1)

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (denumită în continuare „Directiva privind clauzele abuzive”) și articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE (denumită în continuare „Directiva privind contractele de credit pentru consum”) sau alte dispoziții ale dreptului Uniunii privind protecția consumatorilor se opun:

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: instanța învestită cu examinarea creanțelor din cadrul unui contract de credit pentru consum are obligația de a examina ex officio, chiar în absența unei obiecții din partea consumatorului, nerespectarea de către furnizorul de credit a cerințelor de informare prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva privind contractele de credit pentru consum și de a constata consecințele prevăzute de legislația națională sub forma anulării respectivelor dispoziții contractuale?

3)

Dispozițiile directivelor aplicate mai sus au efect direct, iar aplicarea lor directă este împiedicată de faptul că inițierea ex officio a unei proceduri incidente de către instanța de judecată (sau, din punctul de vedere al legislației naționale, examinarea inadmisibilă a unei creanțe pe baza unei contestații fără efect depuse de debitorul-consumator) afectează raportul orizontal dintre consumator și furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii?

4)

Care este cuantumul „valorii totale a creditului” în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (d) din Directiva privind contractele de credit pentru consum și ce cuantumuri sunt incluse ca „valori ale tragerii” în calcularea dobânzii anuale efective (DAE) conform formulei prevăzute în anexa I la Directiva privind contractele de credit pentru consum, în cazul în care contractul de credit garantează în mod oficial plata unui cuantum specific, dar în același timp se convine că, de îndată ce valoarea creditului este rambursată, creanțele furnizorului de credit cu titlu de comision pentru acordarea creditului și cu titlu de primă rată de rambursare a creditului (sau rate ulterioare) vor fi compensate într-o anumită măsură cu suma respectivă, astfel încât sumele compensate în acest fel nu sunt în realitate plătite niciodată consumatorului, sau în contul acestuia, ci rămân la dispoziția creditorului în întregime? Includerea acestor cuantumuri, care în realitate nu sunt plătite, influențează cuantumul DAE calculat?

5)

La evaluarea aspectului dacă respectiva compensație convenită menționată mai sus este disproporționată în sensul punctului 1 litera (e) din anexa la Directiva privind clauzele abuzive, este necesar să se evalueze efectul cumulativ al tuturor clauzelor privind penalitățile, astfel cum s-a concluzionat, indiferent dacă creditorul insistă de fapt ca acestea să fie plătite integral și indiferent dacă unele dintre acestea ar putea, din punctul de vedere al normelor legislației naționale, să fie considerate nule, sau este necesar să se ia în considerare numai cuantumul total al penalităților solicitate în realitate și care pot fi solicitate?

6)

În cazul în care se constată că penalitățile prevăzute în contract sunt abuzive, este necesară anularea tuturor acelor penalități parțiale care, doar luate în considerare împreună, au determinat instanța să concluzioneze că valoarea compensației a fost disproporționată în sensul punctului 1 litera (e) din anexa la Directiva privind clauzele abuzive sau este necesară anularea numai a unora dintre acestea (și, în acest caz, care sunt criteriile aplicabile în aprecierea acestei situații)?