1.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 204/1

PARTEA I.

Capitolul 1.

Capitolul 2.

2.1.

2.2.

2.3.

2.4.

2.5.

Capitolul 3.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

3.5.

3.6.

3.7.

PARTEA II.

Capitolul 1.

1.1.

1.1.1.

1.1.1.1.

1.1.1.2.

1.1.1.3.

1.1.1.4.

1.1.2.

1.1.3.

1.1.4.

1.1.5.

1.1.5.1.

1.1.5.2.

1.1.6.

1.1.7.

1.1.8.

1.1.9.

1.1.10.

1.1.10.1.

1.1.10.2.

1.1.10.3.

1.1.11.

1.2.

1.2.1.

1.2.1.1.

1.2.1.2.

1.2.1.3.

1.2.1.4.

1.2.1.5.

1.2.1.6.

1.2.1.7.

1.2.2.

1.2.2.1.

1.2.2.2.

1.3.

1.3.1.

1.3.2.

1.3.3.

1.3.4.

1.3.5.

1.3.6.

Capitolul 2.

2.1.

2.1.1.

2.1.2.

2.1.3.

2.1.4.

2.1.5.

2.1.6.

2.2.

2.3.

2.4.

2.5.

2.6.

2.7.

2.8.

2.8.1.

2.8.2.

2.8.3.

2.8.4.

2.8.5.

2.8.6.

2.9

2.9.1.

2.9.2.

Capitolul 3.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

3.5.

3.6.

3.7.

3.8.

3.9.

3.10.

3.11.

PARTEA A TREIA.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

(1)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”), „cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(2)

Cu toate acestea, în pofida acestei interdicții generale, ajutoarele de stat pot fi necesare pentru a remedia disfuncționalitățile pieței, astfel încât să se asigure o economie funcțională și echitabilă. În consecință, tratatul permite acordarea de ajutoare de stat în ceea ce privește mai multe obiective în materie de politică. În mod special relevante pentru sectoarele agricol și forestier, în primul rând în conformitate cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) din tratat, ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare sunt compatibile cu piața internă. În al doilea rând, în baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, Comisia poate considera ajutoarele de stat destinate să promoveze dezvoltarea economică a sectoarelor agricol și forestier și a zonelor rurale ca fiind compatibile cu piața internă, cu condiția ca acestea să nu modifice în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale.

(3)

În plus, din cauza specificității sectorului agricol, articolul 42 din tratat prevede că normele privind concurența se aplică producției și comercializării produselor agricole numai în măsura stabilită de Parlamentul European și de Consiliu.

(4)

În prezentele orientări, Comisia stabilește condițiile și criteriile în temeiul cărora ajutoarele acordate sectoarelor agricol și forestier și pentru zonele rurale vor fi considerate compatibile cu piața internă, precum și criteriile de identificare a zonelor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) din tratat. În ceea ce privește ajutoarele acordate în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b), Comisia precizează, în prezentele orientări, condițiile care vor fi verificate pentru a se stabili dacă o măsură care constituie ajutor destinat reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare face într-adevăr obiectul prevederilor respectivului articol.

(5)

Ajutoarele de stat pentru promovarea dezvoltării economice a sectoarelor agricol și forestier și a zonelor rurale se înscriu în contextul mai larg al politicii agricole comune (denumită în continuare „PAC”). În cadrul PAC, Uniunea oferă sprijin financiar sectoarelor agricol și forestier și pentru zonele rurale. Întrucât efectele economice ale ajutoarelor de stat nu variază în funcție de tipul de finanțare, și anume, finanțare (chiar parțială) de către Uniune sau finanțare integrală de către statul membru, Comisia consideră că ar trebui, în principiu, să se asigure consecvența și coerența între politica sa în materie de control al ajutoarelor de stat și sprijinul care este acordat în cadrul politicii agricole comune a Uniunii. În consecință, utilizarea ajutoarelor de stat poate fi justificată numai dacă se respectă obiectivele acestei politici și, în special, obiectivele subiacente ale reformei PAC în perspectiva anului 2020 (1). Prin urmare, atunci când Comisia aplică și interpretează normele prezentelor orientări în cazul unor anumite scheme de ajutoare, aceasta ia în considerare normele și politicile PAC.

(6)

Următoarele instrumente europene sunt în mod special relevante pentru aspectele referitoare la ajutoarele de stat acordate în cadrul PAC:

(7)

PAC se bazează pe doi piloni: primul pilon este format din instrumentele care se referă la funcționarea piețelor agricole și a lanțului de aprovizionare cu alimente [Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Regulamentul (CE) nr. 3/2008, Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și Regulamentul (UE) nr. 229/2013] și la plățile directe [Regulamentul (UE) nr. 1307/2013], condiționate de cerințele legale în materie de gestionare și de bunele condiții agricole și de mediu. Combinate, aceste măsuri oferă fermierilor din Uniune un nivel fundamental de sprijin, creând baza pentru menținerea caracterului durabil al agriculturii în întreaga Uniune. Măsurile din cadrul primului pilon sunt obligatorii pentru statele membre și, cu foarte puține excepții, nu există cofinanțare. Acest fapt asigură aplicarea unei politici comune în cadrul pieței interne. Al doilea pilon al PAC este politica de dezvoltare rurală, care este reglementată de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și care are drept obiectiv îmbunătățirea competitivității agriculturii, a gestionării durabile a resurselor naturale și a acțiunilor în materie de combatere a schimbărilor climatice și dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale. Măsurile de dezvoltare rurală sunt în cea mai mare parte voluntare, de natură contractuală, cofinanțate, puse în aplicare în contextul unui cadru strategic și implementate prin intermediul unor programe de dezvoltare rurală conforme priorităților Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea rurală la nivel național, regional și local.

(8)

În conformitate cu articolul 39 alineatul (1) din tratat, PAC are ca obiective creșterea productivității agriculturii, asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor și garantarea siguranței aprovizionărilor care să ajungă la consumator la prețuri rezonabile. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din tratat, în elaborarea PAC și a metodelor speciale pentru aplicarea acesteia trebuie să se aibă în vedere caracterul special al activității agricole care rezultă din structura socială a agriculturii și din discrepanțele structurale și naturale existente între diferitele regiuni agricole, necesitatea de a opera treptat modificări adecvate și faptul că agricultura este un sector strâns legat de ansamblul economiei.

(9)

Agricultura trebuie să se adapteze la noile realități și să facă față unor provocări în ceea ce privește securitatea alimentară, mediul, schimbările climatice și menținerea vitalității economiei rurale. Pentru a răspunde acestor provocări majore, în comunicarea privind PAC în perspectiva anului 2020 (10), Comisia a evidențiat următoarele obiective ale PAC 2014-2020: (1) producția alimentară fiabilă, (2) gestionarea durabilă a resurselor naturale și acțiuni climatice, și (3) dezvoltarea teritorială echilibrată.

(10)

În calitatea sa de componentă a PAC, politica de dezvoltare rurală 2014-2020 contribuie la realizarea următoarelor obiective: (1) favorizarea competitivității agriculturii, (2) asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice, și (3) obținerea unei dezvoltări teritoriale echilibrate a economiilor și comunităților rurale, inclusiv crearea și menținerea locurilor de muncă. Aceste obiective ale dezvoltării rurale se realizează prin intermediul următoarelor priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală: (1) încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, în silvicultură și în zonele rurale, (2) creșterea viabilității fermelor și a competitivității tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare și a gestionării durabile a pădurilor, (3) promovarea organizării lanțului alimentar, inclusiv prelucrarea și comercializarea de produse agricole, bunăstarea animalelor și gestionarea riscurilor în agricultură (4) refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură, (5) promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și rezilientă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și forestier, și (6) promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale (11).

(11)

Obiectivele PAC, intră, de asemenea, în domeniul de aplicare al obiectivelor stabilite în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (12) și în inițiativa sa emblematică pentru o Europă eficientă din punct de vedere energetic (13), care stabilește obiective în domenii precum competitivitatea, clima, energia și biodiversitatea.

(12)

Politica privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale trebuie, de asemenea, să fie integrată în cadrul inițiativei generale a Comisiei privind modernizarea ajutoarelor de stat. În comunicarea sa privind modernizarea ajutoarelor de stat (14), Comisia a anunțat trei obiective care urmează să fie urmărite prin intermediul modernizării controlului ajutoarelor de stat: (1) încurajarea creșterii durabile, inteligente și favorabile incluziunii pe o piață internă competitivă; (2) concentrarea controlului ex ante efectuat de Comisie asupra cazurilor cu cel mai mare impact asupra pieței interne, consolidând, în același timp, cooperarea cu Statele Membre în materie de aplicare a normelor privind ajutoarele de stat; și (3) eficientizarea prin simplificare a normelor și accelerarea procesului decizional. În special, comunicarea a invitat la adoptarea unei abordări comune în ceea ce privește revizuirea diferitelor orientări și cadre, având în vedere consolidarea pieței interne, promovarea unei eficacități sporite a cheltuielilor publice printr-o mai bună contribuție a ajutoarelor de stat la obiectivele de interes comun, o analiză mai riguroasă a efectului stimulativ, în vederea limitării la minimum a ajutoarelor și a evitării potențialelor efecte negative ale ajutoarelor asupra concurenței și a schimburilor comerciale. Condițiile privind compatibilitatea stabilite în prezentele orientări se bazează pe aceste principii comune de evaluare și se aplică schemelor de ajutoare și ajutoarelor individuale notificabile.

(13)

În conformitate cu articolul 42 din tratat, în cazul produselor agricole enumerate în anexa I la tratat, normele privind ajutoarele de stat prevăzute la articolele 107-109 din tratat se aplică numai în măsura stabilită de Parlamentul European și de Consiliu.

(14)

Ca regulă generală, în conformitate cu articolul 211 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 unică, normele privind ajutoarele de stat sunt aplicabile producției și comerțului cu produse agricole. Cu toate acestea, există numeroase derogări de la acest principiu general care sunt prevăzute, printre altele, la articolul 211 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, la articolul 13 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 3/2008, la articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

(15)

În ceea ce privește sprijinul pentru dezvoltare rurală, principiul general al aplicabilității normelor privind ajutoarele de stat în contextul respectiv este prevăzut la articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Articolul 81 alineatul (2) și articolul 82 din regulamentul menționat prevăd că normele privind ajutoarele de stat nu se aplică în cazul plăților efectuate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și în conformitate cu acesta, și nici în cazul finanțării naționale suplimentare care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din tratat.

(16)

Prin urmare, normele privind ajutoarele de stat nu se aplică nici cofinanțării sprijinului pentru dezvoltare rurală (atât în cazul componentei FEADR, cât și al componentei naționale), și nici finanțării naționale suplimentare care se adaugă sprijinului respectiv, cu condiția ca măsura în cauză să aibă legătură cu o activitate agricolă care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din tratat și face parte din programul de dezvoltare rurală.

(17)

Cu toate acestea, normele privind ajutoarele de stat se aplică pe deplin atât tuturor măsurilor de ajutor cofinanțate (atât în cazul componentei FEADR, cât și al componentei naționale), cât și finanțării naționale suplimentare pentru măsurile care nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din tratat, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în următoarele cazuri: (a) măsuri care sprijină activități în zonele rurale și (b) măsuri în sectorul forestier.

(18)

În cazul în care un stat membru intenționează să finanțeze exclusiv din fonduri naționale (adică fără nicio cofinanțare din FEADR) o măsură care este concepută în mare parte în conformitate cu condițiile unei anumite măsuri de dezvoltare rurală („măsură similară unei măsuri de dezvoltare rurală”), normele privind ajutoarele de stat se aplică pe deplin, indiferent dacă măsura se încadrează sau nu în domeniul de aplicare al articolului 42 din tratat.

(19)

Comisia va aplica prezentele orientări schemelor de ajutoare și ajutoarelor individuale.

(20)

Prezentele orientări se aplică ajutoarelor de stat pentru producția agricolă primară, pentru prelucrarea produselor agricole care are ca rezultat un alt produs agricol și pentru comercializarea de produse agricole.

(21)

Pe baza considerațiilor generale prezentate în partea I secțiunea 2.1 din prezentele orientări, în vederea asigurării coerenței cu politica de dezvoltare rurală și a realizării simplificării în vederea asigurării conformității cu normele privind ajutoarele de stat, este oportun să se includă în prezentele orientări și anumite măsuri de dezvoltare rurală care nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din tratat, care sunt fie cofinanțate prin FEADR, fie prin finanțare națională suplimentară, sau măsuri similare unor măsuri de dezvoltare rurală finanțate exclusiv prin intermediul fondurilor naționale. Prin urmare, pe lângă sectorul agricol, prezentele orientări stabilesc criteriile de compatibilitate aplicabile ajutoarelor de stat pentru sectorul forestier și ajutoarelor pentru întreprinderi care își desfășoară activitatea în zonele rurale care, în caz contrar, nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din tratat.

(22)

Atunci când analizează ajutoarele de stat și compatibilitatea lor cu principiile generale privind ajutoarele de stat, Comisia ia în considerare, în măsura posibilului, condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în dispozițiile de punere în aplicare ale acestuia și în actul delegat.

(23)

Având în vedere considerațiile de mai sus, prezentele orientări acoperă următoarele categorii de ajutoare:

(24)

Ajutorul pentru dezvoltare locală LEADER menționat la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și la articolele 42-45 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, care implică proiecte individuale concepute și executate de parteneriate locale pentru rezolvarea unor probleme locale specifice, poate face obiectul prezentelor orientări în măsura în care îndeplinește condițiile aferente măsurilor conexe de dezvoltare rurală prevăzute în prezentele orientări.

(25)

În principiu, prezentele orientări se aplică ajutoarelor pentru IMM-uri și pentru întreprinderi mari. Întreprinderile mari au tendința de a resimți în mai mică măsură decât IMM-urile efectele disfuncționalităților pieței. În plus, este mai probabil ca întreprinderile mari din sectoarele agricol și forestier și din zonele rurale să fie actori importanți pe piață și, în consecință, în cazuri specifice, ajutoarele acordate întreprinderilor mari pot denatura în mod special concurența și schimburile comerciale din cadrul pieței interne. Întrucât ajutoarele pentru întreprinderi mari din sectoarele agricol și forestier și din zonele rurale și pentru alte întreprinderi mari pot în mod potențial să denatureze în mod similar concurența, normele privind ajutoarele de stat pentru întreprinderi mari prevăzute în prezentele orientări ar trebui să fie armonizate cu normele generale privind ajutoarele de stat și ar trebui supuse principiilor comune de evaluare, astfel cum sunt stabilite în partea I capitolul 3 din prezentele orientări. Fără a se aduce atingere respectivelor principii comune de evaluare, în ceea ce privește măsurile de dezvoltare rurală, din motive de consecvență și coerență cu politica de dezvoltare rurală, normele privind ajutoarele de stat pentru întreprinderi mari ar trebui să fie aliniate la normele relevante ale Regulamentului (UE) nr. 1305/2013. În ceea ce privește măsurile de ajutor pentru sectorul creșterii animalelor, care nu se înscriu în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, Comisia își menține politica anterioară conform căreia întreprinderile mari ar trebui să fie în măsură să finanțeze ele însele costurile aferente acestor măsuri. Prin urmare, ajutoarele pentru sectorul creșterii animalelor ar trebui să fie limitate la IMM-uri.

(26)

Întreprinderile în dificultate (15) sunt în principiu excluse din domeniul de aplicare al prezentelor orientări. Comisia consideră că atunci când o întreprindere se află în dificultate financiară, având în vedere faptul că însăși existența sa este în pericol, aceasta nu poate fi considerată un vehicul adecvat pentru promovarea altor obiective în materie de politică publică până când nu se asigură viabilitatea sa. Prin urmare, în cazul în care beneficiarul ajutorului se află în dificultate financiară, în sensul descris la punctul (35) subpunctul 15, ajutoarele vor fi evaluate în conformitate cu Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (16), astfel cum au fost modificate sau înlocuite. Acest principiu nu se aplică ajutoarelor compensatorii pentru pagubele provocate de calamități naturale și de alte evenimente extraordinare, menționate în partea II secțiunile 1.2.1.1 și 2.1.3 din prezentele orientări, care sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) din tratat. În cazul în care dificultatea financiară a unei întreprinderi active în sectoarele agricol și forestier a fost cauzată de un eveniment de risc prevăzut în partea II secțiunile 1.2.1.2, 1.2.1.3, 1.2.1.5, 2.1.3 sau 2.8.5 din prezentele orientări, ajutoarele pentru compensarea sau repararea pagubelor provocate de astfel de evenimente de risc și pentru acoperirea costurilor de eradicare a infestării plantelor cu organisme dăunătoare pot fi acordate în conformitate cu prezentele orientări și pot fi considerate în continuare compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. În plus, din motive de protejare a sănătății publice și ținând seama de situațiile de urgență, nu ar trebui făcută nicio distincție, în anumite condiții, în ceea ce privește situația economică a unei întreprinderi, pentru acordarea de ajutoare pentru eliminarea și distrugerea animalelor moarte în temeiul în secțiunii 1.2.1.4 și de ajutoare pentru măsurile de eradicare în cazul bolilor animalelor menționate în secțiunea 1.2.1.3 punctul (375) litera (c).

(27)

În evaluarea ajutoarelor acordate unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a Comisiei de declarare a unui ajutor ilegal și incompatibil cu piața internă, Comisia va lua în considerare cuantumul ajutorului care nu a fost încă recuperat (17). Această dispoziție nu se aplică ajutoarelor pentru repararea pagubelor provocate de calamități naturale în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) din tratat.

(28)

Comisia nu va autoriza ajutoarele pentru activități conexe exportului către țări terțe sau către state membre care ar fi legate în mod direct de cantitățile exportate, ajutoarele condiționate de utilizarea produselor naționale în detrimentul produselor importate sau ajutoarele pentru înființarea și funcționarea unei rețele de distribuție sau pentru acoperirea oricăror alte cheltuieli conexe activităților de export. Ajutoarele pentru acoperirea costurilor aferente participării la târguri comerciale sau studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau a unui produs existent pe o piață nouă nu constituie, în principiu, ajutoare pentru export.

(29)

Se reamintește statelor membre faptul că sistemul de finanțare, de exemplu prin taxe parafiscale, ar trebui să fie notificat atunci când acesta face parte integrantă din măsura de ajutor (a se vedea punctele 41-44 din cauza T-275/11) (18).

(30)

Comisia va evalua, de la caz la caz și în mod direct, în temeiul articolului 107 alineatul (3) din tratat, orice măsură de ajutor care nu face obiectul prezentelor orientări sau al oricărei norme relevante privind ajutoarele de stat, ținând seama de normele stabilite la articolele 107, 108 și 109 din tratat, de PAC și, prin analogie, de prezentele orientări, în măsura posibilului. Statele membre care notifică ajutoare pentru care nu fac obiectul prezentelor orientări vor trebui să demonstreze faptul că ajutoarele de stat în cauză îndeplinesc principiile comune de evaluare, stabilite în partea I capitolul 3 din prezentele orientări. Comisia va aproba măsurile respective numai în cazul în care contribuția pozitivă la dezvoltarea sectorului depășește în mod clar riscurile de denaturare a concurenței în cadrul pieței interne și de afectare a schimburilor comerciale dintre statele membre.

(31)

În principiu, pentru eficientizarea prin simplificare a normelor privind ajutoarele de stat și având în vedere similitudinile dintre întreprinderile active în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale și alte întreprinderi, instrumentele generale privind ajutoarele de stat care stabilesc criteriile de compatibilitate a ajutoarelor sunt aplicabile sectoarelor acoperite de prezentele orientări. Acestea privesc în special Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, Cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (19) astfel cum a fost modificat sau înlocuit, Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (20) astfel cum au fost modificate sau înlocuite, Orientările UE pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă (21) astfel cum au fost modificate sau înlocuite, Orientările privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc (22) astfel cum au fost modificate sau înlocuite, Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității ajutoarelor de stat pentru formare care fac obiectul notificării individuale (23) astfel cum a fost modificată sau înlocuită, Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității ajutoarelor de stat pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a celor cu handicap, care fac obiectul notificării individuale (24) astfel cum a fost modificată sau înlocuită și instrumentele referitoare la serviciile de interes economic general (25).

(32)

Instrumentele orizontale de mai sus se aplică producției, prelucrării și comercializării produselor agricole, dacă prezentele orientări nu prevăd norme specifice. Prezentele orientări se referă la anumite măsuri de ajutor pentru protecția mediului, cum ar fi ajutorul pentru angajamentele în materie de agromediu și climă si bunăstarea animalelor (partea II secțiunea 1.1.5), ajutoarele pentru dezavantajele legate de zonele Natura 2000 și de Directiva-cadru privind apa (26) (partea II secțiunea 1.1.6) și ajutoarele pentru agricultura ecologică (partea II secțiunea 1.1.8). Ajutoarele pentru investiții în scopul îndeplinirii unor obiective de mediu în domeniul producției agricole primare sunt evaluate în conformitate cu normele prevăzute în partea II secțiunea 1.1.1.1 din prezentele orientări. Ajutoarele pentru protecția mediului pentru întreprinderile active în prelucrarea și comercializarea produselor agricole vor fi declarate compatibile cu piața internă în temeiul articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, în cazul în care îndeplinesc condițiile din Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020. Ajutoarele pentru investiții în economisirea de energie, biocarburant și energiile regenerabile sunt excluse din domeniul de aplicare al capitolelor 2 și 3 din partea II a prezentelor orientări, aceste ajutoare trebuind să fie acordate în conformitate cu Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020, dacă nu sunt exceptate de la obligația de notificare. Cu toate acestea, ajutoarele pentru investiții aferente producției primare de produse agricole legate de producția de energie din surse regenerabile sau producția de biocombustibili pe exploatații pot face obiectul prezentelor orientări, cu condiția ca producția să nu depășească consumul mediu anual de combustibili sau de energie din exploatația agricolă în cauză (secțiunea 1.1.1.1).

(33)

Orientările privind ajutoarele de stat regionale aferente perioadei 2014-2020 (27) nu se aplică ajutoarelor pentru producția de produse agricole primare date fiind caracteristicile specifice ale sectorului. Acestea se aplică însă prelucrării și comercializării de produse agricole în limitele stabilite în prezentele orientări.

(34)

Atât normele generale privind ajutoarele de stat, cât și dispozițiile mai specifice ale prezentelor orientări se pot aplica întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul forestier sau în zonele rurale. După caz, ajutoarele pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul forestier sau în zonele rurale pot fi, de asemenea, considerate compatibile în condițiile stabilite în normele generale ale Uniunii privind ajutoarele de stat și în conformitate cu acestea (în special cu Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020, cu Cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare și cu Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020).

(35)

În sensul prezentelor orientări:

(36)

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat și nu pun în aplicare măsura propusă înainte de pronunțarea unei decizii finale în cadrul acestei proceduri, cu excepția măsurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii.

(37)

Ajutoarele individuale acordate pe baza unei scheme de ajutoare fac în continuare obiectul obligației de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat, în cazul în care ajutoarele depășesc următoarele praguri de notificare:

(38)

Pentru a evalua dacă o măsură de ajutor notificată poate fi considerată compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) din tratat, Comisia analizează în general dacă modul în care este concepută măsura de ajutor asigură faptul că impactul pozitiv al ajutorului în ceea ce privește un obiectiv de interes comun este mai mare decât potențialele sale efecte negative asupra schimburilor comerciale și a concurenței.

(39)

Comunicarea privind modernizarea ajutoarelor de stat a făcut apel la identificarea și definirea unor principii comune aplicabile evaluării de către Comisie a compatibilității tuturor măsurilor de ajutor puse în aplicare. În acest scop, Comisia va considera că o măsură de ajutor este compatibilă cu tratatul numai în cazul în care îndeplinește fiecare dintre următoarele criterii:

(40)

Bilanțul general al anumitor categorii de scheme poate face ulterior obiectul unei cerințe de evaluare ex post, astfel cum este descrisă în punctele (720)-(723). În astfel de cazuri, Comisia poate limita durata schemelor respective (de regulă, la maximum patru ani), cu posibilitatea de a renotifica ulterior prelungirea acestora.

(41)

În plus, dacă o măsură de ajutor de stat sau condițiile atașate acesteia (inclusiv metoda de finanțare atunci când face parte integrantă din măsură) conduc la o încălcare nedisociabilă a dreptului Uniunii, ajutorul nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (38). În special, următoarele ajutoare se consideră că generează o încălcare nedisociabilă a dreptului UE:

(42)

Principiile comune de evaluare trebuie să fie privite în contextul specific al PAC. Prin urmare, aceste considerații generale cu privire la politica în domeniul concurenței se aplică tuturor ajutoarelor în temeiul prezentelor orientări, cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări în partea I secțiunile 3.1-3.7 din prezentele orientări, având în vedere considerațiile speciale aplicabile în sectorul agricol.

(43)

Ajutoarele acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale au obiectivele de a asigura o producție alimentară viabilă și de a promova utilizarea eficientă și durabilă a resurselor în vederea realizării unei creșteri inteligente și sustenabile.

(44)

Ajutoarele pentru sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale ar trebui să se refere în mod specific la PAC, ar trebui să fie coerente cu obiectivele de dezvoltare rurală la care se face referire la punctul (10) din prezentele orientări și ar trebui să fie compatibile cu normele privind organizarea comună a piețelor produselor agricole.

(45)

Obiectivele de dezvoltare rurală, împreună cu principiile generale privind ajutoarele de stat, vor fi luate în considerare pentru evaluarea compatibilității ajutoarelor.

(46)

Comisia consideră că măsurile, puse în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și în conformitate cu acesta și cu acele sale de punere în aplicare și delegate sau ca finanțare națională suplimentară în cadrul unui program de dezvoltare rurală, sunt per se în concordanță cu obiectivele dezvoltării rurale și contribuie la acestea.

(47)

În ceea ce privește măsurile similare unor măsuri de dezvoltare rurală finanțate exclusiv prin intermediul fondurilor naționale, în vederea asigurării coerenței cu măsurile de dezvoltare rurală cofinanțate de FEADR în cadrul programelor de dezvoltare rurală, statele membre ar trebui să demonstreze modul în care ajutorul de stat în cauză se încadrează în programele relevante de dezvoltare rurală și este în concordanță cu acestea. Fiecare notificare trebuie să fie însoțită de o astfel de documentație.

(48)

Comisia consideră că principiul contribuției la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare rurală este îndeplinit în ceea ce privește măsurile de ajutor prevăzute în partea II secțiunile 1.2, 1.3, 2.8 și 2.9 din prezentele orientări, care sunt în afara domeniului de aplicare al dezvoltării rurale, deoarece Comisia a câștigat suficientă experiență în ceea ce privește contribuția acestor măsuri la obiectivele de dezvoltare rurală.

(49)

Atunci când acordă ajutoare pentru proiecte de investiții notificabile individual pe baza unei scheme, autoritatea de resort trebuie să demonstreze faptul că proiectul selectat va contribui la realizarea obiectivului schemei și, prin urmare, la obiectivele ajutoarelor în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale. În acest scop, statele membre se poate baza pe informațiile furnizate de solicitantul ajutorului, în cadrul cărora trebuie să fie descrise efectele pozitive ale investițiilor.

(50)

Din cauza specificității sectorului agricol (39), cu toate că normele privind ajutoarele de stat sunt aplicabile în general acestui sector, aplicarea lor se supune totuși dispozițiilor prevăzute în regulamentele primului pilon al PAC. Cu alte cuvinte, recurgerea de către un stat membru la măsurile de ajutor de stat nu poate avea prioritate față de dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 (40). Prin urmare, Comisia nu va autoriza ajutoare de stat care sunt incompatibile cu prevederile care guvernează organizarea comună a pieței sau care ar interfera cu funcționarea adecvată a organizării comune.

(51)

Condiții specifice suplimentare privind conformitatea cu principiile de organizare comună a piețelor produselor agricole sunt stabilite în partea II a prezentelor orientări: în secțiunea 1.1.1.1 privind ajutoarele pentru investiții în exploatațiile agricole legate de producția primară de produse agricole, în secțiunea 1.1.4 privind ajutoarele la înființare pentru grupurile și organizațiile de producători și în secțiunea 1.2.2 cu privire la ajutoarele pentru închiderea capacității de producție.

(52)

Articolul 11 din tratat prevede: „Cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”. Temeiul juridic al măsurilor esențiale de mediu din cadrul primului și al celui de al doilea pilon al PAC este articolul 11 din tratat. În conformitate cu această cerință, prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală ar trebui realizate în contextul dezvoltării durabile. Promovarea de către Uniune a obiectivului de protecție a mediului, astfel cum se prevede la articolul 11 din tratat, ia în considerare și principiul „poluatorul plătește” (41). Prin urmare, ar trebui acordată o atenție deosebită aspectelor legate de mediu în cadrul notificărilor viitoare în materie de ajutoare de stat. În viitor, toate notificările ajutoarelor de stat ar trebui să conțină o evaluare care să analizeze dacă este probabil sau nu ca activitatea care beneficiază de ajutor să aibă vreun impact asupra mediului. În cazurile în care există un impact asupra mediului, notificările ajutoarelor de stat ar trebui să furnizeze informații care să demonstreze că măsura de ajutor nu va duce la o încălcare a legislației Uniunii aplicabile privind protecția mediului. De exemplu, în cazul unei scheme de ajutoare pentru investiții care vizează mărirea producției și care implică o utilizare sporită a resurselor limitate sau o creștere a poluării, va fi necesar să se demonstreze că schema nu va duce la o încălcare a legislației aplicabile a UE, inclusiv a legislației în domeniul protecției mediului (42) și a bunelor condiții agricole și de mediu (Good Agricultural and Environmental Conditions – GAEC) din cadrul ecocondiționalității în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. În cazul în care se notifică un ajutor de stat care face parte din programul de dezvoltare rurală, cerința de mediu pentru măsura de ajutor de stat respectivă ar trebui să fie identică cu cerința de mediu a măsurii de dezvoltare rurală.

(53)

Pentru a evalua dacă ajutorul de stat este necesar în vederea realizării obiectivului de interes comun, în primul rând trebuie să se stabilească un diagnostic al problemei care trebuie remediată. Ajutorul de stat ar trebui să fie orientat către situațiile în care acesta poate aduce o îmbunătățire substanțială pe care piața nu o poate realiza pe cont propriu.

(54)

Măsurile de ajutor de stat pot, într-adevăr, în anumite condiții, să corecteze deficiențe ale pieței, contribuind astfel la funcționarea eficientă a piețelor și sporind competitivitatea. În plus, atunci când rezultatele piețelor sunt eficiente, dar sunt considerate nesatisfăcătoare din punctul de vedere al echității sau al coeziunii, ajutoarele de stat pot fi utilizate pentru obținerea pe piață a unor rezultate mai oportune și mai echitabile.

(55)

În sensul prezentelor orientări, Comisia consideră că piața nu realizează obiectivele preconizate fără intervenția statului în ceea ce privește măsurile de ajutor care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în partea II din prezentele orientări. Prin urmare, un astfel de ajutor ar trebui considerat necesar pentru realizarea obiectivelor de interes comun menționate în partea I secțiunea 3.1 din prezentele orientări.

(56)

Măsura de ajutor propusă trebuie să fie un instrument corespunzător de politică pentru abordarea obiectivului de politică vizat. O măsură de ajutor nu va fi considerată compatibilă dacă alte instrumente de politică sau alte tipuri de ajutor care generează denaturări mai reduse permit aducerea aceleiași contribuții pozitive la obiectivele PAC, în special la dezvoltarea rurală. Este important să se țină seama de faptul că pot exista alte instrumente mai potrivite pentru realizarea respectivelor obiective, cum ar fi reglementarea, instrumentele de piață, dezvoltarea infrastructurii și îmbunătățirea mediului de afaceri.

(57)

Comisia consideră că ajutoarele acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale și care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunile relevante din partea II din prezentele orientări constituie un instrument adecvat de politică.

(58)

În cazul în care un stat membru decide să instituie o măsură de ajutoare similară unei măsuri de dezvoltare rurală și care este finanțată exclusiv din fonduri naționale, atunci când aceeași măsură este prevăzută în același timp în programul relevant de dezvoltare rurală, statul membru ar trebui să demonstreze avantajele unui astfel de instrument național de ajutor în comparație cu măsura din programul de dezvoltare rurală în cauză.

(59)

Ajutoarele pot fi acordate sub diverse forme. Cu toate acestea, statul membru ar trebui să garanteze că ajutorul este acordat sub forma care este probabil să genereze cele mai reduse denaturări ale schimburilor comerciale și ale concurenței.

(60)

În cazul în care se prevede o anumită formă pentru o măsură de ajutor descrisă în partea II din prezentele orientări, respectiva formă este considerată un instrument de ajutor adecvat scopului prezentelor orientări.

(61)

Comisia consideră, de asemenea, în ceea ce privește măsurile de dezvoltare rurală, cofinanțate de FEADR sau acordate ca finanțare suplimentară pentru asemenea măsuri de dezvoltare rurală cofinanțate, că ajutorul acordat în forma prevăzută în fiecare măsură de dezvoltare rurală este un instrument de ajutor adecvat.

(62)

În ceea ce privește ajutoarele pentru investiții care nu sunt incluse în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, ca parte a programului de dezvoltare rurală sau ca finanțare suplimentară pentru o astfel de măsură de dezvoltare rurală, în cazul în care ajutorul este acordat sub forma care oferă un avantaj pecuniar direct (de exemplu, subvenții directe, scutiri sau reduceri de impozite, asigurări sociale sau alte taxe obligatorii, etc.), statul membru trebuie să demonstreze de ce sunt mai puțin adecvate alte forme de ajutor care în mod potențial generează denaturări mai reduse, cum ar fi avansurile rambursabile sau formele de ajutor bazate pe instrumente de datorie sau de capital (de exemplu împrumuturi cu dobândă mică sau bonificări ale dobânzii, garanții de stat sau alte aporturi de capital în condiții avantajoase).

(63)

În ceea ce privește măsurile pentru sectorul forestier menționate partea II secțiunea 2.8 din prezentele orientări, statele membre trebuie să demonstreze că obiectivele ecologice, de protecție și de recreere pe care le vizează nu pot fi îndeplinite prin măsuri pentru sectorul forestier similare măsurilor de dezvoltare rurală menționate în partea II capitolele 2.1-2.7 din prezentele orientări.

(64)

În cazul mai multor categorii de ajutoare, cum ar fi ajutoarele pentru acoperirea costurilor aferente activităților de cercetare de piață, de concepție și de design de produse și pentru pregătirea cererilor de recunoaștere a sistemelor de calitate, ajutoarele pentru transfer de cunoștințe și acțiuni de informare, ajutoarele pentru servicii de consiliere, ajutoarele pentru servicii de înlocuire în ferme, ajutoarele pentru măsuri de promovare, ajutoarele pentru compensarea costurilor aferente prevenirii apariției și eradicării bolilor animalelor și organismelor dăunătoare plantelor și ajutoarele pentru sectorul creșterii animalelor, ajutoarele trebuie să se acorde beneficiarilor finali în mod indirect, în natură, prin intermediul serviciilor subvenționate. În astfel de cazuri, ajutorul este plătit prestatorului serviciului sau al activității în cauză.

(65)

Evaluarea compatibilității unei măsuri de ajutor cu piața internă nu aduce atingere normelor aplicabile privind achizițiile publice și principiilor de transparență, de deschidere și de nediscriminare în cadrul procesului de selecție a unui prestator de servicii.

(66)

Ajutoarele în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pot fi considerate compatibile cu piața internă numai în cazul în care au un efect stimulativ. Există un efect stimulativ atunci când ajutorul schimbă comportamentul unei întreprinderi astfel încât aceasta se implică într-o activitate suplimentară care contribuie la dezvoltarea sectorului, activitate pe care nu ar fi inițiat-o în absența ajutorului sau pe care ar fi desfășurat-o într-un mod limitat sau diferit. Cu toate acestea, ajutoarele nu trebuie să subvenționeze costurile unei activități pe care o întreprindere le-ar fi suportat în orice caz și nu trebuie să compenseze riscul comercial normal al unei activități economice.

(67)

În afară de cazul în care există excepții prevăzute în mod expres în legislația Uniunii sau în prezentele orientări, măsurile unilaterale de ajutor de stat care vizează numai îmbunătățirea situației financiare a întreprinderilor, dar care nu contribuie în niciun fel la dezvoltarea sectorului, în special ajutoarele acordate exclusiv pe baza prețului, a cantității, a unității de producție sau a unității de factori de producție, sunt considerate ajutoare pentru funcționare care sunt incompatibile cu piața internă. În plus, prin însăși natura sa, este, de asemenea, probabil ca un astfel de ajutor să interfereze cu mecanismele care reglementează organizarea pieței interne.

(68)

Aceleași motive au determinat Comisia să autorizeze ajutoarele pentru facilitarea conformității cu standardele obligatorii numai în măsura în care acestea corespund obiectivelor politicii de dezvoltare rurală.

(69)

Din aceleași motive, ajutoarele acordate în temeiul secțiunilor 1.2 și 2.8.5 din partea II a prezentelor orientări ar trebui să se limiteze la sprijinirea întreprinderilor active în sectoarele agricol și forestier care se confruntă cu diverse dificultăți, în ciuda faptului că au întreprins eforturi rezonabile pentru a reduce aceste riscuri. Ajutoarele de stat nu ar trebui să aibă ca efect încurajarea întreprinderilor să își asume riscuri inutile. Întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectoarele agricol și forestier ar trebui să suporte ele însele consecințele alegerilor imprudente în ceea ce privește metodele de producție sau produsele.

(70)

Din aceleași motive, Comisia consideră că ajutorul nu reprezintă un stimulent pentru beneficiar în cazul în care lucrul la proiectul sau activitatea relevantă a început deja înainte ca cererea de acordare a ajutorului să fie depusă de către beneficiar la autoritățile naționale.

(71)

Cererea de ajutor trebuie să cuprindă cel puțin denumirea solicitantului și dimensiunea întreprinderii, o descriere a proiectului sau a activității, inclusiv locația sa și datele sale de începere și de încheiere, cuantumul ajutorului necesar pentru realizarea proiectului și costurile eligibile.

(72)

În plus, întreprinderile mari trebuie să descrie în cerere ce s-ar fi întâmplat în absența ajutorului, situație care este descrisă ca fiind scenariul contrafactual, proiectul sau activitatea alternativă și trebuie să prezinte documente justificative în sprijinul scenariului descris în cerere.

(73)

Atunci când primește o cerere, autoritatea care acordă ajutorul trebuie să verifice credibilitatea scenariului contrafactual și să confirme că ajutorul are efectul stimulativ necesar. Un scenariu contrafactual este credibil dacă este unul real și se raportează la factorii de decizie valabili la data luării de către beneficiar a deciziei cu privire la proiectul sau activitatea în cauză.

(74)

Prin derogare de la punctele (70)-(73), se consideră că ajutoarele acordate IMM-urilor sub formă de avantaje fiscale au un efect stimulativ în cazul în care schema de ajutoare instituie un drept la ajutor în conformitate cu criterii obiective și fără exercitarea altei puteri discreționare de către statul membru și dacă schema de ajutoare a fost adoptată și a intrat în vigoare înainte de începerea lucrărilor de execuție a proiectului sau a activității. Ultima cerință nu se aplică în cazul versiunilor ulterioare ale schemelor fiscale, cu condiția ca activitatea să fi făcut deja obiectul schemelor anterioare sub formă de avantaje fiscale.

(75)

Prin derogare de la punctele (70)-(74), următoarele categorii de ajutor din prezentele orientări nu trebuie să aibă sau se presupune că au un efect stimulativ:

(76)

În plus față de cerințele de mai sus, în cazul ajutoarelor pentru investiții notificabile individual, statul membru trebuie să furnizeze dovezi clare cu privire la faptul că ajutoarele au în mod efectiv un impact asupra alegerii investiției. Pentru a permite o evaluare cuprinzătoare, statul membru trebuie să furnizeze atât informații despre proiectul pentru care se solicită ajutorul, cât și o descriere detaliată a scenariului contrafactual în care nicio autoritate publică nu acordă vreun ajutor beneficiarului.

(77)

Statele membre sunt invitate să se bazeze pe documente, cum ar fi documentele oficiale emise de conducerea întreprinderii, evaluări ale riscurilor, inclusiv evaluarea riscurilor specifice unei anumite locații, rapoarte financiare, planuri interne de afaceri, opinii ale experților și alte studii referitoare la proiectul de investiții care face obiectul evaluării. Documentele care conțin informații despre estimările privind cererea, estimările costurilor, estimările financiare, documentele prezentate unui comitet de investiții și care dezvoltă diverse scenarii de investiție sau documentele furnizate instituțiilor financiare ar putea ajuta statele membre să demonstreze efectul stimulativ.

(78)

În acest context, nivelul profitabilității poate fi evaluat pe baza metodologiilor care constituie practica standard aplicată în sectorul respectiv și care pot include metode de evaluare a valorii actualizate nete (VAN) (43) a proiectului, a ratei interne de rentabilitate (RIR) (44) sau a rentabilității medii a capitalului angajat (return on capital employed – ROCE). Profitabilitatea proiectului trebuie să fie comparată cu ratele normale de rentabilitate aplicate de întreprindere în alte proiecte de investiții de natură similară. În cazul în care aceste rate nu sunt disponibile, profitabilitatea proiectului trebuie să fie comparată cu costul capitalului întreprinderii în ansamblu sau cu ratele de rentabilitate observate în mod normal în sectorul în cauză.

(79)

În absența unui scenariu contrafactual specific, se poate presupune că există un efect stimulativ atunci când există un deficit de finanțare, adică atunci când costurile de investiție depășesc VAN a profiturilor estimate din exploatare generate de investiție, pe baza unui plan de afaceri ex ante.

(80)

În cazul în care ajutorul nu schimbă comportamentul beneficiarului prin stimularea unor investiții suplimentare, acesta nu are efecte pozitive asupra dezvoltării sectorului în cauză. Prin urmare, ajutorul nu va fi autorizat în situațiile în care se dovedește că aceeași investiție ar fi desfășurată și fără ajutor.

(81)

Ajutoarele pentru sectoarele agricol și forestier și pentru zonele rurale sunt considerate proporționale în cazul în care cuantumul lor pe beneficiar se limitează la minimul necesar pentru realizarea obiectivului comun vizat.

(82)

În principiu, pentru ca ajutoarele să fie proporționale, Comisia consideră că cuantumul acestora nu ar trebui să depășească costurile eligibile. Aceasta nu aduce atingere normelor care vizează măsurile publice de stimulare în materie de mediu sau alte măsuri de stimulare care sunt prevăzute în mod expres în partea II secțiunile 1.1.3 și 1.2.2 din prezentele orientări.

(83)

Pentru a se asigura predictibilitatea și existența unor condiții de concurență echitabile, în prezentele orientări Comisia aplică și intensități maxime ale ajutoarelor. În situațiile în care intensitatea maximă a ajutoarelor nu poate fi stabilită, de exemplu în cazul ajutoarelor la înființare pentru tinerii fermieri și pentru dezvoltarea fermelor mici, se stabilesc cuantumuri maxime ale ajutoarelor definite în termeni nominali, în scopul de a se asigura proporționalitatea ajutoarelor.

(84)

În cazul în care costurile eligibile sunt calculate corect și intensitățile sau cuantumurile maxime ale ajutoarelor prevăzute în partea II din prezentele orientări sunt respectate, se consideră că criteriul proporționalității este îndeplinit.

(85)

Intensitatea maximă a ajutorului și cuantumul ajutorului trebuie calculate de autoritatea care acordă ajutorul în momentul acordării acestuia. Costurile eligibile trebuie să fie însoțite de documente justificative care ar trebui să fie clare, precise și actualizate. Pentru calcularea intensității ajutorului și a costurilor eligibile, toate cifrele utilizate trebuie să fie cele cărora nu li s-a aplicat nicio deducere de impozite sau de alte taxe.

(86)

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) nu este eligibilă pentru ajutor, cu excepția cazului în care nu este recuperabilă în temeiul legislației naționale privind TVA-ul.

(87)

Atunci când ajutorul este acordat sub o altă formă decât o subvenție, suma ajutorului este echivalentul-subvenție brut al ajutorului.

(88)

Ajutoarele de plătit în mai multe tranșe sunt actualizate la cuantumul lor din momentul acordării ajutoarelor. Costurile eligibile se actualizează la cuantumul lor la data acordării ajutoarelor. Rata dobânzii care trebuie aplicată în scopul actualizării este rata de actualizare aplicabilă la data acordării ajutoarelor.

(89)

În cazul în care ajutoarele se acordă prin avantaje fiscale, tranșele ajutoarelor se actualizează pe baza ratelor de actualizare aplicabile în diferitele momente în care intră în vigoare avantajul fiscal.

(90)

În ceea ce privește ajutorul pentru investiții în zonele rurale, intensitatea maximă a ajutorului pentru proiectele mari de investiții trebuie să fie redusă la cuantumul ajustat al ajutorului, astfel cum este definit la punctul (35) subpunctul 31. În plus, proiectele mari de investiții nu pot beneficia de intensitățile majorate ale ajutoarelor pentru IMM-uri.

(91)

În cazul în care angajamentele prevăzute în partea II secțiunile 1.1.5.1, 1.1.8, 2.3 și 3.4 din prezentele orientări sunt exprimate în alte unități decât cele prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, statele membre pot calcula plățile pe baza acestor alte unități. În aceste cazuri, statele membre trebuie să se asigure că sumele anuale maxime sunt respectate.

(92)

Cu excepția ajutoarelor pentru angajamente privind creșterea raselor locale aflate în pericol de abandon menționate în secțiunea 1.1.5.1, ajutoarele în conformitate cu partea II secțiunile 1.1.5.1, 1.1.8, 2.3 și 3.4 din prezentele orientări nu pot fi acordate pe unitate vită mare. Ratele de conversie a diferitelor categorii de animale la unități vită mare sunt stabilite în anexa II la actul de punere în aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

(93)

Statele membre pot stabili cuantumul ajutoarelor pentru măsurile sau tipurile de operațiuni prevăzute în partea II secțiunile 1.1.5, 1.1.6, 1.1.7, 1.1.8, 2.3, 3.4 și 3.5 din prezentele orientări în baza unor ipoteze standard privind costurile suplimentare și pierderile de venit. Statele membre se asigură că metodele de calcul și ajutoarele corespunzătoare: (a) conțin numai elemente verificabile; (b) se bazează pe sume stabilite prin intermediul unei expertize corespunzătoare; (c) sunt însoțite de o mențiune clară referitoare la originea sumelor utilizate; (d) se diferențiază astfel încât să țină seama de condițiile specifice ale siturilor, la nivel local sau regional și de utilizarea efectivă a solurilor, după caz, și (e) nu conțin elemente legate de costurile de investiții.

(94)

Atunci când evaluează compatibilitatea ajutorului, Comisia va lua în considerare orice asigurare contractată sau care ar fi putut fi contractată de beneficiarul ajutorului. În ceea ce privește ajutoarele acordate pentru compensarea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate calamităților naturale, pentru a se evita riscul de denaturare a concurenței, ajutoarele cu o intensitate maximă ar trebui acordate numai întreprinderilor care nu pot fi acoperite prin asigurare pentru asemenea pierderi. Din acest motiv, pentru o îmbunătățire suplimentară a gestionării riscurilor, beneficiarii trebuie încurajați să încheie o asigurare atunci când este posibil.

(95)

Ca regulă generală, se va considera că ajutoarele pentru investiții notificabile individual sunt limitate la minimum în cazul în care cuantumul ajutorului corespunde costurilor suplimentare nete de execuție a investiției în zona respectivă, comparativ cu scenariul contrafactual în absența ajutorului. În mod similar, în cazul ajutoarelor pentru investiții acordate întreprinderilor mari în cadrul schemelor notificate, statele membre trebuie să se asigure că cuantumul ajutorului este limitat la minimum, folosind „abordarea pe baza costurilor nete suplimentare”.

(96)

Cuantumul ajutorului nu ar trebui să depășească minimul necesar pentru ca proiectul să devină suficient de profitabil, de exemplu nu ar trebui să conducă la creșterea ratei sale interne de rentabilitate peste ratele normale ale rentabilității aplicate de întreprinderea în cauză în alte proiecte de investiții de natură similară sau, dacă aceste rate nu sunt disponibile, la creșterea ratei sale interne de rentabilitate peste costul capitalului întreprinderii în ansamblu sau peste ratele de rentabilitate înregistrate de regulă în sectorul respectiv.

(97)

În cazul ajutoarelor pentru investiții acordate întreprinderilor mari în cadrul schemelor notificate, statele membre trebuie să se asigure că cuantumul ajutorului corespunde costurilor suplimentare nete de execuție a investiției în zona respectivă, comparativ cu scenariul contrafactual în absența ajutorului. Metoda explicată la punctul (96) trebuie utilizată împreună cu intensitățile maxime ale ajutoarelor ca valoare-plafon.

(98)

În ceea ce privește ajutoarele notificabile individual acordate pentru investiții, Comisia va verifica dacă cuantumul ajutorului depășește minimul necesar pentru ca proiectul să devină suficient de profitabil, utilizând metoda prevăzută la punctul (96). Calculele utilizate în vederea analizării efectului stimulativ pot fi folosite și pentru a evalua dacă ajutorul este proporțional. Statul membru trebuie să demonstreze proporționalitatea pe baza unor documente de tipul celor prevăzute la punctul (77). Această cerință nu se aplică ajutoarelor pentru investiții care vizează producția agricolă primară.

(99)

Se pot acorda simultan ajutoare în cadrul mai multor scheme sau ajutoarele pot fi cumulate cu ajutoare ad hoc, cu condiția ca cuantumul total al ajutoarelor de stat pentru o activitate sau un proiect să nu depășească plafoanele de ajutor prevăzute în prezentele orientări.

(100)

Ajutoarele cu costuri eligibile identificabile pot fi cumulate cu orice alt ajutor de stat, atât timp cât ajutoarele respective vizează costuri eligibile identificabile diferite. Ajutoarele cu costuri eligibile identificabile pot fi cumulate cu orice alt ajutor de stat, în legătură cu aceleași costuri eligibile, care se suprapun parțial sau integral, numai în cazul în care cumulul respectiv nu are drept rezultat depășirea celei mai ridicate intensități a ajutorului sau a celui mai ridicat cuantum al ajutorului care se aplică tipului de ajutor respectiv în temeiul prezentelor orientări.

(101)

Ajutoarele fără costuri eligibile identificabile în temeiul părții II secțiunile 1.1.2 și 3.3 din prezentele orientări pot fi cumulate cu orice altă măsură de ajutor de stat cu costuri eligibile identificabile. Ajutoarele fără costuri eligibile identificabile pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat fără costuri eligibile identificabile până la cel mai ridicat plafon total de finanțare relevant, stabilit în condițiile specifice ale fiecărui caz în prezentele orientări sau în alte orientări privind ajutoarele de stat, într-un regulament de exceptare pe categorii de ajutoare sau într-o decizie adoptată de Comisie.

(102)

Ajutoarele de stat în favoarea sectorului agricol nu ar trebui să fie cumulate cu plățile menționate la articolul 81 alineatul (2) și la articolul 82 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și care vizează aceleași costuri eligibile, în cazul în care un astfel de cumul ar avea ca rezultat o intensitate a ajutorului sau un cuantum al ajutorului mai mari decât cele stabilite în cadrul prezentelor orientări.

(103)

În cazul în care finanțarea din partea Uniunii gestionată la nivel central de către instituții, agenții, întreprinderi comune sau alte organisme ale Uniunii care nu sunt direct sau indirect sub controlul statului membru este combinată cu ajutor de stat, numai acesta din urmă este analizat pentru a se stabili dacă pragurile de notificare și intensitățile maxime sau plafoanele ajutoarelor sunt respectate, cu condiția ca valoarea totală a finanțării publice acordate în legătură cu aceleași costuri eligibile să nu depășească rata (ratele) de finanțare cea (cele) mai favorabilă(e) prevăzută(e) în normele aplicabile ale dreptului Uniunii.

(104)

Ajutoarele autorizate în temeiul prezentelor orientări nu ar trebui să fie cumulate cu niciun ajutor de minimis în raport cu aceleași prețuri eligibile în cazul în care cumulul respectiv ar avea ca rezultat o intensitate a ajutorului sau un cuantum al ajutorului mai mari decât cele stabilite în prezentele orientări.

(105)

Ajutoarele pentru investiții destinate refacerii potențialului de producție agricolă astfel cum au fost menționate la punctul (143) litera (e) nu ar trebui cumulate cu ajutoarele destinate compensării pentru pagubele materiale prevăzute în partea II secțiunile 1.2.1.1, 1.2.1.2 și 1.2.1.3 din prezentele orientări.

(106)

Ar trebui exclusă dubla finanțare a practicilor agricole benefice pentru climă și mediu din cadrul părții II secțiunile 1.1.5.1, 1.1.6, 1.1.8 și 3.5 din prezentele orientări și a practicilor echivalente prevăzute la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Clauza de revizuire prevăzută la punctul (724) din prezentele orientări ar trebui, de asemenea, să asigure evitarea dublei finanțări.

(107)

Ajutoarele la înființare pentru grupurile și organizațiile de producători din sectorul agricol, astfel cum sunt menționate în partea II secțiunea 1.1.4 din prezentele orientări, nu ar trebui să fie cumulate cu ajutoarele pentru înființarea unor grupuri și organizații de producători din sectorul agricol prevăzute la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Ajutoarele pentru începerea activității destinate tinerilor fermieri și ajutoarele pentru începerea activității destinate dezvoltării fermelor mici, astfel cum se menționează în secțiunea 1.1.2, nu ar trebui să fie cumulate cu ajutoare pentru începerea activității acordate tinerilor fermieri și cele pentru dezvoltarea fermelor mici, astfel cum sunt menționate la articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în cazul în care o astfel de cumulare ar conduce la un cuantum al ajutorului care le depășește pe cele prevăzute în prezentele orientări.

(108)

Pentru ca un ajutor să fie compatibil, efectele negative ale măsurii de ajutor în ceea ce privește denaturarea concurenței și impactul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre trebuie să fie limitate și mai puțin semnificative decât efectele pozitive în ceea ce privește contribuția la obiectivul de interes comun.

(109)

În evaluarea efectelor negative ale măsurii de ajutor, în cadrul analizei sale privind denaturarea concurenței, Comisia va acorda o atenție specială impactului previzibil al ajutoarelor acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale asupra concurenței dintre întreprinderi pe piețele de produse în cadrul cărora se resimt efecte (45).

(110)

Ca punct de plecare, dacă ajutorul este bine orientat, proporțional și limitat la costurile suplimentare nete, impactul negativ al ajutorului este atenuat și riscul ca ajutorul să denatureze în mod necuvenit concurența va fi mai redus. În al doilea rând, Comisia stabilește intensitățile maxime ale ajutoarelor. Acestea constituie o cerință de bază pentru asigurarea compatibilității, al cărei scop este de a împiedica utilizarea ajutoarelor de stat pentru proiecte în care raportul dintre cuantumul ajutorului și costurile eligibile este considerat ca fiind extrem de ridicat și, în mod special, susceptibil să aibă un efect de denaturare. În general, cu cât sunt mai însemnate efectele pozitive care pot fi generate de proiectul care beneficiază de ajutor și cu cât este mai mare probabilitatea necesității ajutorului respectiv, cu atât este mai ridicat plafonul intensității ajutorului.

(111)

Cu toate acestea, chiar și atunci când este necesar și proporțional, aceasta poate avea drept rezultat o schimbare a comportamentului beneficiarilor care să denatureze concurența. Acest lucru este mai probabil în sectorul agricol, care se deosebește de alte piețe prin prisma structurii specifice a producției agricole primare care se caracterizează prin numărul mare de întreprinderi mici implicate. Pe astfel de piețe riscul de denaturare a concurenței este ridicat chiar și atunci când se acordă numai ajutoare cu cuantumuri mici.

(112)

Ajutoarele acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pot cauza două principale denaturări potențiale ale concurenței și ale schimburilor comerciale. Este vorba de denaturări ale piețelor de produse și de efecte legate de alegerea locației. Ambele tipuri pot conduce la alocări ineficiente de resurse, care subminează performanța economică a pieței interne, precum și la preocupări probleme de distribuție, întrucât ajutoarele afectează distribuția pe regiuni a activității economice.

(113)

În principiu, având în vedere efectele sale pozitive asupra dezvoltării acestui sector, Comisia consideră că, în cazul în care un ajutor îndeplinește condițiile și nu depășește intensitățile maxime relevante ale ajutoarelor, prevăzute în secțiunile din partea II aplicabile din prezentele orientări, efectele negative asupra concurenței și a schimburilor comerciale sunt limitate la minimum.

(114)

Cu toate acestea, deoarece ajutoarele pentru investiții acordate întreprinderilor active în prelucrarea și comercializarea produselor agricole și întreprinderilor care își desfășoară activitatea în alte sectoare, de exemplu, în sectorul prelucrării alimentelor (46), tind să aibă aceleași efecte de denaturare a concurenței și comerțului, politica generală în domeniul concurenței referitoare la efectul asupra concurenței și comerțului ar trebui să se aplice în mod egal tuturor sectoarelor. Prin urmare, condițiile prezentate la punctele (115)-(127) trebuie să fie respectate în ceea ce privește ajutorul pentru investiții în sectorul prelucrării și comercializării de produse agricole, în sectorul forestier și în zonele rurale.

(115)

Schemele de ajutoare nu trebuie să conducă la denaturări semnificative ale concurenței și ale schimburilor comerciale. În special, chiar dacă denaturările pot fi considerate ca fiind limitate la nivel individual (cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile privind ajutoarele pentru investiții), pe bază cumulativă, schemele de ajutoare pentru investiții ar putea să genereze în continuare niveluri ridicate de denaturare. Astfel de denaturări ar putea viza piețele de producție prin crearea sau agravarea unei situații de capacitate excedentară sau prin crearea, creșterea ori menținerea unei puteri de piață substanțiale a unor beneficiari într-un mod care va afecta în mod negativ stimulentele dinamice. Ajutoarele acordate în temeiul schemelor de ajutor pentru investiții ar putea conduce, de asemenea, la o reducere semnificativă a activității economice în alte zone ale Spațiul Economic European (SEE). În cazul unei scheme de ajutor pentru investiții care vizează anumite sectoare, riscul unor astfel de denaturări este chiar mai ridicat.

(116)

Prin urmare, statul membru în cauză trebuie să demonstreze că orice efecte negative vor fi limitate la minimum, ținând seama, de exemplu, de amploarea proiectelor în cauză, de cuantumurile individuale și cumulate ale ajutoarelor, de beneficiarii preconizați, precum și de caracteristicile sectoarelor vizate. Pentru a permite Comisiei să analizeze efectele negative probabile, statul membru este încurajat să prezinte orice evaluare a impactului de care dispune, precum și evaluări ex post efectuate pentru scheme anterioare similare.

(117)

În evaluarea efectelor negative ale ajutoarelor individuale pentru investiții, Comisia acordă o atenție specială efectelor negative legate de cumularea capacităților excedentare în piețele aflate în declin, împiedicării ieșirii de pe piață și noțiunii de putere de piață substanțială. Aceste efecte negative sunt descrise la punctele (118)-(127) și trebuie să fie contrabalansate de efectele pozitive ale ajutoarelor.

(118)

În vederea identificării și a evaluării potențialelor denaturări ale concurenței și ale schimburilor comerciale, statele membre ar trebui să furnizeze dovezi care să permită Comisiei să identifice piețele de produse în cauză (adică produsele afectate de schimbarea de comportament a beneficiarului ajutorului) și să identifice concurenții și clienții/consumatorii afectați.

(119)

Comisia utilizează diverse criterii pentru a evalua aceste denaturări potențiale, cum ar fi structura pieței produsului în cauză, performanța pieței (piață în scădere sau în creștere), procesul de selecție a beneficiarului ajutorului, barierele la intrare și la ieșire, gradul de diferențiere al produsului.

(120)

Faptul că o întreprindere apelează în mod sistematic la ajutoare de stat ar putea indica faptul că întreprinderea în cauză nu este în măsură să facă față concurenței fără sprijin sau că beneficiază de avantaje necuvenite comparativ cu concurenții săi.

(121)

Comisia distinge două surse principale ale eventualelor efecte negative asupra piețelor de produse:

(122)

Pentru a evalua dacă ajutorul poate servi la crearea sau la menținerea unor structuri de piață ineficiente, Comisia va lua în considerare capacitatea suplimentară de producție creată de proiect și va determina dacă piața este neperformantă.

(123)

În cazul în care piața vizată este în creștere, în mod normal există mai puține motive să se considere că ajutorul va afecta stimulentele dinamice sau că va împiedica în mod nejustificat ieșirea de pe piață sau intrarea pe piață.

(124)

Situația este mai problematică în cazul piețelor aflate în declin. În acest sens, Comisia face distincția între cazurile în care, pe termen lung, piața relevantă este în mod structural în declin (adică înregistrează o rată de creștere negativă) și cazurile în care piața relevantă se află într-un declin relativ (adică înregistrează o rată de creștere pozitivă, însă nu depășește o rată de creștere de referință).

(125)

Performanța insuficientă a pieței va fi măsurată, în mod normal, în raport cu PIB-ul SEE din cei trei ani care preced demararea proiectului (rata de referință); performanța poate fi stabilită și pe baza ratelor de creștere anticipate pentru următorii trei până la cinci ani. Indicatorii pot include creșterea viitoare previzibilă a pieței în cauză și ratele anticipate de utilizare a capacității, precum și posibilul impact al creșterii capacității asupra concurenților, prin efectele sale asupra prețurilor și a marjelor de profit.

(126)

În unele cazuri, este posibil ca evaluarea creșterii pieței de produse în SEE să nu fie adecvată pentru evaluarea integrală a efectelor ajutorului, în special dacă piața geografică este mondială. În aceste situații, Comisia va analiza efectul ajutoarelor asupra structurilor pieței în cauză, în special posibilitatea ca acestea să elimine producători din SEE.

(127)

Pentru a evalua existența unei puteri semnificative de piață, Comisia va ține seama de poziția beneficiarului într-o o anumită perioadă de timp înainte de primirea ajutorului și de poziția pe piață preconizată după finalizarea investiției. Comisia va ține seama de cotele de piață ale beneficiarului, precum și de cotele de piață ale concurenților acestuia și de alți factori relevanți, inclusiv, de exemplu, structura pieței, analizând concentrarea pe piață, posibilele bariere la intrare (47), puterea de cumpărare (48) și barierele în calea extinderii sau a ieșirii.

(128)

Statele membre trebuie să se asigure că următoarele informații sunt publicate pe un site internet cuprinzător consacrat ajutoarelor de stat, la nivel național sau regional:

(129)

Pentru schemele de ajutor sub forma unor avantaje fiscale, informațiile privind cuantumurile ajutoarelor individuale pot fi furnizate în următoarele intervale (în milioane EUR): 0,06-0,5 numai pentru producția agricolă primară; 0,5-1; 1-2; 2-5; 5-10; 10-30; 30 și mai mult.

(130)

În cazul în care acordarea ajutorului individual se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, iar acesta fie este cofinanțat de FEADR, fie este acordat ca finanțare națională suplimentară pentru măsurile cofinanțate respective, statul membru în cauză poate opta să nu îl publice pe site-ul internet consacrat ajutoarelor de stat menționat la punctul (128), cu condiția ca acordarea ajutorului individual să fi fost deja publicată în conformitate cu articolele 111, 112 și 113 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. În acest caz, statul membru în cauză ar trebui să facă trimitere la site-ul internet la care se face referire în articolul 111 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 privind site-ul internet consacrat ajutoarelor de stat menționat la punctul (128).

(131)

Aceste informații trebuie publicate după luarea deciziei de acordare a ajutorului, trebuie păstrate timp de cel puțin 10 ani și trebuie puse la dispoziția publicului larg, fără restricții (49). Nu este necesar ca statele membre să publice informațiile menționate mai sus înainte de 1 iulie 2016 (50).

(132)

Din motive de transparență, statele membre trebuie să elaboreze rapoarte și să efectueze revizuiri, astfel cum se prevede în partea III capitolul 2 din prezentele orientări.

(133)

Prezenta secțiune se aplică investițiilor în exploatații agricole care au legătură cu producția agricolă primară, investițiilor conexe prelucrării produselor agricole și comercializării de produse agricole.

(134)

Toate ajutoarele pentru investiții în temeiul secțiunilor 1.1.1.1 , 1.1.1.2, 1.1.1.3 și 1.1.1.4 din partea II a prezentelor orientări trebuie să respecte următoarea condiție: în cazul în care o organizare comună a pieței, inclusiv schemele de sprijin direct, finanțată de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) impune restricții asupra producției sau limitări ale sprijinului Uniunii la nivelul întreprinderilor individuale, al exploatațiilor sau al întreprinderilor de prelucrare, nicio investiție care ar majora producția peste restricțiile sau limitările respective nu poate beneficia de sprijin sub formă de ajutor de stat.

(135)

Comisia consideră că ajutoarele pentru investiții în active corporale și necorporale în exploatații agricole care au legătură cu producția agricolă primară sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări, condiția generală privind ajutoarele pentru investiții prevăzută la punctul (134) din prezentele orientări și condițiile prezentate în continuare.

(136)

Prezenta secțiune se aplică ajutoarelor pentru investiții în active corporale și necorporale în exploatații agricole care au legătură cu producția agricolă primară. Investițiile se efectuează de unul sau mai mulți beneficiari ori vizează un activ corporal sau un activ necorporal utilizat de unul sau mai mulți beneficiari.

(137)

Prezenta secțiune se aplică, de asemenea, investițiilor în active corporale și necorporale care au legătură cu producția de biocarburanți sau cu producția de energie din surse regenerabile în cadrul exploatațiilor, care îndeplinesc condițiile prezentate în continuare:

(138)

În cazul în care mai mult de o exploatație agricolă efectuează investiția pentru producția de energie din surse regenerabile, cu scopul de a răspunde nevoilor proprii de energie sau pentru producția de biocombustibili în cadrul exploatațiilor, consumul mediu anual se cumulează până la suma echivalentă consumului mediu anual al tuturor beneficiarilor.

(139)

Statele membre trebuie să solicite respectarea unor standarde minime în materie de eficiență energetică pentru investițiile în infrastructura pentru energia din surse regenerabile care consumă sau produc energie, în cazul în care există astfel de standarde la nivel național sau internațional;

(140)

Investițiile în instalații a căror destinație principală este producerea de energie electrică din biomasă nu sunt eligibile pentru ajutor, cu excepția cazului în care se utilizează un procentaj minim de energie termică, care urmează să fie stabilit de statele membre.

(141)

Statele membre trebuie să stabilească praguri pentru proporțiile maxime de cereale și de alte culturi bogate în amidon, zahăr și culturi oleaginoase utilizate pentru producția bioenergiei, inclusiv a biocarburanților, pentru diferitele tipuri de instalații. Ajutorul acordat proiectelor în domeniul bioenergiei trebuie să se limiteze la bioenergia care îndeplinește criteriile de durabilitate aplicabile, stabilite în legislația Uniunii, inclusiv articolul 17 alineatele (2)-(6) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

(142)

În cazul în care capacitatea de producție a instalației depășește consumul mediu anual al beneficiarului (beneficiarilor), astfel cum se menționează la punctele (137) și (138) din prezentele orientări, statele membre trebuie să respecte condițiile prevăzute în Orientările privind ajutorul de stat pentru protecția mediului și pentru energie 2014-2020, cu excepția cazului în care un astfel de ajutor este exceptat de la obligația de notificare.

(143)

Investițiile trebuie să urmărească cel puțin unul din următoarele obiective:

(144)

Ajutoarele acoperă următoarele costuri eligibile:

(145)

Nu se acordă ajutoare pentru:

(146)

Prin derogare de la punctul (145) litera (c) se pot acorda ajutoare pentru achiziționarea de animale efectuată în vederea realizării obiectivului menționat la punctul (143) litera (e) din prezentele orientări.

(147)

Prin derogare de la punctul (145) litera (c), se pot acorda ajutoare pentru achiziționarea de animale de reproducție pentru îmbunătățirea calității genetice a șeptelului, cu condiția ca ajutoarele să îndeplinească următoarele condiții:

(148)

Prin derogare de la punctul (145) litera (d), ajutoarele pentru respectarea standardelor pot fi acordate în următoarele condiții:

(149)

În ceea ce privește irigarea unor suprafețe noi și a unor suprafețe irigate existente, numai investițiile care îndeplinesc următoarele condiții sunt considerate costuri eligibile:

(150)

Suprafețele care nu sunt irigate, dar pe care a funcționat în trecutul recent o instalație de irigare, fapt care trebuie stabilit și justificat de statele membre, pot fi considerate suprafețe irigate în scopul stabilirii creșterii nete a suprafeței irigate.

(151)

În cazul irigațiilor, de la 1 ianuarie 2017 pot fi plătite ajutoare numai de către statele membre care asigură, pentru bazinul hidrografic în care are loc investiția, o contribuție a diferitelor utilizări ale apei la recuperarea costurilor serviciilor de utilizare a apei de către sectorul agricol, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 2000/60/CE, ținând seama, după caz, de efectele sociale, de mediu și economice ale recuperării, precum și de condițiile geografice și climatice ale regiunii sau regiunilor afectate.

(152)

Intensitatea ajutoarelor nu trebuie să depășească:

(153)

Intensitatea ajutoarelor prevăzută la punctul (152) de mai sus poate fi majorată cu 20 de puncte procentuale, cu condiția ca ajutorul maxim combinat să nu depășească 90 % în cazul:

(154)

În ceea ce privește investițiile neproductive prevăzute la punctul (143) litera (d) și investițiile destinate refacerii potențialului de producție prevăzute la punctul (143) litera (e), intensitatea maximă a ajutorului nu trebuie să depășească 100 % din costurile eligibile.

(155)

În ceea ce privește investițiile cu obiective în materie de prevenire prevăzute la punctul (143) litera (e), intensitatea maximă a ajutorului nu trebuie să depășească 80 %. Aceasta poate fi însă majorată până la 100 % în cazul în care investiția este efectuată în colectiv de mai mulți beneficiari.

(156)

Comisia consideră că ajutoarele pentru investiții care vizează conservarea patrimoniului cultural și natural aflat în cadrul exploatației agricole sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare, condiția generală privind ajutoarele pentru investiții prevăzută la punctul (134) din prezentele orientări și condițiile prezentate în continuare.

(157)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției agricole primare.

(158)

Ajutoarele se acordă pentru patrimoniul cultural și natural, constând în peisaje naturale și clădiri, care este recunoscut în mod oficial ca patrimoniu cultural sau natural de autoritățile publice competente ale statului membru.

(159)

Sunt eligibile următoarele costuri destinate conservării patrimoniului cultural și natural:

(160)

Se aplică următoarele intensități ale ajutoarelor:

(161)

Comisia consideră că ajutoarele pentru investiții privind mutarea clădirilor fermei sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări, condiția generală privind ajutoarele pentru investiții prevăzută la punctul (134) din prezentele orientări și condițiile prezentate în continuare.

(162)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției agricole primare.

(163)

Mutarea unei clădiri a unei ferme trebuie să urmărească un obiectiv de interes public. Interesul public invocat pentru a se justifica acordarea ajutoarelor în temeiul prezentei secțiuni trebuie să fie precizat în dispozițiile relevante ale statului membru în cauză.

(164)

Se aplică următoarele intensități ale ajutoarelor:

(165)

Comisia consideră că ajutoarele pentru investiții în legătură cu prelucrarea și comercializarea de produse agricole sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări, condiția generală privind ajutoarele pentru investiții prevăzută la punctul (134) din prezentele orientări și condițiile prezentate în continuare.

(166)

Ajutoarele pentru biocombustibili care au la bază culturi alimentare nu trebuie să se acorde în temeiul prezentei secțiuni, în vederea stimulării tranziției către producerea unei mai mari varietăți de forme avansate de biocombustibili, astfel cum se prevede în cadrul normelor orizontale privind ajutoarele de stat pentru mediu și energie.

(167)

Prezenta secțiune se aplică ajutoarelor pentru investiții în active corporale și necorporale în legătură cu prelucrarea și comercializarea de produse agricole, astfel cum se prevede la punctul (35) subpunctul 11 și la punctul (35) subpunctul 12.

(168)

Statele membre pot acorda ajutoare pentru investiții în legătură cu prelucrarea și comercializarea produselor agricole în cazul în care ajutoarele îndeplinesc toate condițiile prevăzute de unul dintre următoarele instrumente de ajutor:

(169)

Costurile eligibile în temeiul punctului (168) litera (c) trebuie să se limiteze la:

(170)

Următoarele costuri nu sunt eligibile:

(171)

Intensitatea maximă a ajutoarelor în temeiul prezentelor orientări nu trebuie să depășească:

(172)

Ratele prevăzute mai sus la punctul (171) pot fi majorate cu 20 de puncte procentuale, cu condiția ca intensitatea ajutorului să nu depășească 90 % pentru operațiuni:

(173)

Ajutoarele individuale care depășesc pragul de notificare prevăzut la punctul (37) litera (a) trebuie să fie notificate Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(174)

Comisia consideră că ajutoarele la înființare pentru tinerii fermieri și ajutoarele la înființare pentru dezvoltarea fermelor mici sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(175)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției agricole primare.

(176)

Se acordă ajutoare tinerilor fermieri, astfel cum au fost definiți la punctul (35) subpunctul 29 din prezentele orientări, care sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici, sau fermelor mici. Fermele mici trebuie să fie definite de statele membre pe baza unor criterii obiective și să fie limitate la microîntreprinderi și întreprinderi mici.

(177)

Statele membre trebuie să definească praguri superioare și inferioare necesare pentru accesul la ajutoare în ceea ce privește potențialul de producție al exploatației, măsurat în producția standard, astfel cum este definită la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1242/2008 (54) al Comisiei, sau un echivalent. pentru accesul la ajutoarele la înființare pentru tinerii fermieri și pentru dezvoltarea fermelor mici. Pragul inferior de acces la ajutoarele la înființare pentru tinerii fermieri trebuie să fie mai ridicat decât pragul superior de acces la ajutoarele pentru dezvoltarea fermelor mici.

(178)

În cazul în care se acordă ajutor pentru un tânăr fermier care instituie o exploatație sub forma unei persoane juridice, tânărul fermier trebuie să își exercite controlul efectiv și pe termen lung asupra persoanei juridice în ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, beneficii și riscuri financiare. În cazul în care mai multe persoane fizice, inclusiv persoane care nu sunt tineri fermieri, participă la capitalul sau la gestionarea persoanei juridice, tânărul fermier trebuie să fie capabil să exercite un astfel de control efectiv pe termen lung, fie singur, fie împreună cu alte persoane. Dacă o persoană juridică este controlată exclusiv sau în comun de către o altă persoană juridică, aceste cerințe trebuie să se aplice oricărei persoane fizice care deține controlul asupra celeilalte persoane juridice.

(179)

Ajutoarele trebuie să fie condiționate de prezentarea către autoritatea competentă a statului membru în cauză a unui plan de afaceri, a cărui punere în aplicare începe în termen de nouă luni de data adoptării deciziei de acordare a ajutorului.

(180)

În cazul ajutorului pentru tinerii fermieri, planul de afaceri trebuie să prevadă că beneficiarul are obligația de a se conforma definiției fermierului activ prevăzută la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în termen de 18 luni de la data instalării.

(181)

Tinerii fermieri care nu dețin abilitățile și competențele profesionale adecvate au dreptul de a beneficia de ajutor, cu condiția să își asume angajamentul de a dobândi abilitățile și competențele profesionale respective în termen de 36 de luni de la data adoptării deciziei de acordare a ajutorului. Angajamentul respectiv trebuie să fie inclus în planul de afaceri.

(182)

Planul de afaceri trebuie să descrie cel puțin următoarele:

(183)

Ajutoarele trebuie să fie furnizate sau plătite în cel puțin două tranșe sau rate de-a lungul unei perioade maxime de cinci ani. În cazul tinerilor fermieri, ultima tranșă sau plată a ajutorului trebuie să fie condiționată de punerea corectă în aplicare a planului de afaceri prevăzut la punctul (179).

(184)

Cuantumul maxim al ajutoarelor trebuie să se limiteze la 70 000 EUR pe tânăr fermier și la 15 000 EUR pe fermă mică. Statele membre trebuie să definească cuantumul ajutoarelor pentru tinerii fermieri ținând seama, de asemenea, de situația socioeconomică a zonei în cauză.

(185)

Comisia consideră că ajutoarele pentru transferul exploatațiilor agricole sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(186)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor active în sectorul producției agricole primare care își transferă permanent exploatația agricolă către altă întreprinderi active în sectorul producției agricole primare.

(187)

Ajutoarele sunt acordate întreprinderilor eligibile să participe la schema pentru micii fermieri stabilită în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, care la data depunerii cererii de ajutor au fost eligibile pentru o perioadă de cel puțin un an și care se angajează să transfere permanent întreaga lor exploatație agricolă și drepturile la plată corespunzătoare unei alte întreprinderi.

(188)

Ajutoarele trebuie să fie vărsate fie ca plată anuală, fie ca plată unică.

(189)

Ajutoarele trebuie să se plătească de la data transferării exploatației agricole și până la data de 31 decembrie 2020.

(190)

Ajutorul reprezintă 120 % din plata anuală pe care beneficiarul este eligibil să o primească în temeiul schemei pentru micii fermieri.

(191)

Comisia adoptă o poziție favorabilă în ceea ce privește ajutoarele la înființare destinate grupurilor și organizațiilor de producători, întrucât acestea constituie un stimulent pentru asocierea fermierilor. Prin urmare, Comisia va lua în considerare ajutoarele la înființare destinate grupurilor și organizațiilor de producători ca fiind compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care ele respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(192)

Prezenta secțiune se aplică întregului sector agricol (55).

(193)

Sunt eligibile pentru ajutor numai grupurile sau organizațiile de producători care au fost recunoscute în mod oficial de autoritatea competentă a statului membru în cauză, pe baza prezentării unui plan de afaceri.

(194)

Ajutoarele pentru întreprinderile nou-înființate trebuie să se acorde cu condiția respectării de către statele membre a obligației de a verifica îndeplinirea obiectivelor planului de afaceri într-o perioadă de cinci ani de la data recunoașterii oficiale a grupului sau a organizației de producători.

(195)

Acordurile, deciziile și practicile concertate încheiate în cadrul grupului sau al organizației de producători trebuie să respecte normele privind concurența, astfel cum se aplică acestea în temeiul articolelor 206-210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(196)

Ca alternativă la acordarea de ajutoare pentru începere activității grupurilor sau organizațiilor de producători, ajutoare de până la același cuantum total se pot acorda în mod direct producătorilor pentru a compensa contribuțiile acestora la costurile aferente asigurării funcționării grupurilor sau organizațiilor în timpul primilor cinci ani de la formarea grupului sau organizației.

(197)

Statele membre pot continua să acorde ajutoare pentru începerea activității grupurilor de producători chiar și după ce au fost recunoscute ca organizații de producători în condițiile Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

(198)

Ajutoarele trebuie să se limiteze la grupurile și la organizațiile de producători care se încadrează în definiția IMM-urilor (56). Comisia nu va autoriza ajutoare de stat pentru întreprinderi mari care vizează acoperirea costurilor care fac obiectul prezentei secțiuni (57).

(199)

Schemele de ajutoare autorizate în temeiul prezentei secțiuni sunt supuse condiției de a face obiectul unei ajustări pentru a se lua în considerare orice modificare a reglementărilor privind organizările comune ale piețelor de produse agricole.

(200)

Costurile eligibile pot să includă costurile aferente închirierii unor spații corespunzătoare, achiziționarea de echipamente de birou, inclusiv hardware și software, costurile cu personalul administrativ, cheltuielile generale și taxele juridice și administrative. În cazul în care sunt achiziționate spații, costurile eligibile pentru spații trebuie să se limiteze la costurile de închiriere la prețul pieței.

(201)

Nu trebuie să se acorde ajutoare:

(202)

Ajutoarele se plătesc ca ajutoare forfetare în tranșe anuale în primii cinci ani de la data la care grupul sau organizația de producători a fost oficial recunoscut(ă) de autoritatea competentă pe baza planului său de afaceri. Statele membre trebuie să plătească ultima rată numai după ce au verificat dacă planul de afaceri a fost implementat corect.

(203)

Ajutoarele care se acordă grupurilor sau organizațiilor de producători pentru a acoperi cheltuieli care nu au legătură cu cheltuielile aferente înființării, cum ar fi investițiile sau activitățile de promovare, vor fi evaluate în conformitate cu normele care reglementează acest tip de ajutoare.

(204)

Intensitatea ajutoarelor trebuie să fie limitată la 100 % din costurile eligibile.

(205)

Cuantumul total al ajutorului trebuie să se limiteze la 500 000 EUR. Ajutoarele trebuie să fie degresive.

(206)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției agricole primare.

(207)

Comisia consideră că ajutoarele pentru angajamente în materie de agromediu și climă sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(208)

Prezenta secțiune se aplică ajutoarelor pentru întreprinderile și grupurile de întreprinderi care se angajează în mod voluntar să desfășoare operațiuni constând într-unul sau mai multe angajamente în materie de agromediu și climă având ca obiect terenuri agricole, care urmează să fie definite de statele membre, inclusiv, dar fără a se limita la aceasta, suprafața agricolă definită la punctul (35) subpunctul 50 din prezentele orientări.

(209)

Măsura trebuie să aibă drept obiectiv conservarea, precum și promovarea schimbărilor necesare la nivelul practicilor agricole care au o contribuție pozitivă în ceea ce privește mediul și clima.

(210)

Ajutoarele acoperă numai angajamentele voluntare care depășesc standardele obligatorii relevante, stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, criteriile relevante și activitățile minime, astfel cum se stabilesc în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, și cerințele minime relevante pentru utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, precum și alte cerințe obligatorii relevante prevăzute în dreptul intern. Toate respectivele standarde și cerințe obligatorii trebuie să fie identificate și descrise în notificarea către Comisie.

(211)

Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru asigurarea faptului că întreprinderilor care desfășoară operațiuni în cadrul acestei măsuri li se furnizează cunoștințele și informațiile necesare pentru a le pune în aplicare, de exemplu prin intermediul consilierii de specialitate cu privire la angajamente și/sau prin condiționarea ajutorului acordat în cadrul acestei măsuri de obținerea unei formări corespunzătoare.

(212)

Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri trebuie să se asume pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. Cu toate acestea, dacă este necesar pentru realizarea sau menținerea beneficiilor de mediu urmărite, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă pentru anumite tipuri de angajamente, inclusiv prin acordarea unei prelungiri anuale a acestora după încheierea perioadei inițiale (58). În cazul angajamentelor noi care sunt asumate imediat după îndeplinirea angajamentului din perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă.

(213)

Dacă este cazul, ar trebui să se respecte normele privind plățile pe suprafață prevăzute la articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și dispozițiile oricărui act delegat adoptat ca urmare a respectivei prevederi.

(214)

Ajutoarele pentru angajamente în materie de agromediu și climă destinate altor gestionari de terenuri și altor grupuri de beneficiari decât întreprinderile active în sectorul agricole se pot acorda în temeiul părții II secțiunea 3.4 din prezentele orientări.

(215)

Angajamentele din cadrul măsurii de agromediu și climă privind extensificarea creșterii animalelor trebuie să îndeplinească cel puțin următoare condiții:

(216)

Angajamentele din cadrul măsurii de agromediu și climă privind creșterea raselor locale aflate în pericol de abandon sau privind conservarea resurselor genetice vegetale în pericol de eroziune genetică necesită:

(217)

Sunt eligibile pentru ajutor următoarele specii de animale de fermă: bovine, ovine, caprine, ecvidee, porci și păsări.

(218)

Rasele locale sunt considerate a fi în pericol de abandon în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții și în cazul în care aceste condiții sunt descrise și incluse în notificarea către Comisie:

(219)

Resursele genetice vegetale sunt considerate a fi în pericol de eroziune genetică cu condiția ca în notificarea către Comisie să fie descrise și incluse documente justificative suficiente referitoare la eroziunea genetică, bazate pe rezultate științifice sau pe indicatori privind reducerea populațiilor locale/varietăților locale endemice, diversitatea populației acestora, precum și, dacă este cazul, la modificările practicilor agricole dominante la nivel local.

(220)

Se pot acorda ajutoare pentru conservarea și pentru utilizarea și dezvoltarea durabile ale resurselor genetice în agricultură în cadrul unor operațiuni care nu intră sub incidența dispozițiilor de la punctele (208)-(219) din prezenta secțiune.

(221)

Ajutoare, cu excepția ajutoarelor pentru operațiunile de conservare a resurselor genetice, astfel cum se menționează la punctul (220), acoperă compensarea integrală sau parțială a beneficiarilor pentru costurile suplimentare și pierderile de venituri care rezultă din angajamentele luate. Ajutoarele trebuie acordate anual:

(222)

În cazuri justificate în mod corespunzător, pentru operațiunile de conservare a mediului, ajutoarele pentru angajamentele de a renunța la utilizarea comercială a suprafețelor pot fi acordate ca plată forfetară sau ca plată unică pe unitate, calculată pe baza costurilor suplimentare suportate și a pierderilor de venit.

(223)

În cazul în care este necesar, ajutorul poate acoperi și costurile de tranzacție până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele în materie de agromediu și climă. În cazul în care angajamentele sunt asumate de grupuri de întreprinderi, nivelul trebuie să fie de 30 %.

(224)

Cu toate acestea, dacă un stat membru dorește să compenseze costurile de tranzacție suportate ca urmare a asumării unor angajamente în materie de agromediu și climă, el trebuie să furnizeze dovezi convingătoare cu privire la costurile respective, de exemplu prin prezentarea de comparații ale costurilor cu întreprinderi care nu și-au asumat astfel de angajamente. Prin urmare, Comisia nu va autoriza în mod normal ajutoare de stat pentru costurile de tranzacție aferente continuării angajamentelor care au fost deja asumate, cu excepția cazului în care un stat membru demonstrează că astfel de costuri continuă să apară sau că sunt suportate noi costuri de tranzacție.

(225)

În cazul în care costurile de tranzacție sunt calculate pe baza costurilor medii și/sau a fermelor medii, statele membre ar trebui să demonstreze că în special întreprinderile mari nu sunt supracompensate. Pentru calcularea compensării, statele membre trebuie să țină cont dacă respectivele costuri de tranzacție sunt suportate pe întreprindere sau pe hectar.

(226)

În cadrul acestei măsuri nu se pot acorda ajutoare pentru angajamente care fac obiectul măsurii privind agricultura ecologică definită în partea II secțiunea 1.1.8 din prezentele orientări.

(227)

Ajutoarele pentru conservarea resurselor genetice în agricultură acoperă costurile pentru următoarele operațiuni:

(228)

Ajutoarele, cu excepția ajutoarelor pentru operațiunile de conservare a resurselor genetice, astfel cum se menționează la punctul (220), trebuie să fie limitate la următoarele cuantumuri maxime: 600 EUR pe hectar și pe an pentru culturile anuale; 900 EUR pe hectar și pe an pentru culturile perene specializate; 450 EUR pe hectar și pe an pentru alte utilizări ale terenurilor; 200 EUR pe unitate vită mare și pe an pentru rasele locale aflate în pericol de abandon.

(229)

Aceste cuantumuri maxime pot fi majorate în cazuri justificate în mod corespunzător, ținând seama de circumstanțe specifice care trebuie justificate în notificarea către Comisie.

(230)

Pentru conservarea resurselor genetice forestiere în agricultură, cuantumul ajutorului trebuie să fie limitat la 100 % din costurile eligibile.

(231)

Comisia consideră că ajutoarele pentru angajamentele în materie de bunăstare a animalelor sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(232)

Prezentul subcapitol se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi active în producția agricolă primară care se angajează în mod voluntar să desfășoare operațiuni constând într-unul sau mai multe angajamente în materie de bunăstare a animalelor și care sunt fermieri activi.

(233)

Ajutoarele acoperă numai angajamentele care depășesc standardele obligatorii relevante stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și alte cerințe obligatorii relevante. Aceste cerințe relevante trebuie identificate și descrise în notificarea către Comisie.

(234)

Angajamentele în materie de bunăstare a animalelor eligibile pentru a beneficia de ajutor trebuie să prevadă standarde mai exigente cu privire la metodele de producție într-unul dintre următoarele domenii:

(235)

Angajamentele în materie de bunăstare a animalelor trebuie să se asume pentru o perioadă de unul până la până la șapte ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(236)

Reînnoirea contractului poate fi și automată, dacă detaliile reînnoirii sunt descrise în contract. Mecanismul de reînnoire a angajamentelor în materie de bunăstare a animalelor trebuie să fie stabilit de statele membre în conformitate cu normele lor naționale relevante. Mecanismul trebuie să fie comunicat Comisiei în cadrul notificării ajutorului de stat în temeiul prezentei secțiuni. Reînnoirea trebuie să fie întotdeauna condiționată de respectarea condițiilor aprobate de Comisie pentru ajutoare în temeiul prezentei secțiuni.

(237)

Ajutoarele trebuie să se acorde anual și pot compensa integral sau parțial întreprinderile active în producția agricolă primară pentru costurile suplimentare și pierderile de venit care rezultă din angajamentul asumat de către acestea.

(238)

Dacă este necesar, plățile pot acoperi și costurile de tranzacție până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele în materie de bunăstare a animalelor. Cu toate acestea, dacă un stat membru dorește să compenseze costurile de tranzacție suportate ca urmare a asumării unor angajamente în materie de bunăstare a animalelor, acesta trebuie să furnizeze dovezi convingătoare cu privire la costurile respective, de exemplu prin prezentarea de comparații ale costurilor cu întreprinderi care nu și-au asumat astfel de angajamente în materie de bunăstare a animalelor. Prin urmare, Comisia nu va autoriza în mod normal ajutoare de stat pentru costuri de tranzacție aferente continuării angajamentelor în materie de bunăstare a animalelor care au fost deja asumate, cu excepția cazului în care un stat membru demonstrează că astfel de costuri continuă să apară sau că sunt suportate noi costuri de tranzacție.

(239)

În cazul în care costurile de tranzacție sunt calculate pe baza costurilor medii și/sau a fermelor medii, statele membre ar trebui să demonstreze că în special întreprinderile mari nu sunt supracompensate. Pentru calcularea compensării, statele membre trebuie să țină cont dacă respectivele costuri de tranzacție sunt suportate pe întreprindere sau pe hectar.

(240)

Ajutorul trebuie să se limiteze la 500 EUR pe unitate vită mare.

(241)

Comisia consideră că ajutoarele pentru dezavantaje legate de zonele Natura 2000 și de Directiva-cadru privind apa sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(242)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției agricole primare.

(243)

În cazuri justificate în mod corespunzător, ajutoarele pentru gestionarii de terenuri alții decât întreprinderile active în sectorul agricol pot fi acordate în conformitate cu partea II secțiunea 3.5 din prezentele orientări.

(244)

Ajutoarele acoperă compensarea beneficiarilor pentru costurile suplimentare și pierderile de venit cauzate de dezavantajele din zonele în cauză, legate de punerea în aplicare a Directivei „Habitate”, a Directivei „Păsări” și a Directivei-cadru privind apa (59).

(245)

Ajutoarele care au legătură cu Directiva „Habitate” și cu Directiva „Păsări” pot fi acordate numai în ceea ce privește dezavantajele care decurg din cerințele care depășesc bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolul 94 și în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Consiliului, precum și criteriile relevante și activitățile minime, astfel cum sunt stabilite în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(246)

Ajutoarele care au legătură cu Directiva-cadru privind apa se acordă numai în ceea ce privește cerințe specifice care:

(247)

Cerințele menționate la punctele (245) și (246) trebuie identificate și descrise în notificarea către Comisie.

(248)

Următoarele zone sunt eligibile pentru ajutor:

(249)

Ajutoarele trebuie să se limiteze la următoarele cuantumuri: maximum 500 EUR pe hectar și pe an în perioada inițială care nu depășește cinci ani și maximum 200 EUR pe hectar și pe an în perioada ulterioară. Ajutoare referitoare la Directiva-cadru privind apa trebuie să se ridice la minimum 50 EUR per ha per an.

(250)

Cuantumurile maxime de 500 EUR și de 200 EUR pot fi majorate în cazuri excepționale, ținând seama de circumstanțe specifice care trebuie justificate. Cuantumul minim de 50 EUR pentru ajutoare în temeiul Directivei-cadru privind apa poate fi redus în cazuri justificate în mod corespunzător, ținând seama de circumstanțe specifice care trebuie justificate.

(251)

Comisia consideră că ajutoarele pentru zonele montane sau din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(252)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției agricole primare.

(253)

Ajutorul poate fi acordat întreprinderilor care se angajează să își continue activitatea agricolă în zonele delimitate în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și care sunt fermieri activi.

(254)

Ajutoarele acoperă compensarea integrală sau parțială a întreprinderilor active în sectorul producției agricole primare pentru costurile suplimentare și pierderile de venit suportate din cauza constrângerilor impuse producției agricole în zona în cauză. Statele membre trebuie să demonstreze constrângerile în cauză și să facă dovada faptului că cuantumul compensației care urmează să fie plătită nu depășește pierderea de venit și costurile suplimentare care rezultă din aceste constrângeri.

(255)

Costurile suplimentare și pierderile de venit trebuie să fie calculate în raport cu suprafețele care nu se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, luând în considerare plățile efectuate în temeiul titlului III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(256)

La calcularea costurilor suplimentare și a pierderilor de venit, statele membre pot, în cazuri justificate în mod corespunzător, să efectueze diferențieri în ceea ce privește nivelul plăților, luând în considerare următoarele:

(257)

Ajutoarele se acordă anual pe hectar de suprafață agricolă.

(258)

Cuantumul ajutoarelor trebuie să fie stabilit între următoarea limită minimă și maximă: minimum 25 EUR pe hectar și pe an pentru media suprafeței exploatate de beneficiarul ajutorului și maximum 250 EUR pe hectar și pe an. Cu toate acestea, cuantumul maxim poate atinge 450 EUR pe hectar și pe an în zonele muntoase astfel cum sunt definite la articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(259)

Cuantumurile maxime pot fi majorate în cazuri justificate în mod corespunzător, ținând seama de circumstanțe specifice care trebuie justificate în notificarea către Comisie.

(260)

Statele membre trebuie să prevadă degresivitatea ajutoarelor care depășesc un prag pe exploatație, care trebuie definit, cu excepția cazului în care subvenția se referă numai la suma minimă pe hectar și pe an, astfel cum se prevede la punctul (258) din prezentele orientări. În acest sens, notificările ar trebui să precizeze dimensiunea fermei care va beneficia de asemenea ajutoare.

(261)

În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane juridice, statele membre pot aplica degresivitatea ajutoarelor la nivelul membrilor acestor persoane juridice sau grupuri, în cazul în care legislația națională prevede că membrilor trebuie să le revină, la nivel individual, drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef de exploatație, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția ca aceștia să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(262)

În plus față de ajutoarele prevăzute la punctul (253), statele membre pot acorda ajutoare în cadrul acestei măsuri în perioada 2014-2020 beneficiarilor din zonele care au fost eligibile în temeiul articolului 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 (60) în perioada de programare pentru dezvoltare rurală 2007–2013. Pentru beneficiarii din zone care nu mai sunt eligibile ca urmare a noii delimitări menționate la articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, ajutoarele trebuie să fie degresive pe o perioadă de maximum patru ani începând de la data delimitării în conformitate cu articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și cel târziu în până în 2018. Aceste ajutoare trebuie să înceapă la nu mai mult de 80 % din plata medie stabilită în programul de dezvoltare rurală pentru perioada 2007-2013 sau, în cazul în care măsura a fost acordată exclusiv din fonduri naționale, în cadrul deciziei privind ajutoarele de stat relevante, în conformitate cu articolul 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, și trebuie să se încheie cel mai târziu în 2020 la maximum 20 %. În cazul în care aplicarea degresivității face ca nivelul plăților să ajungă la 25 EUR, statul membru poate continua acordarea ajutoarelor la acest nivel până la finalizarea perioadei de eliminare progresivă a plăților.

(263)

După finalizarea delimitării, beneficiarii din zonele care rămân eligibile trebuie să primească integral plățile acordate în cadrul acestei măsuri.

(264)

Comisia consideră că ajutoarele pentru agricultura ecologică sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și condițiile prezentate în continuare.

(265)

Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției agricole primare.

(266)

Se pot acorda ajutoare pe hectar de suprafață agricolă întreprinderilor sau grupurilor de întreprinderi care se angajează în mod voluntar să adopte sau să mențină practici și metode specifice agriculturii ecologice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (61) și care sunt fermieri activi.

(267)

Ajutoarele se acordă numai pentru angajamentele care depășesc următoarele standarde și cerințe, care trebuie identificate și descrise în notificarea către Comisie:

(268)

Angajamentele trebuie derulate pe o perioadă inițială de cinci până la șapte ani. Cu toate acestea, în cazul în care ajutoarele se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă inițială mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie. În cazul în care ajutoarele se acordă pentru menținerea agriculturii ecologice, statele membre pot să prevadă o prelungire anuală după încheierea perioadei inițiale. În cazul angajamentelor noi în materie de menținere care sunt asumate imediat după îndeplinirea angajamentului din perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă.

(269)

Dacă este cazul, ar trebui să se respecte normele privind plățile pe suprafață prevăzute la articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și dispozițiile oricărui act delegat adoptat ca urmare a respectivei prevederi.

(270)

Ajutoarele acoperă compensarea integrală sau parțială a beneficiarilor pentru costurile suplimentare și pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor.

(271)

Dacă este necesar, ajutoarele pot acoperi și costurile de tranzacție cu o valoare maximă de 20 % din prima plătită pentru angajament. În cazul în care angajamentele sunt asumate de grupuri de întreprinderi, nivelul maxim este de 30 %. Ajutoarele se acordă anual.

(272)

Cu toate acestea, dacă un stat membru dorește să compenseze costurile de tranzacție suportate ca urmare a asumării unor angajamente în materie de agricultură ecologică, acesta trebuie să furnizeze dovezi convingătoare cu privire la costurile respective, de exemplu prin prezentarea de comparații ale costurilor cu întreprinderi care nu și-au asumat astfel de angajamente. Prin urmare, Comisia nu va autoriza, în mod normal, ajutoare de stat pentru costuri de tranzacție aferente continuării angajamentelor în materie de agricultura ecologică care au fost deja asumate, cu excepția cazului în care un stat membru demonstrează că astfel de costuri continuă să apară sau că sunt suportate noi costuri de tranzacție.

(273)

În cazul în care costurile de tranzacție sunt calculate pe baza costurilor medii și/sau a fermelor medii, statele membre ar trebui să demonstreze că în special întreprinderile mari nu sunt supracompensate. Pentru calcularea compensării, statele membre ar trebui să țină cont dacă respectivele costuri de tranzacție sunt suportate pe întreprindere sau pe hectar.

(274)

Nu se pot acorda ajutoare în temeiul prezenta secțiune pentru angajamente care fac obiectul măsurii de agromediu și climă sau pentru costurile care sunt reglementate de secțiunea privind ajutoarele pentru încurajarea participării producătorilor de produse agricole la sisteme de calitate.

(275)

Ajutoarele pentru investiții în producția primară și în prelucrarea și comercializarea produselor ecologice fac obiectul dispozițiilor secțiunii privind ajutoarele pentru investiții.

(276)

Cuantumul maxim al ajutorului este de: 600 EUR pe hectar și pe an pentru culturile anuale; 900 EUR pe hectar și pe an pentru culturile perene specializate; 450 EUR pe hectar și pe an pentru alte utilizări ale terenurilor;

(277)

Aceste plafoane pot fi depășite în cazuri excepționale, ținând seama de circumstanțe specifice care trebuie justificate.

(278)

Comisia consideră că ajutoarele destinate producătorilor de produse agricole care participă la sisteme de calitate sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare ale prezentelor orientări și următoarele condiții.

(279)

Prezenta secțiune se aplică producătorilor de produse agricole. Numai fermierii activi sunt eligibili pentru ajutoarele prevăzute la punctul (280) litera (a).

(280)

Ajutoarele acoperă următoarele costuri eligibile în ceea ce privește sistemele de calitate prevăzute la punctul (282) din prezentele orientări:

(281)

Ajutoarele menționate la punctul (280) literele (a) și (b) nu trebuie acordate pentru acoperirea costurilor aferente controalelor efectuate de beneficiarii înșiși sau în cazul în care legislația Uniunii prevede că respectivele costuri aferente controalelor trebuie să fie suportate de către producătorii de produse agricole și de grupurile acestora, fără să se precizeze nivelul efectiv al cheltuielilor.

(282)

Sistemele de calitate menționate la punctul (280) litera (a) din prezentele orientări trebuie să fie următoarele:

(283)

Ajutoarele trebuie să fie accesibile tuturor întreprinderilor eligibile din zona în cauză, pe baza unor condiții definite în mod obiectiv.

(284)

Ajutoarele prevăzute la punctul (280) literele (b) și (c) din prezentele orientări nu trebuie să implice plăți directe către beneficiari și trebuie plătite organismului responsabil pentru măsurile de control, prestatorului activității de cercetare sau prestatorului serviciilor de consiliere.

(285)

Ajutoarele prevăzute la punctul (280) litera (a) de mai sus trebuie să se acorde pentru o perioadă de maximum cinci ani și trebuie să se limiteze la 3 000 EUR pe beneficiar și pe an. Ajutoarele trebuie să se acorde sub forma unui stimulent financiar anual al cărui nivel se stabilește în funcție de cel al costurilor fixe rezultate din participarea la sisteme de calitate.

(286)

Ajutorul menționat la punctul (280) literele (b) și (c) poate fi de până la 100 % din costurile reale suportate.

(287)

Prezenta secțiune acoperă ajutoare pentru acordarea de asistență tehnică în sectorul agricol, cu excepția ajutoarelor pentru serviciile de înlocuire în ferme care pot fi acordate numai întreprinderilor active în sectorul producției agricole primare.