Recurs introdus la 22 mai 2014 de HeidelbergCement AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 14 martie 2014 în cauza T-302/11, HeidelbergCement AG/Comisia Europeană

(Cauza C-247/14 P)

2014/C 223/15

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: HeidelbergCement AG (reprezentanți: U. Denzel, C. von Köckritz și P. Pichler, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Recursul este formulat împotriva Hotărârii Tribunalului din 14 martie 2014 în cauza T-302/11. Această hotărâre a fost notificată recurentei la 14 martie 2014. Prin această hotărâre, Tribunalul a respins acțiunea introdusă de recurentă împotriva Deciziei Comisiei din 30 martie 2011 în cazul COMP/39520 – Ciment și produse conexe, C(2011) 2361 final.

Recurenta invocă în total șapte motive.

În primul rând, Tribunalul nu ar fi examinat în mod adecvat obligația de indicare a scopului solicitărilor de informații, care rezultă din articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (1), și a aplicat în mod eronat această obligaţie. Tribunalul nu ar fi analizat în mod suficient conținutul deciziei de solicitare de informații și nu ar fi respectat cerințele care se impuneau Comisiei în temeiul obligației de motivare.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat că obligația de motivare care rezultă din articolul 296 al doilea paragraf TFUE putea fi limitată de articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003. De aceea Tribunalul nu a examinat fondul criticii întemeiate pe nemotivarea opțiunii de a adopta o decizie de solicitare de informații. Tribunalul nu ar fi examinat în mod adecvat nici critica întemeiată pe nemotivarea termenului stabilit. Hotărârea sa ar cuprinde motive formulate în mod identic cu cele utilizate pentru a răspunde unei critici cu un conținut diferit, invocat într-o procedură paralelă.

În al treilea rând, Tribunalul nu ar fi examinat în mod adecvat „necesitatea” în sensul articolului 18 alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003, întrucât a apreciat că nu îi revenea Comisiei sarcina de a realiza o expunere detaliată a ansamblului indiciilor pertinente. În plus, acesta ar fi stabilit cerinţe nejustificate cu privire la legătura dintre prezumţia serioasă de încălcare şi necesitatea informaţiilor solicitate. În continuare, Tribunalul ar fi interpretat în mod eronat articolul 18 alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003, întrucât a apreciat că nu se impunea verificarea caracterului adecvat al informațiilor solicitate. Acest aspect ar conduce în plus la o atingere adusă dreptului la o cale de atac care decurge din cuprinsul articolului 18 alineatul (3) a treia teză din Regulamentul nr. 1/2003.

În al patrulea rând, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat articolul 18 alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003 drept temei juridic al solicitării Comisiei de a pregăti, strânge și prelucra informații care nu se aflau la dispoziția recurentei.

În al cincilea rând, Tribunalul ar fi respins critica întemeiată pe durata redusă a termenului de răspuns limitându-se să indice în mod abstract anvergura economică a recurentei și bazându-se așadar pe motive insuficiente și incoerente.

În al șaselea rând, Tribunalul nu ar fi respectat criteriul preciziei actelor Uniunii Europene, considerând că decizia de solicitare de informații era suficient de precisă, deși el însuși a constatat că întrebările care figurau în aceasta utilizau termeni vagi. În plus, acesta nu ar fi examinat criticile specifice întemeiate pe lipsa de precizie și ar fi adus atingere dreptului la o cale de atac [a se vedea articolul 18 alineatul (3) a treia teză din Regulamentul nr. 1/2003].

În al șaptelea rând Tribunalul ar fi încălcat dreptul la apărare al recurentei, întrucât a apreciat că aceasta trebuia să realizeze aprecieri pe care Comisia le putea utiliza în cadrul unei analize economice vizând dovedirea unei presupuse încălcări a dreptului Uniunii în domeniul înțelegerilor.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).