este importantă pentru sprijinirea producției audiovizuale europene și că este dificil pentru producători să obțină suficient sprijin comercial inițial care să le permită să strângă fondurile necesare concretizării proiectelor, consecința directă fiind că anumite filme sunt subfinanțate, iar acest lucru se oglindește în calitatea lor. Sporirea cheltuielilor de promovare și de distribuție nu ar fi suficientă pentru a rezolva problemele legate de subfinanțarea filmelor și nu ar asigura un public mai numeros. Deși sporirea bugetelor de distribuție și promovare în sine este un aspect pozitiv, acest lucru nu trebuie să se producă în niciun caz în detrimentul bugetelor pentru producția filmelor europene;

20.

observă că filmele europene au deseori dificultăți în a-și asigura propriul public din cauză că, la momentul conceperii proiectului de film, în unele cazuri nu este luat în considerare publicul căruia i se adresează. Filmele care, încă de la elaborarea scenariului, vizează un public de nișă au în general mai puține dificultăți în a și-l asigura decât filmele destinate marelui public. Așa cum observă Comisia, acest aspect este uneori consecința unor bugete de promovare prea mici pentru a permite difuzarea largă și vizibilă a filmului;

21.

dorește să reamintească faptul că cinematografia este o industrie de prototipuri și că este imposibilă predicția certă a succesului unui film;

22.

consideră că numeroase filme ar câștiga dacă ar fi mai bine elaborate înainte de a intra în producție. Ca atare, introducerea de ajutoare pentru dezvoltare, pe lângă asistența din cadrul programului „Europa creativă” și al subprogramului MEDIA, se dovedește indispensabilă;

23.

consideră că finanțarea producției audiovizuale este influențată de convergența progresivă, de schimbările de comportament al consumatorilor și de apariția noilor modele economice. Tendința serviciilor video la cerere (VOD) de a investi în conținutul original dovedește că acești noi actori reprezintă investitori potențiali în conținutul audiovizual;

24.

subliniază că noii actori (platformele VOD, operatorii de telecomunicații, operatorii de servicii OTT etc.), care beneficiază de conținuturi europene, trebuie să contribuie la finanțarea acestora și să se supună acelorași constrângeri ca și operatorii naționali, astfel încât să se asigure o concurență sănătoasă între operatorii naționali și cei extraeuropeni care își au sediul în Europa și să sporească finanțarea conținuturilor alternative, care garantează diversitatea culturală;

25.

în acest sens, dorește lansarea unei dezbateri cu toate părțile interesate care să vizeze reexaminarea principiului țării de origine, așa cum este acesta menționat în Directiva privind serviciile media audiovizuale (Directiva SMA) (9), evaluând totodată aplicarea sa în contextul transformării actuale a peisajului audiovizual;

26.

reafirmă principiile înscrise în Convenția UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, între care dreptul statelor și al comunităților de a prezerva, adopta și pune în aplicare politici adecvate pentru protejarea și promovarea diversității culturale, în special prin sprijinirea editării, producerii și difuzării de conținuturi, indiferent de suportul utilizat (televiziune clasică sau la cerere, internet etc.);

27.

consideră că informațiile colectate de cinematografele de artă (arthouse) în cadrul programului MEDIA, dar și statisticile marilor operatori internet (în special marii agregatori și sectorul VOD) și ale posturilor publice de radio (dar și ale celor private, în cazul în care beneficiază de ajutoare publice sau din motive de concurență) trebuie partajate și puse la dispoziția industriei filmului atât la nivel regional, cât și național. Într-adevăr, trebuie să înceteze actuala lipsă de transparență, care riscă să împiedice autoritățile publice să emită legi și reglementări pentru noii operatori, impunându-le acestora în special obligațiile de politică generală care li se aplică în prezent posturilor publice de radio sub forma contractelor de gestiune sau prin alte mijloace;

28.

așteaptă rezultatele consultării publice lansate cu ocazia Cărții verzi a Comisiei Europene, intitulată „Pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale: creșterea economică, creația și valorile” (10), pentru a evalua în ce măsură Directiva SMA (11) răspunde încă obiectivelor sale de promovare a producerii, distribuției, disponibilității și atractivității comerciale a operelor audiovizuale în cadrul pieței digitale unice;

29.

subliniază însă diferența de tratament aplicată, în cadrul Directivei SMA, pe de o parte, serviciilor audiovizuale liniare (pentru care directiva stabilește procentaje pentru operele europene și independente pe care posturile de radio din UE trebuie să le programeze obligatoriu) și, pe de altă parte, serviciilor audiovizuale neliniare, pentru care acest tip de obligații sunt formulate cu mai multă flexibilitate. Demarajul serviciilor mass-media audiovizuale la cerere (VOD) și învățămintele trase până acum pot contribui la identificarea și implementarea celor mai eficiente modalități de promovare a operelor europene în cadrul acestor servicii;

30.

consideră că evoluțiile rapide din cadrul sectorului trebuie să determine Comisia Europeană să-și continue inițiativele-pilot în ceea ce privește ordinea în care filmele sunt prezentate în media (de exemplu, modelul day and date release), pentru a evalua, dacă este cazul, necesitatea de a acorda mai multă suplețe regulilor în materie de ferestre media puse la dispoziție. CoR subliniază că actorii locali și titularii de drepturi trebuie protejați prin utilizarea unui model economic adecvat, fructificând totodată noile posibilități oferite de tehnologiile digitale și îmbunătățind accesul la conținuturi pentru toți cetățenii. De asemenea, ar trebui să se țină seama de noile comportamente și așteptări ale consumatorilor, care vor un acces imediat la noile conținuturi oriunde și oricând doresc, permițând totodată dezvoltarea și consolidarea noilor modele economice de finanțare și distribuire a acestor conținuturi;

31.

dorește să reamintească necesitatea de a acționa pentru a institui un cadru modern pentru drepturile de autor, pentru a facilita încărcarea și accesul online în UE la filme, astfel încât să fie garantate recunoașterea și remunerarea efectivă a titularilor de drepturi, pentru a oferi stimulente durabile pentru creativitate, diversitate culturală și inovare, pentru a spori accesul utilizatorilor finali la conținuturi legale, pentru a permite emergența unor noi modele economice și pentru a combate și mai eficient conținuturile ilegale și pirateria (12);

32.

împărtășește opinia Comisiei în ceea ce privește nevoia de a încuraja talentele, de dezvolta competențele profesionale din industria europeană și de a încuraja parteneriatele creative dintre școlile de cinema și profesioniști. Comitetul subliniază importanța urmăririi acestui obiectiv de sprijinire, pus în aplicare în cadrul programelor „Europa creativă” și „Erasmus+”;

33.

reamintește necesitatea adoptării unei abordări proactive, care să contribuie la dezvoltarea sinergiilor între sectoarele culturale și creative și între acestea și actorii economici și sociali din alte domenii, în vederea promovării unor domenii de activitate noi și inovatoare precum cross-media, platformele sociale, editarea digitală, turismul creativ etc. (13);

34.

subliniază că este important să se găsească și să se creeze un nou public pentru filmele europene și subscrie analizei Comisiei Europene referitoare la necesitatea elaborării unor instrumente prin care să poată fi îmbunătățit accesul la filme europene și cererea, în special atunci când este vorba de filme nenaționale;

35.

recunoaște că este util să se identifice factorii care pot contribui la succesul unui film prin culegerea de informații cu privire la preferințele publicului, dar dorește să sublinieze că, deși este adevărat că filmele ce beneficiază de sprijin public la nivel național și regional au tendința de a se adresa unui public local, nu prin eliminarea aspectelor locale ale producțiilor acestea vor avea mai multe șanse să se impună pe piețele altor state europene și să găsească audiență. CoR consideră că un film poate stârni interesul unui distribuitor străin și poate fi difuzat în alte țări doar dacă are succes pe propria piață. Ar fi contraproductiv să se considere că filmele trebuie concepute pe baza „celui mai mic numitor comun european”. Pentru diversitate culturală, este nevoie tocmai de punerea în valoare a specificului local și regional, pentru că identitatea europeană este alcătuită din aceste trăsături specifice;

36.

revoluția digitală ar putea, în opinia sa, să ofere mai multă flexibilitate pentru distribuția filmelor, făcând posibile soluții alternative la sistemul tradițional de distribuție, prin faptul că răspunde cererii cetățenilor de a dispune de conținuturi mai repede și pe mai multe suporturi;

37.

consideră că este absolut necesar ca autoritățile publice să încurajeze platformele VOD naționale să pună în valoare în mod explicit, în special prin strategii editoriale sau prin campanii de promovare, filmele europene din propriile cataloage, indiferent dacă aceasta are loc prin politici naționale sau regionale;

38.

subliniază, pe de altă parte, că soluția coproducției, adesea indispensabilă pentru colectarea fondurilor și pentru realizarea elementului artistic al filmelor europene, favorizează și circulația filmelor, putând fi îmbunătățită printr-o mai bună anticipare de către coproducătorii înșiși a condițiilor de lansare a filmelor pe diversele piețe coproducătoare;

39.

salută dialogul constructiv desfășurat în cadrul manifestării „Licențe pentru Europa”, în special cu privire la necesitatea și la procedurile de urmat pentru a digitaliza și restaura patrimoniul cinematografic european, astfel încât acesta să fie accesibil cetățenilor, în special în cadrul platformelor conectate, permițând astfel instituțiilor depozitare ale acestui patrimoniu să elibereze operele stocate în propriile arhive și garantând totodată titularilor de drepturi o parte echitabilă de venituri;

40.

subliniază în acest context necesitatea îmbunătățirii și dezvoltării, pe acestor platforme conectate, a posibilității unui mai mare număr de versiuni lingvistice și subtitrate de filme la nivelul unei țări (14), tot din preocuparea ca patrimoniul cinematografic european să fie accesibil cât mai multor oameni;

41.

reamintește necesitatea modernizării industriei cinematografice prin intermediul proiectelor de digitalizare și al inițiativelor de formare, prin mobilizarea fondurilor structurale ale UE, astfel încât această industrie să participe la o strategie de dezvoltare locală și regională în beneficiul cetățeanului, ținând cont totodată de diversitatea culturală și lingvistică și de varietatea peisajelor audiovizuale naționale;

42.

consideră că educația prin filme rămâne un domeniu subfinanțat, fiind necesară disponibilizarea unor finanțări europene. Este vorba de un sector-cheie, care îi poate face conștienți pe tineri de faptul că există alternativă la cinematograful american, aceștia putând deveni sensibili la diversele fațete ale identității europene prin vectorul cultural al celei de-a șaptea arte;

43.

consideră că este important ca, prin intermediul politicii sale cinematografice, Comisia să recunoască importanța dimensiunii teritoriale, care justifică finanțarea publică a audiovizualului la nivel local, regional și interregional, de exemplu pentru a proteja diversitatea culturală. Tratatele europene și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale își găsesc deplina aplicare în acest context.