21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/9

1.

consideră că politica de coeziune este una dintre politicile care caracterizează cel mai mult modelul european și – datorită potențialului reformator al economiilor și administrațiilor și datorită influenței sale globale și la niveluri multiple – cea mai adaptată pentru a contribui la un anumit echilibru care să permită Uniunii și regiunilor sale să răspundă marilor mize ale epocii noastre, de la globalizare la schimbările climatice, la furnizarea de energie sau la dezvoltarea durabilă;

2.

subliniază că, în timpul crizei economice, politica de coeziune a făcut dovada capacității sale de a contribui la menținerea nivelului investițiilor publice în diversele state membre, din punct de vedere atât cantitativ, cât și calitativ, grație unor mecanisme de selecție care îi asigură coerența cu strategiile europene;

3.

consideră că autoritățile locale și regionale sunt, în multe cazuri, principalii responsabili administrativi pentru cheltuielile publice de investiții și că politica de coeziune, ca instrument esențial pentru rolul lor de protagoniști ai scenei europene, ar trebui să le consolideze capacitatea de a furniza servicii de calitate cetățenilor;

4.

consideră că efectele crizei economice și financiare asupra finanțelor publice în întreaga Europă sporesc necesitatea de a prevedea o relansare a investițiilor publice și private durabile și de a acorda atenție sporită proceselor de cheltuieli, pentru a le asigura eficiența, regularitatea și rapiditatea;

5.

insistă asupra necesității unei mai bune articulări între politica de coeziune și Strategia Europa 2020, a cărei revizuire intermediară va începe în 2015. În mod concret, această articulare s-ar putea face prin integrarea, în analiza anuală a creșterii, prezentată anual în septembrie, la deschiderea semestrului european, a unui capitol consacrat coeziunii economice, sociale și teritoriale, care să înlocuiască rapoartele intermediare privind coeziunea publicate în trecut între rapoartele pe această temă;

6.

consideră că rolul politicii de coeziune este esențial într-un moment în care echilibrul dintre măsurile de austeritate și de creștere și definirea unui nou model de dezvoltare care să răspundă presiunilor globalizării sunt probleme cruciale ale agendei europene. În acest context – și în contextul de presiune asupra finanțelor publice – acțiunile la nivel european trebuie să sprijine în continuare creșterea, să orienteze măsurile spre obiective strategice pentru diversele regiuni și pentru economia europeană și să construiască un sistem administrativ eficient pentru a face față provocărilor globalizării. În acest scop, pentru începutul perioadei de programare 2014-2020, Comitetul consideră că este util să existe un proces de reflecție cu privire la modalitățile de a asigura un rol maxim politicii de coeziune, exploatând sinergiile cu alte instrumente și îmbunătățind nivelul de cunoaștere a acesteia de către cetățenii europeni;

7.

salută cel de-al șaselea raport, considerându-l un important instrument de informare privind evoluția politicii de coeziune, rezultatele sale și dificultățile operaționale, problemele cu care se va confrunta în următorii ani și posibilitățile oferite de utilizarea sa efectivă.

8.

subliniază faptul că funcționarea corespunzătoare a guvernanței pe mai multe niveluri, cu o structură care să răspundă în mod eficient la solicitările din partea întreprinderilor și a cetățenilor și un sistem transparent și inovator de achiziții publice, este esențială pentru ameliorarea impactului politicii de coeziune. În acest sens, Comitetul, în conformitate cu cel de al șaselea raport, recomandă utilizarea resurselor și a cunoștințelor disponibile prin intermediul politicii de coeziune pentru o consolidare marcată a capacității administrative, inclusiv prin utilizarea pe scară cât mai largă a noilor tehnologii și prin diminuarea procedurilor birocratice;

9.

consideră că, pentru a îmbunătăți calitatea cheltuielilor publice, pe lângă aspectele de eficiență în alocarea resurselor, trebuie luate în considerare diferențele teritoriale și caracteristicile specifice care pot constitui un obstacol în calea creșterii, trebuie să fie analizat efectul acestora asupra măsurilor luate, acestea trebuind să fie adaptate pentru a spori impactul politicii de coeziune (1);

10.

subliniază faptul că, ținând seama de vulnerabilitatea specifică multor economii în actuala situație de criză, politicile publice ar trebui să se concentreze pe capacitatea de a reacționa rapid și eficient la șocurile economice. Comitetul consideră că fondurile structurale, concepute pentru ajustare structurală și economică pe termen lung, trebuie să fie însoțite de măsuri de stimulare pe termen scurt;

11.

subliniază, după cum se indică în cel de al șaselea raport, că dezvoltarea unui nou antreprenoriat depinde parțial de climatul de afaceri, iar acest aspect variază considerabil în statele membre. În acest context, Comitetul consideră că sunt necesare măsuri suplimentare de simplificare a normelor și instrumentelor, reducerea sarcinii administrative și îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru investiții și încurajarea abilităților antreprenoriale în mediul educațional și al formării;

12.

este de acord cu importanța unei „creșteri inteligente”, ca o oportunitate de a promova economiile regionale mai competitive și mai puțin expuse șocurilor externe. Ca atare, Comitetul încurajează regiunile și localitățile să elaboreze în mod organic și continuu inițiative de stimulare a antreprenoriatului în sectoarele inovatoare și să își concentreze investițiile către sectoarele viitorului, precum sectorul agroalimentar (tehnologiile agricolă, veterinară și alimentară), „economia ecologică”, industriile creative, inițiativele de e-Sănătate, turismul și serviciile sociale și așa-numita „economie a vârstei a treia” (silver economy). În acest scop, Comitetul invită Comisia să sprijine administrațiile regionale pentru ca strategiile de specializare inteligentă elaborate de acestea în conformitate cu cerințele cadrului european să fie puse în aplicare în mod eficient la nivel regional;

13.

consideră că schimbările generate de economia globalizată au un impact enorm asupra forței de muncă, atenția trebuind să se concentreze asupra modernizării pieței muncii, pentru a-i ajuta pe cetățeni să își găsească locuri de muncă, și asupra unei formări menită să creeze competențele cerute de noile provocări economice. Comitetul subliniază, în acest sens, rolul central al Fondului social european (denumit în continuare „FSE”) în sprijinirea politicilor active, în special a celor vizând îmbunătățirea cunoștințelor lucrătorilor și adaptarea acestora la schimbările sociale, tehnologice și culturale;

14.

subliniază faptul că politica de coeziune trebuie să aloce o parte din fondurile sale pentru a sprijini inițiativele în domeniul educației și formării profesionale și reamintește că unul dintre efectele crizei a fost creșterea semnificativă a șomajului în rândul tinerilor. Comitetul subliniază rolul esențial jucat de autoritățile locale și regionale în acest domeniu și consideră că este necesară consolidarea legăturii dintre Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (2) și activitățile finanțate din FSE, punând accentul mai ales pe garanția pentru tineret și pe instrumentele de acces la un loc de muncă;

15.

consideră că, având în vedere adâncirea sărăciei și excluziunii sociale înregistrate în societățile europene, politicile publice ar trebui să consolideze instrumentele existente pentru persoanele defavorizate, inclusiv prin inițiative la nivel european și prin utilizarea resurselor politicii de coeziune;

16.

este de acord cu importanța Agendei urbane în cadrul analizei celui de-al șaselea raport privind coeziunea, având în vedere importanța centrelor urbane în cadrul economiei globalizate și posibilele efecte în materie de durabilitate, dar regretă faptul că nu se acordă mai multă importanță decalajelor semnificative în materie de dezvoltare dintre zonele rurale și cele urbane; prin urmare, susține necesitatea de a promova o creștere echilibrată din punct de vedere geografic și cu mai multe centre situate în regiuni diferite, inclusiv prin acțiuni care să abordeze cu fermitate problema decalajului digital și printr-o politică de transport durabilă, bazată pe o abordare diferențiată, în funcție de specificul regiunilor;

17.

reamintește importanța creșterii economice, care creează noi oportunități economice prin dezvoltarea unor forme de energie din surse ecologice și eficiente. Comitetul salută faptul că, în ultimii ani, autoritățile locale au sporit investițiile publice în sectorul mediului, și ia act de angajamentul localităților și regiunilor europene pentru tranziția spre o creștere mai ecologică. În acest context, Comitetul pledează pentru consolidarea Convenției primarilor, în vederea îmbunătățirii și consolidării eforturilor depuse de autoritățile locale și regionale în combaterea schimbărilor climatice;

18.

recomandă ca politica de coeziune a UE, cu țintele sale de coeziune economică, socială și teritorială, să contribuie semnificativ și în viitor la concretizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Datorită corelării mai strânse dintre țintele de creștere și cele de convergență, politica de coeziune va putea contribui – din perspectiva realizării obiectivelor fundamentale ale strategiei – la reducerea decalajelor în Uniunea Europeană și, astfel, la realizarea unor beneficii durabile în termeni de bunăstare în toată Europa. Acest potențial trebuie fructificat metodic, dat fiind că, prin demersul bazat pe parteneriat al politicii de coeziune, condițiile și posibilitățile locale sunt abordate concret prin strategii circumscrise regional.

19.

își reiterează solicitarea ca, printre cheltuielile structurale, publice sau asimilate acestora, definite în Pactul de stabilitate și de creștere, să nu fie incluse cheltuielile publice suportate de statele membre și de autoritățile locale și regionale ca urmare a cofinanțării în cadrul fondurilor structurale și de investiții. De fapt, această schimbare ar avea ca efect eliberarea unor resurse pentru investiții, selectate pe baza unor criterii de interes european, și accelerarea proceselor de cheltuieli;

20.

subliniază, așa cum se indică și în al șaselea raport, că orientările privind dezvoltarea rețelei europene de transport stabilesc drept obiectiv înființarea unei autentice rețele multimodale la scara întregii UE – care trebuie să includă căile ferate – atât prin crearea unei noi infrastructuri, cât și prin îmbunătățirea celei existente. În această privință, Comitetul consideră că este necesar să existe mijloace de transport sustenabile, competitive și eficiente energetic și mai ecologice, să se promoveze intermodalitatea, utilizarea complementară a diverselor moduri de transport, precum și necesitatea unor proiecte de infrastructură în zone mai puțin dezvoltate, cele care se confruntă cu bariere fizice în calea pieței interne (cum sunt zonele periferice și zonele muntoase) și cele care au probleme de coeziune teritorială;

21.

pentru creșterea și consolidarea volumului de investiții destinate creșterii, Comitetul solicită îmbunătățirea sinergiilor dintre instrumentele bugetare aparținând diverselor niveluri de guvernare naționale și instrumentele financiare ale UE. În acest context, CESE consideră că trebuie acordată întâietate procesului de reflecție privind rolul Băncii Europene de Investiții (BEI) și al Fondului european de investiții, în vederea extinderii mandatului lor de intervenție și a consolidării capitalului lor. Comitetul atrage atenția asupra faptului că începutul perioadei de programare ar putea fi un moment adecvat pentru a stabili finanțarea specifică de către BEI a dezvoltării regionale, cu scadențe și condiții gândite pentru necesitățile proprii ale organismelor însărcinate cu efectuarea cheltuielilor. În plus, ar trebui examinată posibilitatea de a asigura BEI un rol de supraveghere în legătură cu anumite investiții derulate de administrațiile teritoriale. Instituția financiară a Uniunii ar putea, în special, să evalueze calitatea și coerența cu opțiunile strategice majore ale politicilor, pentru a obține un tratament privilegiat în cazul împrumuturilor necesare pentru a le pune în aplicare în conformitate cu Pactul de stabilitate;

22.

își exprimă încă o dată îngrijorarea cu privire la riscul ca, prin intermediul condiționalității macroeconomice, eficiența și utilitatea fondurilor structurale și de investiții să fie subminate de politicile macroeconomice ale statelor membre;

23.

solicită Comisiei să evalueze în ce măsură cerințele în materie de condiționalitate ex ante au contribuit la întârzierile considerabile înregistrate în încheierea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale;

24.

subliniază că indicatorii utilizați în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice și introduși în pachetul legislativ de șase acte normative (six-pack) sunt exclusiv de natură economică. Comitetul cere Comisiei să ia în considerare și indicatori sociali, de mediu și teritoriali în tabloul de bord, în conformitate cu obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020, pentru a decide adoptarea unei recomandări preventive adresate unui stat membru sau – în cazurile cele mai grave – lansarea procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Comitetul consideră că legătura strânsă dintre obiectivele financiare și bugetare și politica de coeziune ar putea afecta punerea în aplicare a măsurilor de coeziune teritorială;

25.

cere să se respecte în mai mare măsură dispozițiile articolului 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind coeziunea teritorială, în special în zonele rurale, în zonele afectate de tranziția industrială și în regiunile afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase. În plus, trebuie să se țină seama și de alte aspecte demografice cu impact important asupra regiunilor, precum depopularea, îmbătrânirea și dispersarea ridicată a populației. Comitetul Regiunilor cere Comisiei să acorde atenție specială zonelor mai defavorizate din punct de vedere geografic și demografic în punerea în aplicare a politicii de coeziune;

26.

subliniază sprijinul esențial pe care politica de coeziune, în calitatea sa de motor al schimbării și creșterii, îl oferă regiunilor mai puțin dezvoltate, care au nevoie de eforturi susținute pe termen lung;

27.

solicită, de asemenea, să se acorde o mai mare atenție specificităților și constrângerilor regiunilor ultraperiferice, menționate la articolul 349 din TFUE, în definirea și punerea în aplicare a politicii de coeziune;

28.

consideră – și din perspectiva diferențelor apărute în ceea ce privește gradul de inovare – că dimensiunii teritoriale trebuie să-i fie acordată întreaga atenție la definirea și punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. În acest scop, consideră că atribuirea unui rol mai important autorităților locale și regionale ar mări nivelul de responsabilitate, favorizând eficientizarea procesului decizional cu privire la prioritățile de investiții, și recomandă instituirea unor indicatori regionali pentru monitorizarea progreselor realizate;

29.

regretă că al șaselea raport privind politica de coeziune nu cuprinde o evaluare clară a impactului teritorial al politicilor sectoriale europene asupra politicii de coeziune. Dată fiind interdependența existentă între politica de coeziune și celelalte politici sectoriale, Comitetul propune Comisiei să introducă în raport un capitol special dedicat acestui aspect, așa cum a fost cazul în trecut și în conformitate cu dispozițiile TFUE, care impun politicilor europene să promoveze coeziunea în Europa;

30.

reamintește importanța adoptării instrumentelor de evaluare a impactului teritorial al politicilor, al căror principal obiectiv este de a examina efectele teritoriale ale politicilor europene asupra autorităților locale și regionale și de a spori vizibilitatea acestor tipuri de impact în procesul legislativ;

31.

ca atare, solicită identificarea unei dimensiuni teritoriale prioritare în cadrul programelor operaționale, aceasta venind în completarea tematicilor legate de Strategia Europa 2020, astfel încât coeziunea teritorială să poată asigura o structură echilibrată a teritoriului și interdependența dintre regiuni;

32.

amintește Comisiei Europene de activitatea sa anterioară pe tema conceptului „dincolo de PIB” și de nevoia de a examina provocările regionale într-un mod mai concret (cum ar fi modul în care proiectele TIC și banda largă de mare viteză ar putea fi sprijinite prin utilizarea FEDR); consideră că un calcul având la bază PIB-ul unei regiuni prezintă o serie de deficiențe care subminează credibilitatea politicii de coeziune, în special din perspectiva clasificării regiunilor și a alocării fondurilor ESI;

33.

în vederea asigurării unei rapide implementări a programelor, încurajează adoptarea unor măsuri de simplificare și raționalizare a procedurilor de acces la finanțări europene, a gestionării măsurilor și a mecanismelor de control, pentru a atinge o mai mare eficiență;

34.

cere autorităților responsabile să facă un efort special în vederea omogenizării și transpunerii corecte a normelor de bază cu caracter orizontal, pe care se întemeiază gestionarea resurselor politicii de coeziune, în special a celor referitoare la procedurile de achiziții publice (3);

35.

În opinia sa, Comisia ar trebui să evite ca formalitățile administrative foarte numeroase să împiedice luarea unor măsuri eficiente. CoR cere Comisiei să revadă practica prin care se impun celor mai eficiente programe operaționale aceleași sarcini administrative ca și programelor caracterizate de numeroase erori și fraude. De asemenea, Comitetul Regiunilor invită Comisia Europeană să adopte măsurile necesare pentru aprobarea rapidă a unor programe operaționale, în vederea lansării cu celeritate a noii perioade de programare;

36.

împărtășește opinia din raport cu privire la necesitatea de a concentra fondurile structurale și de investiții asupra unui număr limitat de obiective, în vederea obținerii unui impact maxim pe teren. Comitetul își exprimă totuși preocuparea față de lipsa de flexibilitate în alegerea obiectivelor tematice, care ar trebui stabilite în funcție de nevoile și trăsăturile specifice ale diverselor teritorii;

37.

este preocupat de slăbirea principiului adiționalității pentru perioada 2014-2020, unde verificarea este cerută numai în 14 state membre, și solicită Comisiei să evalueze aplicarea acestui principiu în întreaga UE, cu scopul de a evita utilizarea fondurilor ESI ca substitut al investițiilor făcute de statele membre;

38.

nu este de acord cu crearea unei rezerve naționale de performanță, considerând că un astfel de mecanism ar putea duce la stabilirea unor obiective cu rezultate modeste și ușor accesibile. Comitetul consideră că una dintre mizele majore ale cadrului de performanță este de a formula obiective cifrate și indicatori ambițioși și totodată realizabili;

39.

reamintește că investițiile publice și private au scăzut în ultimii ani, atingând valori negative în unele state membre. Restricțiile bugetare și reducerea cheltuielilor au compromis serios investițiile în unele domenii care pot stimula creșterea economică. În acest sens, CESE solicită Comisiei Europene să evalueze cu atenție, ținând seama de posibilul impact în materie de locuri de muncă și creștere, împrejurările în care urmează să fie aplicate corecții financiare sau suspendarea plăților;

40.

îndeamnă Comisia și statele membre să accelereze negocierile și procedurile de adoptare a acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, subliniind importanța resurselor din fondurile ESI pentru activitatea de investiții a autorităților locale și regionale. Ca atare, Comitetul cere Comisiei și statelor membre să conlucreze strâns pentru a asigura calitatea procedurilor și a limita efectele negative ale întârzierilor suplimentare la începutul noii perioade de finanțare;

41.

invită Comisia să definească forme administrative de asistență pe teme esențiale, precum stabilirea obiectivelor măsurilor, evaluarea rezultatelor acestora prin utilizarea unor indicatori adecvați și stabilirea următorilor pași ce trebuie făcuți. Scopul este de a asigura o punere în aplicare armonizată a acestor activități de către diversele administrații interesate și de a contribui la dezvoltarea la nivel european a unei culturi administrative bazate pe monitorizarea și evaluarea activității desfășurate. În aceeași ordine de idei, Comitetul consideră că este important să se acorde asistență administrațiilor teritoriale cu privire la așa-numitele inițiative de inginerie financiară, esențiale pentru sporirea resurselor și investițiilor, și la achizițiile publice, care trebuie să devină tot mai mult un instrument al administrației publice, în vederea stimulării inovării și creativității;

42.

este convins că Codul de conduită în materie de parteneriat consolidează, în formă și conținut, participarea la activitățile de programare ale teritoriilor și este esențial pentru amplificarea efectelor politicii de coeziune și pentru consolidarea impactului acesteia. Comitetul îndeamnă Comisia Europeană să supravegheze modul în care codul este implementat în legislația națională a fiecărui stat membru, pentru a asigura o participare largă și transparentă a părților interesate la nivel local, dat fiind faptul că, fără o implicare deplină în pregătirea documentelor de programare, participarea lor va fi mai puțin eficientă în faza de punere în aplicare, în special în ceea ce privește instrumentele de planificare participative implicând diversele niveluri de guvernare;

43.

într-un moment în care, pentru a asigura legitimitatea politică deplină și aprofundarea integrării europene, cetățenii trebuie să fie sensibilizați și informați cu privire la rezultatele proiectelor finanțate din fondurile structurale și la efectele politicilor UE asupra propriei regiuni, Comitetul semnalează faptul că cel de-al șaselea raport nu acordă atenție specială comunicării și informării. În această privință, pentru a optimiza diseminarea cunoștințelor despre politica de coeziune în rândul cetățenilor, Comitetul solicită Comisiei Europene și statelor membre o mai mare implicare a autorităților locale și regionale în campaniile de comunicare. În același timp, Comitetul susține că este necesar ca, prin utilizarea pe scară largă a instrumentelor informatice, să fie eficientizate măsurile ce impun transparență în privința alocării resurselor și a gradului de atingere a rezultatelor preconizate și să sporească utilizarea informațiilor colectate (Open Data) pentru scopurile considerate a fi cât mai utile și avantajoase pentru cetățeni;

44.

fiind conștient de faptul că cooperarea teritorială europeană reprezintă un obiectiv de sine stătător al politicii de coeziune încă din perioada de programare 2007-2013, consideră că raportul privind coeziunea nu-i acordă decât foarte puțină atenție. Coeziunea regiunilor transfrontaliere este influențată în primul rând de componenta de cooperare. Ca atare, Comitetul propune ca acest raport să cuprindă în viitor o evaluare a coeziunii regiunilor transfrontaliere în Europa, care să includă o analiză a principalelor probleme existente și evaluarea impactului programelor operaționale de cooperare transfrontalieră. Ar trebui acordată mai multă atenție acestui instrument, mai ales pentru că promovează parteneriatele și schimburile de experiență între administrațiile din diversele state membre și pentru că urmărește realizarea unui sistem administrativ inspirat din ce în ce mai mult din valorile și modalitățile de funcționare comune;

45.

regretă faptul că rolul esențial al politicii de coeziune în sprijinirea strategiilor macroregionale nu este mai bine pus în evidență în cel de-al șaselea raport privind coeziunea;

46.

solicită o coordonare mai strânsă între politica de coeziune și politica de vecinătate a Uniunii Europene și îmbunătățirea evaluării și difuzării rezultatelor proiectului;

47.

recomandă crearea unui „Consiliu pentru politica de coeziune”, alcătuit din miniștrii responsabili cu politica de coeziune de la nivelurile de guvernare competente din statele membre. Comitetul consideră că acest lucru poate conferi mai multă vizibilitate și poate asigura continuitatea dezbaterii politice privind coeziunea. În acest sens, Comitetul își declară disponibilitatea de a participa activ la discuțiile politice privind crearea unei astfel de structuri, pentru a asigura luarea în considerare pe deplin a punctelor de vedere ale autorităților locale și regionale (4).